BusinessMagazin

Tag: brand

  • Zentiva investeste 11,5 mil. euro in brandul Algocalmin

    „Algocalmin si-a dovedit eficienta in inlaturarea durerilor romanilor, din anii `60 pana astazi. Medicamentul a rezistat schimbarilor externe (politice, economice, cele ale industriei farmaceutice) si interne (achizitia companiei producatoare Sicomed de catre Zentiva), adaptandu-se noilor conditii […] Rolul campaniei este de a consolida perceptia medicamentului ca fiind cel mai de incredere brand de analgezice”, a declarat Iolanda Bilaus, marketing manager al companiei.

     

    Campania se adreseaza unui target national, cu varste cuprinse intre 25 si 55 de ani, in principal consumatorilor actuali, dar si celor la care a ajuns notorietatea marcii, insa nu sunt inca si utilizatori fideli ai acesteia. In prezent, Algocalmin are o cota de piata de 22%. Impreuna cu medicamentul Antinevralgic, detine o treime din piata locala de OTC-uri analgezice. Lunar, in Romania se vand aproximativ un milion de unitati de Algocalmin, potrivit informatiilor furnizate de reprezentantii companiei.

     

    Avand o traditie si o rezistenta indelungata pe piata, Algocalmin a evoluat de la statutul de “produs” la acela de “brand”, ajungand sa fie folosit ca substantiv comun in limba romana, sinonim al categoriei analgezicelor. Algocalmin a fost lansat pe piata in anii ‘60, iar istoria sa coincide cu cea a producatorului Sicomed.


    Click aici pentru a citi mai multe despre planurile Zentiva de revitalizare a brandurilor Algocalmin si Antinevralgic.

  • Unde mai este loc pe piata berii




    Pentru Octavian Cretu, presedintele Romaqua Group, producatorul apei minerale Borsec, berea pare a fi principalul obiectiv al acestui an. Chiar daca analistii atrag atentia ca ritmul de crestere al pietei se va tempera pe masura ce consumul de bere se apropie de media europeana, Cretu este optimist.








     

    “Am hotarat sa includem berea pentru ca ne lipsea din portofoliu”, spunea recent Octavian Cretu, cu ocazia inaugurarii fabricii de bere din localitatea Sebes, judetul Alba. Fabrica de 40 de milioane de euro, cu o capacitate anuala de un milion de hectolitri, este in fapt cel mai nou pariu pe care omul de afaceri l-a facut cu piata bunurilor de larg consum, dupa ce a transformat Romaqua in cel mai mare imbuteliator local de apa minerala si al doilea mare producator roman de bauturi racoritoare.

     

    “Ne dorim sa atingem cu Albacher (numele brandului lansat de Romaqua pe piata berii – n. red.) o cota de piata de 4%-5% anul acesta”, adauga Cretu, care mizeaza pe faptul ca piata va continua sa creasca suficient de mult incat noua marca de bere sa nu fie nevoita sa ia neaparat din clientii producatorilor concurenti. Pentru ca berea Albacher ar avea de infruntat in acest caz adversari redutabili. In Romania, piata este acoperita in proportie de peste 80% de patru mari producatori internationali: Heineken Romania, InBev Romania, Ursus Breweries si United Romanian Breweries Bereprod (URBB). Acestia au vandut anul trecut, cumulat, 15,5 milioane de hectolitri de bere dintr-un total de 19,4 milioane de hectolitri, cat a reprezentat consumul la nivelul intregii tari. Cu 89 de litri de bere pe cap de locuitor, piata romaneasca s-a apropiat de media europeana dupa mai multi ani in care ritmul de crestere a depasit frecvent pragul de 10%. Analistii spun insa ca, incepand din acest an, ritmul de crestere se va reduce la o singura cifra, consumul urmand sa ajunga anul acesta la 95 de litri de bere pe cap de locuitor.

     

    Conform statisticilor furnizate de Asociatia Berarii Europei, in 2006, un ceh consuma 160 de litri de bere pe an, un german 116, un englez 92, iar un belgian sau un finlandez 98 de litri.

     

    Spre deosebire de aceste tari, in Romania piata berii este puternic marcata de sezonalitate, lunile de vara reprezentand, potrivit lui Constantin Bratu, directorul general al Asociatiei “Berarii Romaniei”, mai mult de o treime din vanzarile inregistrate la nivelul unui intreg an.

     

    Cu toate acestea, tot mai multi dintre jucatori incearca prin diferite strategii de marketing sa schimbe obiceiurile de consum ale romanilor. Unul dintre cele mai cunoscute exemple este aparitia in urma cu opt ani a Tuborg Christmas Brew, lansat de URBB ca un antidot pentru scaderea consumului in timpul iernii, dupa cum spunea Catalin Ignat, cel care pana in aceasta luna a fost vicepresedinte in cadrul URBB, unde era responsabil pentru marketing si vanzari. “In lunile din extrasezon, tocmai datorita acestei inovatii in materie de marketing, noua ne creste mereu cota de piata de la 9% la 11% sau chiar mai mult”, explica Ignat.

     

    O alta caracteristica a pietei romanesti (si in general a pietelor din estul Europei) este ascensiunea sustinuta din ultimii ani a berii imbuteliate la PET. In prezent, peste 45% din berea vanduta in Romania este imbuteliata la PET, in timp ce vanzarile la doza ajung la abia 10% din volumul total.

     

    “E uimitor acest lucru. Inteleg ca pretul este mai convenabil, insa voi, romanii, nu va bucurati indeajuns de bere”, spunea somelierul belgian Ben Vinken, cu ocazia lansarii primului ghid al berii din Romania de catre Asociatia “Berarii Romaniei”. Spre deosebire de Romania, in tara lui de origine, berea este imbuteliata in principal in sticle de 0,75 cl, deoarece “cu cat e mai redus contactul cu aerul, cu atat gustul se mentine mai intens”, explica Vinken.

     

    Mai exista insa o explicatie pentru explozia consumului de bere la PET, spun producatorii. Lanturile de supermarketuri au decis, incepand de anul trecut, sa nu mai permita comercializarea berii
    imbuteliate in sticle returnabile, influentand astfel consumul in sine. “Cred ca PET-ul va ajunge undeva la 50% anul acesta, pe fondul cresterii vanzarilor la bere in general, nu neaparat in detrimentul altei categorii.  Pe termen lung insa, nu vad PET-ul depasind 55-60%”, estimeaza Ignat.

