Tag: munca

  • Medicul Florin Chirculescu: „Doamna Olguţa Vasilescu, vreţi să faceţi economii, obligându-i pe medici la muncă forţată?”

    Pe Facebook, medicul Florin Chirculescu a postat o fotografie cu mesajul: „Cum spuneai, dragă Minister al Sănătăţii? Ziceai că gărzile peste programul legal de lucru precizat în Codul Muncii vor fi plătite adecvat, adică vor fi încadrate la ore suplimentare? Doamna Olguţa Vasilescu, vreţi să faceţi economii, obligându-i pe medici la muncă forţată?

    Vă reamintesc că Primul Ministru v-a întrebat, cu martori de faţă: „Cine a trecut în Legea Salarizării 48 de ore de muncă obligatorii pe săptămână? E ilegal,” a zis domnia-sa. N-aţi ţinut cont de asta, iar acum iată efectele! (Recomandăm lectura adresei de mai jos şi doamnei Tănase de la MS!)

  • Locul de muncă unde salariul este de 240.000 de euro şi ai şi trei luni de concediu pe care nimeni nu îl vrea

    Un salariu anual de peste 240.000 de euro (190.000 de lire sterline), trei luni de vacanţă şi nicio noapte nedormită sunt câteva dintre caracteristicile unui loc de muncă oferit într-o zonă idilică din Noua Zeelandă. Totuşi, postul nu a atras niciun angajat, scriu jurnaliştii de la The Independent.

    Postul despre care scrie publicaţia este de medic în Insula de Nord a Noii Zeelande. Medicul ce activează în prezent în zonă, Alan Kennym a declarat că serviciile sale au explodat în ultimul an, dar nu a găsit pe nimeni care să îl ajute.

    ”Pot să le ofer un salariu cu adevărat bun, este incredibil. Am din ce în ce mai mulţi pacienţi şi câştig din ce în ce mai mulţi bani. La sfârşitul zilei, ajung la concluzia că sunt totuşi prea mulţi pacienţi pentru mine”, a declarat publicaţiei New Zealand Herald Kennym. Medicul spune că pe listele sale are până acum 6.000 de pacienţi.

    ”Îmi iubesc munca şi aş vrea să mi-o desfăşor în continuare aici, dar nu fac faţă fără ajutorul unui alt medic; mă lovesc de un zid în încercarea de a atrage aici alţi doctori”, a spus el.

    În mod normal, un medic generalist din Noua Zeelandă câştigă între 60.000 şi 95.000 de lire sterline; totuşi, în pofida ofertei generoase pe care a făcut-o, dr. Kenny a declarat că nu a primit nicio aplicaţie în ultimele patru luni.

    Izolarea, lipsa şcolilor şi serviciile de Internet slab dezvoltate sunt câteva din motivele pentru care medicii evită zona rurală a Noii Zeelande, potrivit The Guardian.

     



    CELE MAI INTERESANTE GALERII FOTO



    Călătorie spectaculoasă pe cel mai mare râu subteran aflat într-o peşteră – GALERIE FOTO

    Fotografii incredibile ale şahului din Iran şi ale haremului său – GALERIE FOTO

    Titanicul se pregăteşte de un nou drum. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai – GALERIE FOTO

    Cea mai izolată localitate din lume. Acolo trăiesc 800 de oameni – GALERIE FOTO

    Imagini din epoca de aur: cum se distrau oamenii din URSS în anii ’70 şi ’80 – GALERIE FOTO

    Cum arată yachtul secret al lui Steve Jobs – GALERIE FOTO

    Imagini incredibile cu tribul care nu a fost atins de lumea modernă – GALERIE FOTO

    Cum arată noul avion privat de 20 de milioane de dolari al lui Jackie Chan – GALERIE FOTO

    Viaţa în cel mai poluat oraş din lume unde temperatura medie anuală este -10 grade Celsius – GALERIE FOTO

     

     

     

     

  • După 7 ani de corporaţie, a început o afacere în Bali şi trăieşte viaţa la care visează toată lumea

    Mihaela Delu şi-a început cariera în Bucureşti, când avea 19 ani şi era încă studentă, cu un loc de muncă în cadrul companiei franceză Ipso. Ulterior angajării a început să călătorească în afara ţării şi povesteşte că acest lucru a făcut-o să creadă că ceea ce are nu este suficient.

