Tag: bucatarie

  • De la containere pline cu peşte proaspăt la gastronomie fină în casa lui Caragiale

    După Casa Caragiale, Andamo, La Union – Octopus Contemporary Mediterranean Restaurant este, de anul trecut, noul chiriaş al casei de patrimoniu de pe strada I.L. Caragiale a artistului cu acelaşi nume. Designul contemporan, dominat de tapiţerii vernil şi picturi murale ce reproduc acvarii, este completat de un aspect de casă păstrat de sobele din perioada artistului, cât şi de scara interioară din lemn, ce scârţâie la fiecare pas. Iar sinceritatea cu care Jeni Păun, antreprenoarea din spatele proiectului, spune că „Nu sfătuiesc pe nimeni să înceapă o astfel de afacere“, pare să vină tot din lumea lui Caragiale.

    „La un moment dat am ajuns să nu mai pot mânca dacă farfuria nu arăta într-un anume fel, astfel că de la plăcerea de a mânca altfel şi de la încurajarea primită din partea a foarte mulţi prieteni şi clienţi am hotărât să deschidem restaurantul“, descrie Jeni Păun gândurile care au determinat-o să ia în calcul deschiderea unui restaurant cu specific mediteranean-pescăresc, la începutul anului trecut. Familia ei, aflată la a doua generaţie de antreprenori, activează în domeniul importului, distribuţiei şi producţiei de produse din peşte şi fructe de mare de circa 25 de ani.

    Jeni Păun împreună cu Irina Cernat şi Florentina Tutuian au preluat afacerea Peştişorul de Argint de la părinţi. Prin intermediul acesteia, livrează marilor reţele de hipermarketuri peşte şi fructe de mare aduse atât din ţară, cât şi din ţări mari producătoare de produse piscicole precum Norvegia, Danemarca, Spania, Italia, Grecia. Parte din materia primă achiziţionată este transformată în semipreparate – afumate, marinate, salate, congelate sub brandul Peştişorul de Aur şi livrată ulterior tot hipermarketurilor. Selgros este principalul client, urmat de Auchan, Cora – dar antreprenorii livrează şi celorlalte reţele prezente pe piaţă. Au ajuns astfel la o cifră de afaceri de aproximativ şase milioane de euro şi la aproximativ 100 de angajaţi (în ambele firme), potrivit celor mai recente informaţii publice disponibile.

    Deşi nu a fost sprijinită de la început în proiectul deschiderii unui restaurant de ceilalţi membri ai familiei, spune că treptat aceştia au acceptat ideea, iar acum consideră că marca este reprezentativă pentru afacere şi pentru produsele comercializate. Chiar şi fiica de 13 ani este implicată în proiect – ea fiind cea care a a avut cea mai bună idee de nume pentru acesta. Alegerea casei lui Caragiale a venit întâmplător, datorită dimensiunii acesteia. „Având în vedere că sunt la început de drum în businessul acesta, mi-am dorit un loc mai mic pe care să pot să-l gestionez. Aşa arăta locul pe care îl visam eu pentru businessul acesta, o casă micuţă“, descrie ea casa, în care a putut amenaja un restaurant cu 60 de locuri, pe două niveluri.

    Totuşi, meniul mediteranean cu specific contemporan vine în antiteza Popeştilor şi Ioneştilor care mergeau la Nea Iancu. „Este o casă de patrimoniu, dar este greu să ne legăm de faptul că a fost casa lui Caragiale, ne legăm de acest aspect doar din punct de vedere arhitectural, este o mândrie, simţi în vibraţia casei istoria, dar meniul este diferit, este alt specific.“ Construit cu ajutorul chef-ului Nico Lontras, meniul are la bază conceptul de gastronomie fină, în care se regăsesc produse precum – carpaccio dome de caracatiţă sau fileu de barbun pe pat de pudră de cartofi mov. Cu un venit mediu per client cuprins între 65 şi 75 de lei, antreprenoarea caracterizează poziţionarea de preţ drept una corectă: „Nu suntem nici cei mai ieftini, nici cei mai scumpi“. Astfel, se axează pe clienţii cu vârsta de peste 30 de ani, care lucrează deja într-un loc de muncă sigur şi au venituri medii spre mari, dar care au ajuns la nivelul la care le place să experimenteze şi să îşi educe gusturile.

