BusinessMagazin

Tag: Asia

  • Insulele pe care se ceartă şase ţări. Conflictul poate determina o explozie de consecinţe negative la nivel global

    O poveste ruptă parcă din filmele lui Tarantino se desfăşoară în altă parte a lumii, într-o regiune din Asia disputată de mai multe state. Riscul de conflict în Marea Chinei de Sud este din ce în ce mai mare: China, Taiwan, Vietnam, Malaiezia, Brunei şi Filipine îşi dispută teritorii şi jurisdicţii, mai ales asupra drepturilor de exploatare a potenţialelor zăcăminte de petrol şi gaze. Libertatea de a naviga în regiune este de asemenea un subiect sensibil, mai ales când vine vorba de dreptul navelor militare de a opera în zona economică exclusivă a Chinei, până la o distanţă de aproximativ 300 de kilometri de ţărmul asiatic; aceste tensiuni sunt date şi de temeri privind puterea militară în creştere a Chinei şi incertitudinea privind intenţiile sale regionale.

    Recent, ministrul chinez al apărării a avertizat că situaţia tensionată din Marea Chinei de Sud poate duce la o confruntare directă şi a cerut ca armata, poliţia şi chiar populaţia generală să fie pregătită pentru a apăra integritatea teritorială a ţării; Chang Wanquan a dat declaraţia în cauză în timpul unei inspecţii a instalaţiilor militare din provincia Zhejiang. Publicul trebuie să fie informat în ceea ce priveşte defensiva naţională pentru că integritatea şi suveranitatea Chinei sunt în pericol, a mai spus ministrul.

    Pentru a înţelege mai bine miza, trebuie amintit că Marea Chinei de Sud este o poartă prin care trec anual 5 trilioane de dolari: aceasta este valoarea bunurilor transportate de-a lungul regiunii, fără a pune la socoteală şi faptul că jumătate dintre toate navele comerciale ale lumii traversează Marea Chinei de Sud.

    Declaraţiile lui Chang vin pe fondul unor tensiuni fără precedent datorate disputelor pentru mai multe insule din zonă, unde Beijing a construit numeroase dispozitive militare. Armata americană a trimis mai multe nave şi avioane în apropierea insulelor în cauză, folosind argumentul deja clasic că vrea să asigure principiile libertăţii de navigare în apele internaţionale.

    „Poate o veche hartă să genereze un conflict în Asia?“ se întrebau jurnaliştii de la CNN la scurt timp după aflarea verdictului dat de un tribunal internaţional, care decidea că harta din 1948 folosită de China pentru a desemna teritoriile sale nu are acoperire. „Nu există vreo bază legală care să permită Chinei să revendice drepturi istorice asupra resurselor aflate în zonele maritime care intră în sfera celor nouă linii“, a anunţat Curtea de Arbitraj, făcând referire la o linie de demarcaţie pe harta veche de aproape 70 de ani.

    Wang Jiangyu, profesor de drept la Universitatea din Singapore, a explicat că decizia va creşte sentimentele naţionaliste, lucru periculos într-un stat atât de mare precum China. Mulţi dintre cei care erau moderaţi vor deveni acum extrem de vocali, crede el. „Cu siguranţă va intensifica starea de tensiune şi este posibil să asistăm chiar la un conflict“, a insistat şi ambasadorul Chinei în Statele Unite, Cui Tankiai.

    Trebuie menţionat că Marea Chinei de Sud a fost întotdeauna o regiune cu potenţial de conflict, dar disputele au lipsit până relativ recent. Spre exemplu, la finalul celui de-al doilea război mondial nicio insulă din regiune nu era ocupată. În 1946, însă, China a ocupat o parte a arhipelagului Spratly; un an mai târziu, chinezii şi-au însuşit şi insula Woody. A fost practic începutul unui conflict care astăzi implică cele şase state menţionate şi, bineînţeles, Statele Unite ale Americii.

    Pentru a respecta titlul filmului regizat de Tarantino, cel de-al optulea actor din povestea noastră este Japonia: Shinzo Abe, prim-ministrul Japoniei, a anunţat de curând că va susţine poziţia filipineză în cadrul discuţiilor dintre aceştia şi China. Chiar dacă niponii nu au neapărat un interes direct în această dispută, ei au mai oferit deja susţinere şi altor state ce vor să obţină teritorii din Marea Chinei de Sud, Malaiezia şi Vietnam. Japonezii nu au intrat însă într-un dialog contradictoriu cu Beijing, insistând ca problemele să fie rezolvate pe canale diplomatice.