    Şi-a cunoscut viitorul soţ de origine americană în una dintre călătorii şi, pentru că acesta avea un loc de muncă în Singapore, numărul călătoriilor sale a crescut: Franta, Elvetia, Turcia, Italia, Lituatia, Thailanda, Indonezia, Singapore, Malaezia, etc. ”La fiecare 3 luni stabileam o destinaţie unde ne întâlneam” descrie ea perioada pe care o numeşte drept una dintre cele mai frumoase din viaţă. 

    Decizia plecării din România a venit după 7 ani petrecuţi în viaţa corporatistă. ”Mi-am putut întrevedea viitorul, care se descria într-un credit pe 30 de ani pentru un apartament, iar diferenţa o făcea dacă îmi puteam permite 2, 3 camere sau chiar o casă. Un job de birou cu stres şi compromisuri şi planuri pentru o vacanţă anuală”, descrie ea modul în care privea lucrurile la 27 de ani.

    A luat decizia să plece din ţară, atât pentru că voia să îşi întemeieze o familie, cât şi din cauza rigorilor din mediul corporatist. ”Simţeam că mă plafonasem mult, că trăiam între 7:00 şi 18:00, cu implicare totală în muncă şi cu trai dependent de fiecare salariu”, povesteşte Delu.

    S-a mutat în Singapore pentru a fi alături de soţul ei după ce s-a înscris la un master în managementul turismului în cadrul London School of Business and Finance.  După mutarea în Singapore, cei doi au continuat să viziteze Bali – destinaţie pe care o descoperiseră în repetatele lor călătorii – iar în iarna anului 2014 au decis să parieze pe un business acolo.  ”În aceeaşi călătorie am găsit un spaţiu comercial şi a fost mai mult o decizie pur sufletească”, povesteşte ea debutul aventurii antreprenoriale pe teritoriul asiatic.

    Au închiriat spaţiul pe o perioadă de şase ani, plătind pentru întreaga perioadă 30.000 de dolari, din cauza regulilor impuse de balinezi. Deşi făcuseră contractul, nu aveau încă idee care va fi destinaţia spaţiului.”La început, am vrut să dezvoltăm o cafenea/juice bar, în care să comercializăm şi alte produse alimentare. Ulterior am descoperit că pentru a vinde produse alimentare, inclusiv cafea, era nevoie de un lung proces administrativ”, explică antreprenoarea.

    Un consultant le-a recomandat să deschidă doar un magazin fără comercializare de alimente, pentru ca apoi să se ocupe de procesul de transformare în cafenea. Au trecut trei luni până să deschidă magazinul. ”La foarte scurt timp am realizat că nimic nu progresează în reparaţii dacă nu eram acolo”. A luat astfel decizia să renunţe la masterul din Singapore şi de a petrece mai mult timp în Bali. ”

    ”La început nu înţelegeam stilul încet de muncă al oamenilor, cât de mult timp au nevoie să se pregătească pentru o sărbătoare, de toate ceremoniile care păreau fără sfârşit şi în timpul cărora ei nu erau disponibili”, povesteşte Delu. S-a adaptat treptat la acest stil. ”Am înţeles că aceşti oameni încă nu au concept de motivare, target, competiţie, dar au concepte puternice legate de loialitate, onestitate, creativitate”.

    Au transformat spaţiul într-un concept store, unde comercializează de la haine handmade sau create din material eco-friendly – produse balineze, bijuterii, picture, sticlă pictată, cărţi. Se adresează mai ales turiştilor, dar au şi clienţi din rândul comunităţilor de expatriaţi ce ce trăiesc acolo.

