BusinessMagazin

Tag: atelier

  • 12 români participă la unul dintre cele mai mari concursuri de robotică din lume

    Echipa Flex, formată din 12 români pasionaţi de robotică, se pregăteşte de “All Japan Robot-Sumo Tournament”, care are loc anual în Tokio, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii echipei. Cu o experienţă de cinci ani în a construi roboţi care participă în competiţii ce imită luptele tradiţionale de sumo japonez, tinerii care formează echipa Flex, atât ingineri, cât şi studenţi ai Facultăţilor de Electronică şi de Automatică, au un palmares de 15 medalii de aur, argint şi bronz la competiţii naţionale şi internaţionale de profil, fiind campioni europeni şi vicecampioni mondiali.

    Pe 18 decembrie, echipa Flex va participa la categoria „Roboţi autonomi de mega sumo” a competiţiei All Japan Robot-Sumo Tournament, cu trei roboţi: veteranii Wolf şi Shreddinger şi noul Cheetah.

    „Robotii sunt realizaţi intregral de echipă. Proiectarea mecanică este realizată de către noi, iar piesele sunt făcute într-un atelier de mecanică fină. Aceste lucruri ne asigură performanţe superioare. Toţi roboţii au în componenţă doar piese de înaltă calitate, precum motoare elveţiene şi senzorii de înaltă precizie. Electronica roboţilor este proiectată, de asemenea, în cadrul echipei. Anul acesta, noutatea este reprezentată de robotul Cheetah, care sperăm se descurce cât mai bine în luptele japoneze”, a declarat Ing. Adrian Gaşpar, liderul echipei.

    Confruntările roboţilor autonomi din categoria sumo, inspirate din luptele tradiţionale japoneze cu acelaşi nume, au luat amploare în ultimii ani la nivel mondial. Concursul din Japonia are o tradiţie de 27 de ani şi a fost primul de acest gen din lume.

    Jocul de sumo „robotic” implică aşezarea a doi roboţi într-un ring circular de oţel, vopsit negru, cu diametrul de 1.54 metri. La semnalul de start al arbitrului, robotii trebuie să se excludă reciproc din ring prin împingere sau ridicare. Primul robot care ajunge să atingă suprafaţa din afara ringului, pierde. La categoria de roboţi autonomi, intervenţia umană este inexistentă. Roboţii iau decizii pe baza senzorilor cu care sunt echipaţi. Hotărârile pe care aceştia le iau în timpul luptei se datorează tacticilor preprogramate.

    Participarea la acest campionat este în sine o recunoaştere a meritelor echipei, admiterea în competiţie făcându-se doar pe baza unei invitaţii din partea organizatorilor, în funcţie de performanţele anterioare ale echipelor. „Acest concurs este cel mai important pentru noi, deoarece dincolo de recunoaşterea oferită de premii, ne ajută să ne perfecţionăm activitatea şi să ne măsurăm puterile cu roboţi din toate colţurile lumii” a adăugat Adrian Gaşpar.

    Teamnet Group, integrator regional de sisteme, printre care şi sisteme de tip UAV (aeronave fără pilot), este partenerul principal al Echipei Flex. Compania susţine proiectul cu suma de 8.000 euro, sprijinind astfel pregătirea şi deplasarea echipei Flex la concursul internaţional “All Japan Robot-Sumo Tournament”.

    Echipa Flex este formată în prezent din: Ing. Adrian Gaşpar, Ing. Andreea Beciu, Drd. Ing. Bogdan Istrate, Drd. Ing. Teodor Roşca, Ing. Cristina Teodorescu, Ing. Maria Laura Nichifor, Ing. Marius Gîbu, Ing. Ovidiu Marius Alexandru, Ing. Robert Coţofană, urb. Suzana Neacsu şi studenţii Andrei Kovari şi Mircea Zamfira.

  • Antreprenoarea care îşi lasă angajaţii să vină şi să plece de la muncă la ce ore vor ei

    Diana Nedea are 32 de ani, a renunţat în urmă cu patru ani la statutul de angajată în corporaţie şi a pornit o afacere cu pantofi pentru femei. Acum are 17 angajaţi care produc 1.000 de perechi de încălţări pe lună, iar vânzările din 2015 au înregistrat un avans de 10% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Antreprenoarea povesteşte ce a făcut-o să renunţe la multinaţională, cum a ajuns Diane Marie, firma care îi poartă numele, la vânzări de 1,5 milioane de lei pe an şi ce planuri are.
     