    „În mod cert istoria se rescrie şi China este în poziţia în care îşi vrea locul în loja marilor puteri“, spune Cătălin Olteanu. „Dacă până acum a stat oarecum în tribune şi a urmărit ce se întâmplă, de acum deja vrea să îşi marcheze foarte clar teritoriul şi vrea expansiune. În plus, China este o putere economică care se poate autosusţine din consum intern, ceea ce nu se întampla înainte, dar care are nevoie mare de resurse şi asta înseamnă că va începe să se impună în lupta pentru resurse. Mai mult, chinezii nu joacă după aceleaşi reguli ca lumea occidentală.“

    Iar puterea economică a Chinei devine din ce în ce mai vizibilă, astfel că întrebarea care trebuie pusă e următoarea: va deveni Asia principalul pol economic al lumii? „Deocamdată există doar o tendinţă în această direcţie: China, Rusia sau India sunt economii care s-au dezvoltat pe baza capitalului american şi european; marile companii acolo au început să investească, iar asta a creat o dependenţă care stă la baza unei posibile încetiniri a ritmului de creştere chinez“, spune Mircea Coşea. „Nu cred că în următorii cinci ani China, alături de India sau chiar Rusia, ar putea să creeze un alt pol de putere economică.“ După cum explică el, proiectul rusesc euroasiatic nu merge, proiectul chinez de creare a unei bănci de dezvoltare şi chiar a unei monede proprii este şi el foarte greu de pus în practică. China depinde esenţial de rezerva americană de dolari, pentru că americanii sunt singurii care pot emite moneda. „China depinde în mod esenţial de exportul către Europa sau către SUA, deci deocamdată eu cred că lucrurile vor rămâne aşa cum sunt. Cred însă că va creşte foarte mult relaţia economică dintre firme, adică multinaţionalele din mai multe ţări vor avea schimburi de informaţii, schimburi tehnologice care vor depăşi raporturile statale.“ Atât timp cât economiile sunt determinant conduse de către multinaţionale, spune Coşea, şansele Asiei de a deveni centrul economic al lumii nu sunt foarte mari.

    „Pentru noi contează foarte mult relaţia economică dintre China şi restul lumii – în mod cert nu putem suplini resursa umană chineză, dar vom putea prelua o parte din nevoile de manufacturare occidentale în momentul în care China nu va mai fi o opţiune din raţionamente politice“, remarcă şi Cătălin Olteanu. „După părerea mea, problemele apărute la nivel global ne sunt favorabile dacă ne vedem de treabă – marile corporaţii au început să îşi pună la adăpost afacerile din zonele de risc, şi aşa am beneficiat şi noi de creştere, pentru că România a arătat stabilitate. Va trebui să fim foarte atenţi la cum gestionăm relaţia cu aliaţii economici şi cum îi alegem, în funcţie de poziţia geostrategică pe care o avem.“

    Aflaţi de ce 2016 a fost numit “Anul regizat de Tarantino”

  • Insulele pe care se ceartă şase ţări. Conflictul poate determina o explozie de consecinţe negative la nivel global

    O poveste ruptă parcă din filmele lui Tarantino se desfăşoară în altă parte a lumii, într-o regiune din Asia disputată de mai multe state. Riscul de conflict în Marea Chinei de Sud este din ce în ce mai mare: China, Taiwan, Vietnam, Malaiezia, Brunei şi Filipine îşi dispută teritorii şi jurisdicţii, mai ales asupra drepturilor de exploatare a potenţialelor zăcăminte de petrol şi gaze. Libertatea de a naviga în regiune este de asemenea un subiect sensibil, mai ales când vine vorba de dreptul navelor militare de a opera în zona economică exclusivă a Chinei, până la o distanţă de aproximativ 300 de kilometri de ţărmul asiatic; aceste tensiuni sunt date şi de temeri privind puterea militară în creştere a Chinei şi incertitudinea privind intenţiile sale regionale.