    Antreprenoarea observă cum pe zi ce trece comunitatea persoanelor care aleg să spună nu vieţii în corporaţie aleg această destinaţie, mai ales datorită faptului că oraşul Ubud a fost pus pe harta turistică datorită cărţii şi filmului Eat Pray Love.

    Mihaela Delu spune că investiţia în magazin s-a ridicat la 50.000 de dolari, iar după două luni, afacerea producea suficient pentru a acoperi cheltuielile. ”Dacă totul va continua la fel de optimist, previzionăm recuperarea investiţiei iniţiale în mai puţin de un an”. 

    Printre planurile de viitor se numără dezvoltarea unui eco resort, departe de oraş, pentru care previzionează o investiţie de 800.000 de dolari. Speră să realizeze proiectul în peste şapte ani pentru că ”Dacă în România ne plângem de proiecte care durează prea mult, aici perioada se dublează”.

  • Artista „răsfăţată şi bogată” care a declanşat un scandal online după ce a râs de doi muncitori care îşi cumpărau mâncare

    Hetty Douglas, în vârstă de 25 de ani, a postat pe Instagram o fotografie cu cei doi bărbaţi în bocanci şi echipament de serviciu, în timp ce stăteau la coadă la McDonald’s, cu descrierea „tipii ăştia arată ca şi cum ar avea educaţie elementară”, arată Daily Mail. 

    Warren Butt, în vârstă de 40 de ani, a declarat că „tânăra răsfăţată şi bogată” l-a făcut atât pe el, cât şi pe colegul său, să „pară nişte idioţi”, spunând că aşteaptă scuze. „Ne-a făcut să părem nişte idioţi când noi încercăm să ne descurcăm cum putem şi să muncim. Lucrez, da, pentru a mă întreţine pe mine şi fiul meu. Nu e mai bună decât mine doar pentru că poate desena”, a declarat Butt.

    Douglas, care a lucrat anterior cu gigantul de modă Fred Perry, a primit sute de comentarii furioase după ce postarea sa de pe Instagram a fost distribuită şi pe Twitter. Răspunzând lui Douglas, un utilizator i-a scris: „Ce persoană înspăimântătoare. Ei chiar arată ca nişte oameni decenţi, care fac o muncă decentă. Poate ea nu o face”. „Nu ai rezista nici două minute în pielea lor”, spune alt utilizator. Scandalul de pe social media a căpătat o amploare atât de mare încât a determinat-o pe Douglas să-şi închidă  pagina de Instagram.

     

  • Şi-a transformat pasiunea într-un business cu venituri de peste 4 mil. euro. ”La început munceam pe brânci. Eram doar eu cu o singură fată. După opt ore ea se ducea acasă, iar eu rămâneam să îmi construiesc afacerea“

    Povestea începe cu o fată de clasa a cincea, care făcea prăjituri mai tot timpul împreună cu bunica sa, pasiune ce s-a menţinut şi cu trecerea anilor. Mai târziu, talentul culinar i-a fost descoperit de angajatorul de la acea vreme, pe care îl surprindea an de an cu torturile şi prăjiturile realizate de ziua lui. Văzându-şi produsele din ce în ce mai apreciate, Carmela Dragomir s-a hotărât să pună bazele propriului său laborator de cofetărie, iar clienţii nu au întârziat să apară. La doar un an distanţă l-a cunoscut pe cel ce avea să îi devină asociat, Laurenţiu Dascălu, care avea experienţă în alimentaţia publică, şi împreună au pus bazele afacerii Clarion.

    Iniţial au închiriat un spaţiu pe care l-au transformat în laborator, în 2000, unde antreprenoarea urma să se ocupe de partea de producţie şi, conform spuselor lor, totul a decurs cu paşi foarte mici. ”La început munceam pe brânci. Eram doar eu cu o singură fată. După opt ore ea se ducea acasă, iar eu rămâneam să îmi construiesc afacerea“, povesteşte Carmela Dragomir. Au pornit la drum cu utilaje vechi, chiar şi second hand-uri, până când au ajuns pe plus şi au reuşit să cumpere altele noi, povesteşte Laurenţiu Dascălu.

    În funcţie de banii disponibili, au investit constant în tehnologie, iar ulterior au deschis şi două cofetării în Câmpina, pe care le-a numit Delice. Câţiva ani mai târziu au hotărât ca pentru partea de vânzare să înfiinţeze o nouă firmă, procedură sub care funcţionează şi în prezent. Momentul în care afacerea ”a explodat“ a fost deschiderea cofetăriei din Ploieşti, când şi-au dat seama că e nevoie de un nou laborator, povesteşte Dascălu. Aşa au construit actuala unitate de producţie. în prezent, Clarion şi Delice International administrează un laborator, două cofetării în Câmpina, patru în municipiul Ploieşti şi una în Buşteni, care acoperă toată gama de produse de cofetărie; 165 de oameni lucrează în cadrul ambelor divizii.

    Anul trecut, cifra de afaceri cumulată a ambelor companii a fost de aproape 20 de milioane de lei, iar pentru 2017 se aşteaptă la o creştere de circa 15% a vânzărilor, spune antreprenorul. ”Noi suntem foarte mulţumiţi de cifra de afaceri. Dacă reuşim să creştem este foarte bine, dar important este să ne menţinem standardele actuale“, adaugă Dascălu, referindu-se la modul de realizare a produselor, respectiv folosirea materiilor prime din ingrediente naturale şi lucrul manual, un subiect destul de sensibil, conform spuselor sale. ”Nu mai găsim oameni. Nu doar la noi, în toate domeniile e problema asta. Specialiştii au plecat din ţară, nu avem şcoli profesionale. La noi, majoritatea oamenilor sunt formaţi aici, în laborator, de Carmela şi de cei mai vechi“, în contextul în care angajaţii câştigă aici cu 800-1.000 de lei mai mult decât minimul pe economie, precizează Dascălu.

    Pentru a suplini lipsa de angajaţi, antreprenorii au investit foarte mult în tehnologie, însă până la un punct, spun ei, fiindcă aportul manual nu poate fi înlocuit. Spre exemplu, au cumpărat un utilaj de circa 50.000 de euro, dar au constatat că nu se poate lucra cu el deoarece funcţionează doar cu blaturi semipreparate. ”Soluţia ar trebui să vină la nivel de ţară, să nu mai plece oamenii, să avem şcoli unde să calificăm forţa de muncă“, crede Dascălu. ”în momentul în care încerci să tragi de unul singur nu vei reuşi să dezvolţi o afacere. Trebuie să îţi educi oamenii, să îi înveţi să facă acelaşi lucru ca tine, doar aşa afacerea se va dezvolta la maximum“, afirmă Carmela Dragomir, care deţine în palmares numeroase premii, la concursuri naţionale sau internaţionale.

    Povesteşte de primul său concurs, în 2007, la Sinaia, competiţie la care a luat şi locul I. Aşa s-a făcut remarcată, iar o prietenă i-a propus să meargă la o competiţie în Cipru, primul său concurs internaţional. ”Atunci mi-am dat seama că nu ştiam foarte multe tehnici. Asta m-a făcut să cumpăr cursuri internaţionale, să caut să învăţ cât mai mult, deoarece ceea ce făcusem eu mi s-a părut foarte în urmă faţă de alţii“, povesteşte ea. Ulterior a mers la fiecare ediţie a olimpiadei mondiale, ce are loc din patru în patru ani, competiţii în cadrul cărora a obţinut mai multe medalii de aur. Spune că olimpiadele i-au oferit şansa de a se dezvolta, de a ajunge şi a depăşi nivelul altor ţări şi de a-şi fructifica aceste experienţe în cadrul companiei sale. ”Când mă întorceam de la competiţii, le ceream mai mult fetelor mele. Le-am explicat că trebuie să ne auodepăşim şi le-am dat o motivaţie“, explică antreprenoarea. Conform ei, în prezent România se situează foarte bine în competiţiile menţionate, ceea ce nu se poate spune despre anii 2008, când ţara noastră era pe penultimul loc. ”Când am luat prima medalie de aur la Luxemburg, cei care vizitau standul României rămânau stupefiaţi şi spuneau – vai, dar cum ştie România să facă asta? De când?“, povesteşte ea.

    De asemenea, experienţa concursurilor internaţionale a ajutat-o să îndeplininească pretenţii ale clienţilor în materie de torturi, ceea ce a ajutat-o să-şi fidelizeze clientela. ”în momentul în care te limitezi şi rămâi la şcoala de acum 30 de ani, nu ai ce să oferi, cum să surprinzi clientul. Nu trebuie să te uimească o cerere de la client, ci tu trebuie să-l uimeşti pe el prin ceea ce poţi să-i oferi“, explică Carmela Dragomir. Pe de altă parte, în România nu se valorizează corect produsele artistice în ceea ce ţine de cofetărie, consideră ea. Din punctul său de vedere, un tort ca piesă artistică ar trebui să coste între 10.000 şi 15.000 de euro pentru a fi în concordanţă cu timpul, modul de realizare şi materiile prime folosite. însă în ţara noastră, tortul se vinde la kg – la Delice, 65 de lei decorat simplist şi 85 de lei cu un grad de dificultate mai mare; or, consideră ea, acest cost nu reflectă valoarea muncii reale. ”Eu încerc să îi explic valoarea acestui produs, materiile prime folosite, care sunt destul de scumpe, însă omul alege după preţ şi nu după calitate“, mai spune ea.

    Cu toate acestea, vânzările Delice au crescut şi, spune Laurenţiu Dascălu, sute de mii de oameni mănâncă prăjituri de la ei. Sezoanele de evenimente aduc, însă, cele mai multe plusuri în încasările firmei, având în vedere că un tort de nuntă ajunge şi la 3.000 de lei şi au fost zile în care au vândut şi 70 de torturi de nuntă, spune antreprenorul. Precizează că în astfel de perioade abia fac faţă comenzilor, iar uneori au cerere mai mare decât oferta. Iar pentru că afacerea merge ca pe roate, cei doi antreprenori au în plan încă două investiţii, mai exact deschiderea a două cofetării, una în Ploieşti şi una în Câmpina, investiţa necesară fiind de peste 100.000 de euro.

    Pe viitor îşi propun să se concentreze pe cele două noi unităţi şi ”restul le luăm din mers, în funcţie de nevoile pe care le avem, din ce ne cere piaţa“, precizează Dascălu. Nu exclud nici varianta francizării, însă recunosc că sunt reticenţi la idee, deoarece se tem să nu le fie afectată reputaţia. Mulţi dintre cei care doresc o cofetărie Delice nu sunt conştienţi de costurile necesare, de circa 50.000 de euro, spune antreprenorul. ”Din exterior toată lumea spune spune că o cofetărie e o afacere bună, sunt bani mulţi, dar pe lângă investiţiile în vitrine, dulapuri, amenajare şi alte utilaje, trebuie să iei în calcul şi faptul că marfa e perisabilă; noi nu folosim conservanţi. Deci sunt şi destul de multe pierderi“, explică Dascălu. Sunt şi oameni care şi-ar asuma aceste minusuri, mai cu seamă dintre cei cu experienţă în alimentaţia publică.

    Un alt plan pe termen lung ar fi deschiderea unei unităţi la Bucureşti. ”Livrăm şi în prezent pentru evenimente din Capitală, ducem marfă la multe restaurante de acolo, dar mai aşteptăm cu extinderea în alte oraşe“, adaugă antreprenorul. Şi în ce priveşte planurile de extindere, principalul impediment este tot lipsa personalului; de altfel, ”aceasta este şi cea mai mare problemă a pieţei, restul fiind cele pe care le întâlnim de zi cu zi în ţară – birocraţie multă, niciun fel de ajutor din partea statului, dar astea trec nevăzute“, conchide Dascălu.

    La nivel naţional, piaţa dulciurilor este una fragmentată, cu mulţi jucători mici şi puţini jucători mari. în această industrie activează producători mari precum Nestlé, Heidi sau Kandia, importatori precum Mondelēz, dar şi  fabrici mici sau laboratoare unde se realizează prăjituri pentru o plajă mică de clienţi. Conform calculelor ZF, toate aceste companii realizează împreună afaceri de circa un miliard de lei.
     

  • Comoara nepreţuită a României din harta Greenpeace. Cum ne bătem joc de ea

    Au fost identificate aproximativ 300.000 de hectare de astfel de vegetatii, in care traiesc 13.000 de specii si cea mai mare populatie de ursi din Europa. Potrivit Greenpeace insa, aceste zone ce ar trebui sa se bucure de o protejare aparte, sunt in continua degradare fie din cauza iresponsabilitatii, fie din cauza necunoasterii importantei pe care o au.

    „Carpatii romanesti sunt acoperiti de cele mai vaste paduri virgine din zona temperata a Uniunii Europene. Aceste paduri sunt parte din istoria si identitatea noastra culturala. Ele sunt ramasite ale codrilor nesfarsiti care acopereau candva peste 80% din teritoriul actualei Romanii. In aceste paduri, traiesc aproximativ 13.000 de specii, inclusiv cea mai mare populatie de ursi din Europa, specii rare si endemice si carnivore mari, precum lupul si rasul.

    Aici, toate vietuitoarele, inclusiv arborii, traiesc intr-un echilibru care este rezultatul a mii de ani de evolutie. Ne asteptam ca acest exercitiu sa fie considerat de catre Ministerul Apelor si Padurilor o invitatie la actiuni rapide si concrete pentru salvarea padurilor virgine din Romania. Primul pas in protejarea acestor ecosisteme extraordinare este realizarea unei evaluari preliminare care sa ofere o estimare a suprafetei totale potentiale si sa restranga aria de parcurs in teren pentru documentare. Exact asta ofera Harta padurilor virgine potentiale realizate de Greenpeace Romania, impreuna cu Universitatea Eberswalde si Universitatea Al. I. Cuza din Iasi”, sustine organizatia Greenpeace, citata de reper24.ro.

    Realizarea Hartii padurilor virgine potentiale a insemnat evaluarea a aproape sase milioane de hectare. Specialistii au dezvoltat o metodologie de analiza a datelor satelitare pe care au adaptat-o si calibrat-o, tinand cont de experienta acestora de teren in identificarea padurilor virgine.

    In acest top, Banatul se regaseste cu 40.000 de hectare de padure virgina, toate in Caras-Severin.

    Pe prima pozitie a clasamentului se afla Brasov (49.601 hectare), Caras Severin (39.513 hectare) si Arges (38.918 hectare), cea mai mare densitate de paduri virgine potentiale aflandu-se in situl Natura 2000 Fagaras.

    Din pacate, organizatiile ecologiste au atras in mai multe randuri semnale de alarma cu privire la jaful din aceste paduri, unde copaci seculari cad sub drujbele muncitorilor forestieri, dar masurile luate n-au reusit sa opreasca dezastrul.

    Harta a fost realizata de catre Greenpeace Romania, impreuna cu Universitatea Eberswalde din Germania si Universitatea Al. I. Cuza din Iasi, şi este prima asemenea evaluare realizata dupa inventarul partial din 2005 (Proiectul Pin-Matra).

  • Revoluţia fiscală a luat-o razna: Guvernul PSD obligă sute de mii de companii să negocieze contracte colective de muncă

    Guvernul a lăsat din nou fără re­plică mediul de afaceri după ce a adoptat neanun­ţat o ordo­nan­ţă de urgenţă care obligă toa­te companiile să nego­cie­ze/re­ne­go­cieze la nivel colectiv con­trac­tele de mun­că în vederea punerii în apli­care a ordo­nan­ţei ca­re trece sarcina fiscală de la angajator la angajat.

    Noua ordonanţă vine la doar câteva zile după ce premierul Mihai Tudose promisese mediului de afaceri că nu va mai provoca modificări în Codul fiscal. Ordonanţa în cau­ză nu modifică Codul fiscal, dar are efecte la fel de substanţiale pentru că trebuie ne­go­cia­te/re­ne­gociate într-o lună de zile (20 no­iem­brie – 20 de­cembrie), contractele de muncă la nivel colectiv chiar şi acolo unde ele există astăzi. Aşadar şi companiile care au sub 21 de angajaţi trebuie să facă astfel de negocieri – nu este foarte clar cum vor proceda – chiar dacă ele nu aveau până acum obligaţia aceasta.

    Concret, negocierea/renegocierea con­trac­telor colective ar trebui să fie un răspuns la decizia guvernului de mutare a obligaţiilor so­cia­le de la angajator la angajat. Dacă anga­ja­torul nu majorează însă salariul brut al anga­jatului în urma negocierii/rene­go­cie­rii contrac­telor nu se întâmplă nimic, iar sin­di­catele sus­ţin că, prin aceasta, guvernul se spa­lă pe mâini şi aruncă întreaga vină pe umerii an­gajaţilor când este limpede că guvernul poartă respon­sa­bilitatea întregului haos iscat.

    „Se aruncă răspunderea măririi brutului la angajat pe umerii acestuia, prin negocieri care sunt obligatorii, dar care nu se finalizează obligatoriu prin semnarea acordului. Dacă nu se finalizează, Guvernul scapă de răspunderea unei eventuale diminuări a salariului, chiar dacă <revoluţia fiscală> îi aparţine integral“, spune Bogdan Hossu, preşedintele Cartel Alfa.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • De ce a ajuns un primar din Vaslui şofer de TIR în Germania. Ce salariu are acum

    Vasile Puiu, fostul primar al comunei Vetrisoaia, munceste de câteva luni în Germania, la Leipzig, ca sofer de TIR. Acesta a decis sã-si schimbe destinul, dupã ce a pierdut alegerile locale, iar oamenii din comunã îl vedeau ca pe un om cu slabe sanse de a se redresa. “Toti vorbeau cã mi-am fãcut nu stiu ce afaceri, cã am fãcut o societate în care am pus copiii numai asa, de fatadã, societatea agricolã. Iatã cã eu am plecat sã muncesc în Germania, ca sofer de TIR si nu-mi este rusine deloc, câstig 2.000 de euro pe lunã, în timp ce copiii au rãmas acasã si îsi vãd de afacerea lor”, spune fostul primar, care ne-a mai precizat, la momentul interviului, cã adusese la sediul BMW un transport de echipamente pentru masini de lux, planse de bord pentru bolizii germani.

    Curios este cã persoana care îl coordoneazã la sediul firmei din Germania este tot un vasluian, fostul director al ARR, Liviu Butnaru. Vorbind de fostul primar, trebuie sã amintim cã, în 2012, Agentia Nationalã de Integritate a fãcut sesizare în instantã fatã de primarul Vasile Puiu, pentru cã ar luat spre administrare peste 830 de hectare de pãsune de pe raza comunei pe care o conducea. Vasile Puiu a fost acuzat de nerespectarea regimului juridic al conflictului de interese în materie administrativã si suspectat de comiterea infractiunilor de conflict de interese, abuz în serviciu contra intereselor publice si abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

    “Vreau sã le demonstrez tuturor cetãtenilor din Vetrisoaia cã pot s-o iau de la capãt oricând. Mai mult decât atât, toti îmi spuneau cã am fãcut ferma pentru copii, cât eram primar, ca sã am unde sã mã duc dupã ce am sã termin cu primãria. Acum, uite cã au rãmas copiii sã se ocupe de afacerea lor, eu nu am nicio legãturã si îmi fac un rost în altã parte, nu îmi este rusine sã muncesc”, a spus Vasile Puiu, care tocmai ajunsese în poarta uzinelor BMW cu un transport de planse de bord pentru limuzine.

