Primit drept cadou de la şeful său de cabinet, Martin Bormann, Blondi avea să fie unul dintre cele mai apropiate fiinţe ale liderului nazist, chiar şi după ce şi-a mutat sediul central în buncărul de sub cancelaria Reichului de la începutul anului 1945. Câinele avea acces şi în dormitorul lui Adolf Hitler, iar cei doi petreceau ore bune împreună, fiind, după cum spunea chiar el “unul dintre puţinele momentele de relaxare”.
Potrivit Dailymail, Hitler spera ca animalele să poată comunica cu liderii SS şi a sprijinit o şcoală specială prin care să-i antreneze să vorbească. Oficialii nazişti recrutau aşa numiţii câini educaţi de pe întreg teritoriul Germaniei şi îi antrenau să depisteze semnale folosindu-şi labele. Se spune că unii câini reuşeau să imite vocea umană, iar unul chiar răspunea cu “Mein Furher” la întrebarea “cine e Adolf Hitler”. Despre un alt câine se spune că ar fi scris poezii. Scopul final al antrenării lor era ca animalele să fie folosite în război alături de serviciile secrete. Doctorul Jan Bodenson, de la universitatea din Cardiff, îi numea, într-un raport de cercetare, “câini unici” sau “câinii incredibili ai istoriei”.
Şcoala din instruire se numea Tier-Sprechschule ASRA şi se afla lângă Hanovra. Condusă de Margarethe Schmitt, a fost inaugurată în 1930 şi a funcţionat şi pe toată durata războiului. Terrierul Rolf vorbea prin apăsarea unei tastaturi cu laba, fiecare literă a alfabetului fiind reprezentată de un număr de apăsări. Câinele ar fi învăţat limbi străine, religie şi ar fi scris şi poezii. Tot Rolf şi-ar fi exprimat intenţia de a se alătura armatei germane – pentru că nu îi plăceau francezii. Un altul pe nume Don imita adesea vocea umană fiind suprins când se adresa unui om imitând cuvintele “Mi-e foame! Vreau prăjituri!”.
Înainte ca Hitler să se sinucidă, în 30 aprilie 1945, i-a ordonat medicului Werner Haase să testeze pastilele pe Blondi, ca să se asigure că otrăvurile nu erau false. Cei doi au murit în aceeaşi zi. Există informaţii potrivit cărora cele mai mari două iubiri ale Fuhrerului erau Germania – “cu care era şi căsătorit” – şi Blondi, câinele care nu avea să-l trădeze niciodată.
