BusinessMagazin

Tag: active

  • Joi, 12 decembrie, noul Guvern decide dacă Hidroelectrica începe procesul pentru achiziţia de servicii de consultanţă pentru a cumpăra active ale CEZ şi Enel din România, în ceea ce ar putea fi cea mai mare achiziţie de active private din partea statului român

    Joi 12 decembrie, Ministerul Economiei şi Energiei, condus de Virgil Popescu, decide dacă Hidroelectrica, cea mai profitabilă companie a statului român şi cel mai mare producător de energie electrică de pe plan local, va achiziţiona servicii de consultanţă pentru achiziţii de participaţii la CEZ şi Enel România, se arată în convocatorul Hidroelectrica.

    Astfel, noul Guvern al PNL, condus de premierul Ludovic Orban, ar putea semna cea mai mare tranzacţie de active private din partea unei companii de stat din perioada post-decembristă, arată datele analizate de ZF.

    Deja Hidroelectrica a demarat acţiunile aferente procesului de fuziuni şi achiziţii (M&A) pentru grupurile CEZ şi Enel şi în convocator se arată că va informa acţionarii – statul român cu 80% şi Fondul Proprietatea cu 20% – pe marginea acestui subiect.

    Aceasta este cea de-a doua convocare cu privire la procesul de achiziţie servicii consultanţă pentru achiziţii de participaţii la CEZ şi la Enel pe care Hidroelectrica o transmite către acţionari în contextul în care la precedenta adunare a acţionarilor, respectiv cea din septembrie 2019, nu a fost întrunit cvorumul necesar.

    În acea perioadă, ieşirea de la guvernare a ALDE şi refuzul preşedintelui Iohannis de a numi ministrul propus de Guvernul PSD a determinat ca statul român, acţionarul majoritar al Hidroelectrica, să nu aibă reprezentant în AGA.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro. 

  • Deutsche Bank a vândut Goldman Sachs active în valoare de 50 de miliarde de dolari

    Deutsche Bank a vândut active în valoare de 50 de miliarde de dolari legate de datorii de pe pieţele emergente, către Goldman Sachs, ca parte a eforturilor băncii de a se redresa, anunţă Bloomberg.

    Aceasta este a doua oară în câteva luni când Goldman a cumpăcumpără active de la Deutsche. Goldman a cumpărat un pachet de instrumente derivate asiatice scoase la licitaţie în septembrie de Deutsche Bank.

    La începutul lunii iulie, Deutsche a început o revizuire majoră a activităţii sale, ce include şi circa 18.000 de concedieri. Banca a declarat că intenţionează să iasă din tranzacţiile cu acţiuni şi să creeze o nouă bancă pentru a deservi clienţii din zona corportate şi comercială.

    La sfârşitul lunii septembrie, banca a cedat către BNP Paribas compania sa de brokeraj.

    Goldman Sachs şi Deutsche Bank au refuzat să comenteze.

  • Deutsche Bank, UBS, Credit Suisse şi Barclays au renunţat la active totale de 280 miliarde dolari pe piaţa americană în ultimii trei ani

    Deutsche Bank, UBS, Credit Suisse şi Barclays, cele mai mari bănci de investiţii din Europa, au renunţat la active totale de 280 miliarde dolari pe piaţa americană în ultimii trei ani, în contextul în care s-au retras parţial de pe Wall Street, potrivit FT.

    Remodelarea masivă prin care au trecut operaţiunile americane ale Deutsche Bank, Credit Suisse, UBS şi Barclays ilustrează modul în care băncile încearcă să evite problema „cronică” a profitabilităţii în scădere.

    Începând din 2016, marile bănci străine au fost forţate să îşi mute majoritatea operaţiunilor americane în companii de tip holding, capitalizate independent şi capabile de a rezista pe cont propriu în eventualitatea unei crize.

    Cele patru bănci şi-au redus activele în holding-urile respective cu peste 34% în cei trei ani de când au început să publice deschis datele financiare.

    În acelaşi timp, capitalul pus în aceste holding-uri a crescut în medie cu 12%. Combinaţia dintre un capital social mai ridicat şi o bază de active mai mică a afectat puternic profiturile băncilor.

