BusinessMagazin

Tag: viata

  • Studiu de caz: Salamul de Sibiu a câştigat lupta cu piaţa

    CONTEXT:

    Piaţa internă a preparatelor din carne crud-uscatele au o pondere în volum mai mică de 7% în categoria produselor din carne, respectiv puţin peste 12 procente în valoare. În afacerea SALBAC, una din firmele care alcătuiesc grupul Agricola, grupa de produse crud-uscate reprezintă aproape 54% din punct de vedere al volumelor vândute şi aproximativ 79% ca pondere în cifra de afaceri.

    DECIZIE:

    Anul trecut, Agricola avea cereri mai mari decât capacitatea de producţie a Salamului de Sibiu, astfel încât s-a luat decizia de a investi în suplimentarea liniilor de producţie. La 1 august 2015, a fost demarat un proiect de investiţii în valoare de 20 de milioane de lei, din care jumătate fonduri proprii, iar restul credit bancar. Concret, a fost construită o nouă clădire, cu o suprafaţă desfăşurată de circa 5.000 mp lângă fabrica existentă. La începutul acestei toamne liniile de producţie au fost inaugurate, iar volumele produse pot creşte cu 1.000 de tone.

    EFECTE:

    Previziunile companiei arată că la finalul acestui an vânzările Agricola de produse crud uscate vor ajunge la 2.570 de tone, din care mai mult de jumătate (1.350 de tone) reprezintă vânzările de Salam de Sibiu. Angelica Şmil, director general al Salbac, mizează pe creşterea vânzărilor cu 10% în următorii trei ani. „Totodată, volumele suplimentare dezvoltate vor compensa treptat costurile investiţiei, astfel încât să menţinem un nivel de profitabilitate comparabil cu cel actual. Până la sfârşitul lui 2018 estimăm creşteri ale cotei de piaţă, mai precis că vom atinge 25% cotă de piaţă în valorare şi 21% în volum.“

    Creşterea puterii de cumpărare, scăderea TVA, plusurile din conturile de salarii şi, în general, atitudinea optimistă a consumatorilor se oglindesc fidel pe rafturile magazinelor. Aşa cum în perioada de criză consumatorii au fost mai cumpătaţi şi au migrat spre produse mai ieftine, acum se îndreaptă, din nou, spre gamele premium. Ca urmare, Agricola a investit 20 de milioane de lei pentru creşterea capacităţii de producţie a Salamului de Sibiu, poziţionat în segmentul premium.

    În strategia de investiţii a Salbac, producător de salamuri din cadrul grupului de firme Agricola, extinderea capacităţii de producţii era plan pentru 2017. Totuşi, la finalul lui 2014 „am fost puşi în postura de a nu putea onora toate comenzile solicitate de piaţa din România, iar pentru a dezvolta o relaţie de export nici nu putea fi vorba“, spune Angelica Şmil, director general al Salbac.

    A devenit evidentă nevoia de a devansa investiţiile programate pentru 2017, iar directorul general al fabricii de salamuri a obţinut undă verde pentru a grăbi acest proiect. Angelica Şmil sublinia, în vara anului trecut, că „nu este importantă atât cantitatea, cât faptul că pierdem cotă de piaţă“ şi, completa ea, accelerarea investiţiei permitea menţinerea companiei în poziţia de lider de piaţă.

    În luna august a anului trecut a început construcţia unei noi clădiri, cu o suprafaţă desfăşusrată de 5.000 mp, lângă fabrica existentă, cu un buget de 20 de milioane de lei – 10 milioane de lei fonduri proprii şi 10 milioane de lei din credit bancar. La începutul toamnei noile capacităţi de producţie au fost inaugurate, volumele produse vor putea creşte cu 1.000 de tone pe an. Angelica Şmil se aşteaptă ca până la finalul acestui an, vânzările de salamuri crud uscate produse de Agricola să ajungă la 2.750 de tone, din care mai mult de jumătate (1.350 de tone) reprezintă Salamul de Sibiu. Aceste cifre sunt de şapte ori mai mari decât volumele vândute în urmă cu şapte ani, explică reprezentanta Salbac. În termeni de cotă de piaţă această investiţie echivalează, în opinia Angelicăi Şmil, cu o creştere de 5-6% în trei ani.

    Tot ea detaliază că în afacerea Salbac, grupa de produse crud-uscate reprezintă aproape 54% ca volume şi aproximativ 79% ca pondere în cifra de afaceri; compania deţine o cotă de piaţă de 7% în volum şi 12% în valoare din piaţa internă a preparatelor crud-uscate. Piaţa preparatelor din carne a ajuns în 2015 la o valoare de circa 4 miliarde lei, grupa produselor crud-uscate contribuind cu aproape 500 de milioane de lei. „Noi estimăm pentru 2016 o creştere de circa 5% a pieţei preparatelor de carne, respectiv o creştere de 8% pentru crud-uscate“, afirmă Angelica Şmil. Până la finalul lui 2018, reprezentanta Salbac se aşteaptă ca firma să ajungă la o cotă de piaţă în valoare de 25% şi 21% în volum.