    Se trezeşte în fiecare dimineaţă la 5.30, iar la 7 îşi începe programul la atelier (şi nu e prima care ajunge, sunt doi angajaţi care preferă să înceapă lucrul înainte de ora 6), nu pentru că ar avea vreo constrângere anume, ci pentru că este o persoană matinală, povesteşte Diana Nedea, care din când în când însoţeşte cuvintele de gesturi enegice, pentru a sublinia parcă ideile. Spune că îi place să poarte cel mai mult sandale şi cizme  (dovadă că a potrivit la blugi şi cămaşă albă sandale argintii), că nu are multe perechi de încălţări, „doar vreo 40“, şi ştie asta pentru că le-a numărat recent, a mai întrebat-o cineva.

    Nici n-ar avea unde să ţină mai multe perechi, pentru că spaţiul este limitat; locuieşte într-o garsonieră şi nu păstrează încălţările mai mult de doi ani. Are câteva perechi preferate pentru fiecare anotimp, iar cel mai adesea alege încălţări fără toc, deşi e minionă, pentru că merge foarte mult pe jos. „Am un telefon nou şi am instalat o aplicaţie care spune că merg pe jos, doar în fabrică, 8 km pe zi. Poate nu este foarte precisă măsurătoarea, dar 5 or fi!“ În primele luni ca antreprenoare, mergea la atelier pe pantofi cu toc şi îmbrăcată în deux pieces, până când a alunecat pe scări şi a decis că e mai bine să îşi adapteze ţinuta la mediu. În fond, nu mai era într-o corporaţie.

    Aşezată la terasa din Centrul Vechi al Capitalei, la doar o aruncătură de băţ de magazinul Diane Marie pe care l-a deschis în 2012, pare mai degrabă o studentă decât o antreprenoare care la patru ani de la înfiinţarea afacerii a ajuns la o cifră de afaceri de 1,5 milioane de lei. Urmăreşte din priviri trecătorii şi identifică lejer un grup de englezi care, în mod surprinzător, pentru că era o zi însorită, nu aveau şlapi, ci încălţăminte sport. Pesemne este efectul mediului, pentru că a fost înconjurată mai mereu de încălţări; părinţii ei, ingineri de profesie, au absolvit o facultate cu profil de prelucrare a pielăriei, lucrează în domeniu „de o viaţă“ şi au o fabrică pentru export, în sistem lohn, cu 60 de angajaţi.

    Diana Nedea nu are diplomă de inginer, ci este absolventă de ASE şi spune că a lucrat înainte de a înfiinţa atelierul de producţie în ceea ce numeşte „joburile standard de absolvent de ASE, în multinaţionale, în vânzări“, mai întâi la Vodafone şi apoi la LG. S-a hotărât să meargă pe alt drum în 2011, după un concediu de două săptămâni, pentru că s-a implicat în acest proiect, care iniţial ar fi fost o divizie a afacerii părinţilor săi, antreprenori din 1996. În momentul de apogeu al afacerii fabrica părinţilor avea 400 de angajaţi. „Cochetau cu ideea de a face ceva pentru piaţa internă, însă sunt foarte încărcaţi, ca volum de muncă, şi au renunţat la idee.“

    Povesteşte că la întoarcerea din concediu s-a aşezat la birou şi nu şi-a mai găsit locul, a fost un moment în care şi-a dat seama că nu mai rezonează cu multinaţionala. Se implicase mult în proiectul afacerii, avea multe idei – a studiat şi pictura ani de zile, pentru că „părinţii au investit în mine şi sora mea destul de mult“; spune că în întreaga familie se regăseşte un pic de spirit artistic, dar ea se pricepe şi la cifre, statistici şi matematici. Îşi aminteşte că în vacanţele de vară mergea în fabrica părinţilor şi împreună cu sora sa căutau resturi de piele din producţie ca să facă botoşei pentru păpuşi. Începutul afacerii n-a fost însă o joacă de copil, chiar dacăa avut o întreagă serie de avantaje.
    Unul dintre avantaje a fost sprijinul părinţilor, care i-au împrumutat utilajele cu care a pornit producţia şi i-au pus la dispoziţie şi un spaţiu. Aşa că investiţia de pornire, în 2011, a fost de 8.000 de euro, bani proprii.