    O parte dintre aceste active la care au renunţat băncile fac parte dintr-un plan prin care vor să îşi reducă prezenţa în SUA, mutând active în alte entităţi. Activele gestionate prin sucursalele americane, care se bazează în principal pe capitalul companiilor-mamă, au crescut în aceeaşi perioadă.

    Cele mai vizibile mutări au fost făcute de gigantul german Deutsche Bank, care şi-a redus activele în holding-ul respectiv de la 203 miliarde dolari la 116,7 miliarde dolari.

     

  • Valoarea activelor bancare a ajuns după primele nouă luni ale anului la maxime istorice, de 472,9 mld.lei

    Valoarea activelor din sectorul bancar a ajuns după primele nouă luni ale anului la maxime istorice, de 472,9 miliarde lei, cu 6,2% peste perioada similară din 2018 şi cu 4,8% mai mare decât nivelul de la începutul anului curent, arată datele publicate de BNR.

    ”Evoluţia activelor a fost influenţată de climatul pozitiv din piaţa creditului şi de declinul costurilor de finanţare ale statului.  Pe de altă parte, profitul net agregat s-a diminuat cu 13,2% an/an la 5 miliarde lei (anualizat) în primele nouă luni din 2019, dinamică influenţată şi de măsurile privind taxarea activelor bancare”, a comentat Andrei Rădulescu, director Analiză Macroeconomică la Banca Transilvania.

    Sectorul bancar local, pe care sunt active 34 de bănci, din care şapte sucursale ale unor instituţii financiare străine, a încheiat T3 cu o rată a creditelor neperformante de 4,58%, faţă de 5,56% în septembrie 2018, apropiată de minimele din 2009.

    ”Performanţa financiară a sectorului bancar va fi influenţată de ajustările specifice finalului ciclului economic post-criză şi de implementarea Revoluţiei Digitale în trimestrele următoare”, a mai spus Rădulescu.

    Potrivit BNR, raportul dintre creditele acordate şi depozitele atrase era la 74,76%.

    Anul trecut, sectorul bancar a raportat un un profit excep­ţional, de peste 7 mld. lei.

     

  • Emmanuel Macron vrea o politică a UE de investiţii active / Deficitul de 3% este “din alt secol”

    Emmanuel Macron, preşedintele Franţei, a pledat, într-un interviu acordat revistei The Economist pentru o politică de investiţii active a Europei, notând că regula menţinerii deficitului bugetar în ţările Uniunii Europene sub 3% reprezintă o “dezbatere din alt secol”, relatează cotidianul Le Figaro.

    “Avem nevoie de mai mult expansionism, de mai multe investiţii. Europa nu poate fi singura zonă care nu face aceste lucruri”, afirmă Emmanuel Macron în interviul acordat publicaţiei The Economist.

    “Cred că, în acest context, dezbaterea referitoare la (deficitul -n.red.) de 3% al bugetelor naţionale şi de 1% în bugetul european este o dezbatere din alt secol”, a argumentat Emmanuel Macron.

    Liderul de la Paris a subliniat că Europa trebuie să înceapă să gândească şi să acţioneze nu doar ca organizaţie economică, ci şi ca putere strategică.

  • Studiu: În România au fost identificate 9314 de şantiere cu finanţare publică, cu o valoare totală de 964 mld.lei; la aproape jumătate din lucrările din ultimul trimestru a fost depusă o singură ofertă

    Bucureştiul conduce în acest an în topul oraşelor din punct de vedere al şantierelor active, cu finanţare publică, cu un total de 451 de investiţii, urmat de judeţul Cluj, cu 386 şantiere şi judeţul Timiş, cu 378 de şantiere active, arată o analiză realizată de IBC Focus, firmă de monitorizare, în baza datelor furnizate de platforma Victa.

    În total, în primele zece luni ale anului, în România au fost identificate 9314 proiecte cu finanţare publică, a căror valoare cumulată depăşeşte suma de 964 miliarde lei.