  • Povestea lui Chef Mihai Cristian, tânărul pentru care bucătăria este o artă, o tehnică şi o plăcere

    Găteşte de la 14 ani şi o face cu mare plăcere. Chef Mihai Cristian (22 de ani) şi-a ghidat viaţa după motto-ul “Urmează-ţi visul, fă ce-ţi place, nu asculta pe nimeni din jurul tău, nu cere păreri”, şi este mândru de ce a realizat până acum. Pentru el bucătăria este o artă, o tehnică şi o plăcere, omogenizate perfec, şi este dispus să le ofere celor interesaţi chiar şi lecţii despre cum se poate găti sănătos în  orice bucătărie.

    Chef Mihai Cristian a terminat şcoala de bucătari şi un curs în Salzburg, fiind bucătar şef de la 19 ani jumate.  “Am muncit cel mai mult de joi, de la 9:00, până luni la ora 22:00 continuu, cu o pauză de 1 oră, pe care am ales să mi-o petrec dormind pe un congelator în depozit, apoi m-am ridicat energic pentru a continua pregătirile pentru evenimente, catering şi „a la carte”. Aşa e când ai evenimente peste evenimente şi personal bolnav. Acum am probleme cu ficatul, dar… trece”, ne-a mărturisit chef Mihai Cristian.

    Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Roboţi de bucătărie, căni electrice, maşini de numărat bani. Lista de cumpărături a parlamentarilor în 2015

    Cu tot bugetul de austeritate, deputaţii şi senatorii au avut bani şi anul trecut pentru calculatoare, imprimante, echipamente de vot moderne, maşini şi alte lucruri fără de care, spun ei, nu pot munci la Casa Poporului. Fondurile s-au dus, în egală măsură, şi pe investiţii costisitoare, şi pe mărunţişuri. Pe listă găsim inclusiv cremă de piele, căni electrice şi… o maşină de numărat bani, informează digi24.ro

    Administraţia Camerei Deputaţilor cumpără, în fiecare an, zeci de tipuri de flori, produse de curăţenie, unelte, salopete şi halate pentru angajaţi.

    Deputaţii au avut nevoie de un robot de bucătărie, cremă de piele, scoarţă de lemn, spray pentru luciul frunzelor şi plastelină.

    Cea mai mare investiţie a Camerei Deputaţilor, anul trecut, a fost noul sistem de vot care să-i descurajeze pe aleşi să mai semneze prezenţa în locul colegilor. Cu noile echipamente e imposibil ca un deputat să chiulească din plen, dar totuşi să figureze ca fiind prezent şi să încaseze, deci, diurna. Sistemul anti chiul a fost destul de costisitor. Peste 400 de mii de euro. Şi, în nici o lună de la instalare, s-a defectat deja o dată.

    În plus, sistemul ultra-performant i-a şi pus în dificultate pe parlamentari, care nu ştiau cum să-l folosească.

    Mulţi bani a costat şi retehnologizarea instalaţiilor electrice, aproape 15 milioane de lei. Deputaţii au mai dat bani pentru becuri şi lămpi, aproximativ 400 de mii de lei. Şi service-ul pentru copiatoare e destul de scump, 139 de mii de lei.

    Citiţi mai multe pe www.digi24.ro

  • Afacerile Miele au crescut cu 60% în primele nouă luni ale acetui an. Care sunt planurile pentru viitor

    Showroomul nu este doar un punct de întâlnire, ci şi locul de unde începe creşterea afacerilor Miele. „Aici a fost punctul de plecare, imaginea brandului nu era corect reprezentată de vechiul magazin din Otopeni“, spune Loredana Butnaru, director de vânzări al Miele Appliances România, aşezată la o masă din showroomul unde câteva din produsele expuse sunt funcţionale – bucătăria, maşina de spălat sau espressorul funcţionează, iar angajaţii le folosesc şi clienţii le pot testa. „A urmat expansiunea în Transilvania, unde am deschis încă două magazine anul acesta“, a continuat ea să explice strategia Miele. Este vorba de magazinele exclusive, care vând doar produse Miele, din Sibiu şi Târgu‑ Mureş.