    Ulterior, a schimbat utilajele, iar bugetul de investiţii a ajuns până la 20.000 de euro în 2012, când a deschis şi primul magazin, la o aruncătură de băţ de Lipscani. Un alt avantaj au fost toate informaţiile la care a avut acces de-a lungul vieţii, pentru că fabricarea pantofilor are dichisul său; pielea, de pildă, se întinde pe o direcţie, motiv pentru care este dublată la interior cu o pânză care contracarează acest efect, altminteri încălţările „se fac bărcuţă“. De mare folos a fost şi girul pe care l-a avut în faţa furnizorilor, care lucrau de ani buni cu părinţii săi. „Au fost probleme financiare, inclusiv cu sume neîncasate pe mărfuri pe care le-am livrat la magazine, pe care le-am depăşit tot mulţumită furnizorilor. Istoria familiei m-a ajutat mult, ar fi fost mult mai greu şi la început, şi pe parcurs.“ Un moment hotărâtor în existenţa firmei a fost cel în care a marcat o pierdere de 80.000 de lei de la un singur client, care pur şi simplu nu a plătit marfa. „Cadrul legislativ este groaznic, este foarte greu să recuperezi banii din piaţă.

     

  • A pornit o afacere cu încălţăminte cu 8.000 de euro, iar anul acesta estimează venituri de peste 400.000 de euro

    La 33 de ani, Diana Nedea are deja cinci ani de experienţă antreprenorială şi se aşteaptă ca afacerea pe care a construit-o, cu încălţăminte de damă sub brandul Diane Marie, să crească anul acesta cu circa 30%, ajungând la 2 milioane de lei. Principalul motor de creştere este magazinul online, care a început să funcţioneze în februarie şi are deja o pondere de 20% din vânzările companiei.

    „În ultimul an, magazinele au rămas pe poziţie, primul deschis este în continuare cap de listă, are clientelă de patru ani. Noutatea majoră este online-ul, pe care l-am făcut cumva din inerţie, nu ne-am concentrat pe el, nu i-am dat foarte mare importanţă, nici nu am stat vreodată să calculez potenţialul lui şi ce unealtă fantastică trecea pe lângă noi”, povesteşte antreprenoarea. Anul acesta a angajat pe cineva specializat care să se ocupe de magazinul virtual, social media şi – în general – de tot ce înseamnă online. „M-a surprins că are un ritm foarte mare de vânzări, echivalând rulajele din magazinul deschis în urmă cu patru ani pe Lipscani.” În zece luni de funcţionare, vânzările din online au ajuns la o pondere de 20% din rulajele Ane Maria; în plus, arată Diana Nedea, nu sunt influenţate în niciun fel de sezon, întrucât clientelor din online nu le pasă, ca în cazul magazinelor stradale, dacă plouă, e caniculă sau zăpadă. „Mi se pare fabulos că online‑ul creşte la nivelul întregii pieţe şi observ că producători şi importatori pun în practică tot felul de soluţii, inclusiv invenţia cabinelor de probă mobile. Online-ul stă umăr la umăr cu magazinul din Lipscani.”

    În online se realizează zilnic 14-15 comenzi, iar media pe comandă este de 1,6 perechi de încălţări, povesteşte tânăra antreprenoare. „Returul este 2%, în condiţiile în care în fashion rata de retur este fantastic de mare.” În general, jumătate dintre clienţii care fac comenzi în magazinele online de fashion returnează produsele în primele două săptămâni de la achiziţie, mai ales pentru că măsura nu este cea potrivită. Diana Nedea este încredinţată că o parte însemnată a comenzilor din online – 30-40% – vin din partea clientelor din Bucureşti; „deşi în magazine nu a scăzut vânzarea, sunt ferm convinsă că sunt cliente care cunosc produsele şi le este mult mai comod să cumpere din online”.