     „Cu siguranţă contextul electoral şi situaţia politică existentă în România a avut un impact direct asupra cifrelor indicate. Interesant de observat este însă şi modul de atribuire al acestor proiecte. Spre exemplu, în ultimul trimestru 7 din 10 contracte au fost câştigate de firme fără prea multă concurenţă pe proiect cu doar 1 sau 2 oferte/lucrare.Totodată, la aproape jumătate din lucrările analizate pe ultimul trimestru a fost depusă o singură ofertă (vorbim de 928 contracte), astfel că firmele participante nu au avut concurenţă deloc. Aceste statistici nu indică neapărat optimism ci, din contră, ar trebui să atragă puţin atenţia specialiştilor din domeniu, având în vedere că potrivit unui studiu IBC Focus peste 72% din antreprenorii generali în construcţii ar fi interesaţi să lucreze cu statul.”, a declarat Andrei Spătaru, managing partner IBC Focus.

    Unul din cele mai discutate segmente de piaţă este cel al infrastructurii, dar, în ciuda statisticilor mai puţin pozitive în ultimele 12 luni au fost identificate 544 de companii care au avut cel puţin un proiect activ de antrepriză generală pe segmentul Infrastructură – execuţie de şosele.

    Topul celor mai activi jucători din domeniu este condus de compania Porr Construct (25 proiecte monitorizate), locul doi fiind ocupat de Autoprima Serv (24 proiecte monitorizate) şi locul trei de Strabag (23 proiecte monitorizate).

    IBC Focus, agenţie de marketing în domeniul construcţiilor, are drept scop principal furnizarea de cereri de ofertă către companiile care vând materiale sau servicii în construcţii. În plus, IBC Focus deţine baze de date extinse cu şantierele active din România.

     

  • BRD, a treia bancă după active, a încheiat primele nouă luni cu un profit net de 1,2 mld.lei, în creştere cu 11%, la venituri bancare de 2,3 mld.lei, în urcare cu 8,5%

    BRD SocGen (simbol bursier – BRD), a treia cea mai mare instituţie de credit locală după active, a înregistrat în primele nouă luni ale anului venituri nete bancare de 2,39 miliarde lei, în creştere cu 8,5%, şi un profit net de 1,2 miliarde lei, cu 11% peste nivelul din perioada similară a anului trecut, potrivit raportului financiar al băncii.

    “Primele noua luni ale anului 2019 au fost dinamice din punct de vedere comercial. Prin intensificarea creditarii atat pe segmentul retail, cat si pe cel corporate, ne-am pastrat angajamentul de finantare a economiei romanesti in mod responsabil, printr-o oferta imbunatatita si echilibrata. Evolutia activitatii pe piata fondurilor mutuale a fost, de asemenea, remarcabila, in linie cu strategia noastra de a surprinde potentialul pietei solutiilor alternative de economisire. In acelasi timp, am continuat implementarea modelului nostru de afaceri “phygital”, ce combina experienta digitala superioara si expertiza umana”, a declarat Francois Bloch, Director General al BRD Groupe Societe Generale.

    Valaorea activelor băncii a crescut cu 2,2% faţă de septembrie 2018, la 54,1 miliarde lei.

    Portofoliul total de credite s-a majorat la finele lunii septembrie cu 2,9%, la 29 miliarde lei, în timp ce depozitele totalizau 44 miliarde lei, în urcare cu 0,9%. Reţeaua de sucursale includea 674 unităţi, cu 71 mai puţine decât în septembrie 2018.

    La nivelul Grupului BRD, veniturile nete s-au majorat cu 6,9%, la 2,44 miliarde lei, iar profitul net cu 7,4%, la 1,2 miliarde lei, susţinut de generarea solida de venituri şi de un cost al riscului pozitiv.  

    BRD avea o cotă de piaţă de 12% în funcţie de totalul activelor la 31 decembrie 2018.

    Soldul creditelor nete ale Grupului, inclusiv creanţele din leasing, s-a majorat cu 3,8%, la 31,2 miliarde lei, graţie ambelor segmente, retail şi corporate. Creditele imobiliare si de consum au stat la baza creşterii pe segmentul retail, care a ajuns la +2,8% în termeni anuali. Avansul creditelor corporate a fost sustinut de creditele pentru companii mari şi de finantarea de leasing.

    Valoarea finantarilor noi de leasing a crescut cu 36% faţă de primele nouă luni din 2018, sub impulsul cererii atât din partea companiilor mici, cât şi a IMM-urilor.