    Recent, ministrul chinez al apărării a avertizat că situaţia tensionată din Marea Chinei de Sud poate duce la o confruntare directă şi a cerut ca armata, poliţia şi chiar populaţia generală să fie pregătită pentru a apăra integritatea teritorială a ţării; Chang Wanquan a dat declaraţia în cauză în timpul unei inspecţii a instalaţiilor militare din provincia Zhejiang. Publicul trebuie să fie informat în ceea ce priveşte defensiva naţională pentru că integritatea şi suveranitatea Chinei sunt în pericol, a mai spus ministrul.

    Pentru a înţelege mai bine miza, trebuie amintit că Marea Chinei de Sud este o poartă prin care trec anual 5 trilioane de dolari: aceasta este valoarea bunurilor transportate de-a lungul regiunii, fără a pune la socoteală şi faptul că jumătate dintre toate navele comerciale ale lumii traversează Marea Chinei de Sud.

    Declaraţiile lui Chang vin pe fondul unor tensiuni fără precedent datorate disputelor pentru mai multe insule din zonă, unde Beijing a construit numeroase dispozitive militare. Armata americană a trimis mai multe nave şi avioane în apropierea insulelor în cauză, folosind argumentul deja clasic că vrea să asigure principiile libertăţii de navigare în apele internaţionale.

    „Poate o veche hartă să genereze un conflict în Asia?“ se întrebau jurnaliştii de la CNN la scurt timp după aflarea verdictului dat de un tribunal internaţional, care decidea că harta din 1948 folosită de China pentru a desemna teritoriile sale nu are acoperire. „Nu există vreo bază legală care să permită Chinei să revendice drepturi istorice asupra resurselor aflate în zonele maritime care intră în sfera celor nouă linii“, a anunţat Curtea de Arbitraj, făcând referire la o linie de demarcaţie pe harta veche de aproape 70 de ani.

    Wang Jiangyu, profesor de drept la Universitatea din Singapore, a explicat că decizia va creşte sentimentele naţionaliste, lucru periculos într-un stat atât de mare precum China. Mulţi dintre cei care erau moderaţi vor deveni acum extrem de vocali, crede el. „Cu siguranţă va intensifica starea de tensiune şi este posibil să asistăm chiar la un conflict“, a insistat şi ambasadorul Chinei în Statele Unite, Cui Tankiai.

    Trebuie menţionat că Marea Chinei de Sud a fost întotdeauna o regiune cu potenţial de conflict, dar disputele au lipsit până relativ recent. Spre exemplu, la finalul celui de-al doilea război mondial nicio insulă din regiune nu era ocupată. În 1946, însă, China a ocupat o parte a arhipelagului Spratly; un an mai târziu, chinezii şi-au însuşit şi insula Woody. A fost practic începutul unui conflict care astăzi implică cele şase state menţionate şi, bineînţeles, Statele Unite ale Americii.

    Pentru a respecta titlul filmului regizat de Tarantino, cel de-al optulea actor din povestea noastră este Japonia: Shinzo Abe, prim-ministrul Japoniei, a anunţat de curând că va susţine poziţia filipineză în cadrul discuţiilor dintre aceştia şi China. Chiar dacă niponii nu au neapărat un interes direct în această dispută, ei au mai oferit deja susţinere şi altor state ce vor să obţină teritorii din Marea Chinei de Sud, Malaiezia şi Vietnam. Japonezii nu au intrat însă într-un dialog contradictoriu cu Beijing, insistând ca problemele să fie rezolvate pe canale diplomatice.

    „În mod cert istoria se rescrie şi China este în poziţia în care îşi vrea locul în loja marilor puteri“, spune Cătălin Olteanu. „Dacă până acum a stat oarecum în tribune şi a urmărit ce se întâmplă, de acum deja vrea să îşi marcheze foarte clar teritoriul şi vrea expansiune. În plus, China este o putere economică care se poate autosusţine din consum intern, ceea ce nu se întampla înainte, dar care are nevoie mare de resurse şi asta înseamnă că va începe să se impună în lupta pentru resurse. Mai mult, chinezii nu joacă după aceleaşi reguli ca lumea occidentală.“