    “Nu am vrut sã stau cu mâna întinsã la Agentia de Somaj”

    Vasile Puiu mai spune cã, atunci când toatã lumea credea cã nu-si va mai reveni din cauza pierderii alegerilor la primãrie, a decis sã ia taurul de coarne si sã-si schimbe destinul. Puiu a stat în fruntea primãriei timp de trei mandate, timp în care a demonstrat cã este un tip incomod pentru toti politicienii de la Vaslui. “Nu am vrut sã stau cu mâna întinsã la Somaj, nu am vrut nici sã lucrez în ferma copiilor, pentru cã este afacerea lor si o vor dezvolta asa cum doresc ei. Am vrut sã le demonstrez oamenilor din Vetrisoaia cã pot oricând sã o iau de la capãt”, spune el. “Lucrez cu foarte multi români, aici, la firma de transport, sunt multumit de conditiile de muncã si am arãtat tuturor cã pot sã muncesc în orice domeniu, nu mi-e rusine sã muncesc”. Faptul cã la firma din Germania s-a întâlnit cu Liviu Butnaru, fostul director de la ARR, l-a motivat si mai mult, pentru a-si face noua meserie cu profesionalism.

  • CUTREMUR pe piaţa muncii: guvernul Tudose modifică Legea Dialogului Social şi obligă companiile să negocieze cu angajaţii

    Mai exact, în art. VII alineat 1 din actul mai sus menţionat se specifică următoarele: “Prin derogare de la prevederile art. 129 alin. 1 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în unităţile în care nu există încheiat contract/acord colectiv de muncă, iniţierea negocierii colective este obligatorie, pentru punerea în aplicare a OUG nr. 79/2017.”

    Guvernul PSD, care a făcut o revoluţie fiscală prin trecerea contribuţiilor sociale din sarcina companiei în sarcina angajatului, a găsit o soluţie prin care salariile brute să crească, astfel încât salariile nete să rămână identice: obligaţia unor negocieri colective pentru firmele care au peste 21 de salariaţi, indiferent de forma de proprietate a companiei, potrivit ZF.

    În articolul de la care se face derogare se specifica faptul că “Negocierea colectivă este obligatorie numai la nivel de unitate, cu excepţia cazului în care unitatea are mai puţin de 21 de angajaţi”.

    Noua ordonanţă, publicată pe 16 noiembrie, notează că “este obligatorie negocierea colectivă a actelor adiţionale la contractele şi acordurile colective de muncă în vigoare.”

    Guvernul se asigură astfel că angajatorii nu vor putea modifica contractele fără ca angajaţii să îşi dea acordul pe noua formă.

  • Poşta simplifică procedurile după ce unui bărbat i s-a cerut adeverinţă pentru livrarea unui colet

    Un bărbat din Târgu-Mureş nu a putut ridica un colet de la poştă deoarece adresa de livrare a pachetului era cea a locului de muncă şi nu coincidea cu cea din buletin. Din această cauză, angajaţii oficiului poştal i-au cerut bărbatului o adeverinţă de la serviciu din care să reiasă că este angajat la compania respectivă.

    “La poştă nu vor să-mi elibereze coletul comandat fără adeverinţă de la locul de muncă pentru că am pus livrarea la birou, nu la adresa de domiciliu”, a povestit bărbatul pe contul său de Facebook.

    Citeşte continuarea pe www.mediafax.ro