    Depozitele clientelei au fost relativ stabile faţă de aceeasi perioadă a anului trecut, cu un avans de 0,9%, la 43,9 miliarde lei.

    Per total, Grupul BRD si-a imbunatatit performanta operationala de-a lungul anului, rezultatul operational brut atingand 1.260 milioane RON fata de 1.185 milioane RON in primele noua luni din 2018, in crestere cu 6,4% (+9,2%, excluzand contributia la Fondurile de Garantare a Depozitelor si de Rezolutie). Indicatorul cost/venit a atins 48,5% in primele noua luni din 2019 si a fost relativ stabil in comparatie cu primele noua luni din 2018. Excluzand cheltuielile reglementare mentionate mai sus, indicatorul cost/venit s-a imbunatatit cu 1,2 puncte procentuale in comparatie cu perioada similara a anului trecut.

    Profilul de risc a continuat să fie solid, reflectat în scăderea ratei creditelor neperformante cu 1,8 puncte procentuale, la 4% la finalul lunii septembrie 2019, de la 5,8% la finalul lunii septembrie 2018, inglobând rezultatul operaţiunilor de ştergere de creanţe depreciate, precum si performanţa solidă a activităţii de recuperare din portofoliile de credite neperformante.

    In plus, gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante a crescut la 74,1% la finalul lunii septembrie 2019, de la 73,1% la finalul lunii septembrie 2018 (rata de acoperire NPL la nivelul bancii). 

    Indicatorul credite nete/depozite a atins 66,9% la 30 septembrie 2019 (de la 63,8% la 31 decembrie 2018 si 65,6% la 30 septembrie 2018) pentru Banca si 71,0% pentru Grup (de la 67,2% la 31 decembrie 2018 si 69,0% la 30 septembrie 2018), fiind incluse si creantele din leasing financiar.

  • Unde se mută banii când dobânzile sunt negative: Fondurile de pensii din Danemarca, cu active totale de 450 miliarde dolari, îşi cresc expunerea pe active imobiliare

    Fondurile de pensii din Danemarca, una dintre cele mai dezvolate pieţe pentru industria fondurilor de pensii la nivel global, îşi cresc expunerea pe active imobiliare în căutare de un refugiu care poate aduce câştiguri sigure într-un mediu cu dobânzi negative.

    Dintre cele opt cele mai mari fonduri de pensii daneze contactate de Bloomberg, şase spun că vor să îşi extindă portofoliul imobiliar şi să caute alte active alternative. Mai multe fonduri susţin că se aşteaptă ca randamentele pe obligaţiuni să rămână negative în anii următori.

    Danemarca are deja dobânzi negative de peste şapte ani, mai mult decât a stat orice altă ţară într-un astfel de mediu

    Jan Ostergaard, care supraveghează investiţiile private în cadrul Industriens Pension, un fond cu active de circa 26 miliarde dolari, spune că piaţa imobiliară este atractivă pentru că prezintă „risc scăzut” şi „câştiguri stabile”.

    Mutarea atenţiei către proprietăţi imobiliare vine în contextul în care investitorii instituţionali aşteaptă ca publicarea unui raport comandat de guvern după care se va ghida legislaţia pieţei chiriilor din Danemarca. Potrivit sursei citate, unele modele discutate includ opţiunea plafonării chiriilor, ceea ce ar înjumătăţi valoarea investiţiilor.

    Kaare Dybvad, ministrul pentru Imobiliare din Danemarca, a criticat mai mulţi investitori pentru că ar fi profitat de ceea ce el numeşte „găuri” în legislaţia actuală. Însă el a avut un discurs critic mai mult la adresa cumpărătorilor internaţionali şi a evidenţiat situaţia fondului Blackstone Group – care a investit în România în compania Superbet – după ce gigantul de investiţii a început să cumpere din ce în ce mai multe proprietăţi pe piaţa daneză în ultimii ani.

    Michael Bruhn, şeful diviziei real estate în cadrul celui de-al doilea cel mai mare jucător din Danemarca, PFA Pension, cu active de 90 miliarde dolari, spune că investiţia în imobiliare face parte din aşa-numitele core projects ale fondului. Acestea implică achiziţia de proprietăţi şi investiţia în clădiri noi care au nevoie doar de renovaţii.