    Produsul vedetă al companiei este Salamul de Sibiu, care realizează mai mult de jumătate din cifra de afaceri (51%) a Salbac, iar în volum reprezintă 27% din producţie. Vânzările anuale de Salam de Sibiu (produs de mai multe companii, între care Aldis, Reinert, Salsi şi Scandia România) pe piaţa internă ajung la 1.500 de tone, în 2016 înregistrându-se o creştere de aproximativ 20% faţă de 2015.

     

  • Sfârşitul unui miliardar – a murit după 30 de ani în care a stat paralizat, orb, fără o ureche şi renegat de familie

    John Paul Getty al III-lea, unul dintre moştenitorii magnatului John Paul Getty, considerat în urmă cu 30 de ani cel mai bogat om din lume, este cel mai puternic exemplu al zicalei “banii nu aduc fericirea”. Destinul familiei Getty a fost presărat cu numeroase drame şi conflicte care au distrus-o iremediabil. Cea mai şocantă este povestea lui John Paul Getty al III-lea. Acesta a trăit 30 de ani într-un scaun cu rotile, aproape orb, incapabil să vorbească, să se hrănească sau să se mişte în orice fel. Suferind şi înstrăinat, Getty a murit în 2011, în reşedinţa sa din Buckinghamshire, la 54 de ani.
     
    Dramele prin care a trecut de-a lungul vieţii ar putea oricând sta la baza unui scenariu de film holywoodian. John Paul Getty al III-lea s-a născut într-o familie cu o avere fabuloasă, fiind nepotul magnatului John Paul Getty, care a făcut bani din petrol, dar care a fost în permanenţă extrem de cumpătat cu cheltuielile. Nu de puţine ori a dat dovadă de zgârcenie, chiar a instalat un telefon cu plată în interiorul casei, astfel încât orice musafir care voia să vorbească la telefon trebuia să-şi plătească singur convorbirea.

    John Paul Getty al III-lea avea doar 16 ani atunci când a fost răpit, iar motivula fost clar . Răpitorii au cerut 17 milioane de dolari pentru eliberarea moştenitorului, însă bătrânul Getty nu s-a lăsat atins de ameninţările acestora şi a refuzat să plătească. El a motivat decizia zicând “am alţi 14 nepoţi, dacă aş plăti un penny acum, în curând vor fi alte 14 răpiri”.

    După cinci luni, în noiembrie 1973, un plic ce conţinea o suviţă de par şi o ureche a ajuns la ziarul “Il Messagero”. Răpitorii au scris ca dacă nu primesc 3,2 milioane de dolari în 10 zile, tânărul va ajunge acasă bucată cu bucată.  Într-un final, suma negociată pe care magnatul s-a înduplecat să o plătească a fost de 2,9 milioane de dolari.

    Tânărul a fost eliberat pe 15 decembrie 1973. Se spune că John Paul Getty a fost atât de supărat că a fost nevoit să plătească, încât a refuzat să vorbească la telefon cu nepotul său. După investigaţia declanşată nouă oameni au fost arestaţi, însă doar doi au fost condamnaţi, iar restul eliberaţi datorită lipsei de probe.

    La 18 ani s-a căsătorit cu Gisele Martine Zacher, un fotomodel german, cu şase ani mai în vârstă.  La data ceremoniei, Gisele era însărcinată în cinci luni. Împreuna au dus un stil de viata non-conformist, în care drogurile, alcoolul şi petrecerile sălbatice erau la ordinea zilei. Acest gest i-a infuriat pe tatăl şi bunicul său, care l-au renegat. Abuzurile frecvente şi-au spus cuvântul şi la doar 25 de ani, John Paul Getty al III-lea a suferit un atac cerebral care l-a lăsat paralizat pe viaţă şi aproape orb, în urma unei supradoze de valium, metadona şi alcool.

    Nici măcar atunci familia nu s-a arătat mai îngăduitoare, iar tatăl său a refuzat să-i plătească tratamentul, considerând că tânărul trebuie să suporte singur consecinţele faptelor sale. De altfel, nici John Paul Getty al II-lea nu fost străin de astfel de vicii. Era cunoscut pentru orgiile şi petrecerile la care participa alături de nume precum Rolling Stones, dar şi pentru dependenţa sa de droguri şi alcool. Apropiaţii spun că a avut chiar perioade în care din meniul său zilnic nu lipsea o sticlă cu rom şi un gram de heroină.