    Iar puterea economică a Chinei devine din ce în ce mai vizibilă, astfel că întrebarea care trebuie pusă e următoarea: va deveni Asia principalul pol economic al lumii? „Deocamdată există doar o tendinţă în această direcţie: China, Rusia sau India sunt economii care s-au dezvoltat pe baza capitalului american şi european; marile companii acolo au început să investească, iar asta a creat o dependenţă care stă la baza unei posibile încetiniri a ritmului de creştere chinez“, spune Mircea Coşea. „Nu cred că în următorii cinci ani China, alături de India sau chiar Rusia, ar putea să creeze un alt pol de putere economică.“ După cum explică el, proiectul rusesc euroasiatic nu merge, proiectul chinez de creare a unei bănci de dezvoltare şi chiar a unei monede proprii este şi el foarte greu de pus în practică. China depinde esenţial de rezerva americană de dolari, pentru că americanii sunt singurii care pot emite moneda. „China depinde în mod esenţial de exportul către Europa sau către SUA, deci deocamdată eu cred că lucrurile vor rămâne aşa cum sunt. Cred însă că va creşte foarte mult relaţia economică dintre firme, adică multinaţionalele din mai multe ţări vor avea schimburi de informaţii, schimburi tehnologice care vor depăşi raporturile statale.“ Atât timp cât economiile sunt determinant conduse de către multinaţionale, spune Coşea, şansele Asiei de a deveni centrul economic al lumii nu sunt foarte mari.

    „Pentru noi contează foarte mult relaţia economică dintre China şi restul lumii – în mod cert nu putem suplini resursa umană chineză, dar vom putea prelua o parte din nevoile de manufacturare occidentale în momentul în care China nu va mai fi o opţiune din raţionamente politice“, remarcă şi Cătălin Olteanu. „După părerea mea, problemele apărute la nivel global ne sunt favorabile dacă ne vedem de treabă – marile corporaţii au început să îşi pună la adăpost afacerile din zonele de risc, şi aşa am beneficiat şi noi de creştere, pentru că România a arătat stabilitate. Va trebui să fim foarte atenţi la cum gestionăm relaţia cu aliaţii economici şi cum îi alegem, în funcţie de poziţia geostrategică pe care o avem.“

    Aflaţi de ce 2016 a fost numit “Anul regizat de Tarantino”

  • Vladimir Putin vrea să construiască un Las Vegas la Vladivostok

    Arma ”secretă” a lui Putin pentru a da drumul investiţiilor în Rusia: vrea să construiască un Las Vegas la Vladivostok, scrie Ziarul Financiar

    Vladimir Putin pariază pe una dintre cele mai secretizate zone din Rusia, unde este stocat o mare parte din arsenalul nuclear, pentru a atrage investitorii şi bogaţii din Asia şi vrea să deschidă un centru de cazinouri şi jocuri de noroc, scrie Bloomberg.

    După ce scăderea preţului petrolului şi sancţiunile din partea Vestului au lovit Rusia, Putin a redeschis Vladivostok-ul, un oraş-port de 600.000 de oameni, renunţând la restricţii şi introducând protecţii legale fără precedent pentru investitori, în speranţa că va crea un Las Vegas lângă Moscova.

    Totuşi, planul nu este lipsit de riscuri. Prin încercarea de a atrage investitori din Asia, Rusia ar putea deveni dependentă de banii din China.

    “Vin chinezii! Au înţeleg să Rusia este slăbită, că China se întăreşte şi că pot prelua controlul acestor teritorii în următorii 100-150 de ani”, a spus Nikolai Markovtsev, fost avocat.​

  • Stewardesele în bikini au transformat-o în prima miliardară din Vietnam – GALERIE FOTO

    Nguyen Thi Phuong Thao a făcut primul milion la vârsta de 21 de ani din comerţul cu faxuri şi latex. La distanţă de aproape un sfert de secol, ea este gata să devină prima femeie miliardar din Asia de Sud-Est, iar unul dintre factorii care au contribuit este faptul că stewardesele din avioanele sale poartă costume inedite şi de multe ori sunt îmbrăcate doar în bikini, scrie Bloomberg.

    Odată cu listarea la bursă a companiei, Thao va avea o avere estimată la 1 miliard de dolari, potrivit indexului Bloomberg. Astfel ea va fi prima femeie din Vietnam care va atinge acestă performanţă. Majoritatea averi sale provine din acţiunile de la compania aeriană, VietJet şi din acţiunile de la Dragon City, un proiect de dezvoltare imobiliară de 65 de hectare din Ho Chi Minh City. 