    Nedea precizează însă că pentru comenzile personalizate, clientele merg direct în unul din cele două magazine deschise în Centrul Vechi şi explică de ce: „Dacă iei o rochie verde, ai impresia că se potriveşte perfect cu pantofii argintii dar poţi să constaţi că mai potrivită este varianta pe auriu”. Anul acesta, vânzările din magazinele stradale au crescut, dar nu la fel de alert ca anul trecut, bifând plusuri de 5-7%. Şi asta pentru că, spune Diana Nedea, apetitul de cheltuială a fost afectat de mai mulţi fatori: pe de o parte, interzicerea fumatului în spaţii publice a redus traficul în zonă, la fel şi legea care a determinat închiderea spaţiilor, iar pe de altă parte fenomenul Colectiv: „Părerea mea personală, pur instinctivă şi fără bază ştiinţifică, este că fenomenul Colectiv a produs o depresie naţională şi nimeni nu a mai avut chef să facă nimic până la venirea primăverii, care ne-a scos puţin din amorţeală”.

    Efectul cumulat al acestora a avut un impact tradus în scăderi de 60% a vânzărilor vreme de trei luni. „Ceva mai dramatic nu mi-am imaginat.” Antreprenoarea se aşteaptă ca încasările pentru întregul an să ajungă la circa 2 milioane de lei, în creştere cu aproape 30% faţă de rezultatele anului trecut; vânzările prin propriile magazine reprezintă aproape două treimi (63%)din încasări, iar cele prin intermediul distribuitorilor diferenţa, de circa 37%. Marja medie de profitabilitate se plasează la 12%. La nivelul industriei, cifrele pot diferi mult, explică Diana Nedea: „Pe distribuţie este o marjă extrem de mică; marja în magazine este de 40-50%, însă din păcate cheltuielile de desfacere – chirii, administrativ, personal – sunt destul de mari, în malluri şi centrul vechi”. Distribuţia are o marjă mult mai mică, dar este realizată doar la comandă, marfa este livrată de la atelierul bucureştean, încasările sunt la termen; deci bătăile de cap sunt mult mai mici.

    Într-un interviu anterior, antreprenoarea spunea că şi-ar dori un magazin într-un mall; „costurile pentru spaţiile din malluri rămân prohibitive pentru noi, în Bucureşti. Mi se pare foarte greu de controlat, de luat pulsul de la distanţă. Aici am contact direct şi cu fetele din magazin, cu clienţii, stau mult în magazin”, spune antreprenoarea, care spune că îşi doreşte să mai găsească trei angajaţi până la finalul anului. Echipa sa are acum 19 persoane, cu două mai mult decât anul trecut, iar ritmul în care găseşte personal, mai ales pentru atelier, este extrem de lent. Ceva paşi pe „frontul mallurilor” a făcut, însă. Anul acesta, de la începutul toamnei, a încheiat un parteneriat oficial cu magazinul Ma Dame din Băneasa. „Toate modelele care sunt vârfuri de vânzări, cam 20-25 de modele, sunt prezente şi acolo”, iar pentru fiecare model există pe stoc 8 mărimi.

     

  • Afaceri pe care le poţi porni cu mai puţin de 500 de lei: astăzi, un business ce necesită îndemânare

    Dacă te pricepi la maşini, ai un garaj şi sculele necesare, de ce să nu începi propriul tău atelier auto? Şi chiar dacă nu ai garaj, poţi opta pentru un service mobil, mergând chiar la locul unde maşina în cauză s-a stricat.

    Nu e o afacere care să aducă profit imediat, pentru că o mare parte a banilor va trebui reinvestită în scule şi alte obiecte necesare, dar pe termen mediu ţi-ar putea aduce un venit constant.

    Pentru a emite facturi, cel mai simplu e să te înregistrezi ca Persoană Fizică Autorizată – procesul se derulează la Registrul Comerţului, durează 3-4 zile şi costă aproximativ 140 de lei.