    John Paul al II-lea a fost înnobilat în 1998, însă în ciuda acestei învestiri şi a averii sale, a fost urmărit în permanenţă de evenimente tragice. Cea de-a doua soţie a sa a murit din cauza unei supradoze de heroină, fiica sa, Aileen, este seropozitivă, iar povestea lui John Paul al III-lea, fiul său, este cea mai cumplită dintre toate.

  • Cronică: Sully, despre miracolul factorului uman

    Sully este o peliculă care vorbeşte mai puţin despre aviaţie şi mai mult despre excelenţa în profesie – orice profesie; Despre cât de important este factorul uman într-o situaţie aflată la limita dintre viaţă şi moarte, precum şi despre presiunea la care te supune atenţia publică în astfel de situaţii.

    Dar aceasta este, desigur, părerea subiectivă a unei persoane preocupate de modul în care opinia publică poate să contureze o poveste, să înalţe sau să coboare. Sinopsisul episodului biografic din viaţa pilotului american Sully, care a reuşit să transforme râul Hudson din New York într-o pistă este şi acesta tratat în profunzime. Inspirat de romanul Highest Duty, filmul porneşte de la povestea căpitanului Chesley Sullenberger – Sully (interpretat în film de Tom Hanks) – şi a felului în care, într-o dimineaţă rece din ianuarie 2009, a ajuns să amerizeze un avion Airbus A320 pe râul Hudson din New York, asistat de prim ofiţerul Jeffery Skiles (Aaron Eckhart).

    La aproximativ trei minute după începerea zborului, la o altitudine de aproximativ 850 de metri, un stol de păsări loveşte aeronava şi distruge ambele motoare ale avionului. Sully reuşeşte ca în aceste condiţii, fără aeroporturi aflate suficient de aproape care să-i permită o aterizare în siguranţă, să facă o astfel de manevră, forţată, pe râul Hudson. Performanţa este cu atât mai mare cu cât niciunul dintre pasageri nu este rănit grav (deşi, în mod ironic, filmul urmăreşte cum canalele de televiziune tind să hiperbolizeze evenimentul imediat după prăbuşirea avionului, fără să aibă date concrete referitoare la incident).

    Ulterior, după ce toţi 155 de pasageri sunt salvaţi, pilotul american este proclamat erou atât în presă, cât şi în ochii opiniei publice. Dar mai apoi teste ale Consiliului Naţional de Securitate a Transporturilor (National Transportation Safety Board) arată că motorul stâng al aeronavei funcţiona încă la momentul în care pilotul a decis amerizarea şi, teoretic, acesta i-ar fi permis lui Sullenberger să se întoarcă pe aeroportul LaGuardia sau să aterizeze pe Teterboro, un alt aeroport din apropiere. În acelaşi timp, mai multe simulări de zbor făcute pe baza datelor disponibile arată că Sully ar fi putut să se întoarcă spre aeroport fără să pună viaţa pasagerilor în pericol. În plus, daunele suferite ar fi fost mai mici pentru compania aviatică şi pentru compania de asigurări. Tensiunea creşte şi mai mult în momentul în care simulările de zbor sunt făcute cu alţi piloţi care reuşesc să aducă cu succes aeronave pe cele două aeroporturi.

    Clint Eastwood se joacă între planurile spaţiu-timp, merge în trecutul pilotului cu un istoric de navigaţie de 40 de ani; aruncând o privire retrospectivă asupra orelor în care pilota un avion uşor şi, ulterior, unul militar. Conflictul creat este atât de puternic, încât chiar dacă ştim de la început că avionul va reuşi aterizarea forţată şi toţi cei 155 de pasageri vor supravieţui, avem îndoieli legate de acest lucru până la sfârşit. Prăbuşirea de care ne temem însă este a personajului principal. Care este modul în care s-a încheiat procesul de conştiinţă al pilotului american? Vă invităm să constataţi dacă Sully reuşeşte să obţină victoria asupra presiunii publice, aproape echivalentă cu cea de la limita dintre viaţă şi moarte.

    Presa internaţională descrie acest film drept unul dintre cele mai bune filme despre aviaţie, surclasând chiar şi Apollo 13, în care tot Tom Hanks întruchipează personajul principal. „Sully este o realizare extraordinară, este portretul unui om bun al cărui eroism rezidă din a cunoaşte lucrurile potrive într-o mică eternitate de haos şi pericol fără precedent“, spun criticii de film de la The Wall Street Journal.

    În rolurile pe care le-a interpretat de-a lungul timpului, Tom Hanks şi-a creat propriul gen – persoana decentă şi muncitoare care încununează spiritul american, iar rolul pilotului Sully îi vine ca o mănuşă actorului în vârstă de 60 de ani. În acest context, celelalte personaje – copilotul interpretat de Eckhart sau soţia sa, interpretată de Laura Linney – sunt umbrite de această performanţă, iar singura lor misiune pare să fie aceea de a susţine rolul lui Hanks.