    „Ne apropiem de finalul ciclului economic, iar clienţii noştri vor un risc peste medie. Noi avem apetit pentru investiţiile cu valoare adăugată”, spune Bruhn.

     

     

  • Povestea primului miliardar portorican. Conduce o firmă cu active de 39 de miliarde de dolari

    Încă de la începutul anului 2015, Bravo a vândut sau a listat 25 de companii, în valoare totală de 20 de miliarde de dolari, de patru ori mai mari decât costurile lor. Potrivit publicaţiei internaţionale Forbes, secretul lui constă în faptul că investeşte doar în companiile de software stabile. Din 2003 şi până în prezent, firma lui Bravo a încheiat 230 de contracte, care valorează mai mult de 68 de miliarde de dolari. El administrează în prezent un portofoliu de 38 de companii software care generează venituri anuale de aproximativ 12 miliarde de dolari şi are 40.000 de angajaţi. Forbes estimează valoarea firmei, care este deţinută în întregime de către Bravo şi câţiva asociaţi, la 7 miliarde de dolari. Luând în calcul procentul pe care îl deţine în firmă şi banii pe care îi deţine în fondurile sale, averea lui Bravo s-ar ridica la 3 miliarde de dolari. Orlando Bravo s-a născut în oraşul colonial spaniol Mayagüez, care a fost, timp de decenii, portul pentru vasele de pescuit care aprovizionau fabricile de conserve de ton din regiune. Părinţii l-au mutat pe el şi pe fratele său, Alejandro, în locul în care se află acum o comunitate închisă din dealurile Mayagüez, unde fraţii au fost înscrişi la şcoli private.

    A început să joace tenis la vârsta de opt ani, exersând pe terenuri ale universităţii locale şi ale unui hotel; apoi, împreună cu familia sa, au început să parcurgă în weekenduri un drum de două ore şi jumătate de la casa lor din San Juan pentru a putea să se antreneze împotriva unei competiţii mai puternice. A devenit rapid unul dintre jucătorii de top din Puerto Rico, ceea ce l-a condus înspre academia de tenis Bollettieri, renumită pentru cei pe care i-a pregătit.

    Potrivit unui articol al publicaţiei internaţionale Forbes, acolo se trezea în zorii zilei, se îndrepta către Şcoala Episcopală Sfântul Ştefan, iar la prânz era pe terenul de tenis. A petrecut ore antrenându-se alături de colegi precum Andre Agassi şi Jim Courier. La apus, după ce mânca şi făcea duş, se întorcea la studiu, într-o cameră în care locuiau patru jucători. Mediul competitiv l-a ajutat pe Bravo să ajungă în top 40 în SUA, la nivel de juniori, apoi a ajuns în vârful clasamentului. Mai târziu, a făcut parte din echipa de tenis a universităţii Brown. A absolvit în 1992, fiind licenţiat în economie şi ştiinţe politice. După absolvire, a obţinut un post de analist în departamentul de fuziuni şi achiziţii al Morgan Stanley. Acolo ajunsese să lucreze chiar şi 100 de ore pe săptămână sub finanţistul Joseph Perella. Faptul că era fluent în spaniolă l-a ajutat să ajungă în faţa clienţilor, iar în timp ce lucra pentru miliardarul venezuelean Gustavo Cisneros, care cumpăra lanţul de supermarketuri portorican Puebla Xtra International, a descoperit lumea investiţiilor şi a aflat că nu îşi doreşte să fie bancher, potrivit interviului acordat revistei Forbes.

    A fost acceptat mai târziu la Universitatea Stanford. Fusese deja admis la facultatea de drept de acolo, dar voia să studieze şi businessul în paralel. A sunat insistent la universitate şi, într-un final, a reuşit să studieze ambele discipline. În perioada verii a lucrat la Seaver Kent, un joint venture californian cu Texas Pacific Group specializat în tranzacţii de piaţă medii. Până la absolvire, în 1998, nu a primit un post acolo, chiar dacă a sunat timp de luni de zile pentru un job.