    “Nu mi-am calculat niciodată averea. Eu mă concentrez pe găsirea ideilor care să ducă la creşterea companiei, cum să câştig o cotă de piaţă mai mare şi cum să măresc salariile angajaţilor”, a declarat femeia de afaceri.

    VietJet este cunoscută pentru stewardesele sale tinere şi frumoase ce poartă bikini la zborurile inaugurale către destinaţii exotice, cu plaje şi soare. Femeile chiar apar şi într-un calendar al companiei. “Nu ne deranjează asocierea cu bikini. Dacă asta face oamenii fericiţi, atunci şi noi suntem fericiţi”, a spus ea.

    “Trebuie să conduci şi să iei riscuri calculate. Ca o femeie de afaceri, eu am o responsabilitate de a contribui la dezvoltarea economiei şi să provoc schimbări pozitive în ţară şi în societate”, a spus Thao.

    VietJet Air efectuează zboruri către 47 de oraşe din ţară şi din restul Asiei. 

     

  • Cea mai frumoasă zonă din Asia: aici se regăsesc 100 de lacuri cu apa turcoaz – GALERIE FOTO

    Valea Jiuzhaigou, aflată la poalele munţilor Minshan, în nordul provinciei Sichuan, este un loc de o frumuseţe ieşită din comun.

    Având statutul de rezervaţie naturală şi parc naţional, Jiuzhaigou este cunoscută pentru pădurile de conifere, lacurile turcoaz şi peşterile de mii de ani.

    Există peste 100 de lacuri în această zonă, ale căror culori variază în funcţie de adâncime şi vegetaţia din împrejurimi. Localnicii le spun “haizi”, care înseamnă “fiul mării”.

    Foto: www.amusingplanet.com

  • Industria de gaming ajunge la aproape 100 de miliarde de dolari în 2016

    Industria de gaming ajunge la 99.6 miliarde de dolari în 2016, potrivit Newzoo, firma de analiză a pieţei gaming, în creştere cu 8% faţă de anul trecut. În premieră, jocurile mobile generează cea mai mare parte din venituri (37%) adică 36.9 miliarde, în creştere cu 21% faţă de 2015.

    Asia-Pacific continuă să domine piaţa şi generează 47% din venituri. De fapt, numai China generează un sfert din veniturile globale generate de jocuri. Newzoo estimează o creştere de 6.9% până în 2019 ajungând la 118 miliarde de dolari în 2019 dintre care 52.5 de miliarde de dolari generate de jocurile mobile.

    Segmentul mobile din China creşte mai repede decât era de aşteptat şi se procnozează că piaţa de mobile va ajunge la 10 miliarde acolo, creştere de 41% faţă de 2015. 

  • Roboţii vin să ne fure locurile de muncă: „Este mai ieftin să cumperi un robot decât să angajezi un om căruia îi plăteşti ineficienţa“

    La începutul lunii, unii dintre cei mai bogaţi, mai isteţi şi mai puternici oameni de pe planetă au transmis lumii un mesaj extrem de important: vin roboţii să vă ia locurile de muncă.
    Unora roboţii le-au luat deja locurile de muncă. Alţii folosesc roboţii ca sperietoare pentru a descuraja oamenii să ceară salarii mai mari. Se poate spune că săptămâna aceasta a fost săptămâna roboţilor, în Europa, SUA şi Asia.

    Adidas n-a mai produs nimic în Germania de peste 20 de ani, deşi este de acolo. A preferat mâna de muncă mai ieftină din Asia. Însă zilele trecute a anunţat că va începe din 2017 să comercializeze primele serii de încălţăminte sportivă fabricată în Germania după atâţia ani. Mâna de lucru este asigurată de… roboţi. Fabrica, un prototip, a fost prezentată de directorul executiv Herbert Hainer şi este încă în construcţie. Unitatea va putea produce mai rapid decât fabricile Adidas din Asia, unde pro­cesul de fabricaţie este pre­ponderent manual, şi în plus va livra încălţă­mintea mai aproape de punctele de vânzare, scrie The Guardian. Fabrica va începe să producă în trimestrul III al acestui an, dar ca test. Adidas intenţionează să construiască încă o „fabrică rapidă“, cum îi zice Hainer, în SUA în 2017. CEO-ul a insistat că unităţile de producţie nu vor înlocui imediat subcontractorii din Asia. „Scopul nostru nu este automatizarea completă“, a asigurat Gerd Manz, directorul de inovaţie şi tehnologie.