    Clint Eastwood continuă prin această dramă seria filmelor cu impact emoţional precum Iwo Jima, Million Dollar Baby, Mystic River, Unforgiven – iar la 86 de ani, povestea sa autobiografică pare să se reflecte în cea a personajului principal.
    Din film nu lipsesc accentele de umor, cum ar fi gluma uneia dintre stewardese referitoare la aeroportul LaGuardia: „Care este singura modalitate de a porni la timp de pe LaGuardia? Să decolezi de pe aeroportul JFK“, precum şi reacţia unui pasager panicat care a început să înoate în apa îngheţată spre malul râului Hudson din New York imediat după amerizare.
    Pelicula nu a generat doar reacţii pozitive şi a stârnit controverse în modul în care a portretizat Consiliul Naţional de Siguranţă în Transporturi al Statelor Unite ale Americii (National Transportation Safety Board), instituţia care a investigat incidentul.

    O altă problemă impusă de film a fost data lansării de studiourile Warner Bros.: 9 septembrie 2016. În momentul în care au discutat despre această dată, executivii din compania americană s-au gândit la prima zi de toamnă după Ziua Muncii; acest lucru ar fi însemnat totuşi să coincidă cu cea de-a 15-a comemorare a atacurilor de la 11 septembrie. Iniţial, au crezut că această dată avea să dăuneze performanţei filmului, în condiţiile în care imaginea avionului care se prăbuşeşte în turnuri din Manhattan (şi care revenea în mintea pilotului) era similară cu cea a celor două avioane care au lovit World Trade Center.

    Executivii au decis totuşi să lanseze filmul la data stabilită iniţial, în condiţiile în care „Sully este o poveste despre speranţă şi despre un erou adevărat care şi-a făcut datoria“, potrivit The Hollywood Reporter. Calculele lor s-au dovedit corecte, iar în primul weekend de la lansare Sully ajunsese pe piaţa americană la încasări de 35 de milioane de dolari, surclasând astfel producţii precum Bridget Jones, Edward Snowden şi Blair Witch, prezente şi acestea în cinematografele americane.

  • Are 24 de ani şi este imobilizată într-un scaun cu rotile, dar cu toatea astea are un job şi propria afacere

    Cântăreaţa de muzică populară Anamaria German ne-a arătat că poţi să ai un job chiar dacă te deplasezi în scaun cu rotile. Deşi este dependentă în parte de cei din jur, tânăra a pus pe picioare, alături de familie, o afacere cu lavandă, scrie bistriteanul.ro

    Deja au trecut trei ani de cand Anamaria German este ţintuită într-un scaun cu rotile. Acum trei ani, aceasta a fost implicată într-un accident rutier, provocat de un şofer băut, în urma căruia a rămas paralizată de la brâu în jos.

    Tot de trei ani, tânăra de 24 de ani se chinuie să-şi obţină cât se poate mobilitatea picioarelor, cu ajutorul unor tratamente costisitoare şi chinuitoare. Aceasta nu poate să meargă singură la toaletă, nu se poate îmbrăca singură şi nu poate să îndeplinească activităţile casnice.

    Toate aceste lucruri nu au împiedicat-o însă să aibă o viaţă cât se poate de normală, cu ajutorul soţului său şi a familiei. Mai mult, în urmă cu un an aceasta s-a şi angajat. Tânăra moderează o emisiune de folclor în Târgu Lăpuş, la Orizont TV, un post de televiziune regional. Acest job presupune deplasarea cântăreţei o dată pe săptămână 100 de kilometri până la studio, lucru pe care Anamaria nu-l consideră un inconvenient.

     Alături de familia sa, tânăra a pus pe picioare un mic business. Părinţii cântăreţei de muzică populară, care locuiesc în localitatea Dumbrava din judeţul Mureş, au plantat lavandă pe 30 de ari. Deşi este doar primul an, Anamaria deja a produs primele produse din lavandă.

    „Anul trecut în octombrie am plantat butaşii, ajutată de prieteni şi vecini, iar la sfârşitul primăverii au apărut şi primele flori. Ulterior, tot prietenii şi părinţii, în special, s-au ocupat de îngrijirea lor. Am adunat florile de patru ori până acum şi am făcut primele produse”, spune Anamaria German.

    Cititi mai multe pe www.bistriteanul.ro

  • Are 24 de ani şi este imobilizată într-un scaun cu rotile, dar cu toatea astea are un job şi propria afacere

    Cântăreaţa de muzică populară Anamaria German ne-a arătat că poţi să ai un job chiar dacă te deplasezi în scaun cu rotile. Deşi este dependentă în parte de cei din jur, tânăra a pus pe picioare, alături de familie, o afacere cu lavandă, scrie bistriteanul.ro

    Deja au trecut trei ani de cand Anamaria German este ţintuită într-un scaun cu rotile. Acum trei ani, aceasta a fost implicată într-un accident rutier, provocat de un şofer băut, în urma căruia a rămas paralizată de la brâu în jos.