    După mai multe apeluri, i-a atras atenţia lui Carl Thoma, partener fondator al fondului de investiţii privat Golder, Thoma, Cressey, Rauner. Thoma l-a trimis pe Bravo în San Francisco să „vâneze investiţii şi să extindă prezenţa companiei în Bay Area, dar primele sale afaceri, înainte să împlinească 30 de ani, au fost adevărate dezastre. A investit în două site-uri de design, chiar când bula .com s-a spart, astfel a pierdut 100 de milioane de dolari. Eşecul l-a determinat pe Bravo să aibă revelaţia că în loc să ofere finanţare antreprenorilor de start-up-uri şi să să concentreze pe investiţii riscante, ar putea să cumpere companii cu istorie, care vând software de nişă clienţilor loiali. Cu acordul lui Thoma, a devenit expert în acest tip de companii.

    Cum a ajuns însă la nivelul la care se află fondul de investiţii pe care îl conduce împreună cu Thoma în prezent? A descoperit, în urmă cu aproape două decenii, că software-ul şi firmele de capital privat sunt o combinaţie bună. De atunci, nu a investit în altceva. Companiile în care investeşte au în general vânzări de 150 de milioane de dolari de la clienţi recurenţi şi activează în pieţe care sunt prea specializate pentru a atrage interesul unor giganţi precum Microsoft sau Google.

  • O epopee bancară de două secole

    Povestea Erste începea în anul 1819, când preotul vienez Johann Baptist Weber şi un consorţiu de cetăţeni filantropi au fondat prima bancă de economii din Austria – Erste Osterreichische Spar-Casse, cu scopul de a ajuta oamenii săraci să economisească bani şi să obţină independenţa financiară.

    Mulţi ani după, în 1970, când Austria devenea una dintre cele mai bogate ţări din lume, se observa şi o schimbare a obiceiurilor consumatorilor, oamenii dorind nu numai să-şi economisească banii, ci şi să-i cheluiască. O modificare a legii băncilor de economii permitea Erste să devină o bancă universală şi începe extinderea, chiar dincolo de graniţele Austriei.

    Expansiune şi transformare sunt cuvintele-cheie în evoluţia Erste într-un grup bancar de top în Europa.Un an de referinţă în filele istoriei moderne a Erste a fost 1997, care a venit cu debutul expansiunii de amploare a grupului austriac în regiunea Europei Centrale şi de Est.

    Erste cumpăra în 1997 Mezőbank Ungaria, care în 1998 a fost redenumită Erste Bank Ungaria, iar în 2004 a fost consolidată cu Postabank.
    Expansiunea austriecilor a continuat în 2000 cu achiziţia participaţiei majoritare (52,07%) la Česká spořitelna, cea mai mare bancă de retail din Cehia. Ulterior, Erste devenea acţionarul principal (67,2%) al Slovenska sporitel’ňa, cea mai mare bancă din Slovacia. În perioada 1997–2002, austriecii au făcut achiziţii multiple în Croaţia. În 2003, Erste crea al treilea cel mai mare grup bancar din Croaţia.

    Un an important în ofensiva internaţională a Erste a fost 2005. În decembrie 2005, Erste, grupul bancar austriac condus de Andreas Treichl, făcea o ofertă de 3,75 mld. euro pentru aproape 62% din acţiunile BCR, atunci cea mai mare bancă din România – a doua cea mai mare piaţă din Europa Centrală şi de Est (ECE), propunând un multiplu de şase ori activele nete.

    Erste evalua astfel banca românească la 6 mld. euro, BCR fiind cel mai costisitor pariu al austriecilor pe creşterea din regiunea Europei Centrale şi de Est. Practic, achiziţia BCR de către Erste în urmă cu 14 ani a fost cea mai mare privatizare din istoria României şi una dintre cele mai scumpe tranzacţii din istoria sistemului bancar mondial, în condiţiile în care multiplul plătit a fost de şase ori activele nete ale BCR, mult peste evaluările băncilor de atunci, care erau de cel mult 3,5-4 ori peste activul net.
    Din investiţia la BCR, Erste ar urma să treacă pe profit „în 2069”, după cum spunea la Gala ZF 2017, Andreas Treichl, cel care a făcut marele pariu pe România în 2005.

