Tag: aderare

  • Ce salariu câştigă un angajat Auchan

    Oficialii lanţului francez de hipermarketuri Auchan, care are pe piaţa locală circa 10.500 de salariaţi, afirmă că situaţia de pe piaţa muncii este extrem de dificilă, comparabilă cu cea din 2006-2007 când românii plecau în număr mare peste hotare, odată cu aderarea la UE. Pentru retailerul francez concurenţa nu vine însă doar de pe pieţele străine, ci şi din România, unde fabricile deschid noi linii de producţie şi caută salariaţi, informează Ziarul Financiar.

    „Piaţa muncii din România a ajuns la o anumită maturitate în prezent, şi observăm acest lucru în special în judeţe precum Cluj, Timiş sau Sibiu. Sunt însă mai multe oraşe în această situaţie, un exemplu fiind Deva, unde este dificil să găsim angajaţi“, spun reprezentanţii Auchan, reţea de magazine cu prezenţă în marile oraşe ale ţării.

    Retailerul are pe piaţa locală 33 de magazine cu afaceri de 1 mld. euro anul trecut, fiind unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa locală. După numărul de salariaţi este şi unul dintre cei mai mari angajatori locali. Din cei 10.500 de salariaţi, circa 7.500 sunt casieri şi lucrători comerciali, meserii plătite cu unele dintre cele mai mici salarii din economie.

    Concurenţa de pe piaţa muncii şi majorarea salariului minim la nivel de economie la 1.200 de lei brut a dus însă la majorarea şi a salariilor din domeniul retailului.

    „Anul trecut am majorat salariile în companie cu 25%. Un angajat începe cu un salariu de 1.300 de lei brut, iar după perioada de probă ajunge la 1.400 de lei pentru ca după un an să îi majorăm salariul la 1.500 de lei“, spun oficialii Auchan.

  • Salariul incredibil pe care îl câştigă un angajat la Auchan

    Oficialii lanţului francez de hipermarketuri Auchan, care are pe piaţa locală circa 10.500 de salariaţi, afirmă că situaţia de pe piaţa muncii este extrem de dificilă, comparabilă cu cea din 2006-2007 când românii plecau în număr mare peste hotare, odată cu aderarea la UE. Pentru retailerul francez concurenţa nu vine însă doar de pe pieţele străine, ci şi din România, unde fabricile deschid noi linii de producţie şi caută salariaţi.

    „Piaţa muncii din România a ajuns la o anumită maturitate în prezent, şi observăm acest lucru în special în judeţe precum Cluj, Timiş sau Sibiu. Sunt însă mai multe oraşe în această situaţie, un exemplu fiind Deva, unde este dificil să găsim angajaţi“, spun reprezentanţii Auchan, reţea de magazine cu prezenţă în marile oraşe ale ţării.

    Vedeţi AICI ce salariu câştigă un angajat la Auchan

  • Curtea Europeană de Conturi: România şi Bulgaria nu erau pregătite pentru aderare în 2007

    Într-un raport al Curţii Europeane de Conturi, care a fost dat publicităţii luni, se afirmă că România şi Bulgaria nu erau pregătite pentru aderare, instituţia precizând că doreşte să evite situaţii similare în cazul viitoarelor extinderi ale Uniunii Europene.

    Istvan Szabolcs Fazakas, membru al Curţii Europeane de Conturi, a prezentat presei un raport de audit privind modul în care s-a desfăşurat programul de asistenţă preaderare la UE în cazul statelor din regiunea Balcanii de Vest.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Elveţia şi-a retras cererea de aderare la UE

    Parlamentul Elveţiei a decis să invalideze aplicaţia din 1992 pentru aderarea la Uniunea Europeană, la numai o săptămână înainte de referendumul din Marea Britanie legat de rămânerea în UE, scrie Russia Today.

    Votul a fost de 27 pentru şi 13 împotrivă, cu două abţineri, în favoarea retragerii aplicaţiei Elveţiei pentru Uniune  Europeană.

    După rezultatul votului din Parlament, Elveţia a înştiinţat Uniunea Europeană în mod oficial de retragerea aplicaţiei, potrivit ministrului de externe elveţian Didier Burkhalter.

    Moţiunea originală de retragere a aplicaţiei la UE a fost propusă de Partidul Poporului din Elveţia, un partid conservator, şi s-a bucurat de mare popularitate în rândul legislatorilor.

    Aplicaţia e aderare la UE a Elveţiei nu a avut un impact semnificativ asupra politicii ţării în ultimii 20 de ani, în condiţiile în care negocierile au fost suspendate încă din 1992, în contextul unui referendum pentru aderarea la zona Economică Europeană, când elveţienii au votat respingerea unor legături mai apropiate cu Uniunea Europeană. 