    Tot de trei ani, tânăra de 24 de ani se chinuie să-şi obţină cât se poate mobilitatea picioarelor, cu ajutorul unor tratamente costisitoare şi chinuitoare. Aceasta nu poate să meargă singură la toaletă, nu se poate îmbrăca singură şi nu poate să îndeplinească activităţile casnice.

    Toate aceste lucruri nu au împiedicat-o însă să aibă o viaţă cât se poate de normală, cu ajutorul soţului său şi a familiei. Mai mult, în urmă cu un an aceasta s-a şi angajat. Tânăra moderează o emisiune de folclor în Târgu Lăpuş, la Orizont TV, un post de televiziune regional. Acest job presupune deplasarea cântăreţei o dată pe săptămână 100 de kilometri până la studio, lucru pe care Anamaria nu-l consideră un inconvenient.

     Alături de familia sa, tânăra a pus pe picioare un mic business. Părinţii cântăreţei de muzică populară, care locuiesc în localitatea Dumbrava din judeţul Mureş, au plantat lavandă pe 30 de ari. Deşi este doar primul an, Anamaria deja a produs primele produse din lavandă.

    „Anul trecut în octombrie am plantat butaşii, ajutată de prieteni şi vecini, iar la sfârşitul primăverii au apărut şi primele flori. Ulterior, tot prietenii şi părinţii, în special, s-au ocupat de îngrijirea lor. Am adunat florile de patru ori până acum şi am făcut primele produse”, spune Anamaria German.

    Cititi mai multe pe www.bistriteanul.ro

  • Piaţa muncii din România a intrat într-o nouă eră. Angajaţii şi angajatorii au devenit parteneri. Se vede nevoia trecerii la un program de muncă flexibil

    Clivajul patron-salariat, angajator-angajat, a ajuns la final

    Angajatul şi angajatorul nu mai sunt în două tabere diferite, cu interese antagonice, ci au interese convergente şi colaborează pentru realizarea acestora, relevă etapa calitativă a studiului Calitatea vieţii la locul de muncă, realizat la cererea Up România,  de către IRES. În urma focus grupurilor realizate în patru mari oraşe din România – Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca şi Timişoara – a reieşit că gradul de încredere între angajat şi angajator a crescut considerabil, aceştia percepându-se reciproc mai degrabă ca parteneri.

    Munca după un program flexibil, dorită atât de angajaţi cât şi de angajatori

    Această schimbare de paradigmă a dus în ultimii ani la creşterea autonomiei angajaţilor, înţeleasă în primul rând prin lucrul după un program flexibil în anumite domenii, pauze în timpul programului de muncă în acord cu nevoile salariaţilor, participarea angajaţilor la procesul decizional, modelarea spaţiului de lucru pentru creşterea creativităţii şi productivităţii angajaţilor. În ceea ce priveşte programul de lucru, este de remarcat faptul că tot mai mulţi angajatori sunt receptivi la ideea de lucru într-un regim flexibil, singura condiţie fiind aceea de a respecta un anumit număr de ore pe zi, restul elementelor fiind variabile: posibilitatea de a lucra în afara biroului, distribuirea orelor de lucru după preferinţele angajaţilor, ora de început a programului. În plus, angajaţii cu care s-a discutat şi-ar dori ca flexibilitatea programului de lucru să însemne şi adaptarea orarului la volumul de muncă sau cuantificarea timpului petrecut la locul de muncă în sarcini/task-uri şi nu în ore.

    Spaţii de lucru creative, şi din nou flexibilitatea muncii şi a orarului, printre elementele pe care angajatorii şi angajaţii le-ar schimba la mediul de muncă

    Unii angajatori menţionează că au modificat spaţiul de lucru astfel încât acesta să încurajeze creativitatea angajaţilor. În plus, aceştia cred că oferirea unor beneficii pentru sănătate ar duce la un mediu de lucru mai plăcut şi productiv. Reducerea sau flexibilizarea programului de muncă, oferirea de feedback mai frecvent din partea superiorilor sau a colegilor, elaborarea unor criterii de performanţă transparente şi obiective şi utilizarea lor în evaluarea sau recompensarea angajaţilor, sunt câteva aspecte pe care angajaţii le-ar lua în considerare pentru schimbarea mediului de muncă.