     

  • Cum arata revolutia la Time Warner




    Intr-o sambata dimineata devreme, acum cateva saptamani, in locuinta sa din Los Angeles, Barry M. Meyer a scos o foaie de hartie din fax, a tras aer in piept si a ridicat-o spre lumina unei ferestre din apropiere. Suma de pe foaie era uluitoare: 66 de milioane de dolari si ceva.


     

    Incasarile din prima zi pentru “Cavalerul negru” din seria Batman tocmai stabilisera un record. Si din nenumarate motive – inclusiv minunata interpretare a personajului Joker de catre regretatul Heath Ledger – filmul inca umple salile cu un ritm care l-ar putea plasa imediat dupa “Titanic” pe lista celor mai rentabile filme ale tuturor timpurilor.

     

    Meyer este presedintele Warner Bros., studiourile hollywoodiene din spatele “Cavalerului negru”, iar filmul si-a avut debutul intr-un moment de cotitura pentru Time Warner, compania care detine studiourile. Dupa ce Jeffrey L. Bewkes a preluat in ianuarie functia de director executiv al Time Warner, politica s-a schimbat – prioritatea va fi de aici inainte ceea ce se numeste creare de continut (filme si show-uri de televiziune), iar aceasta se va corela cu simplificarea structurii devenite prea ramificate a grupului, dupa doua decenii de fuziuni. Divizia Warner Bros., bijuteria coroanei, ar urma sa ajunga astfel din nou mai aproape de privirile Wall Street-ului.

    Time Warner, initial rezultatul contopirii dintre vechiul studio Warner si imperiul de reviste Time Inc., a crescut si include acum Turner Broadcasting, America Online, o companie de cablu si canale cu greutate, ca HBO. Unor analisti le-a venit greu sa mai judece acest Goliat, pe masura ce grupul a crescut si a devenit cea mai mare companie de media din lume.

     

    La fel, se pare, le-a fost si unora dintre sefii companiei. “Intotdeauna a fost frustrant ca, oricat de bine ne-am descurca, nu e decat o picatura intr-un ocean”, spune Meyer despre contributia Warner la venitul total al Time Warner. “Glumim spunand ca putem sa avem cel mai grozav an din istorie, dar daca AOL rateaza cu o zecime de punct targetul de publicitate, acela va fi titlul din ziare.”

     

    Mai buna sau mai rea, performanta Warner va fi mult mai evidenta in anii urmatori, pentru ca zilele in care Time Warner avea de toate pentru toate canalele media au apus. Deocamdata, Bewkes axeaza viitorul companiei pe trei mari furnizori de continut: Warner Bros., Turner Broadcasting (care include posturile TNT, TBS si CNN) si HBO. De asemenea, poarta discutii interne privind achizitii in industria filmului si in televiziune. In rest insa, cuvantul de ordine este restrangere. Operatiunile de cablu ale Time Warner se despart de restul companiei, golind de continut notiunea de corporatie media, asa cum era ea odinioara cunoscuta, raspandita de consultantii de afaceri si specialistii in fuziuni, cum ca distributia si continutul ar trebui sa se afle sub acelasi acoperis.

     

    Bewkes urmareste, de asemenea, sa vanda AOL sau, mai probabil, sa gaseasca un partener ca Yahoo! sau Microsoft care sa il preia, lasand Time Warner cu un procent mic in cadrul companiei online.

     

    E mai putin clar cum divizia Time Inc, care editeaza reviste ca Time, People, In Style, Fortune si Sports Illustrated, se va plia pe strategia lui Bewkes. Conform unor surse din interiorul Time Warner, e probabil ca divizia de publishing sa fie redusa la doar cateva dintre cele mai profitabile titluri. Unii analisti prezic ca Time Warner va incerca sa vanda cu totul aceasta divizie, dar numai daca se imbunatatesc conditiile de piata.

    Ceea ce este clar e faptul ca Bewkes isi leaga soarta de companii care sunt colosi de necombatut in industriile lor si cu branduri de talie globala. Ele reprezinta de asemenea antiteza ideii conform careia crearea de continut de catre grupurile media pentru mase este depasita si ca de fapt cultura populara s-a spart in nise si continut generat de catre utilizatori, de genul clipurilor video cu buldogi pe skateboarduri.

     

    Pregatiti-va deci, spune Bewkes, pentru ceva spectaculos la nivel mondial. “In lume, consumul de produse de divertisment creste rapid”, precizeaza el. “Intrebarea este cum le oferi – dar si cum esti platit pentru ele?” Trioul la care Bewkes tine cel mai mult se confrunta cu probleme distincte: HBO este sub presiunea constanta de a ramane un formator de gusturi culturale si de a gasi noi resurse pentru a inlocui hituri precum “Clanul Soprano” si “Sex and the City”, in timp ce compania de cablu Turner Broadcasting e inca vulnerabila la fluctuatiile pietei de publicitate si la cele ale gusturilor publicului, care urmareste din ce in ce mai mult productii video online. La randul sau, Warner trebuie sa produca filme si show-uri de televiziune intr-un moment in care e mai greu – desi nu imposibil (vezi “Cavalerul negru”) – sa atragi audiente mari. Aceasta situatie este inrautatita de faptul ca motorul de crestere al industriei – vanzarile de DVD-uri – a ince­tinit pana aproape de stagnare. (Sefii de la Warner se grabesc sa scoata in evidenta ca vanzarile de DVD-uri nu au luat-o totusi la vale, asa cum prezisesera unii analisti.)

  • La ce sunt buni clientii mici








    Intr-un singur an, retailerul de articole pentru copii Miniblu a deschis 12 magazine. Reteaua numara acum 21, plus inca cinci deschise in franciza, iar in urmatorii trei ani ar urma sa se adauge inca 54. Pentru Florin Cislariu, directorul general al Miniblu, magazinele cu suprafete medii si mari vor fi conceptul castigator in retailul cu articole pentru copii, pe masura ce oferta devine mai variata; compania a facut deja primul pas prin deschiderea, la Cluj, a unui magazin de 1.600 mp. “Vom mai deschide inca patru sau cinci, pana in 2011. Acum cautam in Bucuresti un spatiu mare”, precizeaza Cislariu. Deocamdata, media este in jur de 300 mp, dar urmatoarele magazine ar trebui sa ajunga la 1.000 mp.