    În viitor, Adidas are de gând să construiască fabrici unde muncitorii sunt roboţi şi în Franţa şi Marea Britanie. În Asia, producătorul de încălţăminte are circa un milion de angajaţi.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cine este misteriosul cumpărător al pictorului Adrian Ghenie?

    Cu câteva zile în urmă media anunţa că pictorul clujean Adrian Ghenie a vândut la o licitaţie organizată de casa Sotheby’s tabloul „Autoportret ca Vincent Van Gogh“ pentru 2,59 milioane dolari. Este al doilea tablou vândut de Ghenie pentru o sumă cu şase zerouri, după „Floarea soarelui în 1937“ vândut în februarie la Londra cu 3.117.000 de lire sterline; dincolo de apropierile de Van Gogh, tablourile mai au în comun faptul că au fost cumpărate de persoane din Asia. Dacă identitatea chinezului care a cumpărat „Floarea soarelui în 1937“ nu a fost dezvăluită, putem spune că „Autoportretul ca Vincent Van Gogh“ a fost cumpărat de un antreprenor japonez, care a cheltuit într-o singură săptămână, la două licitaţii de artă, 98 de milioane de dolari.

    Este vorba de Yusaku Maezawa, în vârstă de 40 de ani, un antreprenor al internetului care a fondat în 1998 compania de e-commerce Start Today şi în 2004 retailerul de modă Zozotown. Yusaku Maezawa se află pe locul 17 în clasamentul Forbes al celor mai bogaţi japonezi, cu o avere estimată la 2,7 miliarde dolari.

    Pictura lui Ghenie a fost prezentată la începutul licitaţiei, stârnind ceea ce Bloomberg numeşte o avalanşă de oferte; Maezawa a licitat prin telefon, concurând pentru pictura lui Ghenie cu cel puţin cinci ofertanţi. Aşa că pictura, estimată de specialiştii de la Sotheby’s între 200.000 şi 300.000 de dolari, a ajuns la peste 2,5 milioane dolari. După opera lui Ghenie, japonezul a licitat pentru „Chameleon“ de Cristopher Wool, pictură estimată la 14 milioane de dolari şi vândută cu 13,9 milioane de dolari.

    Cele două tablouri cumpărate de la Sotheby’s au făcut ca suma cheltuită de Maezawa pentru tablouri într-o săptămână să ajungă la 98 de milioane de dolari; antreprenorul a mai cumpărat de la Christie, pe 10 mai, cinci opere de artă, pentru care a dat 81,4 milioane de dolari, printre care şi un tablou de 57,3 milioane de dolari al lui Jean-Michel Basquiat. Celelalte tablouri achiziţionate sunt „Runaway Nurse“ de Richard Prince, pentru 9,7 milioane dolari, un record pentru artist, o sculptură de Jeff Koons, intitulată „Lobster“ (6,9 milioane dolari), o instalaţie mobilă a lui Alexander Calder, în valoare de 5,8 milioane dolari, şi o instalaţie de lumini de Bruce Nauman, „Eat War“, pentru care a plătit 1,69 milioane dolari.

    Maezawa este fondator al Contemporary Art Foundation din Tokio şi a anunţat că va organiza expoziţii publice acolo de două ori pe an, adăugând că va deschide o galerie privată de artă în Chiba, oraşul său natal. Mai mult, Maezawa vrea să deschidă o galerie pentru artiştii japonezi care vor să expună la Londra, pentru a le permite acestora să ia contact cu arta şi cultura occidentală. Practic, toate mişcările antreprenorului japonez pot fi definite, simplu, drept apariţia unui mare colecţionar de artă, în stare să influenţeze domeniul, aşa cum o fac Charles Saatchi, Andy Hall, fostul trader de petrol care acum deschide muzee şi fundaţii dedicate artei, sau mai cunoscuţii Leonardo DiCaprio ori David şi Victoria Beckham.