    Statul român a vândut în 2005 36,9% din acţiuni, iar instituţiile financiare internaţionale BERD şi IFC au vândut 25%. Statul a încasat astfel 2,2 miliarde de euro. În timp, Erste a ajuns să controleze 93,6% din acţiunile celei mai mari bănci româneşti de atunci, după ce în 2011 cumpărase încă 24% de la patru din cele cinci societăţi de investiţii financiare (SIF). În 2018 şi SIF Oltenia (SIF 5), singura societate de investiţii financiare din cele cinci care mai rămăsese acţionară la BCR, a decis să vândă participaţia de 6,3% pe care o avea, valoarea totală a tranzacţiei ridicându-se la 140 mil. euro, astfel că evaluarea BCR ar fi de 2,2 mld. euro. Erste a ajuns să controleze astfel, după mai bine de un deceniu, 99,88% din BCR.

    Erste a câştigat BCR după o luptă foarte strânsă care a durat aproape o jumătate de an, luptă la care au participat şi grupurile Millennium (Portugalia), Deutsche Bank (Germania), National Bank of Greece (Grecia), BNP Paribas (Franţa), Intesa (Italia) şi Dexia (Belgia).
    Un eveniment delicat pentru industria financiară, şi, implicit, şi pentru Erste şi BCR, a fost marea criză financiară şi economică din 2007/2008 şi criza datoriilor din zona euro, din care bancherii au avut lecţii de învăţat.

    Într-un exerciţiu de sinceritate, Andreas Treichl, bancherul cu „sânge albastru”, le-a mărturisit jurnaliştilor de la Financial Times (FT) că pe parcursul carierei a făcut câteva greşeli majore pentru care „ar fi trebuit să fie demis de câteva ori”.

    Printre greşelile pe care Treichl a recunoscut că nu a putut să le intuiască este chiar cea legată de consecinţele globale ale exceselor de pe piaţa creditelor ipotecare subprime din SUA în urmă cu un deceniu. Atunci guvernul austriac a preluat un pachet în valoare de 2,7 mld. euro din acţiunile Erste, în cadrul unei strategii de urgenţă pentru a susţine sistemul bancar. Momentul critic a fost în februarie 2009, când preţul unei acţiuni Erste a scăzut la minimul istoric de 6,5 euro/acţiune, după cum a povestit Treichl pentru FT, susţinând că atunci a reuşit să îşi păstreze funcţia pentru că era „arhitectul strategiei de expansiune a băncii”, strategie pe care a reuşit să o menţină, şi pentru că Erste era într-o situaţie mai bună faţă de alte bănci.

    Imaginea Erste a avut de suferit în perioada de criză, deoarece banca a intrat în controverse din cauza acordării unor împrumuturi în franci elveţieni în Ungaria, Croaţia şi Austria.

    În România, BCR a avut probleme în anii de criză cu creditele neperformante, care au depăşit 25%, ducând la pierderi record şi obligând austriecii să treacă la un proces dur de restructurare. Însă, Erste pare să nu-şi fi pierdut încrederea în potenţialul pieţei româneşti şi regionale.
    În opinia lui Treichl – căruia nu-i place să se considere bancher, ci „un antreprenor care se ocupă de sectorul bancar” – , pentru a supravieţui unor vremuri tulburi trebuie să fii foarte interesat de tot ceea ce se întâmplă în jurul tău, ceea ce presupune o cunoaştere profundă a forţelor care modelează economia şi sectorul bancar.

    După mai bine de două decenii de expansiune şi de transformare sub conducerea lui Andreas Treichl, Erste a devenit dintr-o bancă austriacă cel mai mare grup financiar din Europa Centrală şi de Est (ECE), cu operaţiuni în Austria, Cehia, Croaţia, Slovacia, România, Ungaria şi Serbia, în jur de 2.500 de subsidiare în cele şapte ţări, 45.000 de angajaţi şi circa 16 milioane de clienţi.
    2019, an important pentru Erste, care marchează cea de-a 200-a aniversare, este şi anul de retragere a lui Andreas Treichl din fruntea grupului austriac, după mai bine de 22 de ani.