     

    In Romania, copiii reprezinta un segment de piata deloc neglijabil, de 3,3 milioane de potentiali consumatori, conform datelor Institutului National de Statistica pe 2007. Parintii lor sunt de fapt tinta producatorilor si a comerciantilor de articole si servicii pentru copii, iar faptul ca parintii castiga mai mult genereaza o crestere anuala de 20% a pietei de profil, pe care directorul Miniblu o estimeaza la 220 de milioane de euro anul acesta. Cifra include toate vanzarile din acest segment, care se impart intre farmacii, retele comerciale (hipermarketuri si cash & carry), magazinele specializate, in special retele straine, si zeci de firme romanesti medii si mici.

     

    “Intra noi competitori pe piata, iar in fata concurentei internationale vor avea de pierdut micile retele de magazine si afacerile independente”, motiveaza Cislariu graba extinderii cu magazine Miniblu in toata tara. Cea mai recenta investitie, de 100.000 de euro, a fost la Pitesti, unde luna trecuta a fost deschis un al doilea magazin Miniblu (250 mp), iar pana la sfarsitul anului ar urma sa mai apara alte cinci. Anul viitor, Miniblu vrea sa faca primul pas si peste granite. “Vrem sa deschidem un magazin in Chisinau si intentionam sa intram si in Bulgaria. Avem deja o persoana desemnata sa se ocupe de aceasta piata si am discutat si cu cativa dezvoltatori de acolo”, spune seful Miniblu, care ia in calcul pentru acest an cel putin o dublare a afacerii pe care o conduce, pana la 11,2 milioane de euro. Odata cu cresterea spatiilor de vanzare, compania si-a completat si oferta. “Extensia cu haine pentru gravide a venit oarecum firesc”, spune directorul Miniblu, facand referire la contractul de distributie pe care l-a semnat, in urma cu cateva luni, cu retailerul olandez Noppies, un brand vandut in 2.000 de magazine din 55 de tari. Pentru inceput, Miniblu vinde haine pentru gravide in patru magazine, unde au fost amenajate mini-cornere de cate 20 de metri patrati.

     

    Comertul cu articole pentru copii este o afacere profitabila – “daca stii cui vinzi, ai un obiectiv clar, te diferentiezi si aduci valoare adaugata, mai ales ca piata a devenit mai matura si mai pretentioasa”, considera Razvan Badita, directorul executiv al Chicco Romania, un brand din portofoliul grupului italian Artsana, brand importat si distribuit in Romania prin agentia de turism Paralela 45. Si extinderea Chicco va continua, dar nu prin crestere directa, ci prin franciza. “Suntem interesati de atragerea de parteneri in franciza”, spune Razvan Badita. Chicco are in prezent cinci magazine de reprezentanta, la Bucuresti, Brasov, Constanta, Timisoara si Cluj, dar 60-70% din rulajul total al firmei, care anul trecut a fost de aproape sapte milioane de euro, reprezinta contributia retelei de distributie. “Vindem in peste 4.000 de farmacii, in toate lanturile de hipermarketuri si cash & carry, plus magazinele specializate. Deschiderea Metro in Suceava, de exemplu, e ca o vitrina pentru noi. Am putut fi vazuti”, precizeaza Badita, care estimeaza o crestere a vanzarilor Chicco in Romania de 20-23% pentru 2008. Cea mai mare investitie a companiei in 2008, de peste un milion de euro, este intr-un nou spatiu, de 260 mp, pentru magazinul din Bucuresti, deschis la 1 august. Extinderea retelelor de distributie si retail ar urma sa se reflecte in conturile companiei, iar previziunile merg spre 8,4 milioane de euro vanzari in 2008.

    “N-a fost usor sa ajungem la cifrele acestea, dar nici nu este o chestie prea elaborata. Noi vindem biberoane. Ce strategii de piata sa avem?”, se intreaba ironic managerul, afirmand incantat ca din cele peste 120 de filiale, cate are Chicco din lume, Romania ocupa locul al cincilea la vanzari, cu cea mai dinamica crestere.


    In paralel cu reteaua de magazine proprii, Miniblu o extinde la randul sau pe cea de francize. “In prezent avem semnate deja trei contracte, in Focsani, Buzau si Piatra-Neamt. Vrem sa ne extindem cu francize in orasele care au mai putin de 80.000 de locuitori”, spune Florin Cislariu.

     

    Pentru a creste si ponderea distributiei in afacerea Miniblu, care este in prezent de circa 10-15% din totalul cifrei de afaceri, Cislariu nu exclude o eventuala achizitie. “Am evaluat anul trecut posibilitatea sa cumparam o companie de distributie. Deocamdata suntem in negocieri. Vedem daca ele se vor finaliza sau nu”, comenteaza Florin Cislariu. Prin reteaua proprie de distributie, Miniblu vinde in retele ca Selgros, Cora sau Metro carucioare, scaune auto, premergatoare, jucarii, haine, incaltaminte, mobilier, patuturi si produse pentru ingrijire.

     

    Si pe harta grupului francez Zannier, unul dintre cei mai mari comercianti din lume de imbracaminte pentru copii, Romania sta din ce in ce mai bine. “Unul dintre magazinele Z din tara este acum pe locul al treilea mondial la capitolul vanzarilor, intr-un top de peste 600 de magazine din lume ale grupului. Si mai sunt inca vreo trei foarte bine plasate: unul pe locul sapte, altul pe 12, unul pe locul 20”, declara Alexandre Eram, directorul general al lantului de magazine Z in Romania. Brandul adus in tara de firma Sonya Mod numara in prezent o retea de 12 magazine.

  • McDonald’s te-asteapta mai nou

    Normal
    0

    false
    false
    false

    MicrosoftInternetExplorer4



    /* Style Definitions */
    table.MsoNormalTable
    {mso-style-name:"Table Normal";
    mso-style-parent:"";
    font-size:10.0pt;"Times New Roman";}

    “Ceea ce este specific pentru consumatorul din Romania este nevoia de vizibilitate. El nu iese la restaurant sa manance, el iese sa fie vazut”, e de parere Marian Alecu, directorul general al McDonald’s Romania, explicand astfel schimbarea conceptului din spatele celui mai mare lant de restaurante de tip fast-food de pe piata locala.