  • După 9 ani de restricţii, românii pot în sfârşit să muncească în acest stat din Europa. Care sunt însă pericolele

    Elveţia elimină, începând de miercuri, toate restricţiile pe piaţa muncii impuse cetăţenilor români şi bulgari, măsurile de limitare a imigraţiei putând fi reintroduse doar în cazul în care va exista un aflux de imigranţi din cele două ţări.

    Guvernul Elveţiei a adoptat în aprilie o ordonanţă care prevede accesul pe piaţa muncii pentru cetăţenii români şi bulgari de la 1 iunie 2016.

    Elveţia prelungise, în 2009 şi 2014, măsurile restrictive pe piaţa muncii pentru cetăţenii români şi bulgari.

    Perioada tranzitorie de menţinere a restricţiilor pe piaţa muncii expiră pe 31 mai 2016 şi nu va fi prelungită.

    “În cazul în care imigraţia din România şi Bulgaria va depăşi cu 10% media ultimilor trei ani, pe 1 iunie 2017 sau cel târziu pe 1 iunie 2018, Consiliul Federal va putea introduce noi restricţii pe piaţa internă a muncii, valabile până pe 31 mai 2019”, preciza în aprilie Guvernul de la Berna.

    În momentul de faţă, numărul imigranţilor români şi bulgari din Elveţia este destul de mic.

    În momentul aderării României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, Elveţia a introdus restricţii privind accesul cetăţenilor celor două state pe piaţa muncii. Elveţia nu este membră a Uniunii Europene, dar face parte din Zona Economică Europeană şi din Spaţiul european de liberă circulaţie Schengen.

  • După 9 ani de restricţii, românii pot în sfârşit să muncească în acest stat din Europa. Care sunt însă pericolele

    Elveţia elimină, începând de miercuri, toate restricţiile pe piaţa muncii impuse cetăţenilor români şi bulgari, măsurile de limitare a imigraţiei putând fi reintroduse doar în cazul în care va exista un aflux de imigranţi din cele două ţări.

    Guvernul Elveţiei a adoptat în aprilie o ordonanţă care prevede accesul pe piaţa muncii pentru cetăţenii români şi bulgari de la 1 iunie 2016.

    Elveţia prelungise, în 2009 şi 2014, măsurile restrictive pe piaţa muncii pentru cetăţenii români şi bulgari.

    Perioada tranzitorie de menţinere a restricţiilor pe piaţa muncii expiră pe 31 mai 2016 şi nu va fi prelungită.

    “În cazul în care imigraţia din România şi Bulgaria va depăşi cu 10% media ultimilor trei ani, pe 1 iunie 2017 sau cel târziu pe 1 iunie 2018, Consiliul Federal va putea introduce noi restricţii pe piaţa internă a muncii, valabile până pe 31 mai 2019”, preciza în aprilie Guvernul de la Berna.

    În momentul de faţă, numărul imigranţilor români şi bulgari din Elveţia este destul de mic.

    În momentul aderării României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, Elveţia a introdus restricţii privind accesul cetăţenilor celor două state pe piaţa muncii. Elveţia nu este membră a Uniunii Europene, dar face parte din Zona Economică Europeană şi din Spaţiul european de liberă circulaţie Schengen.

  • Comisia Europeană: România şi Bulgaria îndeplinesc toate condiţiile pentru admiterea în Spaţiul Schengen

    Comisia Europeană consideră că România şi Bulgaria îndeplinesc toate condiţiile pentru a adera la Spaţiul Schengen, afirmă Mina Andreeva, purtătorul de cuvânt al Executivului UE, precizând că decizia admiterii celor două ţări în zona de liberă circulaţie trebuie luată de statele membre, scrie Mediafax.

    “Considerăm că Bulgaria şi România se califică pentru accesul în Spaţiul Schengen. Acum, va fi necesară o decizie în unanimitate a ţărilor membre UE”, a declarat Mina Andreeva într-o conferinţă de presă desfăşurată la Bruxelles.

    România şi Bulgaria solicită de mulţi ani aderarea la Spaţiul european de liberă circulaţie Schengen.

    Citiţi continuarea pe www.mediafax.ro

  • Reacţii la nenorocire

    Mă gândesc că Hillary Clinton o fi ştiind ce vorbeşte atunci când recomandă bancherilor europeni să nu mai finanţeze terorismul – a făcut-o într-un speech ţinut la Stanford zilele trecute. De la un anume punct încolo mă despart de logica doamnei candidat la preşedinţia Statelor Unite, care susţine un soi de echilibru între libertăţile civile şi limitările din zona internetului şi a comunicaţiilor promovate de autorităţi sau servicii de securitate. Libertatea este ceva ce poţi avea sau nu poţi avea, nu există o abordare de genul „libertate, da!, dar…“, nu există libertate cu „dar“. Şi nu cred că Hillary Clinton s-a referit la singura măsură, devenită publică din zona financiar bancară, menită să limiteze terorismul, şi mă refer aici la scoaterea de pe piaţă a bancnotei de 500 de euro.

