Tag: concediere

  • Efectul devastator al pierderii locului de muncă: afectează mai mult decât un divorţ sau decât moartea partenerului

    Angajaţii concediaţi nu recuperează niciodată acelaşi nivel de bunăstare de dinainte de a fi daţi afară. Acest nivel de bunăstare include sănătatea mintală, stima de sine, satisfacţia vieţii.

    Pierderea unui loc de muncă poate fi o lovitură grea care determină o scădere mare a satisfacţiei individului faţă de viaţă, mai mult decât pierderea partenerului sau divoţul, potrivit unei cercetări realizate de University of East Anglia împreună cu centrul What Works Center for Wellbeing.

    Şomerii devin din ce în ce mai nefericiţi în următorii ani de la momentul concedierii. Cel mai bun remediu este găsirea rapidă a unui loc de muncă nou, cu un salariu mare şi de prestigiu, de preferat.

    Se pare că persoanele care pierd un partener de viaţă îşi revin mai repede. “După ce cineva îşi pierde un partener, bunăstarea scade apoi treptat se întoarce la nivelele anterioare”, a spus Tricia Curmi de la What Works Center for Wellbeing. “Dar nu vedem acelaşi lucru în cazul şomajului”, adaugă ea.

    Acelaşi lucru este valabil şi pentru divorţ: posibilitatea întâlnirii unei persoane noi te ajută să treci mai repede peste inima frântă.

    Totuşi nu există destul date pentru a ne lămuri de ce pierderea unui loc de muncă ne afectează atât de mult. Cercetătorii speculează faptul că slujba este foarte importantă în viaţa unei persoane, o caracteristică definitorie a ceea ce înseamnă să fii om. 

    Se pare că religia diminua o parte din durere. “Efectul pierderii locului de muncă asupra persoanele care mergeau în mod regulat la biserică a fost mai mic decât asupra celor care nu mergeau”, a spus Curmi.

  • De ce pierderea unui loc de muncă te afectează mai mult decât un divorţ sau decât moartea partenerului

    Angajaţii concediaţi nu recuperează niciodată acelaşi nivel de bunăstare de dinainte de a fi daţi afară. Acest nivel de bunăstare include sănătatea mintală, stima de sine, satisfacţia vieţii.

    Pierderea unui loc de muncă poate fi o lovitură grea care determină o scădere mare a satisfacţiei individului faţă de viaţă, mai mult decât pierderea partenerului sau divoţul, potrivit unei cercetări realizate de University of East Anglia împreună cu centrul What Works Center for Wellbeing.

    Şomerii devin din ce în ce mai nefericiţi în următorii ani de la momentul concedierii. Cel mai bun remediu este găsirea rapidă a unui loc de muncă nou, cu un salariu mare şi de prestigiu, de preferat.

    Se pare că persoanele care pierd un partener de viaţă îşi revin mai repede. “După ce cineva îşi pierde un partener, bunăstarea scade apoi treptat se întoarce la nivelele anterioare”, a spus Tricia Curmi de la What Works Center for Wellbeing. “Dar nu vedem acelaşi lucru în cazul şomajului”, adaugă ea.

    Acelaşi lucru este valabil şi pentru divorţ: posibilitatea întâlnirii unei persoane noi te ajută să treci mai repede peste inima frântă.

    Totuşi nu există destul date pentru a ne lămuri de ce pierderea unui loc de muncă ne afectează atât de mult. Cercetătorii speculează faptul că slujba este foarte importantă în viaţa unei persoane, o caracteristică definitorie a ceea ce înseamnă să fii om. 

    Se pare că religia diminua o parte din durere. “Efectul pierderii locului de muncă asupra persoanele care mergeau în mod regulat la biserică a fost mai mic decât asupra celor care nu mergeau”, a spus Curmi.

  • Ilie Năstase A ŞOCAT DIN NOU: ”Una e gravidă şi…!” Ce a declarat fostul tenismen

    Sâmbătă, Ilie Năstase a ţinut prima pagină în publicaţiile din România şi din străinătate. Antenorul echipei de Fed Cupa a României a fost dat afară de pe stadion, în timpul meciului dintre Sorana Cîrstea şi Johanna Konta. Năstase a avut o izbucnire după ce arbitrul a oprit meciul, deoarece Konta s-a plâns că un suporter a insultat-o.

    Citeşte continuarea pe www.prosport.ro

  • O nouă metodă prin care pot fi concediaţi angajaţii din România

    Recent, s-a stabilit ca angajatorii pot transmite decizia de concediere a unui salariat prin intermediul e-mailului, conform unei decizii a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ).

    In acest sens, judecatorii au ajuns la concluzia ca aceasta modalitate de a elibera un lucrator din functie este legala, dar vor fi anumite conditii care trebuie sa fie indeplinite.

    Decizia ICCJ nr. 34/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a fost anuntata in data de 24 octombrie anul 2016, in data de 9 ianuarie 2017 a fost publicata in Monitorul Oficial, iar de acum incolo are efecte la nivel national.

    Cand este posibila decizia de concediere prin email?

    – in contextul in care salariatul in cauza a oferit angajatorului o adresa de acest gen, iar partile obisnuiesc sa comunice, in general, in acest mod
    – fisierul care contine decizia de demitere trebuie sa fie in format PDF si este necesar sa se respecte prevederile obligatorii ale Codului muncii

    Asadar, potrivit articolului 76 din Codul muncii, decizia de concediere trebuie sa contina motivele pentru care angajatul este demis si care va fi perioada de preaviz. De asemenea, salariatul mai trebuie sa primeasca o serie de informatii legate de locurile de munca disponibile pe care le are angajatorul si in ce conditii s-ar putea decide sa accepte unul dintre acestea.

  • Cum poţi scăpa când şeful vrea să te dea afară. Ce trebuie neapărat să facă altfel concedierea se anulează

    Daca angajatorul nu acorda preavizul, atunci concedierea se anuleaza, dupa cum a stabilit Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) printr-o decizie publicata recent in Monitorul Oficial. Totodata, durata preavizului trebuie sa fie inclusa obligatoriu in decizia de incetare a contractului de munca, insa judecatorii au considerat ca acest element poate fi omis in anumite conditii.

    Decizia ICCJ nr. 8/2014 a aparut in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 138 din 24 februarie si este obligatorie pentru instantele judecatoresti de la data publicarii.

    Conform documentului, neacordarea duratei minime de preaviz de 20 de zile lucratoare atrage nulitatea absoluta atat a masurii de concediere, cat si a deciziei de concediere, dupa cum au apreciat judecatorii.

    “In ceea ce priveste consecintele de ordin juridic ale nerespectarii de catre angajator a dreptului la preaviz al angajatului asupra masurii concedierii si deciziei de concediere, au procedat in mod corect instantele care au considerat ca in acest caz intervine sanctiunea nulitatii absolute a concedierii si a deciziei prin care se dispune masura de incetare a contractului individual de munca”, scrie in Decizia ICCJ nr. 8/2014.

    Concret, Codul muncii stabileste ca salariatii au dreptul la preaviz daca sunt concediati din cauza ca sunt inapti din punct de vedere fizic si/sau psihic, nu corespund profesional sau pentru ca s-a desfiintat postul pe care-l ocupa. Totodata, cei dati afara din cauza unor motive care nu tin de persoana lor beneficiaza, de asemenea, de preaviz. Singura exceptie este in privinta celor concediati pentru necorespundere profesionala si care se afla in perioada de proba.

    In actul normativ citat se subliniaza ca este nula concedierea dispusa de catre angajatorii care nu respecta procedura legala. In aceasta privinta, Curtea a gasit ca acordarea preavizului este o formalitate inclusa in procedura concedierii si, prin urmare, trebuie respectata.”Se poate considera ca dreptul la preaviz, ca o garantie impotriva abuzurilor si nelegalitatilor la care poate recurge angajatorul in caz de concediere, a fost reglementat de legiuitor pentru protectia salariatului de buna-credinta, de vreme ce ipotezele legale in care preavizul trebuie acordat nu presupun culpa persoanei in cauza. (…) Acordarea termenului de preaviz reprezinta o etapa premergatoare procedurii concedierii, incluzandu-se, in consecinta, in aceasta procedura, iar nerespectarea cerintei legale imperative in discutie conduce la aplicarea sanctiunii nulitatii absolute a concedierii, la cererea angajatului”, arata judecatorii.

    In alta ordine de idei, in decizie este mentionat ca angajatorul nu poate sa inlocuiasca preavizul cu despagubiri sau sa acopere nulitatea concedierii prin acordarea de despagubiri si recunoasterea vechimii in munca, pentru ca aceste masuri ar fi in dezavantajul salariatului.

    De asemenea, concedierea este nula si in situatia in care angajatorul acorda preavizul, insa acesta este mai mic decat cel prevazut de Codul muncii sau decat cel stabilit in contractul colectiv de munca aplicabil (daca preavizul este mai mare de 20 de zile lucratoare).

    “Lovita de nulitate absoluta este si concedierea dispusa cu acordarea unui termen de preaviz mai mic decat cel stabilit de Codul muncii, republicat, respectiv prin contractele colective de munca incheiate la nivel de sectoare de activitate, de grupuri de unitati sau de unitate ori prin contractul individual de munca, evident in ipoteza in care aceste din urma acte prevad un termen de preaviz mai mare decat cel legal sau stabilit prin contracte colective de munca incheiate la nivel superior”, se arata in Decizia ICCJ nr. 8/2014.

    Cititi mai multe pe www.avocatnet.ro

  • De ce şefii de top vor să fie daţi afară?

    Când simt că a venit vremea, ei fac tot posibilul să ajungă în această situaţie astfel încât să fie rugaţi să plece pentru a-şi lua un pachet compensatoriu de „nerefuzat”, poate mai bun decât cel negociat la începutul mandatului.

    Nu are sens din punct de vedere financiar să-ţi duci mandatul până la capăt şi să-ţi iei salariul lunar când poţi pleca mai repede cu toţi banii până la finalul mandatului şi poate şi mai mult.

    Multinaţionalele preferă să ţină disputele cu directorii de top între patru pereţi şi evită, sub toate formele, ca scandalurile să fie făcute publice. Nu dă bine la imaginea companiei şi creează precedente. Aşa că preferă să încheie amiabil orice dispută cu un şef, chiar dacă ar putea să aibă dreptate sau costul final să fie mai mare. Peste tot în lume este la fel.

    Să nu fim ipocriţi: şefii fac totul astfel încât să fie daţi afară în modalitatea de şef, nu de angajat. Dacă ajung şi să se certe prin tribunal cu angajatorul, este varianta ideală pentru că, la final, dacă şi-au negociat bine contractul de angajare, pot să câştige chiar mai mult.

    Fiecare dintre voi cunoaşte cazuri în care directorii de top au plecat din companii în acest mod din motive personale sau pentru a fructifica alte oportunităţi care au apărut între timp.
    Varianta ideală pentru cei din „C class” este de a fi recrutaţi dintr-o altă companie pentru că atunci au posibilitatea de a-şi negocia pachetul de angajare, beneficiile şi „paraşuta” de plecare, capitol la care toată lumea este foarte atentă şi negociază la sânge.

    Când eşti adus ca un star să ocupi o poziţie de management, compania lasă de la ea în privinţa discuţiei pe pachetul salarial şi de plecare, dacă acesta se încadrează în parametrii generali stabiliţi „de la centru”.
    Varianta de a fi promovat din interiorul companiei pentru o poziţie de top este bună, dar cu posibilităţi mai reduse de negociere a pachetului salarial şi de plecare. În această variantă, eşti chemat la HR şi ţi se înmânează hârtia în care sunt scrise noile cifre. Practic nu există o negociere pentru că nimeni nu ar vrea să rateze noul job. Mai mult ca sigur, nici nu te primesc cu avocatul pentru a discuta pe marginea contractului propus.

    Pentru mulţi directori sau pentru cei care aspiră la această poziţie, dilema vieţii lor profesionale este dacă rămân în companie pentru a aştepta să fie promovaţi sau dacă acceptă pe parcursul anilor ofertele primite pentru a intra în circuitul de head-hunting.

    „Vânătorii de capete” vor împinge întotdeauna în faţă pe cei care sunt dispuşi să-şi schimbe jobul mai uşor, pe cei care au mai făcut acest lucru, pentru că este mult mai uşor de discutat cu ei şi cu firmele care vor să-i angajeze.
    Pentru poziţiile de top, o parte din multinaţionale preferă să apeleze la un proces de recrutare în piaţă, pentru că oamenii de la HR nu riscă prea mult în acest fel.

    Dacă ar promova pe cineva intern, iar acesta ar eşua, vina s-ar transfera către cei care l-au promovat şi susţinut.
    Aşa că multinaţionalele preferă să plătească un „fee” de recrutare pentru un outsider pentru că îşi reduce riscul. Nu multinaţionala, ci oamenii implicaţi în acest proces.

    Dacă persoana are şi un MBA în spate, un track-record la o altă companie, este candidatul ideal pentru a fi recrutat, pentru a fi vândut cu un preţ mai mare. Aproape niciodată un candidat intern nu va obţine un pachet financiar mai bun decât cel care este adus din altă parte.

    Sfatul head-hunterilor este să vă mişcaţi, să fiţi disponibili pentru a vă muta la o altă companie, chiar dacă vă este greu să lăsaţi în spate echipele pe care le-aţi construit, un brand poate mai puternic, o organizaţie mai bună.
    Pentru viitorul vostru financiar este mai bine să plecaţi, să găsiţi un alt job o dată la 4-5 ani.

    Mi-a rămas în minte declaraţia unui head-hunter care spunea că el are nevoie pe lista lui de recrutare şi de plasare de oameni pragmatici, care nu se uită în spate la ce lasă, ci dimpotrivă, se uită la ce vor câştiga, în primul rând ei şi head-hunterul. Un candidat ideal este cel care poate fi plasat/vândut de 5-6 ori pe parcursul carierei lui profesionale.

    Dacă acesta îşi forţează singur plecarea, fără scandal şi fără dezastre în urmă, pierderi şi procese prin tribunale, câştigul obţinut, golden parachute, poate fi chiar mai mare.

    Şi toată lumea este mulţumită: compania/multinaţionala plăteşte.

    Lumea executivilor – C class – este judecată şi preţuită altfel decât cea a angajaţilor.
     

  • Opinie Mihai Bandraburu: Partea întunecată a managementului

    MIHAI BANDRABURU, fondator, Centrul Tău de Consultanţă


    Nu există ceva mai plin de tensiune şi mai urât pentru un manager în toată activitatea sa, precum închiderea nedorită a unui contract. Cărţile de profil evită să discute deschis despre această parte a managementului. Iar dacă totuşi o fac, o fac la nivelul teoretic. De ce? Poate pentru că lumea nu vrea să audă decât despre poveşti de succes. Lumea vrea „happy end-uri” sau cum spun basmele româneşti: „Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”.

    Conform teoriilor şi literaturii de specialitate, dacă faci o recrutare reuşită, dacă stabileşti obiective realiste pentru angajaţi, dacă îi motivezi constant, totul va fi bine. În realitate, sunt multe situaţii în care se ajunge la cercetări disciplinare, penalizări şi chiar concedieri, uneori cu toate regulile de management respectate ca la carte.

    “JOBUL DE VIS!”

    Dacă ne ducem la un interviu pentru poziţia de manager, nimeni nu ne spune ce situaţii conflictuale ne aşteaptă după ce preluăm funcţia şi că vom ajunge, poate, în situaţia de a trimite oameni acasă. „Am mai accepta poziţia de manager, dacă am şti adevărul dinainte?”

    Foarte probabil, nu! La interviu, ni se vorbeşte doar despre avantaje, bonusuri etc. Uneori, cei care ne angajează ca manageri mizează pe faptul că odată ce am acceptat poziţia, chiar dacă nu ne va plăcea ce vom găsi înăuntru, nu vom da înapoi. Avantajele oferite, faptul că nu avem cum să ne întoarcem la vechiul post, stimularea orgoliului profesional, nevoile familiale şi ratele de acasă, toate aceste lucruri ne determină să strângem din dinţi şi să mergem mai departe în acest mediu ostil. În general, noului manager i se cere să rezolve ceea ce nu a putut rezolva cel de dinaintea lui. Conflictele interne ale companiei sau ale instituţiei, situaţiile delicate, pe cât posibil, trebuie prevenite sau soluţionate în fază incipientă, înainte de a deveni probleme majore şi de a se ajunge la măsuri administrative sau concediere.

    Procedurile de încheiere a relaţiei de muncă cu un angajat problemă se numesc generic în mediul corporatist termination policy şi presupun măsuri graduale ce se iau în situaţii de acest tip.

    CE SPUNE CODUL MUNCII?

    Codul muncii este foarte clar în această privinţă: concedierea poate fi decisă pentru motive ce ţin de angajat sau pentru motive care nu ţin de angajat. Sunt considerate ilegale concedierile angajaţilor realizate pe perioada concediului medical, a concediului de maternitate sau îngrijire a copilului, cele făcute pe motive de discriminare sau din motive de apartenenţă sau activitate sindicală. Când vorbim despre concediere, nu întotdeauna angajatul este vinovat. Uneori compania dă faliment, intră în reorganizare judiciară, lucruri ce trec dincolo de activitatea angajatului, oricât de apreciată ar fi fost aceasta. De exemplu, disponibilizările colective făcute în România, după 1989. Sunt şi acum multe persoane care au în jur de 50 de ani, au lucrat în sectorul de stat, au ajuns şomeri peste noapte prin dispariţia fabricilor unde lucrau şi nu se pot împăca deloc cu această idee. În situaţiile concedierilor în masă, angajaţii pot beneficia de compensaţii financiare şi măsuri active de ocupare. Acestea sunt situaţii care nu ţin de performanţa sau loialitatea angajatului. Dar există şi situaţii în care concedierea este justificată. În general se ajunge la concediere din două mari motive: slaba performanţă şi abaterile disciplinare, erorile voite sau neintenţionate.

    Pentru a demonstra slaba performanţa (engl. „poor performance”) a unui angajat este nevoie ca noi, managerii, să fi respectat în prealabil toate cerinţele şi procedurile legale. Astfel, în contractul angajatului trebuie să existe criteriul de performanţă, angajatul trebuie să deţină o fişă de post bine întocmită, permanent actualizată şi fidelă cerinţelor postului. Aceasta trebuie să fie însoţită de obiecetive de lucru de tip S.M.A.R.T. (realiste, măsurabile, cuantificabile). Angajatul trebuie să fi parcurs un program de orientare pe funcţie (engl. „induction process) – de  aclimatizare cu noul job şi integrare în echipă şi trebuie să fi trecut printr-un process de evaluare a performanţei periodic, realizat în baza unei metodologii certificate.

    FĂRĂ ACESTE LUCRURI, CUM DEMONSTRĂM SLABA PERFORMANŢĂ A UNUI ANGAJAT?”

    Instanţa ne va crede pe cuvânt sau va cere probe care să confirme faptul că, în mod repetat şi conştient, angajatul nu şi-a îndeplinit sarcinile de muncă, corect stabilite pentru el şi în acord cu pregătirea profesională şi starea lui medicală? Cum demonstrăm că angajatul nu şi-a atins obiectivele stabilite şi asumate? Lipsa unui regulament de ordine interioară, în care aceste criterii de evaluare şi proceduri există şi sunt clar precizate, este un alt motiv pentru care mulţi angajatori pierd în instanţă procesele intentate de angajaţii concediaţi pe motiv de slabă performanţă. În Codul muncii, slaba performanţă este asociată cu necorespunderea profesională. 

    Situaţiile care conduc la cea mai mare cantitate de tensiune şi presiune de tip psihic sunt situaţiile în care angajatul comite ilegalităţi, produce prejudicii materiale sau de imagine companiei.

    În funcţie de gravitatea faptei, pot fi luate măsuri de tip administrative (avertismentul scris, retrogradarea din funcţie maximum 60 zile, reducerea salariului de bază 1-3 luni cu 5-10 % şi/sau a indemnizaţiei de conducere) sau se poate decide chiar desfacerea contractului de muncă. O faptă nu poate fi pedepsită de două ori. Niciun fel de măsură, mai blândă sau totală, nu poate fi luată fără a fi realizată o investigaţie internă a situaţiei (cercetarea disciplinară prealabilă). Cercetarea disciplinară, procedural, se aseamănă cu un proces în instanţă. Angajatul este suspendat pe perioada realizării cercetării disciplinare, este informat cu privire la locul şi momentul realizării cercetării prin intermediul convocatorului de cercetare disciplinară, are obligaţia de a da notele solicitate de angajator, poate aduce orice probe în apărarea sa, se poate apăra singur sau poate apela la un coleg, şef de sindicat, la reprezentantul angajaţilor sau chiar la serviciile unui avocat. Refuzul de a participa la şedinţa de cercetare disciplinară, refuzul de a da explicaţii constituie circumstanţe agravante şi motive legale suficiente pentru o decizie de închidere a contractului de muncă. În urma analizei tuturor probelor pro sau contra depuse la dosar, această comisie va lua o decizie.

    CÂND LUĂM DECIZIA DE A CONCEDIA PE CINEVA?”

    Americanii au o vorbă: „How much is too much?” (Cât de multe trebuie să se întâmple pentru a lua o decizie? – n.red). Dincolo de regulamente, momentul în care se consideră că s-a ajuns prea departe depinde de la manager la manager. Unii manageri sunt mai permisivi şi acordă mai multe şanse de revenire angajaţilor, alţii pedepsesc fiecare eroare mică sau mare. În mod logic, după o consecinţă administrativă sau penalizare, angajatul trebuie să-şi facă o analiză şi să se redreseze. Practic, în puţine situaţii se întâmplă asta. De obicei, după acest moment, relaţiile de muncă angajat-angajator se distrug iremediabil. Există şi situaţii în care angajaţii cu probleme, în loc să vadă în iertarea angajatorului un prilej de reparare, consideră acest gest uman o slăbiciune care trebuie exploatată.

    Sunt colective în care întrajutorarea este valoarea de grup, dacă un coleg are probleme personale, ceilalţi preiau volumul de lucru al acestuia şi îl sprijină până când acesta depăşeşte momentul, în altele eşti eliminat la primul moment de slăbiciune sau de neputinţă. Unii manageri iau decizii de concediere strict în baza factorului economic, alţii cântăresc în decizia lor activitatea de până atunci a angajatului, loialitatea demonstrată, problemele lui de acasă, ratele la bancă, potenţialul de revenire, dacă are sau nu copii. Cu cât natura umană se degradează din punctul de vedere al valorilor, cu atât numărul situaţiilor de acest tip va creşte. În România este o adevărată vale a plângerii: angajatorii se plâng de angajaţi şi invers. Decizia de a da un om afară este cea mai grea decizie pe care o poate lua un manager. Nu este doar o decizie pur economică, aşa cum scrie în cărţi. Luată greşit se pot pierde oameni buni, recuperabili, pot apărea drame umane.

    Însă un manager trebuie să fie şi ferm în faţa situaţiilor negative apărute. Cineva cu multă experienţă în lucru cu oamenii  îmi spunea la început de drum: „Un măr stricat într-un coş le strică şi pe alea bune”. Alte opinii avizate consideră că „un adevărat manager este atunci când îşi asumă nu doar avantajele funcţiei, ci şi această parte negativă a activităţii sale”.

    Dacă ajungi în situaţia de a concedia oameni, asigură-te că ceea ce faci este legal, moral, că nu există altă soluţie şi că ai făcut tot ce se putea până la acel moment!

  • Un fizician ROMÂN, dat afară din ţară, a fost desemnat omul care ar putea conduce LUMEA: ”Ştie şi pe unde călcăm”

    S-a mutat în Bucureşti, unde a studiat fizică la Institutul de la Măgurele. A făcut trei ani de facultate aici, în România, apoi, în vara anului 1989, a fost expulzat împreună cu familia din ţară. În urma expulzării din România comunistă, a emigrat în Statele Unite, unde şi-a făcut doctoratul în fizică în Boston. S-a specializat în haosului, însă nu s-a limitat aici. A ajuns unul dintre cei ai mari şi cei mai titraţi oameni de ştiinţă. Acum este considerat ca fiindul omul care chiar poate conduce lumea.

    Vezi aici cine este românul dat afară din ţară care a fost desemnat omul care ar putea conduce LUMEA: ”Ştie şi pe unde călcăm”

  • Motivul stupid pentru care această stewardesă a fost concediată

    O tânără stewardesă a fost concediată de compania EasyJet după ce a mâncat un sandwich primit de la managerul ei. Incidentul a fost raportat de către un pasager, care a anunţat compania că stafful a consumat din produsele destinate pasagerilor.

    Shannon Gleeson, în vârstă de 22 de ani, a mâncat sandwichul în cauză pentru că avea alergie la nuci şi nu a găsit nimic sigur de mâncare, fiind în timpul primei călătorii în străinătate. Ca urmare a concedierii, tânăra a acţionat compania în instanţă, notează Daily Mail.
     

    Dar motivul concedierii, susţine conducerea, este că tânăra nu l-a întrebat pe manager dacă sandwichul în cauză fusese plătit. “Nu sunt o hoaţă, dar am fost catalogată ca atare”, a declarat Gleeson în faţa unui tribunal. “Trebuie să dovedeşti o anumită pagubă înainte de a acuza pe cineva de furt”, a argumentat avocatul stewardesei. “Din informaţiile noastre, compania nu a avut niciun fel de pierderi ca urmare a acestui incident.”

    Procesul s-a încheiat după ce EasyJet a acceptat să plătească despăgubiri tinerei stewardese, fără a face publica suma oferită. “Compania a rezolvat situaţia dnei. Gleeson şi nu putem face comentarii pe acest subiect”, au declarat reprezentanţii EasyJet.
     

  • Motivul stupid pentru care această stewardesă a fost concediată

    O tânără stewardesă a fost concediată de compania EasyJet după ce a mâncat un sandwich primit de la managerul ei. Incidentul a fost raportat de către un pasager, care a anunţat compania că stafful a consumat din produsele destinate pasagerilor.

    Shannon Gleeson, în vârstă de 22 de ani, a mâncat sandwichul în cauză pentru că avea alergie la nuci şi nu a găsit nimic sigur de mâncare, fiind în timpul primei călătorii în străinătate. Ca urmare a concedierii, tânăra a acţionat compania în instanţă, notează Daily Mail.
     

    Dar motivul concedierii, susţine conducerea, este că tânăra nu l-a întrebat pe manager dacă sandwichul în cauză fusese plătit. “Nu sunt o hoaţă, dar am fost catalogată ca atare”, a declarat Gleeson în faţa unui tribunal. “Trebuie să dovedeşti o anumită pagubă înainte de a acuza pe cineva de furt”, a argumentat avocatul stewardesei. “Din informaţiile noastre, compania nu a avut niciun fel de pierderi ca urmare a acestui incident.”

    Procesul s-a încheiat după ce EasyJet a acceptat să plătească despăgubiri tinerei stewardese, fără a face publica suma oferită. “Compania a rezolvat situaţia dnei. Gleeson şi nu putem face comentarii pe acest subiect”, au declarat reprezentanţii EasyJet.