    “Romanii accepta noutatile imediat si le includ instantaneu in stilul lor de viata”, spune Alecu. Discutia se desfasoara dimineata, in cel mai nou restaurant al lantului, cel din zona Floreasca, actualul fanion al McDonald’s Romania, dupa cum spun oficialii. Marian Alecu arata spre clientii aflati la acea ora in restaurant – foarte multi cu laptopurile conectate la internet si cu o cafea in fata. “Calitatea oamenilor a crescut datorita nivelului de trai. Era obligatia noastra sa schimbam ceva”, spune el.

     

    Noul concept de restaurant, vizibil deja in amplasamente precum cel de la parterul Unirea Shopping Center sau din zona Floreasca din Bucuresti, presupune un design mai elegant si a fost deja introdus in Germania, Franta si Anglia. Aceasta schimbare este insa doar prima dintr-o serie menita sa repozitioneze McDonald’s Romania, pe masura ce cresc veniturile si, odata cu ele, pretentiile consumatorilor.

     

    Compania deschidea in urma cu 13 ani primul sau restaurant in zona Unirii din Capitala, marcand totodata un record: restaurantul din Europa cu cele mai mari vanzari in ziua deschiderii. Urmatorii opt ani au fost insa dificili, avand in vedere ca bilantul financiar a indicat pierderi substantiale la fiecare sfarsit de an.

     

    “Am redus incet-incet pierderile, pentru ca din 2003 sa ajungem pe zero si sa mergem inspre profit. In prezent, suntem o tara din lantul McDonald’s cu profit decent”, adauga Marian Alecu, care estimeaza pentru anul acesta afaceri de 170-180 de milioane de dolari (115-125 de milioane de euro), fata de aproximativ 90 de milioane de euro anul trecut, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finante. Seful McDonald’s este optimist si in ceea ce priveste profitul, chiar daca recunoaste ca afacerea a fost afectata, ca si in cazul altor concurenti, de cresterea presiunii pe cheltuieli salariale si de preturile la materia prima. “Speram sa tinem sub control aceste cheltuieli si in urmatoarea perioada, astfel incat ele sa nu se reflecte in pretul produselor”. Practic, in conditiile unei inflatii de 7% si ale unor cresteri salariale de 30%, pretul produselor a crescut cu doar 2%, situatie explicabila potrivit lui Alecu prin cresterea volumelor.

     

    Anul acesta va aduce McDonald’s Romania, potrivit oficialilor, un profit operational de 25 de milioane de dolari (aproximativ 17 milioane de euro), fata de 15-16 milioane de dolari in anul precedent, in conditiile in care pe langa cele 56 de restaurante existente vor mai fi deschise pana la sfarsitul anului inca patru. “Vrem ca in 2009 sa ajungem la 70 de restaurante, iar Bucurestiul va detine in continuare jumatate din numarul total.”

    Numai ca un restaurant de tip nou implica o investitie de peste 4,5 milioane de euro, de trei ori mai mare decat pana acum, iar numarul angajatilor este, de asemenea, cu 25% mai mare. In plus, investitiile nu se transforma imediat in vanzari mai mari. Seful celui mai mare lant de restaurante este insa optimist. “Suntem in prezent in topul european ca numar de tranzactii pe zi”, adauga Alecu, cele mai profitabile restaurante fiind cele din Bucuresti, urmate indeaproape de cele din Constanta, Brasov si Timisoara. “Cinci din restaurantele McDonald’s ating peste un milion de tranzactii pe an”, detaliaza Alecu, convins ca si aceste valori se vor mari odata cu modernizarea restaurantelor.

    “De obicei, un consumator sta in medie 20 de minute intr-un McDonald’s clasic. In cele de tip nou, clientii petrec mult mai mult timp”. Astfel ca pe ansamblul unei zile, restaurantele din Romania au in total 250.000-300.000 de clienti, la nivel mondial media fiind de 42 de milioane.

     

    “Consumul se dubleaza de la an la an, iar aceasta crestere nu e absorbita doar de noi, ci de catre toti jucatorii existenti pe piata”, spune Marian Alecu care plaseaza Big Mac pe primul loc al celor mai vandute produse ale restaurantelor din Romania.

     

    In top se mai afla salatele, o categorie care aduce un sfert din vanzari, urmate indeaproape de cafea. “Vanzarile la cafea au crescut de 4-5 ori in ultimii doi ani, de cand am inceput sa colaboram cu Kraft”, spune Alecu. Tocmai din acest motiv, in curand va fi adus in Romania si conceptul McCafé, constand in spatii dedicate acestui produs, unde se vor putea servi diferite sortimente de cafea, dar si produse adiacente, precum prajituri. Fructele de mare par a fi insa principalul pariu pe care Marian Alecu il face acum cu piata romaneasca. “E o provocare, dar credem ca in Romania consumatorul e pregatit pentru asa ceva”, spune Alecu.

     

    O provocare par a fi si discutiile recente legate de interzicerea comercializarii anumitor tipuri de produse in scoli si in imediata apropiere a acestora, numele McDonald’s fiind adesea invocat. “Multi sunt tributari unor clisee, chiar daca nu sunt documentati, ei comenteaza. Aceasta lege chiar ne ajuta din punct de vedere comercial, pentru ca se elimina o categorie a competitiei, cum ar fi chipsurile, spre exemplu”, explica Alecu, care lucreaza pentru McDonald’s din 1993, an in care compania a inceput sondarea pietei autohtone. La 15 ani distanta, Marian Alecu coordoneaza nu doar operatiunile McDonald’s din Romania, ci si din Bulgaria, Macedonia, Serbia, Croatia, Slovenia, Moldova, Georgia si Azerbaidjan si e convins ca oportunitatile de crestere sunt inca uriase. “Pe aceasta categorie, Romania nu este inca o piata concurentiala, este abia la inceputul ei”, spune el.

     

    A saptea tara din Europa ca numar de locuitori, Romania ar putea atrage in urmatoarea perioada si atentia altor concurenti internationali ai McDonald’s, in afara celor deja prezenti pe piata – KFC, Pizza Hut si, din primavara acestui an, Burger King. “Inamicii nostri sunt puterea de cumparare inca relativ scazuta si localurile cu standarde de calitate joase, care vor disparea in timp. Vrem ca puterea de cumparare sa creasca suficient de mult incat romanul sa-si permita sa manance unde vrea si din cand in cand la McDonald’s”, spune Alecu.