    În prezent brandul german este prezent în 60 de puncte de vânzare. Magazine exclusive mai sunt deschise în Cluj şi în Braşov. Restul punctelor de vânzare sunt fie magazine partenere, fie independente, fie reţele specializate precum Altex sau Flanco.
    „În primele nouă luni am avut 60% creştere, am mers bine pe toate categoriile, unele au avut o creştere mai mare, altele mai mică. Nu vorbim de scădere la nicio categorie. Planurile noastre pentru 2015 au fost de 30% creştere. Am avut o surpriză plăcută, mult peste aşteptările noastre“, a conchis Loredana Butnaru.

    De puţin timp produsele germanilor sunt prezente şi într-un magazin Altex, unul Flanco, dar şi în marketplace-ul eMag-ului. „În funcţie de cerere vom extinde parteneriatul şi în alte magazine Altex sau Flanco. În afara de aceste reţele am dezvoltat magazine independente în oraşe mici. Magazine mici, în oraşe mici cu istorie“, a mai spus ea. Loredana Butnaru se aşteaptă ca parteneriatul cu eMag să genereze aproximativ 5% din totalul vânzărilor realizate de Miele în România în 2015. Prin intermediul retailerului online s-au realizat comenzi pe aparatură, dar cele mai multe pe saci de aspirator sau detergenţi.

    Ultimul magazin deschis în România a fost la Târgu-Mureş, care, deşi nu este un oraş mare, este unul cu potenţial. „Transilvania este zona cu potenţial mare, atât financiar, cât şi din punctul de vedere al cunoaşterii brandului. Oamenii sunt mai educaţi când vine vorba de electrocasnice, mai selectivi, este cumva o altă piaţă“, a motivat Loredana Butnaru alegerea extinderii reţelei în Transilvania. Iar pentru anul următor Miele are planuri pentru un alt magazin tot în Transilvania, însă al doilea magazin plănuit pentru 2016 se va deschide în altă zonă a României, localitate care nu a fost stabilită încă. „Vrem să creştem brand awareness-ul.

    În România Miele este un brand destul de nou. Strategia noastră de viitor este să avem magazine exclusive în fiecare oraş de la mediu în sus (număr de locuitori, nivelul de venituri şi de educaţie). Sunt oraşe mari din ţară unde nu vom merge pentru că nu există suficientă putere de cumpărare“, a spus ea.

    Miele a fost fondată în 1899 de către Carl Miele şi Reinhard Zinkann şi de la bun început a fost o afacere de familie, aflată astăzi la a patra generaţie. Potrivit datelor companiei, Miele a devenit cel mai mare producător independent de echipamente electrocasnice din lume, cu peste 17.660 de angajaţi, prezent în 47 de ţări prin subsidiarele proprii de vânzări şi în 50 de ţări prin intermediul distribuitorilor şi importatorilor.

    Compania Miele Appliances, care controlează activitatea de retail şi distribuţie a germanilor în România, a terminat anul trecut cu afaceri de 10 milioane de lei. Iar pentru 2015 se aşteaptă la afaceri de 13,5-14 milioane de lei. „Poate mai mult, dar nu vreau sa fiu prea optimistă“, a spus Loredana Butnaru. „La cifra de afaceri, cel mai mult contribuie magazinele exclusive, iar ele aduc undeva peste 50%“, a mai spus ea.

    Această creştere a afacerilor Miele se datorează unui cumul de factori, datorită extinderii reţelei de magazine ale companiei, dar şi schimbării comportamentului consumatorului român. „Nu avem o cultură legată de aparatura electrocasnică, însă oamenii devin mai educaţi, mai selectivi.

    În trecut au avut o experienţă neplăcută cu electrocasnicele, iar acum se îndreaptă spre produse mai scumpe“, a spus ea. Dacă lucrurile ar fi să meargă cum ar vrea Loredana Butnaru, afacerile Miele s-ar dubla în următorii cinci ani. „În cinci ani, vrem să creştem numărul de magazine la 80-90 de magazine şi sperăm la o dublare, dacă nu chiar o triplare a cifrei de afaceri“, povesteşte Butnaru. În prezent, din punctul de vedere al vânzărilor, Bucureştiul conduce, dar se apropie rapid Clujul şi Braşovul. Iar cele mai multe produse vândute sunt aspiratoarele, acestea fiind produsele cele mai accesibile din punctul de vedere al preţului, urmate de maşinile de spălat şi uscătoarele.
    Industria de electrocasnice este una specială pentru Loredana Butnaru, care a asemănat-o cu Hotel California, melodia celebră a celor de la Eagles. „Industria electrocasnicelor este un fel de Hotel California, odată ce ai intrat este foarte greu să ieşi“, spune, zâmbind. Loredana Butnaru a venit din industria auto, apoi a petrecut peste 7 ani la Gorenje. „Am fost în companie de pe vremea când nu exista reprezentanţă în ţară şi eram doar trei oameni în firmă“, şi-a amintit ea. Compania s-a dezvoltat, în România, cât şi afară, iar Butnaru a fost promovată în 2006 pe un post de director de marketing pentru biroul din Londra, loc unde a stat doi ani şi jumătate. Experienţa i-a fost benefică şi, spune ea, în cadrul Gorenje „a învăţat piaţa din România şi pe cea din Marea Britanie, dar şi cât de diferiţi sunt consumatorii“. „În vest oamenii închiriază foarte mult şi, evident, nu le pasă prea mult de electrocasnice.