    Vânzarea taboului lui Ghenie mai poate fi privită drept o reuşită majoră şi pentru că specialiştii vorbesc de o piaţă a artei în scădere, după o lungă perioadă de creştere a preţurilor; sigur că formulările pot părea, într-o oarecare măsură, hazardate, cum poţi vorbi de o piaţă în scădere în condiţiile în care colecţionarii au plătit 361 de milioane de dolari pentru 11 lucrări?!

    Dar dacă privim în urmă cu un an, vom descoperi că licitaţiile de atunci ale marilor case adunau 2,7 miliarde de dolari, cu o sculptură de Giacometti pentru care s-au plătit 141,3 milioane de dolari şi un Picasso de 179,4 milioane dolari şi cu o armată de ruşi bogaţi care s-au bătut pe lucrări de Monet, Henry Moore, Edgar Degas sau Modigliani.

    Un an mai târziu avem pieţe volatile, fonduri de investiţii cu frâna trasă şi nesiguranţa din preajma alegerilor; rezultatul înseamnă vânzări de primăvară, la New York, de „numai“ 1,1 miliarde dolari. De această dată eroii au fost nu ruşii, ci cumpărătorii din Asia; nu suntem siguri că termenul cumpărători este totuşi folosit corect, în condiţiile în care o treime din loturile puse în vânzare nu şi-au găsut noi proprietari, cam o treime din locurile sălilor din Rockefeller Center au rămas neocupate, multe tablouri s-au vândut sub estimările minime de preţ sau au rămas nevândute, cum sunt două dintre picturile suprarealistului belgian Rene Magritte. Cu atât mai importantă reuşita lui Ghenie, putem spune.

  • Cel mai bogat om din Asia vrea să construiască Hollywood-ul chinezesc

    Wang Jianlin este cel mai bogat om din asia, cu o avere estimată de 34,8 miliarde de dolari, potrivit ultimelor date ale forbes. jianlin conduce cel mai mare dezvoltator imobiliar din china, dalian wanda, dar este implicat şi în fotbal sau în cinematografie.

    Wang Jianlin s-a născut pe 23 octombrie 1954 în provincia Sichuan, din China. Tatăl său a fost un general respectat, iar Wang a intrat în armată încă de la 15 ani. Experienţă despre care spune că a contribuit mult la succesul în afaceri. După 17 ani petrecuţi în uniformă a decis că viitorul lui nu este acela de general, ci de om de afaceri.

    Aşadar, în 1988, după o perioadă când a lucrat ca administratorul unui birou, a pornit o companie în oraşul Dalian împrumutând 80.000 de dolari.

    Acum Dalian Wanda este cel mai mare dezvoltator imobiliar din China, ce deţine 21,57 milioane de metri pătraţi de teren, 134 de malluri Wanda, 82 de hoteluri de lux, 213 cinematografe, 99 de magazine şi 54 de centre de karaoke. Compania sa a înregistrat anul trecut venituri de 40 de miliarde de dolari, cu 30% mai mult faţă de 2014.

    De asemenea, Dalian Wand a cumpărat 25% din echipa de fotbal Atletico Madrid, care-şi dispută trofeul Champions League din acest an cu rivala Real Madrid.

    În 2013 a cumpărat lanţul de cinematografe AMC Entertainment pentru 2,6 miliarde de dolari, iar anul trecut a primit o recunoaştere importantă prin faptul că filmul „Spotlight“ a câştigat Oscarul pentru cel mai bun film. Pelicula a fost produsă de Open Road, o subsidiară a AMC Entertainment. Însă Wang Jianlin nu se mulţumeşte doar cu atât, ci vrea să construiască un mini-Hollywood pe coasta Chinei. În oraşul Qingdao construieşte un complex ce se întinde pe aproape 500 de hectare şi pentru care a cheltuit deja peste 8 miliarde de dolari. Când va fi inaugurat, în aprilie 2017, va fi unul dintre cele mai avansate studiouri de filmare din punct de vedere tehnologic. Jianlin nu şi-a oprit investiţiile în film şi în ianuarie 2016 a cumpărat compania de producţie de film Legendary Entertainment cu 3,5 miliarde de dolari.