    Afaceri pe care le poţi porni cu mai puţin de 500 de lei: un business de sezon

    Afaceri pe care le poţi porni cu mai puţin de 500 de lei: cum să faci bani dintr-o activitate pe care oricum o ai zilnic

    Afaceri pe care le poţi porni cu mai puţin de 500 de lei: cum să faci bani ajutând alţi oameni să se angajeze

  • A renunţat la cariera de corporatist pentru a-şi urma pasiunea. Vezi câţi bani face din pasiunea ei

    Magazinul online de bijuterii home-made Atelier Maria îşi propune să ducă mai departe meş­teşuguri tradiţionale româneşti precum con­fec­ţionarea bijuteriilor artizanale din pastă de lut, bazându-se pe organizarea atelierelor pentru copii, unde pot învăţa să facă ei înşişi bijuterii din lut.

    „Atelierul desfăşoară două activităţi, cea de producţie de bijuterii artizanale realizate din pastă de lut şi activităţi extraşcolare pentru şcolari şi preşcolari“, a spus Luminiţa Voica, fondatoare a Atelierului Maria, invitată la ZF Live. Partici­parea unui copil la atelier costă între15 şi 20 de lei.

    După o carieră în corporaţie, Luminiţa Voica şi-a descoperit pasiunea pentru arta meşteşugului, găsind în casa străbunicii sale mărgele de lut pictate manual. Ulterior, a început şi ea să confecţioneze astfel de bijuterii din lut. 

    Fondatoarea Atelierului păstrează în mod intact o ie aparţinând străbunicii sale, care are o vechime de peste 100 de ani. „Este o ie pe care o port cu mândrie, este a străbunicii mele şi printr-un noroc a ajuns la mine. Nu a fost modificată, exact aşa a fost cusută. Este veche de 100-110 ani. O spăl cu mare grijă.“

  • Afaceri pe care le poţi porni cu mai puţin de 500 de lei: astăzi, un business ce necesită îndemânare

    Dacă te pricepi la maşini, ai un garaj şi sculele necesare, de ce să nu începi propriul tău atelier auto? Şi chiar dacă nu ai garaj, poţi opta pentru un service mobil, mergând chiar la locul unde maşina în cauză s-a stricat.

    Nu e o afacere care să aducă profit imediat, pentru că o mare parte a banilor va trebui reinvestită în scule şi alte obiecte necesare, dar pe termen mediu ţi-ar putea aduce un venit constant.

    Pentru a emite facturi, cel mai simplu e să te înregistrezi ca Persoană Fizică Autorizată – procesul se derulează la Registrul Comerţului, durează 3-4 zile şi costă aproximativ 140 de lei.

    Afaceri pe care le poţi porni cu mai puţin de 500 de lei: un business de sezon

    Afaceri pe care le poţi porni cu mai puţin de 500 de lei: cum să faci bani dintr-o activitate pe care oricum o ai zilnic

    Afaceri pe care le poţi porni cu mai puţin de 500 de lei: cum să faci bani ajutând alţi oameni să se angajeze

  • Povestea artistului român care a cucerit presa internaţională

    „Dan Leş este un ceramist plin de suflet. Munca lui aduce  la viaţă poveşti şi legende din lut şi adaugă spiritul românesc meşteşugului său”, descriu activitatea lui Dan Leş editorii de la National Geographic. Ei l-au observat pe tânărul meşteşugar într-un proiect video al regizorului Matei Pleşa intitulat ”Fascinaţia Meşteşugului”.

    Potrivit informaţiilor de pe site-ul casaolarului.ro, Daniel Leş s-a născut în 1972, în familia pictorului şi ceramistului Ioan Leş. Astfel, a început să îşi modeleze în atelierul tatălui său din Maramureş talentul pentru desen şi ceramică încă de la cinci ani.

    Din 1997, a fost invitat sî îşi expune lucrările în cadrul Muzeelor de Etnografie şi Artă din ţară, în spaţii expoziţionale din ţară şi din străinătate. Este adept al metodelor tradiţionale ale prelucrării lutului, iar primele lui personaje sunt din satul copilăriei lui şi poartă numele celor care l-au inspirat, potrivit sursei citate.

    În 2005, a dechis şi o pensiune în zona Maramureşului, unde îi cazează pe cei care îşi doresc să îl viziteze şi să asiste la demonstraţii de olărit şi modelaj. Totodată, vizitatorii pensiunii pot lua lecţii de olărit şi să cumpere lucrări din ceramic la preţ de atelier. Acum, povestea lui face înconjurul lumii prin intermediul proiectului tânărului regizor Matei Pleşa.