    Pe de altă parte, ei au o altă istorie şi alte nevoi în bucătărie. De exemplu: cuptorul dublu în bucătărie, în acelaşi timp gătesc şi felul principal, şi desertul. Când am plecat în Marea Britanie, în piaţa din România era cred că peste 90% gaz, acolo era 50-60% electric, 40% gaz. Noi suntem o piaţă predominant freestanding, mai puţine încorporabile, deşi în ultimii ani a crescut şi piaţa de încorporabile, dar în vest sunt 60% încorporabile, 40% freestanding“, punctează Butnaru câteva diferenţe dintre piaţa locală şi cea din vest.
    A fost alegerea ei să se întoarcă în România, dar nu a venit pentru un job anume, ci a decis să ia o pauză de un an. Pauza a fost scurtată prematur când a văzut anunţul Miele. „În momentul când am văzut anunţul am ştiut că e jobul meu. Mai sus de Miele nu se poate. Dacă voi decide vreodată să plec de la Miele, nu ştiu unde voi merge, în industrie, că nu prea am unde“, spune Loredana Butnaru, entuziasmată.

    Cea mai mare provocare a fost să crească vizibilitatea brandului în România „Brandul nu era cunoscut în ţară, nici imaginea lui nu era cea care trebuia să fie. Asta a fost provocarea mea, aceea de a aduce brandul la nivelul la care trebuie să fie în România.“ Pentru a face acest lucru a schimbat locaţia showroomului din Bucureşti, a făcut schimbări în echipă şi a dezvoltat strategii de marketing şi dezvoltare. „Este un puzzle cu multe piese care trebuie puse cap la cap pentru a reuşi.“ De aproape doi ani se află în acest post şi în următorii doi-trei ani nu are de gând se plece la alt producător din industrie sau pe un alt post în cadrul Miele „pentru că mai este multă treabă de făcut aici“.

  • Bucătăria viitorului, fără aragaz sau frigider, prezentată de Ikea

    IKEA nu doar şi-a imaginat bucătăria viitorul, ci a construit-o, scrie Business Insider. Proiectul a fost prezentat în cadrul târgului Expo Milano 2015, iar acesta nu conţine aragaz sau frigider.

    Bucătăria a fost dezvoltată cu ajutorul firmei de design Ideo London şi a unor studenţi ce s-au concentrat pe “forţele sociale şi tehnologice şi ce impact vor avea ele asupra modului cum tratăm produsele alimentare în anul 2025”.
    Dacă nu ştii ce să prepari cu roşiile, tehnologia încorporată în masa IKEA afişează câteva soluţii, toată informaţia reţetelor fiind disponibilă pe masa din bucătărie. 

    De asemenea, această masă elimină nevoia unui aragaz. Bobine de inducţie ascunse încălzesc interiorul vaselor, astfel încât suprafaţa mesei să fie potrivită atât pentru gătit, cât şi pentru mâncat sau muncit. 

    Frigiderului clasic i-au fost eliminaţi pereţii, iar utilizatorul poate vedea tot ce are la îndemână pentru gătit şi nu va fi nevoit să cumpere o cantitate mai mare de alimente. Mâncarea este ţinută în recipiente transparente, a căror temperatură este controlată prin intermediul unei tehnologii de inducţie.

    Sistemul de apă folosit în proiect încurajează utilizarea responsabilă a apei. Bucătăria are două chiuvete: una pentru “apă neagră” care duce direct în canal şi alta pentru “apă gri”, a cărei apă este refolosită de maşina de spălat vase sau pentru a uda plantele de deasupra chiuvetei. În final, gunoiul este sortat manual, zdrobit, sigilat şi pregătit pentru a fi ridicat de echipele de salubrizare. 