    Wang Jianlin are ambiţii mari şi vrea să transforme Dalian Wanda într-un colos în domeniul entertainmentului la nivel mondial capabil să se lupte de la egal la egal cu Disney şi vrea ca Dalian Wanda să ajungă la venituri de 100 de miliarde de dolari în 2020 şi să fie la fel de recunoscută ca Google sau Walmart.

    Wang Jianlin îşi conduce afacerea exact ca un general cu o mână de fier – angajaţii sunt amendaţi dacă încalcă codul de îmbrăcăminte la locul de muncă – dar nu se teme să guste din fructele capitalismului, pentru că organizează petreceri extravagante şi deţine mai multe iahturi luxoase.

  • Paravion se extinde în SUA, Orientul Mijlociu şi Asia

    Agenţia de turism online Paravion va intra pe pieţe din Statele Unite ale Americii, Orientul Mijlociu şi sud-estul Asiei. Reprezentanţii companiei estimează că extinderea va genera, în 2017, circa 25% din cifra de afaceri consolidată, pe grup, a Paravion.  Anul trecut, veniturile companiei s-au ridicat la 46 milioane euro în România, respectiv 21 milioane euro în Turcia, cifra de afaceri consolidată depăşind 65 milioane euro.

    Existenţa unor segmente mari de consumatori cu putere de cumpărare şi preferinţa pentru achiziţia online, dar şi evoluţia spectaculoasă înregistrată la nivel european, au dus la extinderea Paravion pe încă două continente, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii Paravion. Noile pieţe pe care va intra agenţia sunt SUA, Kuwait, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Indonezia, Filipine, Malaezia şi Taiwan.

    ”Paravion este deja prezentă în toate ţările din zona euro prin site-ul paravion.uk.com, cu care am înregistrat creşteri fulminante în primul trimestru din 2016, faţă de perioada similară a anului trecut: 580% în trafic şi 840% în număr de tranzacţii. Pentru că tehnologia ne permite acum replicarea uşoară a business-ului şi în alte ţări, am decis să lansăm, simultan, pe toate pieţele noi, site-ul www.paraviontour.com. Am optat pentru extinderea în SUA, Orientul Mijlociu şi Asia datorită gradului de adopţie a limbii engleze în rândul clienţilor, dar şi pentru că aici există o preferinţă pentru dolar american, ca monedă de plată”, spune Remus Vişan, Managing Director Paravion.

    Potrivit acestuia, lansarea site-ului paraviontour.com este estimată să aibă loc până la finalul lunii aprilie, iar suportul va fi asigurat în limba engleză de către echipa de call-center din România. Plăţile pe site se vor face în dolari americani. În ceea ce priveşte impactul extinderii asupra business-ului Paravion, Remus Vişan estimează că noile pieţe vor contribui cu 25% la cifra de afaceri a anului 2017, în contextul în care pieţele respective au un potenţial foarte ridicat.

    Paravion este prezentă pe piaţa europeană de turism în ţări ca Marea Britanie, Spania, Ungaria, Bulgaria sau Cipru, şi are agenţi de turism vorbitori de engleză, italiană, maghiară, bulgară, turcă, greacă şi spaniolă. Agenţia activează, din 2015, şi în Turcia, sub brandul Bavul.com, achiziţionat de la gigantul Turkcell, liderul pieţei telecom din această ţară.

    Potrivit unui interviu anterior acordat Business Magazin, Remus Vişan a ales calea antreprenoriatului imediat după finalizarea Facultăţii de Turism din Timişoara, având deja 4 ani de experienţă în turism, într-o agenţie locală. Venit în Bucureşti, a început businessul de turism cu o agenţie clasică, „la stradă“.

    Nimeni nu ştia care e piaţa clienţilor individuali, ce potenţial are şi cum să ajungi la ei. Tot atunci, în 2005, internetul începuse să prindă avânt în Bucureşti, noi eram dependenţi de el, aşa că ne-am întrebat dacă mai sunt şi alţii ca noi. Decizia s-a luat imediat, am ales rapid partenerul IT – Zitec – şi am lansat Paravion.ro“, povestea Vişan.

    În 2010, businessul fondat de Remus Vişan a fost achiziţionat de fondul de investiţii spaniol GED, iar în 2013 a început să se extindă la nivel international.