    Pasiunea pentru muncă şi un salariu bun sunt cele două criterii principale după care angajatorii şi angajaţii evaluează calitatea vieţii la locul de muncă

    Pasiunea pentru munca realizată se află în topul celor mai importante caracteristici ale calităţii vieţii la locul de muncă, aşa cum reiese el din etapa calitativă, în momentul în care respondenţii au în faţă o listă de aspecte pe care trebuie să le ierarhizeze. Astfel, pentru angajaţi este al doilea cel mai important element, din lista de aspecte care le-a fost arătată, iar pentru angajatori este chiar cel mai important aspect, definitoriu pentru calitatea vieţii la locul de muncă. Salariul este văzut drept principalul element care întreţine motivaţia angajaţilor şi, este, de asemenea, o caracteristică comună a unei bune calităţi a vieţii la locul de muncă, indicată atât de angajaţi cât şi de angajatori. Relaţiile cu colegii şi managementul, profesionalismul, programul flexibil şi încrederea reciprocă între salariaţi şi angajator, completează lista celor mai importante elemente ale unei bune calităţi a vieţii la locul de muncă.

    Volumul mare de lucru şi presiunile din mai multe surse, printre cauzele stresului la locul de muncă

    Atât angajaţii, cât şi managerii intervievaţi consideră că stresul la locul de muncă poate fi cauzat de volumul mare de muncă, presiuni exercitate asupra angajaţilor din mai multe surse – termene scurte, lipsa flexibilităţii, superiori, colegi sau clienţi care solicită produsele mai repede, clienţi dificili –, lipsa predictibilităţii sarcinilor de serviciu, resursele deficitare în realizarea sarcinilor, incompetenţa superiorilor ierarhici, inadecvarea angajatului pe post sau în echipă, demotivarea cauzată de salariul sau activitatea nesatisfăcătoare.

    Angajatorii depun eforturi substanţiale pentru motivarea, retenţia şi fidelizarea angajaţilor

    Potrivit angajatorilor intervievaţi, în ultimii ani a crescut dificultatea găsirii de forţă de muncă specializată în oraşele unde s-a derulat studiul, ceea ce îi obligă să depună eforturi substanţiale pentru motivarea, retenţia şi fidelizarea angajaţilor. Ofertele de compensaţii şi beneficii sunt din ce în ce mai diverse, caracteristica principală a acestora fiind flexibilitatea. Printre beneficiile cele mai importante, enumerate atât de angajaţi cât şi de angajatori, se numără cele care privesc sănătatea – în special asigurările medicale –, tichetele de masă, tichetele cadou, primele cu diferite ocazii şi organizarea de către angajator a unor activităţi de socializare. Tichetele culturale si tichetele sport sunt considerate a prezenta multe avantaje pentru salariaţi, din perspectiva managerilor, însă tot aceştia indică drept dezavantaj lipsa de timp pentru astfel de activităţi sau dificultatea alegerii unor evenimente culturale.

    În ceea ce priveşte tichetele de masă, angajatorii spun că decizia acordării lor a ţinut de o cerinţă obligatorie a pieţei care viza motivarea angajaţilor, şi că, odată introduse, aceste beneficii sunt păstrate în pachetul extra-salarial. Contribuţia lor la motivarea şi sănătatea angajaţilor, dar şi deductibilităţile fiscale sunt printre cele mai apreciate avantaje de către angajatori. Trecerea la cardul electronic de masă este văzută de angajaţi ca o evoluţie extrem de utilă prin prisma uşurinţei cu care sumele aferente tichetelor de masă vor putea fi folosite. 

    Companii mari versus companii mici, stat versus privat

    Atât angajaţii, cât şi angajatorii consideră că avantajele lucrului într-o multinaţională ţin de grija pentru angajat: pachete de beneficii mai atractive şi numeroase, în plus faţă de o grijă sporită pentru condiţiile de muncă oferite angajaţilor, dar şi de oportunităţile personalului de a se specializa în domenii aparte. La acestea se adaugă managementul mai eficient, organizarea muncii dar şi posibilitatea de a avea acces la un program de gestiune a carierei. Printre minusurile multinaţionalelor se numără stresul mai mare dar şi fluctuaţiile de personal mai frecvente. În ceea ce priveşte companiile mici, acestea sunt apreciate pentru flexibilitate, calitatea relaţionării cu colegii, impactul mai vizibil al muncii fiecărui angajat, diversitatea sarcinilor fiecărui angajat.

    În viziunea angajaţilor din mediul privat, în mediul public lucrurile evoluează foarte lent (sau chiar deloc) din perspectiva îmbunătăţirii condiţiilor de muncă sau a modernizării tehnologiei utilizate. Stabilitatea locului de muncă, nivelul mai scăzut de stres, legăturile mai strânse între colegi şi programul mai scurt de lucru sunt considerate drept atuuri ale muncii în sectorul public. Locurile de muncă în sectorul public sunt, însă, văzute drept greu accesibile. Motivele pentru care nu este dezirabil un job în sectorul public pentru cei prezenţi la discuţii sunt: birocraţia, procedurile şi regulile stricte care trebuie respectate de către angajaţi, dar şi gradul de responsabilitate mai ridicat decât în mediul privat.
     