    Romani vs. straini

     

  • Parca suna mai bine




    Vinerea trecuta, in jurul pranzului, prin fata magazinului Unirea din Bucuresti au trecut intr-un interval de cinci minute in jur de 14 persoane ce purtau casti. O jumatate de ora mai tarziu, in primul vagon al metroului care se indrepta spre Dristor, noua persoane din 30 calatoreau ascultand muzica in casti. “Este o modalitate de a ne deconecta de restul lumii, de a trai muzica care ne place, fara sa ii deranjam pe ceilalti”, spune Aurelia Moraru, psiholog. “Si o cale de a ne rupe de stresul si de zgomotul de fond din Bucuresti, un mod de a ne autoproteja si de a ne relaxa.”








     

    Muzica din casti provine fie de la telefoanele mobile dotate cu player muzical sau radio FM, fie de la MP3 playere, doua categorii de produse care intra in competitie din acest punct de vedere. “Este destul de dificil de estimat care ar fi impactul noilor generatii de telefoane cu player asupra pietei de MP3 playere, avand in vedere accesibilitatea acestora, atat din punctul de vedere al diversitatii, cat si al pretului”, considera Daciana Tulpan, director de marketing la Philips. “Consumatorii s-au acomodat foarte bine cu acest produs. Ramane insa de vazut daca sunt dispusi sa renunte la player in schimbul telefonului mobil cu o asemenea functie.”

     

    In opinia lui Catalin Boaru, director de marketing la IRIS (Integrated Romanian Information Systems), distribuitor unic al Apple in Romania, consumatorul tinde sa-si indrepte atentia din ce in ce mai mult catre dispozitive mobile, care ii permit sa asculte muzica, sa navigheze pe internet, dar in acelasi timp sa le foloseasca si ca terminal GSM. Acestea sunt de fapt motivele pentru care Apple a lansat iPhone, un echipament care inglobeaza toate aceste trasaturi ca niciun alt aparat existent in momentul de fata. Pentru muzica insa, din gama Apple sunt mult mai populare playerele iPod, considerate produse premium, pe de-o parte prin design si functionalitate, iar pe de alta parte prin pretul mai ridicat comparativ cu cel al majoritatii playerelor din magazine.

     

    In Romania, spre exemplu, din totalul vanzarilor Apple, aproximativ 60% provin din comertul cu iPod-uri, iar la nivel mondial, 49% dintre utilizatorii de MP3 playere detin cel putin un iPod, potrivit unui studiu efectuat de compania americana de cercetare de piata In-Stat.

     

    Atunci cand isi iau un player, consumatorii acorda o atentie deosebita functiilor acestora, principalele caracteristici cautate fiind calitatea cat mai buna a sunetului, fiabilitatea si durata de viata a bateriei, capacitatea de stocare, functia de reportofon si conectivitatea Bluetooth. “Cu toate acestea, de obicei se vinde in primul rand marca unui astfel de produs, consumatorii punand accent foarte mare pe reputatia brandului”, apre­ciaza Viorel Balanoiu, partener al OneStop.ro. “In lista prioritatilor urmeaza functiile playerului, pretul si designul, care trebuie sa fie original.” Balanoiu sustine in principal faptul ca oamenii sunt din ce in ce mai interesati de brand, vor gadget-uri complexe cu design original si cauta capacitati de redare foto, video, radio sau functii de reportofon, la preturi cat mai mici.

     

    Dupa Catalin Boaru de la IRIS, “brandul este un criteriu definitoriu in alegerea unui MP3 player; din acest punct de vedere, iPod-urile de la Apple sunt deja un fel de emblema in industrie. Mai mult, exista destui cumparatori care afirma ca au cumparat un iPod chiar daca playerul pe care-l detin este alta marca, ceea ce denota cu adevarat notorietatea brandului si dorinta consumatorilor de a se asocia cu acesta”.

     

    Pretul constituie de asemenea unul dintre factorii determinanti pentru achizitionarea unui MP3 player. In Romania, pretul mediu al unui MP3 player este de aproximativ 42 de euro, mult mai mic in comparatie cu nivelul din SUA, unde pretul mediu este de 62 de euro. Costul unui MP3 player difera de la o marca la alta, principalele motive fiind capacitatea de stocare a aparatului si functiile incorporate.

     

    Insa indiferent de marca si de pret, vanzarile de playere sunt in continua crestere. In SUA, in 2007, piata MP3 playerelor a fost undeva in jur de 155 de milioane de unitati si se asteapta ca pana in 2010 sa creasca de patru ori, pana in jurul a 425 de milioane de unitati, in timp ce numarul de posesori se va dubla, conform unui studiu realizat de compania de cercetare de piata Bridge Ratings. In ce priveste cresterea medie anuala a pietei romanesti de playere, in ultimii ani se poate vorbi aproape de o dublare de la an la an din punct de vedere cantitativ, in timp ce din punctul de vedere al castigurilor, piata playerelor este asteptata sa creasca anul acesta cu peste 1,5 milioane de euro in 2008 comparativ cu anul trecut, cand s-au inregistrat vanzari de 7 mil. euro, conform estimarilor lui Viorel Balanoiu.

     

    Nu toate companiile sunt de acord cu studiul OneStop. Spre exemplu, cei de la Samsung estimeaza ca anul acesta se vor vinde in Romania 350.000 de bucati, mai multe cu 75% fata de 2007, cand s-au vandut 200.000 de playere, in timp ce reprezentantii PCFun sustin ca cererea se afla intr-un usor regres, insa spera ca lucrurile se vor redresa in cea de-a doua jumatate a anului. Theodor Dimanche, product manager la eMag, sustine ca anul trecut s-au vandut, la nivelul companiei, aproximativ 7.500 de MP3 playere si ca anul acesta se asteapta o cifra aproape dubla – 14.000.

     

    Daca vorbim de un profil al consumatorului, atat la scara mondiala, cat si la nivelul Romaniei, aceia care folosesc MP3 playerele sunt in principal tineri, care au o viata activa sau sunt impatimiti ai gadgeturilor. Conform studiilor internationale, aproximativ 70% dintre consumatorii cu varsta cuprinsa intre 12 si 17 ani detin un player portabil. “Consumatorul de MP3 playere isi petrece foarte mult timp in discutii in comunitati sau pe messenger. De altfel, cei mai multi isi creeaza playlist-urile cu melodii prin interactiunea in cadrul acestor comunitati, facand schimb cu prietenii”, observa Madalin Durca, director de marketing la PCFun. “Cei mai multi sunt tineri, fara venituri foarte mari, de unde ar putea fi desprinsa probabil si concluzia ca pretul platit pentru playere este mai jos decat media pietei.”