    Bancherul austriac Andreas Treichl, 67 de ani, este unul dintre cei mai longevivi şefi de bancă mare din Europa, cu cele peste două decenii petrecute ca CEO al Erste.
    Andreas Treichl provine dintr-o familie de bancheri. Tatăl lui, Heinrich Treichl, a fost arhitectul expansiunii internaţionale a Creditanstalt-Bankverein (acum parte a UniCredit Bank Austria) în calitate de preşedinte al acestei bănci, pe atunci cea mai mare din Austria. Creditanstalt a devenit la începutul secolului XX cea mai mare bancă din Europa Centrală şi de Est şi poate cea mai extinsă din Europa.

    Treichl şi-a început cariera în 1977 la Chase Manhattan Bank, acum parte din JPMorgan, cea mai puternică bancă americană, unde a ajuns să cunoască viaţa financiară. Pentru austriecii de la Erste Treichl a început să lucreze din anul 1983, iar 14 ani mai târziu a ajuns în fruntea operaţiunilor grupului. În 1994 el era numit membru în Consiliul Director al Erste Osterreichische Spar-Casse, iar în 1997 devenea preşedintele Consiliului de Administraţie. În ultimele două decenii sub conducerea lui Andreas Treichl, grupul Erste şi-a majorat activele de aproape 4,6 ori, la 236,7 mld. euro, capitalizarea de piaţă a grupului a crescut de opt ori, la 15,8 mld. euro în 2018, iar preţul acţiunilor Erste la bursa din Viena a urcat de mai mult de cinci ori, la 29,5 euro/acţiune.

    Dacă în urmă cu un deceniu investitorii austrieci controlau circa 50% din Erste, ulterior participaţia lor a scăzut. În 2018, investitorii americani şi britanici controlau circa 33% din Erste, investitorii austrieci 27,5%, iar investitorii din Europa Continentală aveau 25,2%.
    Şi, ca multe grupuri bancare mari care s-au redresat în ultima perioadă, ajungând la profituri record, nici Erste nu a făcut excepţie. Erste Group Bank, acţionarul majoritar al BCR, a obţinut în 2018 un profit net record de aproape 1,8 mld. euro, în creştere cu o treime faţă de câştigul din 2017, profitul fiind influenţat de îmbunătăţirea rezultatelor operaţionale.

    Practic, 2018 a fost cel mai bun an din istoria grupului Erste. Şi prima parte a anului 2019 a adus rezultate bune. Pentru primul semestru din 2019, Erste a raportat un profit net de 732 mil. euro, în scădere faţă de aceeaşi perioadă din 2018, dar rezultatul operaţional a fost cel mai bun din ultimii cinci ani.

    Retrăgându-se de la conducerea grupului austriac, Andreas Treichl urmează să devină preşedintele Fundaţiei Erste (principalul acţionar individual al grupului austriac, cu circa 11%) şi îi predă ştafeta lui Bernhard Spalt, director de risc al Erste Bank Austria, care anterior a fost şi director de risc la BCR în România.

    Treichl spunea în vara acestui an că după ce nu va mai fi preşedinte al grupului Erste nu va mai activa în niciun board, nu va mai avea niciun rol în conducerea băncii şi va lăsa managementul să ia deciziile aşa cum crede.

    „Sunt convins că societatea noastră va trece prin atât de multe schimbări în următorii 50 de ani încât nici nu ne putem imagina. Instituţiile financiare vor fi un important instrument politic pentru implementarea politicilor prudenţiale de mediu. Totodată, acestea trebuie să contribuie decisiv la rezolvarea problemelor financiare generate de aspectele demografice în continuă schimbare. Unul dintre principalele noastre scopuri este să ajutăm cât mai mulţi oameni să urmărească prosperitatea. Putem spune, pe bună dreptate, că medicina adresează cele mai importante aspecte din viaţa oamenilor: sănătatea mentală şi fizică. La Erste Bank, noi vrem să adresăm al doilea cel mai important aspect din viaţa oamenilor, adică sănătatea lor financiară. Dacă reuşim să ducem această misiune la îndeplinire, sunt convins că Erste va exista şi peste 200 de ani”, a mărturisit Andreas Treichl, CEO al Erste Group, la aniversarea de 200 de ani de la înfiinţarea băncii, moment marcat la începutul lunii octombrie 2019.