    Mă mai gândesc că şi preşedintele turc, altfel nu un campion al democraţiei, are un cât de dreptate când spune că unul din teroriştii din Bruxelles a fost arestat în Turcia în 2015, apoi extrădat în Belgia şi că Turcia a avertizat autorităţile locale de apucăturile individului, dar acestea nu au luat măsuri; sau, dacă au luat măsuri, acestea nu au avut efect.
    Mă gândesc că la fel de multă dreptate are şi Jamie Smith, fost agent al CIA, autor al cărţii  „Gray Work: Confessions of an American Paramilitary Spy“, care scrie într-un articol cât de simplu este pentru orice terorist să ajungă din nordul Africii în Europa, fără să fie în pericol să se înece cu supraaglomeratele bărci ale refugiaţilor ce se îndreaptă spre Grecia sau Italia şi fără să se bălăcească în noroaiele din Macedonia sau să se rupă în garduri de sârmă ghimpată.

    Mă gândesc că forţa (Hillary Clinton spune că ISIS trebuie înfrântă şi că nu se poate negocia cu ei) s-ar putea dovedi neputincioasă. Spun asta privind la: unu, rezultatele luptelor pe care varii armate le poartă cu Statul Islamic de o bună bucată de vreme, doi, rezultatele unui deceniu de conflict în Afganistan, şi trei, la un grafic al deceselor survenite din cauza terorismului în vestul Europei, grafic care ilustrează acest text. Campionii deceselor sunt Marea Britanie, între 1970 şi 1998, în urma atentatelor IRA. Urmează Spania, unde au acţionat în anii ’80 şi ’90 organizaţiile separatiste basce. Forţa nu a însemnat nimic în rezolvarea acestor conflicte; la reducerea lor a contribuit mai degrabă un amestec de politică, economie şi diplomaţie. Poate că o astfel de reţetă ar funcţiona, sau poate nu, şi în cazul ISIS.

    În cele din urmă mă văd nevoit să spun că atentatele au fost şi sunt imputabile 100% serviciilor secrete, de oriunde ar fi acestea. Nu detaliez, au fost o sumedenie de analişti care au spus asta în ultima vreme şi poate că serviciile ar trebui să îşi mute focusul de la pescuitul cu năvodul la pescuitul cu undiţa, al peştilor mari. Altfel vom avea abordări a la Liviu Dragnea: „Avem obligaţia să asigurăm pentru statul român capacitate investigativă, să nu fie ştirbită deloc, instituţiile abilitate ale statului să aibă capacitatea să protejeze cetăţenii români împotriva riscurilor teroriste….şamd“. În două decenii şi jumătate de presă am învăţat că orice „instituţie abilitată“ se va preocupa în România întâi de propriile interese şi jocuri, de culise, de putere sau de influenţă şi abia pe urmă îşi va folosi „capacitatea investigativă“, dacă mai rămâne, pentru „cetăţenii români“. Iar la nivel de lider european s-a manifestat un soi de nepăsare pe care au grefat elemente de marketing – vă amintiţi falsa manifestaţie a liderilor europeni după Paris? Şi dacă nu se rezolvă de la sine, dăm nişte bani şi poate scăpăm aşa (cazul aşa-zisei înţelegeri cu Turcia în problema refugiaţilor).

    Am întâlnit la profesorul de ştiinţe politice Marvin Folkertsma ideea de neo-leninism, un concept care cred că ni se potriveşte acum. Concret, leninismul s-a dezvoltat într-o perioadă în care legitimitatea politică era asociată cu un soi de expertiză care venea dintr-o iluzorie posesie de cunoştinţe superioare, expertiză asumată de liderii politici şi susţinută orbeşte de trepăduşii acestora. Puritatea ideologiei şi menţinerea dominaţiei politice a aşa-zisei elite erau ţeluri în faţa cărora alegerile, opinia publică, constituţia, legile, principiile democratice sau opoziţia politică nu reprezentau nimic. Dacă grefăm peste asta un conflict pe fundamente religioase, obţinem doar nenorocire.

  • Oraşele din România care vor să redevină comune. Transport cu caruţa, apă nepotabilă, dar taxe la nivel de metropolă

    Aceleaşi nemulţumiri unesc mai multe localităţi din ţară. Oamenii sunt suparaţi pe autorităţi şi vor ca aşezările lor să revină la statutul de comune, după ce în urma cu 12 ani au fost facute cu forţa, oraşe, ca să putem adera la Uniunea Europeana, scrie stirileprotv.ro.

    De atunci, taxele şi impozitele li s-au dublat, apă tot tulbure curge la robinete, iar străzile au rămas neasfaltate.Toată suflarea din localitate, adică vreo 3 mii de oameni, aspiră să revină la statutul de comună, ca să scape de taxele mari, mai mari decât la Cluj, după cum spun oamenii.

    Citiţi mai multe pe www.stirileprotv.ro