  • Locuitorii celui mai frumos oraş din Europa nu mai vor să primească turişti: “Am putea fi ultima generaţie care locuieşte în acest oraş”

    Dacă pentru majoritatea localităţilor atragerea a cât mai mulţi turişti reprezintă un obiectiv important, nu acelaşi lucru este valabil în cazul Veneţiei. Locuitorii sunt nemulţumiţi de faptul că fluxul mare de turişti le afectează profund viaţa, mulţi dintre ei au ales să se mute în alte zone. De aceea, sute de locuitori ai lagunei au ieşit în stradă pentru a protesta faţă de turismul în masă care le afectează viaţa.

    Sute de veneţieni s-au mobilizat pentru a protesta împotriva vaselor de mari dimensiuni ce aduc turişti în oraşul italian. “Am putea fi ultima generaţie care locuieşte în Veneţia”, au spus cei adunaţi pe mal, în timp ce arătau gesturi obscene celor de pe vasele de croazieră.

    Protestatarii, înarmaţi cu steaguri, au înconjurat vasele şi au rostit slogane duminică după-amiază. Localnicii vor să blocheze accesul navelor în Veneţia, spunând că acestea pun în pericol integritatea oraşului. În jur de 30.000 de nave de croazieră tranzitează spaţiul maritim al Veneţiei în timpul sezonului de vară.


  • Locuitorii celui mai frumos oraş din Europa nu mai vor să primească turişti: “Am putea fi ultima generaţie care locuieşte în acest oraş”

    Dacă pentru majoritatea localităţilor atragerea a cât mai mulţi turişti reprezintă un obiectiv important, nu acelaşi lucru este valabil în cazul Veneţiei. Locuitorii sunt nemulţumiţi de faptul că fluxul mare de turişti le afectează profund viaţa, mulţi dintre ei au ales să se mute în alte zone. De aceea, sute de locuitori ai lagunei au ieşit în stradă pentru a protesta faţă de turismul în masă care le afectează viaţa.

    Sute de veneţieni s-au mobilizat pentru a protesta împotriva vaselor de mari dimensiuni ce aduc turişti în oraşul italian. “Am putea fi ultima generaţie care locuieşte în Veneţia”, au spus cei adunaţi pe mal, în timp ce arătau gesturi obscene celor de pe vasele de croazieră.

    Protestatarii, înarmaţi cu steaguri, au înconjurat vasele şi au rostit slogane duminică după-amiază. Localnicii vor să blocheze accesul navelor în Veneţia, spunând că acestea pun în pericol integritatea oraşului. În jur de 30.000 de nave de croazieră tranzitează spaţiul maritim al Veneţiei în timpul sezonului de vară.


  • Cum a ajuns Kris Jenner de la casnică la conducerea “mega-imperiului” Kardashian

    La începutul acestui an, Kris Jenner semnat un contract în valoare de 100 de milioane de dolari pentru a realiza încă patru sezoane ale reality-show-urilor despre familia Kardashian. Familie care a clădit un imperiu de sute de milioane de dolari, iar secretul stă în abilităţile de marketing ale lui Jenner, mama fetelor Kardashian.

    Kourtney (35 de ani), Kim (34 de ani), Khloe (30 de ani), Kendall (19 ani) şi Kylie (17 ani), cele cinci surori Kardashian, câştigau în anul 2011 peste 65 de milioane de dolari din emisiuni de televiziune precum Keeping Up With the Kardashians, din diverse contracte de marketing încheiate de Kris Jenner cu companii interesate să se promoveze prin intermediul vedetelor sau din produse semnate sub numele familiei, cum este parfumul unisex lansat de Khloe şi sotul ei Lamar Odom.

    Kris Jenner (59 de ani), mama a şase copii, este aproape în totalitate responsabilă pentru afacerea de familie. “Mi-ar plăcea ca emisiunea Keeping Up With the Kardashians să ajungă la sezonul 26. Cine ar fi crezut atunci că afacerea va fi atât de profitabilă? Ar fi trebuit să am mai mulţi copii care să contribuie la încasările familiei”, spune Jenner. Şi nu este singura emisiune în care familia este în rolul principal, fetele fiind implicate şi separat în diferite proiecte, precum Kourtney and Kim Take New York sau Kourtney and Khloe Take Miami, în care sunt prezentate detalii intime din viaţa celor trei surori.

    La rotunjirea veniturilor contribuie şi apariţiile în reclame ale fetelor. Spre exemplu, Kim a fost imaginea încălţărilor Skechers într-o reclamă pentru Super Bowl, care a costat compania trei milioane de dolari pentru 30 de secunde de emisie. În vârstă de 34 de ani, Kim este de departe cea mai cunoscută dintre surori, onorariul ei putând ajunge chiar şi la 250.000 de dolari doar ca să participe la un anumit eveniment, în timp ce publicarea unui singur mesaj pe Twitter, unde este citită de zeci de milioane de fani, ajunge la 25.000 de dolari. Khloe si Kourtney au onorarii mai mici, de aproximativ 20.000 de dolari, în timp ce tatăl lor vitreg, Bruce Jenner, încasează 10.000 de dolari pentru prezenţă.

    Povestea familiei Kardashian şi a succesului fulminant de care se bucură astăzi a început cu un clip video pornografic ce îi prezenta pe Kim şi un fost prieten, rapperul Ray J, pe care Kris Jenner l-a vândut distribuitorului Vivid Entertainment. În februarie 2007, fiica ei i-a povestit despre înregistrare şi, cum Jenner încerca încă de atunci să facă viaţa familiei ei subiectul unui reality show, decizia de a vinde conţinutul a fost destul de rapidă. “Iniţial mi-am zis că nu vom mai avea nicio şansă să ajungem vedetele unui reality show”, spune Jenner, care este de altfel şi managerul familiei Kardashian, având un comision de 10% din încasările familiei.

    Totul risca să se transforme într-un scandal de proporţii din care familia ar fi ieşit cu siguranţă cu imaginea şifonată, dar Jenner, care susţine că n-a vazut niciodată conţinutul înregistrării, a angajat un expert în comunicare, în încercarea de a îndulci situaţia. “Rolul meu era să transform acum cele 15 minute de faimă ale fiicei mele în 30”, mai spune managerul familiei Kadashian. Într-un final, înregistrarea a fost cumpărată de Vivid Entertainment pentru 5 milioane de dolari şi a devenit în scurtă vreme cel mai bine vândut DVD al anului.

    Surorile Kardashian, care au lansat şi o autobiografie numită Kardashian Konfidential, au apărut de atunci în nenumărate reclame pentru orice fel de produse, de la încălţari, la hârtie igienică sau pastile pentru slăbit. În plan este şi lansarea unui magazin cu produse imprimate cu imagini cu celebrităţi în cadrul hotelului Mirage din Las Vegas. Fratele lor Robert (27 de ani) a rămas însă mai în umbră în lumea showbiz-ului.

    “Mama a fost dintotdeauna genul de persoană care încearcă să transforme apa în vin”, spune Khloe. Probabil tocmai această reţetă a făcut dintr-o familie relativ necunoscută până în 2007 un subiect al mai multor emisiuni de televiziune, care atrage milioane de telespectatori.

  • Cum arată viaţa copiilor de bani gata intr-unul dintre cele mai scumpe oraşe ale lumii – FOTO

    Singapore este unul dintre cele mai scumpe oraşe ale lumii – dar aceasta nu pare a fi o problemă pentru câţiva tineri care postează pe reţelele sociale fotografii care ilustrează stilul lor luxuriant de viaţă, potrivit Daily Mail.  

    Activităţile lor preferate sunt postate pe contul de Instagram Rich Kids of Singapore. O femeie dezbrăcată pe o pătură de bani, o alta care conduce dezbrăcată o maşină şi o alta care poartă un tricou inscripţionat cu mesajul ”Încetaţi să mai fiţi săraci”, cu logoul Chanel, sunt doar câteva dintre exemplele de fotografii postate pe acest canal. Alte teme populare sunt iahturile luxoase, şampania scumpă, camerele de hotel şi ceasuri scumpe.

    Cum arată viaţa prin ochii celor mai bogaţi tineri din unul dintre cele mai scumpe oraşe ale lumii – FOTO

    Mae Tan este una dintre tinerele care postează fotografii pe acest cont. Ea  este fiica unui om de afaceri bogat din Singapore şi este pasionată de pantofi după cum reiese din colecţia ei în care se regăsesc de la papuci Hermes până la pantofi stiletto Christian Louboutin. Printre tinerii care postează aceste poze se află şi Dhilon Lee care, potrivit descrierii profilului său, are doar 19 ani şi este fiul unui multimilionar din Singapore. El postează postează constant poze din aventurile sale pe mare.

    O altă tânără ale cărei poze sunt populare este Kim Lim, fiica lui Peter Lim, care a cumpărat clubul de fotbal Valencia în octombrie anul trecut. Printre hobbie-urile ei se află petrecerile luxuoase şi genţile scumpe, iar David Beckham pare a face parte din grupul său de prieteni.

    Contul Rich Kids of Singapore are aproximativ 5.700 de followeri, la mai mult de un an după lansarea acestuia. Pagina Rich Kids of Instagram, care a generat acest trend pe reţeaua socială, are peste 317.000 de followeri, potrivit Daily Mail.