     

    Un alt punct de vedere il au cei de la OneStop, care sustin ca in ziua de azi este o moda ca majoritatea tinerilor din companiile multinationale, cu o slujba unde lucreaza mult la calculator, sa asculte muzica la un aparat portabil. “Deci, ca sa rezumam, as defini consumatorul de MP3 playere ca fiind o persoana tanara, activa, cu atractie catre gadgeturi, cu un venit mediu sau chiar fara venit (vorbim aici de copii, elevi si studenti), care beneficiaza de veniturile parintilor”, afirma Viorel Balanoiu.

     

  • Sa am marca mea pe firma













    “Daca as fi continuat sa vand prin magazinele altora si nu mi-as fi creat propria retea, cu siguranta n-as fi ajuns la nivelul la care sunt acum”, se arata convinsa creatoarea de moda Irina Schrotter, facand referire la cea mai inspirata dintre deciziile luate in timp si care au facut ca afacerea pe care a construit-o in 18 ani sa ajunga azi la 12 milioane de euro pe an. Mai exact, vanzarile marcii Irina Schrotter pe piata interna si externa au ajuns, anul trecut, la patru milioane de euro, restul de opt milioane de euro reprezentand valoarea insumata a comenzilor de productie in lohn pentru cei 22 de clienti ai firmei. Confectiile lucrate in cele trei fabrici din Iasi ale creatoarei se vand in multibranduri si boutique-uri din New York, Roma, Londra, Paris, Tokio sau Moscova, dar si prin sapte magazine proprii in tara, patru la Bucuresti, restul la Iasi, Timisoara si Neptun.

     

    Dar de ce avea nevoie designerul de magazine proprii, de vreme ce putea sa-si vanda produsele in galerii comerciale? “Experienta din anii ‘90 pe care am avut-o cu produsele mele date in alte magazine spre vanzare nu functiona; recuperam foarte greu banii”, explica Schrotter ce a determinat-o sa renunte la colaborarile cu retelele de retail si sa-si controleze direct incasarile. Experienta creatoarei din Iasi nu este singulara; din acelasi motiv a inceput sa investeasca in magazine proprii si designerul de incaltaminte si marochinarie Mihai Albu. “Se vindea produsul meu, dar nu incasam mai nimic si ma saturasem sa tot alerg dupa bani. Cea mai buna afacere ramane aceea cand nu depinzi de altcineva”, s-a convins Albu, care administreaza in pre­zent o retea de patru magazine ce ii poarta numele, doua in Capitala si cate unul in Timisoara si Brasov. In fiecare luna, Albu lucreaza la comanda, in atelierul propriu “dotat cu strictul necesar de utilaje si 60 de angajati”, cam 1.000 de produse, din care 600 sunt incaltaminte. “90% din volumul vanzarilor inseamna comenzi, restul de 10% sunt modele propuse de mine, adica ceea ce expun eu initial in magazin. Nu lucrez pe stoc.”

     

    Vanzarile anuale de circa un milion de euro ale firmei provin din comenzi, modele de prezentare lucrate intr-un singur numar si vandute, plus diverse produse personalizate de marochinarie si incaltaminte pe care Mihai Albu le face pentru diferiti clienti. “Prezentarile de moda si colaborarile cu designerii locali nu aduc venituri semnificative, ci doar un plus de imagine”, precizeaza designerul, care deocamdata nu-si mai face alte planuri de crestere pentru companie. “Am o afacere care functioneaza bine asa cum este ea acum. Nu-mi doresc sa ajung in magazine de masa, nu vreau sa-mi pierd unicitatea”, motiveaza el, argumentand ca “un business mai mare poate destabiliza totul. “Eu sunt arhitect, nu sunt om de afaceri. Stiu sa gestionez doar produsul de brand, nu de serie. Pur si simplu am un succes imediat, nu-mi fac planuri pe termen lung. Strategia mea este la nivel de cum sa am bani si luna viitoare si anul viitor ca sa-mi permit sa comand si sa achit materialele cu care lucrez.”

     

    Privita in ansamblu, piata de fashion – estimata la 2,3 miliarde de euro de Maria Grapini, presedintele Federatiei Patronatelor din Industria Usoara – este impartita intre doua categorii de producatori: cei care au promovat brandul ca atare, tinand in umbra numele designerilor ce creeaza modelele, cum sunt Jolidon, Dada, TinaR, Guara sau ID Sarrieri, de departe majoritari, si cei care si-au promovat de la inceput colectiile care le poarta numele, cum sunt Catalin Botezatu, Irina Schrotter, Agnes Toma, Mihai Albu, Venera Arapu, Romanita Iovan, Doina Levintza, Dan Coma, Oana Mizil, Rita Muresan, Maria Marinescu sau Razvan Ciobanu. Putini dintre creatorii din ultima categorie au ramas la nivelul de prezentari de moda si atat; cei mai multi dintre ei si-au creat retele proprii de magazine, galerii cu vanzare sau showroom-uri in care isi expun si vand creatiile. Spre deosebire de producatorii din prima categorie, designerii vizeaza in special segmentul de cumparatori cu venituri mari, principalii clienti fiind vedete din showbiz-ul romanesc, politicieni, sportivi si oameni de afaceri.


    In planurile de afaceri ale Irinei Schrotter insa este evidenta schimbarea de perspectiva – in afara de clientii cu venituri mari, pe care a mizat pana acum, Irina Schrotter s-a reorientat si catre segmentul de venituri medii. De anul trecut, creatoarea lucreaza o colectie “Mellow by Irina Schrotter” – pentru magazinele retailerului britanic Debenhams, operate de Rafar, divizia de fashion a grupului RTC, controlat de omul de afaceri Octavian Radu.


    “Vand in multibranduri, dar conditiile in care lucrez sunt foarte stricte. Cine isi doreste in magazine produse Irina Schrotter isi asuma total raspunderea pentru vanzarea lor, adica ce ai ales si ai comandat platesti”, explica ea, precizand ca nu aplica regula care functioneaza in general pe piata, aceea de a da marfa pe masura vanzarii.