     

  • Antreprenor la 9 ani: cum a reuşit un copil să strângă bani pentru a-şi îndeplini visele

    Caine Monroy este un copil care şi-a câştigat titlul de antreprenor la doar 9 ani. În timpul vacanţei de vară, el a construit în atelierul auto al tatălui său un joc de tip arcade, realizat în mare proporţie din carton.

    El a sperat să aibă numeroşi clienţi, dar de-a lungul verii un singur copil din zonă a intrat în atelier; norocul său s-a schimbat atunci când un cameraman a intrat întâmplător pentru a cumpăra o piesă de schimb. Acesta l-a filmat pe Caine şi a postat clipul pe Youtube, iar în câteva zile copilul devenise subiect de primă pagină în ziarele locale.

    Caine Monroy a început să vândă bilete de 1 sau 2 dolari şi tricouri de 15 dolari inscripţionate “Caine’s Arcade”. Nu se ştie cât de mulţi bani a strâns astfel, dar părinţii au decis să ofere şi posibilitatea de a dona pentru fondul de colegiu al copilului.

    Au trecut 4 ani de când Caine Monroy a postat primele informaţii despre Caine’s Arcade; suma strânsă până în prezent se ridică la 240.000 de dolari.

    Alături de părinţi, el a lansat mai multe tutoriale pentru a-i învăţa şi pe alţii să construiască jocuri de la zero. Peste 500.000 de copii din 70 de ţări s-au implicat, iar adolescentul de 13 ani a început să ţină discursuri la diverse evenimente.

  • Antreprenor la 9 ani: cum a reuşit un copil să strângă bani pentru a-şi îndeplini visele

    Caine Monroy este un copil care şi-a câştigat titlul de antreprenor la doar 9 ani. În timpul vacanţei de vară, el a construit în atelierul auto al tatălui său un joc de tip arcade, realizat în mare proporţie din carton.

    El a sperat să aibă numeroşi clienţi, dar de-a lungul verii un singur copil din zonă a intrat în atelier; norocul său s-a schimbat atunci când un cameraman a intrat întâmplător pentru a cumpăra o piesă de schimb. Acesta l-a filmat pe Caine şi a postat clipul pe Youtube, iar în câteva zile copilul devenise subiect de primă pagină în ziarele locale.

    Caine Monroy a început să vândă bilete de 1 sau 2 dolari şi tricouri de 15 dolari inscripţionate “Caine’s Arcade”. Nu se ştie cât de mulţi bani a strâns astfel, dar părinţii au decis să ofere şi posibilitatea de a dona pentru fondul de colegiu al copilului.

    Au trecut 4 ani de când Caine Monroy a postat primele informaţii despre Caine’s Arcade; suma strânsă până în prezent se ridică la 240.000 de dolari.

    Alături de părinţi, el a lansat mai multe tutoriale pentru a-i învăţa şi pe alţii să construiască jocuri de la zero. Peste 500.000 de copii din 70 de ţări s-au implicat, iar adolescentul de 13 ani a început să ţină discursuri la diverse evenimente.

  • Magazinul care vinde “nimic”, dar cu toate acestea are mulţi clienţi – FOTO

    Magazinul, denumit „Inutilious Retailer” este unul aparte, neavând program fix şi nici produse de vânzare.

    Un fotograf britanic, Adrian Wilson, care se amuza imprimând tricouri cu imagini ale unor opere de artă şi lăsându-le în magazine de îmbrăcăminte, şi-a deschis propriul magazin la New York, scrie The Guardian.

    În el sunt expuse  articole vestimentare cu imprimeuri realizate de clienţi, iar cei care doresc unul din aceste articole sunt invitaţi într-un atelier din spatele magazinului, unde li se prezintă nişte matriţe pentru material textil din secolul al XIX-lea pe care sunt îndemnaţi să le folosească să imprime imagini pe alte obiecte de îmbrăcăminte, plătind astfel pentru cel ales. După ce au terminat treaba, patronul şi fotografiază alături de creaţiile lor şi produsele pe care le iau din magazin.