  • O absolventă de biochimie vinde mobilier de lux la Cluj

    La 34 de ani Cristina Iederan are la Cluj două magazine cu mobilier de lux, sub brandul Lovely, şi se concentrează pe soluţiile de amenajare mai mult decât pe vânzarea efectivă, la bucată, a pieselor de mobilă. Tânăra antreprenoare spune că nu s-a îmbogăţit, dar nici nu se vede făcând altceva.

    „Îmi place să compar mobilierul cu maşinile. Aşa cum există Dacia, Mercedes şi Bentley, la fel, şi în cazul mobilierului, există diferite categorii de produse, iar preţul reflectă calitatea lemnului, a designului, a manoperei şi marca“, spune Cristina Iederan, care a fondat afacerea Home Couture, care operează două magazine cu mobilier de lux la Cluj, sub marca Lovely. „Antreprenoriatul mi se potriveşte pentru că întotdeauna am avut o fire independentă. De fapt, chiar aşa mă caracterizează prietenii: căpoasă şi independentă“, spune Cristina Iederan, care a ales să-şi clădească propria firmă în 2008, exact în momentul în care apetitul de cheltuială a românilor avea să se reducă drastic. A ales să rişte, să pună la bătaie banii familiei, propria siguranţă financiară şi deşi spune că a întâlnit nenumărate momente dificile, în care se întreba, de pildă, cum să găsească bani necesari pentru finanţare, „îmi place foarte mult ceea ce fac şi nu mă văd niciodată făcând altceva.“

    Absolventă a Facultăţii de Biochimie (2003), specializarea Genetică, a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, s-a angajat încă din ultimul an de studenţie, la recomandarea unei prietene, în cadrul unui showroom Franke, specializat în vânzarea de echipamente de bucătărie. „Firma la care lucram atunci a încercat ceva nou în anii de glorie în afaceri, perioada 2004-2005, adică să vândă şi mobilier de bucătărie, împreună cu echipamentele Franke. Decizie care s-a dovedit inspirată, fiind o abordare nouă pe piaţa din Cluj“, spune tânăra antreprenoare. Atunci a intrat în contact cu mobilierul de lux, „am descoperit o lume nouă a mobilierului importat din Italia, am trecut prin cursuri de marketing şi design“, iar showroomul Franke a devenit o franciză a afacerii Class, deţinută de antreprenoarea Camelia Şucu.

    „N-am practicat niciodată în domeniul în care am studiat, dar susţin şi acum cu toată convingerea că studiile în chimie pe care le-am absolvit mi-au fost de folos deopotrivă în cizelarea mea ca om, dar şi ca femeie de afaceri.“ Ideea de a se lansa în aventura antreprenoriatului i-a venit în vremea în care era angajată şi se gândea că are idei bune de pus în practică, pe cont propriu. 

  • Genetica şi mobilierul de lux în aceeaşi ecuaţie

    La 34 de ani Cristina Iederan are la Cluj două magazine cu mobilier de lux şi se concentrează pe soluţiile de amenajare mai mult decât pe vânzarea efectivă, la bucată, a pieselor de mobilă. Tânăra antreprenoare spune că nu s-a îmbogăţit, dar nici nu se vede făcând altceva.

    Îmi place să compar mobilierul cu maşinile. Aşa cum există Dacia, Mercedes şi Bentley, la fel şi în cazul mobilierului există diferite categorii de produse, iar preţul reflectă calitatea lemnului, a designului, a manoperei, marca“, spune Cristina Iederan, care a fondat afacerea Home Couture, care operează două magazine cu mobilier de lux la Cluj, sub marca Lovely.

    „Antreprenoriatul mi se potriveşte pentru că întotdeauna am avut o fire independentă. De fapt, chiar aşa mă caracterizează prietenii: căpoasă şi independentă“, spune Cristina Iederan, care a ales să-şi clădească propria firmă în 2008, exact în momentul în care apetitul de cheltuială al românilor avea să se reducă drastic. A ales să rişte, să pună la bătaie banii familiei, propria siguranţă financiară şi deşi spune că a întâlnit nenumărate momente dificile, în care se întreba, de pildă, cum să găsească bani necesari pentru finanţare, „îmi place foarte mult ceea ce fac şi nu mă văd niciodată făcând altceva“.

    Absolventă a Facultăţii de Biochimie (2003), specializarea Genetică, a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, s-a angajat încă din ultimul an de studenţie, la recomandarea unei prietene, în cadrul unui showroom Franke, specializat în vânzarea de echipamente de bucătărie. „Firma la care lucram atunci a încercat ceva nou în anii de glorie în afaceri, perioada 2004-2005, adică să vândă şi mobilier de bucătărie, împreună cu echipamentele Franke. Decizie care s-a dovedit inspirată, fiind o abordare nouă pe piaţa din Cluj“, spune tânăra antreprenoare. Atunci a intrat în contact cu mobilierul de lux, „am descoperit o lume nouă a mobilierului importat din Italia, am trecut prin cursuri de marketing şi design“, iar showroomul Franke a devenit o franciză a afacerii Class, deţinută de antreprenoarea Camelia Şucu.

    „N-am practicat niciodată în domeniul în care am studiat, dar susţin şi acum cu toată convingerea că studiile în chimie pe care le-am absolvit mi-au fost de folos deopotrivă în cizelarea mea ca om, dar şi ca femeie de afaceri.“ Ideea de a se lansa în aventura antreprenoriatului i-a venit în vremea în care era angajată şi se gândea că are idei bune de pus în practică, pe cont propriu. „Tot bagajul de cunoştinţe necesar a fost acumulat la primul loc de muncă, de care m-am desprins uşor“, povesteşte clujeanca. Primii paşi au fost să stabilească relaţii cu mai mulţi furnizorii italieni despre care spune că, „în timp i-am cernut prin standardele calităţii, corectitudinii şi fair-playului“, astfel încât lucrează acum cu 10-12 firme producătoare.

    Despre investiţia iniţială, de circa 20.000 de euro, spune că a avut suportul părinţilor, dar că ulterior trebuie să creşti volumul de bani alocaţi şi pentru a finanţa afacerea a trebuit să vândă apartamentul în care locuia. În 2008 a încercat marea cu degetul şi a deschis un spaţiu de vânzare, cu o suprafaţă de 80 mp. În vara anului următor se muta într-un spaţiu de 100 mp pe unul din principalele bulevarde din Cluj-Napoca şi îşi aminteşte cu claritate că ziua deschiderii a fost una dintre cele mai călduroase din an, iar „soarele răzbătea cu toată puterea lui de iulie prin faţada de sticlă a magazinului, mobilat până în cel mai mic detaliu, în stil neoclasic, un amestec cald între clasic şi modern“. Pas cu pas antreprenoarea a crescut afacerea, iar 2014 a fost un an de investiţii susţinute.

    Pe lângă extinderea spaţiului de vânzare stradal, ajuns la 200 mp, pentru care a fost necesar un buget de investiţii de 20.000 de euro, Home Couture a făcut şi primul pas într-un centru comercial, inaugurând un magazin de 150 mp în Iulius Mall, în urma unei investiţii de 100.000 de euro. Numele ales pentru magazine este Lovely şi Iederan spune că s-a gândit la asocierea imaginii cu „o mică bijuterie de platină, ceva încântător, dar în acelaşi timp maiestuos“.

  • Hostelul, un business care aduce o marjă de profit impresionantă

    Hostelurile, forma de cazare economică pentru care optează în special tinerii ce îşi organizează singuri călătoriile şi pe care nu îi deranjează să împartă camera cu alte persoane, aduc proprietarilor ce au pariat pe această nişă de piaţă marje de profit de 20%-30%. Cei care au dezvoltat afaceri cu hosteluri sunt tineri, pasionaţi de călătorii şi mai ales au experimentat această formă de cazare în timpul deplasărilor în alte destinaţii.

    „Prima aventură în turism a început în 2006, când am fondat hostelul Dor de Bucovina din Câmpulung Moldovenesc, într-o zonă istorică de turism cultural-religios. Am transformat în hostel casa părinţilor mei“, a spus Tudor Maxim, 32 de ani, absolvent al Facultăţii de Drept, proprietarul lanţului de hosteluri Pura Vida. Particularitatea hostelurilor este aceea că au dormitoare cu mai multe paturi etajate, bucătărie şi baie la comun.

    Înainte de a demara afacerea cu hosteluri, tânărul antreprenor experimentase cazarea în peste 100 de hosteluri de pe toate continentele, având în vedere pasiunea sa pentru călătorii. Patru luni pe an, antreprenorul călătoreşte prin lume alături de soţia lui.

    „Călătoresc foarte mult şi am stat de multe ori în hosteluri, încă din 2002. Mi-a plăcut foarte mult spiritul tânăr şi dinamic al hostelurilor, facilităţile sale (spaţiile comune, bucătăria unde poţi găti) şi călătorii din toate colţurile lumii cu care te poţi împrieteni. De aici a pornit şi motivaţia de-a deschide hosteluri, am vrut să avem experienţele din străinătate şi în ţară“, povesteşte Tudor Maxim.

    În prezent reţeaua pe care o deţine şi o conduce, Pura Vida, include cinci hosteluri. Două sunt în Bucureşti, respectiv Little Bucharest Old Town Hostel şi Peaches Hostel, alte două sunt amplasate la mare, în Vama Veche (Pura Vida Beach Hostel şi Pura Vida Breeze Hostel), iar unul în Câmpulung Moldovenesc, Dor de Bucovina.

    Din lanţ mai făcea parte un hostel din zona Floreasca, pe care antreprenorul l-a închis însă în februarie. Tariful pentru un loc într-o cameră cu şase paturi este de 52 de lei pe noapte, în timp ce pentru un pat într-o cameră cu 12 paturi este de 37 de lei pe noapte, potrivit preţurilor afişate pe site-ul booking.com pentru hostelul Little Bucharest Old Town Hostel.

    Lanţul Pura Vida are o capacitate totală de 250 de paturi în acest moment. În ultimii doi ani antreprenorul a început o dezvoltare mai accelerată, în momentul în care s-a retras din managementul Elevate, agenţia de publicitate pe care a fondat-o în 2005. „Investiţia în cele patru hosteluri ce funcţionează în clădiri închiriate s-a ridicat la 100.000 de euro. Banii au provenit dintr-un credit de nevoi personale şi apoi dintr-o linie de finanţare. Eu mă ocup de strategie, marketing, dezvoltare, iar soţia mea (de profesie arhitect) de amenajare şi finanţe“, a spus el. În prezent, Tudor Maxim negociază închirierea unei alte clădiri pentru transformarea în hostel.

    „Cel mai mare cost pe care îl avem, de aproape 50% din cheltuielile totale, este cel cu chiria. În funcţie de zonă şi de numărul de camere, chiria variază între 1.000 şi 5.000 de euro pe lună. Noi închiriem pe cinci ani sau mai mult o clădire. Le explicăm proprietarilor ce vrem să facem cu respectiva clădire. Hostelul este încă un concept necunoscut pe piaţă, de aceea este greu să îi convingem pe proprietari să ne închirieze“, a spus el.

    Cel mai important canal în care sunt promovate hostelurile este cel online. Sistemele de rezervări sunt cele de pe care vin cei mai mulţi clienţi. „Deşi există sute de site-uri de rezervări, totul se rezumă la un singur site: booking.com, de pe care vin 60% din clienţii noştri, exclusiv străini. Vin americani, englezi, italieni şi am avut chiar şi turişti din Coreea de Sud, Japonia sau Malaezia. Sunt călători independenţi. Este important să ai recomandări bune pentru că cei care se cazează în hosteluri nu îşi iau informaţiile din media, ci din recomandările altora“, a spus el. Bucureştiul a atras anul trecut 730.000 de turişti străini care au înnoptat măcar o noapte în capitală, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică. Dintre aceştia, 2.800 s-au cazat în hosteluri.

    Clienţii hostelurilor sunt de cele mai multe ori călători tineri independenţi ce explorează lumea cu un buget redus pentru cazare. Clienţii aleg un hostel pentru zonă, atmosferă, curăţenie şi echipă. „Cu cât performezi mai bine şi cu cât ai review-uri mai bune, te vei bucura de mai mulţi oaspeţi.“ Tânărul antreprenor menţionează că este foarte important ca cel care vrea să dezvolte un business în acest domeniu să fi avut experienţa cazărilor în hostel: „Consider în primul rând că proprietarul de hostel trebuie să fie călător şi să îi placă să stea într-un hostel. Această pasiune trebuie să fie însoţită de o foarte bună organizare şi de o aplecare către comunicare, atât la nivel de clienţi, cât şi la nivel de publicitate“.