    Printre cei sapte designeri din galeria “Designers at Debenhams” care isi vand colectiile de middle market prin magazinele retailerului britanic mai este si Razvan Ciobanu. Creatiile celor doi romani stau pe umerase alaturi de cele semnate Jasper Conran, Julien Macdonald, Mathew Williamson, John Rocha sau Antoni & Alison.

     

    De la deschiderea primului Debenhams (aprilie 2007) si pana in prezent, Irina Schrotter a vandut in magazinul retailerului britanic 2.500 de produse, iar din colectia “Preciouss”, creata exclusiv pentru Debenhams de Razvan Ciobanu, s-au vandut peste 1.700 de produse. “In afara de criteriul de notorietate a celor doua nume pe piata de fashion, un argument in plus pentru colaborarea cu cei doi designeri a fost capacitatea de a livra produsele si de se adapta la piata de retail si prêt-à-porter”, explica Ionut Vardianu, brand manager al Debenhams Romania, de ce firma la care lucreaza a semnat contracte de colaborare cu cei doi designeri romani.

     

    Despre strategia de dezvoltare a brandului propriu in continuare, Schrotter spune ca pana la sfarsitul anului in curs nu mai are in plan nicio deschidere de magazin in tara, insa intentioneaza sa-si faca intrarea intr-un stat din fosta Uniune Sovietica. “Voi deschide un magazin ori in Chisinau, ori in Transnistria. Inca nu am hotarat exact unde. Oricum aici este o piata goala, unde cred ca se va repeta povestea primului mall din Bucuresti, care a insemnat o perioada de vanzari foarte buna”, comenteaza Schrotter.

  • Margarina ca-n filme








    Coincidenta sau nu, acesta e cel mai citat exemplu cand vine vorba de influenta product placement-ului (PP) sau, pe romaneste, a plasarilor de produs. Tehnica de marketing utilizata frecvent in ultimele decenii, plasarea de produse a ajuns tot mai populara si in Romania, dupa ce in blockbusterele americane a dobandit deja o agresivitate aproape deranjanta.






     

    Daca in anii ‘50 Procter & Gamble sponsoriza celebrele soap-opera pentru a strecura in cadru si un detergent menit sa atraga atentia publicului aproape exclusiv feminin al serialelor, iata ca in 2008 producatorii platesc bani grei pentru a-si asigura prezenta intr-un film popular. Motivele sunt multiple. Pe de o parte, filmele sunt o metoda mult mai putin agresiva de promovare si prin urmare mai eficienta, pentru ca profita si de capitalul de simpatie al unui actor de categorie A. Bineinteles, pentru ca un PP sa fie eficient, prezenta produsului trebuie sa fie adecvata: integrarea lui ostentativa si neverosimila in story-ul unui film nu va face decat sa dauneze imaginii produsului respectiv, caci publicul taxeaza rapid astfel de gafe.

     

    Despre “Totul despre sex – filmul” s-a zis ca nu este decat o suma de patru episoade ale celebrului serial HBO puse cap la cap. Nimic mai adevarat, dar cu o mica adaugire: si cu sferturile de ora de reclama dintre ele. Filmul cu noile aventuri ale lui Carrie, cu accente atat de dramatice incat mai ca devine horror (cu exceptia scenei tribulatiilor fizice ale lui Charlotte, care se claseaza in topul celor mai bune momente “toilet humour” ale tuturor timpurilor) aproape ca si-a strans bugetul numai din sumele avansate de producatorii de bunuri de lux, doritori sa se asigure ca produsele lor vor straluci pe ecran alaturi de Carrie Bradshaw. Lista numelor de marci cuprinde zeci de produse, din care ies in evidenta iPhone (in prim-plan), Louis Vuitton (amintit cu obstinatie), Chanel, vechea dragoste a lui Carrie, pantofii Manolo Blahnik, revista Vogue si-asa mai departe.

     

    Blockbusterele folosesc atat de des aceasta tehnica de marketing, incat a aparut si site-ul Brandchannel.com, specializat in vanarea PP-urilor din filmele de pe marile ecrane. In topul Brandchannel.com troneaza megacompanii precum Coca-Cola sau Apple, fiecare cu zeci de aparitii in filmele ultimilor ani, iar campionul este Ford, cu 113 aparitii. Insa aici se cuvine o precizare: una este trecerea rapida prin cadru a unei marci si alta pronuntarea numelui acesteia de catre un personaj, care nu ezita sa arunce si o remarca laudativa la adresa calitatilor respectivului produs. Doua exemple ne vin in minte: scurtul schimb de replici despre ceasurile Omega din “Casino Royale” (un adevarat minispot publicitar urmat de frecvente prim-plan-uri cu stralucitorul status symbol) sau prezentarea FedEx din “Naufragiatul”, unde Tom Hanks interpreteaza un manager al companiei de curierat, extrem de grijuliu in ceea ce priveste punctualitatea. Care este sloganul curent al FedEx? “The World on Time.”

     

    Dar sa vedem cum stau lucrurile in Romania. La mai bine de un an de la castigarea trofeului Palme d’Or, “4 luni, 3 saptamani si 2 zile” ramane unul dintre cele mai discutate filme romanesti, iar numele catorva marci aparute in film il fac extrem de potrivit si pentru analiza de fata. Cu o singura precizare: in “432”, integrarea unor nume de marci nu constituie un PP, ci o sursa de autentic: periplul Otiliei (Anamaria Marinca) prin caminul studentesc pentru a cumpara ori pachete de Kent, ori sapunuri Rexona reinvie coloratul trafic de tigari, cosmetice sau cafea, atat de banal in anii comunismului. Mai mult, micile negocieri ale Otiliei sunt si o nimerita introducere a durerosului sir de sacrificii pe care aceasta le va face pentru prietena ei, Gabita (Laura Vasiliu).

     

    Dar Cristian Mungiu a incercat sa foloseasca PP si in debutul sau in lungmetraj, “Occident”. Se intampla in 2002, iar tehnica era atat de nefamiliara companiilor romanesti, incat, spune regizorul, “pentru <Occident> nu a fost cazul de product placement, firmele neintelegand fenomenul si neconsiderand ca ar obtine vreun rezultat prin expunerea in film”. Exista un singur brand prezent in “Occident”: Germanos. Dar acesta nu este un PP propriu-zis, intrucat comerciantul de echipamente si servicii de telefonie mobila nu a facut decat sa puna la dispozitia echipei un costum folosit pentru promovarea marcii. “Germanos ne-a pus la dispozitie respectivul costum in forma de telefon si <ne-a dat voie> sa-i folosim brandul”, spune Mungiu.

     

    Regizorul a incercat sa abordeze si producatorul de bere Ursus, dar acesta “n-a dat niciun raspuns, oricat am incercat sa-i contactam. Prin urmare, costumul-sticla imbracat de Alexandru Papadopol in film este etichetat URSUL”. Ca fapt divers, “cativa ani mai tarziu, Ursus s-a trezit sa ne ceara voie sa reproduca sticla pentru o promotie de-a lor si au angajat designerul de costume de la <Occident> sa le confectioneze vreo zece asemenea costume”, continua Mungiu, care insa de-acum inainte nu va trebui decat sa pocneasca din degete pentru a obtine oferte de PP pentru noile sale filme. Atata vreme cat actiunea acestora nu se va petrece inainte de ‘89, desigur.




  • Inghetata cea de toate verile




    “De la mine, oamenii cumpara inghetata in fiecare zi, pe cand la supermarket merg o data pe saptamana”, spune Miruna V., patroana unui mic magazin din cartierul bucurestean Militari. De mai bine de cinci ani, Miruna V. isi cunoaste aproape toti clientii. Cand ceri o inghetata, iese de dupa tejghea cu o legatura de chei si deschide cutia frigorifica. Vara vinde mult, in special inghetata pe bat sau la pahar. “Iarna trec saptamani intregi fara sa se vanda vreo inghetata”, spune ea. Tocmai de aceea, in lada incapatoare primita de la un producator, iarna tine si alte produse, cum ar fi bauturile, sau o scoate din priza ca sa mai economiseasca curentul.








     

    Aproximativ o suta de milioane de euro este suma la care a fost estimata, anul trecut, piata inghetatei din Romania. Aproape 40.000 de tone, daca socotim si importurile. Din acestea, doar 14,7% s-au vandut prin supermarketuri, restul ramanand in contul micilor comercianti, de la magazinele de cartier pana la chioscurile de la parterele blocurilor.

     

    Aceasta situatie este normala tinand cont de comportamentul de cumparare al consumatorilor romani. Producatorii fac diferenta dintre inghetata din categoria asa-numita “impulse”, care se cumpara pentru a fi consumata pe loc, si cea cumparata pentru a fi consumata acasa (“take home”), cu un gramaj mai mare. Fata de sezonul de vara din 2006, ponderea inghetatei din prima categorie a scazut usor anul trecut in favoarea celei cu gramaj mare, mentinandu-se insa proportia de 2:1.

     

    Aceste argumente ii fac pe o parte dintre producatorii autohtoni sa refuze intrarea cu produsele lor in marile magazine, mai ales ca nu-i avantajeaza nici costurile implicite. “Conflictul dintre producatori si retaileri e absolut real. Consider ca aceste lucruri trebuie reglementate prin lege, deoarece marile magazine au intrat pe o piata de neexperimentati care se calcau in picioare pentru un loc pe raft”, comenteaza Vasile Armenean, proprietarul companiei Betty Ice. “Pe undeva a fost o lupta inegala intre profesionisti si amatori (si aici includ de la guvernanti pana la ultimul furnizor). Nu acuzam pe nimeni, vina e a noastra, dar acum trebuie reglementate lucrurile”, mai spune Armenean. Cunoscuta pentru refuzul de a-si vinde produsele prin retelele de comert modern, compania si-a anuntat totusi de curand intentia de a face acest pas, fiind in discutii cu un lant de magazine al carui nume nu a fost inca dezvaluit.

     

    Piata inghetatei din Romania este impar­tita de cativa producatori romani impreuna cu gigantul multinational Nestlé, prin Nestlé Ice Cream, companie aparuta in urma achizitionarii producatorului grec Delta. O cota de piata de 62,4% ca valoare a vanzarilor (in crestere de la 60,5% in aceesi perioada a lui 2006) a fost cumulata de cinci producatori: Betty Ice, Top Gel, Nestlé, Alpin 57 Lux si Kubo Ice Cream, potrivit unui studiu MEMRB. La acestease adauga Friesland Foods, prin marca Napoca, existenta la noi inca din anii ‘60 si intrata in portofoliul grupului olandez Friesland Foods in 2002, in urma preluarii producatorului Napolact.

     

    In paralel cu cresterea productiei interne de inghetata, ajunsa anul trecut la 35 de milioane de tone, volumul importurilor a crescut si el, ajungand in 2007 la 2,4 milioane de tone (fata de 1,5 mil. in 2006), respectiv la 5,5 mil. euro (fata de 3,7 milioane de tone), conform unor cifre furnizate de Interbiz Group. Principalele tari de origine sunt Grecia (60% din volumul importat anul trecut), Germania, Franta, Bulgaria si Ungaria. In schimb, la categoria exporturi nu stam prea bine. “Anul trecut am exportat doar 30 de kg de inghetata, ceea ce, de fapt, nici nu putem numi export”, spune Adrian Iordache, consultant in cadrul Interbiz Group.

     

    O prezenta mai timida pe piata o are compania multinationala Unilever, prin branduri ca Magnum, Carte D’Or si Cornetto, dar specialistii in domeniu cred ca vom asista in curand la o achizitie a unui producator roman de catre Unilever. Multinationala n-ar fi singura care ar dori sa cumpere insa un producator autohton. “Din punctul de vedere al concurentei, exista un interes foarte mare pentru producatorii de inghetata din partea fondurilor de inves­titii”, spune Adrian Iordache. Si companiile de lactate s-ar putea orienta catre o achizitie, datorita faptului ca inghetata are o valoare adaugata mare. Peste 3-4 ani s-ar intrevedea o maturizare a pietei, cu mai putine companii importante, in urma a doua sau trei mari tranzactii, prevad specialistii. “Betty Ice este compania cea mai vanata pentru preluare, datorita valorii brandului si cotei de piata”, spune Adrian Iordache.

     

  • Erste: Valoarea brandului BCR a scazut la 348 mil. euro

    Valoarea brandului BCR – cea mai mare banca de pe piata dupa active, a fost ajustata de Erste Bank, actionarul majoritar, de la 388 mil. euro in trimestrul al treilea al anului trecut la 348 mil. euro in trimestrul I 2008.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro