BusinessMagazin

Tag: viata

  • Viaţa regilor africani cu zeci de neveste şi sute de copii – GALERIE FOTO

    Abumi II este al 11-lea rege al Bafut, Camerun şi are aproape 100 de neveste. Nu toate au fost ale lui de la început. Conform tradiţiei atunci când un rege moare succesorul său moşteneşte toate nevestele acestuia apoi se căsătoreşte cu reginele sale, scrie CNN

    “Reginele joacă un rol important în această societate deoarece contribuie la modelarea viitorului rege”, a spus Prinţul Nickson. “În spatele fiecărui om de succes trebuie să se afle o femeie foarte fermă”, spune şi a treia nevastă a lui Abumbi, Regina Constance.

    “Potrivit tradiţiei noastre, atunci când un prinţ devine rege nevestele mai învârstă rămân pe lângă rege pentru a-l învăţa tradiţiile deorece acesta nu le ştie”, mai spune ea.

    Deşi este legală poligamia, căsătoriile poligame sunt din ce în ce mai puţine pe continentul african. Asta datorită schimbărilor valorilor oameni, răspândirea creştinismului, dar şi datorită costurilor de viaţă tot mai mari.

    “Rolul meu este să îmbin valorile moderne şi pe cele tradiţionale şi să am grijă ca cultura noastră să nu fie distrusă. Fără cultură nu eşti o fiinţă umană, ci un animal. Aşadar această instituţie a regalităţii face parte din cultura noastră”, spune Fon Abumbi II, care a condus Bafut timp de 47 de ani.

    Aşadar modul de viaţă al regilor este provocat pe de o parte de tradiţie, pe de altă parte de modernitate. Regele Zofoa III spune că deşi a moştenit 72 de neveste şi peste 500 de copii după moartea tatălui său se consideră un rege foarte modern. “Ca să conduci un regat în prezent trebuie să fii educat deorece lucrurile se mişcă foarte repede. CUm se spune, educaţia este lumina, ignoranţa este întunericul”

     

  • Viaţa regilor africani cu zeci de neveste şi sute de copii – GALERIE FOTO

    Abumi II este al 11-lea rege al Bafut, Camerun şi are aproape 100 de neveste. Nu toate au fost ale lui de la început. Conform tradiţiei atunci când un rege moare succesorul său moşteneşte toate nevestele acestuia apoi se căsătoreşte cu reginele sale, scrie CNN

    “Reginele joacă un rol important în această societate deoarece contribuie la modelarea viitorului rege”, a spus Prinţul Nickson. “În spatele fiecărui om de succes trebuie să se afle o femeie foarte fermă”, spune şi a treia nevastă a lui Abumbi, Regina Constance.

    “Potrivit tradiţiei noastre, atunci când un prinţ devine rege nevestele mai învârstă rămân pe lângă rege pentru a-l învăţa tradiţiile deorece acesta nu le ştie”, mai spune ea.

    Deşi este legală poligamia, căsătoriile poligame sunt din ce în ce mai puţine pe continentul african. Asta datorită schimbărilor valorilor oameni, răspândirea creştinismului, dar şi datorită costurilor de viaţă tot mai mari.

    “Rolul meu este să îmbin valorile moderne şi pe cele tradiţionale şi să am grijă ca cultura noastră să nu fie distrusă. Fără cultură nu eşti o fiinţă umană, ci un animal. Aşadar această instituţie a regalităţii face parte din cultura noastră”, spune Fon Abumbi II, care a condus Bafut timp de 47 de ani.

    Aşadar modul de viaţă al regilor este provocat pe de o parte de tradiţie, pe de altă parte de modernitate. Regele Zofoa III spune că deşi a moştenit 72 de neveste şi peste 500 de copii după moartea tatălui său se consideră un rege foarte modern. “Ca să conduci un regat în prezent trebuie să fii educat deorece lucrurile se mişcă foarte repede. CUm se spune, educaţia este lumina, ignoranţa este întunericul”

     

  • Atenţie la ce postezi pe Facebook. Vei fi taxat extra la un serviciu vital

    Facebook a devenit a doua viaţă a noastră. Aşa că postăm zilnic detalii importante despre activitatea noastră. Şi de cele mai multe ori, fără să ne dăm seama că dincolo de poze sunt lucruri care vobresc despre personalitatea noastră. Că postăm poze de la petreceri, cu prietenii sau numai texte în care avem o părere, toate aceste lucruri săun multe pentru psihologi despre natura firii noastre. De azi, o companie mare a anunţat la ce va folosi date despre postările naostre de Facebook şi de ce vom scoate unii dintre noi mai mulţi bani pentru un serviciu de care depindem 100% dacă ne luăm maşină. Şi nu numai în cazul maşinilor.

    IATĂ LA CE VOM PLĂTI MAI MULŢI BANI DACĂ NU SUNTEM ATENŢI LA CE POSTĂM PE FACEBOOK.

  • Oraşul unde se trăieşte cel mai bine in România

    Înainte de aderarea la Uniunea Europeană, oficialii de la Bruxelles au constatat că peste jumătate din populaţia României trăieşte în mediul rural, iar acest lucru nu era acceptabil. Astfel, problema s-a rezolvat româneşte. Peste 50 de comune au primit statutul de oraş, dar fără beneficiile unei urbe, însă cu taxele aferente. Localnicii au rămas prinşi între taxe „de oraş“ şi agricultura de subzistenţă.

    Odată cu această transformare, li s-a promis modernizarea localităţii: asfalt în loc de praf şi canalizare în loc de toaleta din spatele curţii. Asta s-a întâmplat în urmă cu aproape zece ani. „În anul 2014, populaţia deservită de sistemul public de alimentare cu apă a fost de 12.454.909 persoane, reprezentând 62,4% din populaţia României“, se arată într-un comunicat al Institutului Naţional de Statistică. România a promis în Consiliul Uniunii Europene că până în 2018 toţi românii vor fi conectaţi la reţeaua de apă şi canalizare. Însă de atunci şi până acum, numărul celor conectaţi a crescut doar cu circa 1 milion şi jumătate.

    Potrivit ultimului recensământ realizat în 2012, în România numărul total al oraşelor şi al municipiilor a ajuns la 319, dacă nu luăm în calcul şi Capitala. Astfel, din 2002 şi până în prezent 55 de comune au devenit oraşe.

    Conform Legii nr. 351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea „Planului de amenajare a teritoriului naţional“, „de regulă“ o localitate poate primi rangul III şi poate fi numită astfel oraş dacă aceasta are o populaţie stabilă cuprinsă între circa 5.000 de locuitori şi 30.000 de locuitori şi dacă are o rază de servire de 10 până la 20 de kilometri.

    În prezent, conform calculelor noastre, în România există 34 de oraşe în care trăiesc mai puţin de 5.000 de locuitori, cu 16 mai multe decât în 2002, şi 57 de oraşe cu sub 6.000 de locuitori, faţă de 41 în 2002. Cel mai mic oraş în funcţie de numărul de locuitori este Băile Tuşnad, cu peste 1.600 de locuitori.

    La 1 ianuarie 2015, în cele 2.861 de comune locuiau 9,707 milioane de persoane. Mărimea medie a unei comune din punctul de vedere al numărului de persoane cu domiciliul în localitatea respectivă a fost de 3.393 persoane. Faţă de această medie, valorile individuale variază între 24.941 locuitori în comuna Floreşti (judeţul Cluj) şi 131 locuitori în comuna Bătrâna (judeţul Hunedoara).

    După 1989 oraşele proaspăt capitaliste s-au dezvoltat în toate direcţiile, în mod haotic, fără a fi implementat un plan de dezvoltare bine stabilit. Astfel, unele orase, precum Braşov, Oradea sau Cluj, aproape că şi-au triplat suprafaţa intravilană, dar infrastructura nu a ţinut pasul. Nici străzile, nici reţeaua de alimentare cu apă nu au crescut în general în aceeaşi măsură, potrivit datelor INS (1993-2013).

    În Bucureşti suprafaţa intravilană (1993-2013) a crescut 56%, iar suprafaţa verde a scăzut cu 6,8%. Timişoara a înregistrat creşteri la suprafaţa intravilană, lungimea străzilor, suprafaţa spaţiilor verzi, dar şi lungimea reţelei de alimentare cu apă. În Iaşi situaţia este puţin atipică, în sensul în care suprafaţa intravilană a crescut cu 94%, dar şi spaţiile verzi s-au mărit cu 50%. În schimb, lungimea străzilor a rămas aproape neschimbată (creştere de 0,8%), iar lungimea reţelei de alimentare cu apă a scăzut cu 5,2%. În general, în majoritatea oraşelor din România suprafaţa intravilană a crescut, însă nu în aceeaşi măsură s-au dezvoltat reţelele de drumuri sau canalizare.

    Conform site-ului numbeo.com, care măsoară în toată lumea indicatori precum rata infracţionalităţii, poluare, calitatea serviciilor sanitare, preţuri imobiliare sau puterea de cumpărare, Cluj-Napoca pare a fi oraşul cu cea mai bună calitate a vieţii din România. Este situat pe locul 53 în lume, înaintea unor metropole precum Ankara (61), Budapesta (67), Milano (69) sau Bucureşti (74).

    Cinci regiuni din România rămân printre cele mai sărace din UE, excepţie făcând Ilfov-Bucureşti, Vest şi Centru, însă Sud-Est este foarte aproape de a ieşi din categoria în care PIB pe cap de locuitor, calculat la paritatea puterii de cumpărare, este sub 50% din media UE, potrivit Eurostat.

    Cea mai săracă regiune este Nord-Est, la numai 34% din media europeană, urmată de Sud-Vest Oltenia, cu 41%, Sud-Muntenia, cu 43%, şi Nord-Vest, cu 48%.

  • Invenţia anului în circulaţie? Coreenii ne salvează viaţa cu ea

    Accidentele la drum lung sunt cele mai periculoase şi de cele mai multe ori au consecinţe devastatoare. Maşinile au tot felul de sisteme electronice care asistă şoferul într-un moment delicat şi pot reduce până la zero probabilitatea unui accident. Însă atunci când viteza şi inconştienţa depaşesc nişte limite, e greu să mai previi accidentul. Coreeni vin însă în 2016 cu o invenşie care ar putea salva foarte multe vieţi, poate chiar pe toate atunci când pierzi controlul maşinii la viteză mare.

    IATĂ AICI DEMONSTRAŢIA VIDEO A INVENŢIEI, TESTATĂ ÎN REALITATE

  • La doar câteva zile de anunţul divorţului, Tuncay Ozturk vorbeşte, în premieră, despre adevăratul motiv al despărţirii de Andreea Marin. „Nu m-aş fi gândit vreodată la asta”

    La doar câteva zile de la anunţul divorţului făcut de Andreea Marin, Tuncay Ozturk, fostul său soţ, face o confesiune tulburătoare. Acesta vorbeşte despre adevăratele motive ale despărţirii de vedeta TV.  

    „Nu m-aş fi gândit vreodată la faptul că cineva ar putea să îmi schimbe viaţa atât de mult, să aibă un impact incredibil asupra mea şi care să mă facă să simt un amalgam de sentimente frumoase şi intense. Mereu o să-i mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a oferit aceşti ani alături de ea. O să-mi fie dor de toate momentele alături de ea”, spune Tuncay. 

    Află aici care este  despre adevăratul motiv al divorţului dintre  Andreea Marin şi Tuncay Ozturk. „Nu m-aş fi gândit vreodată la asta”

  • Povestea celui mai misterios miliardar al lumii. A supravieţuit chiar şi unui accident aviatic

    Howard Robard Hughes jr a fost un antreprenor american care în timpul vieţii sale s-a numărat printre cei mai bogaţi oameni de pe planetă. A devenit cunoscut ca producător de filme independente, apoi a ajuns un simbol în industria aviatică şi spre finalul vieţii sale s-a făcut remarcat ca urmare a comportamentului excentric şi nevrozei obsesiv-compulsive.

    Misterul îi înconjoară chiar şi data şi locul naşterii; locul este fie, Humble fie Huston, iar Howard Hughes a susţinut de mai multe ori că ziua sa de naştere este în ajunul Crăciunului, în 1905, deşi alte surse fac referire la alte date: 7 octombrie 1906 sau 24 septembrie 1905. Oricum ar fi, Howard Hughes s-a născut într-o familie bogată, tatăl său lucrând în industria petrolului. A dovedit aptitudini extraordinare în inginerie încă de mic, construind la vârsta de 11 ani primul transmiţător radio din Houston, iar un an mai târziu a construit o bicicletă motorizată folosind părţi dintr-un motor de-al tatălui său.

    Mama sa, Allene Hughes, a murit în 1922, iar doi ani mai târziu a rămas şi orfan de tată; astfel tânărul de 19 ani a moştenit afacerea şi 75% din averea familiei. A renunţat la studiile de la Universitatea Rice, în 1925 s-a căsătorit cu Ella Botts Rice şi s-au mutat la Los Angeles în căutarea faimei. Şi-a folosit averea pentru a produce filme, primul fiind lansat în 1927, „Everybody’s Acting“, urmat de „Two Arabian Knights“ în 1928. Cele două au fost un succes, alimentându-i următoarele producţii. A cheltuit 3,8 milioane de dolari pentru a realiza „Hell’s Angels“, un film despre aviaţie, lansat în anul 1930; o altă peliculă de succes a fost „Scarface“ (1932). Altele au urmat de-a lungul anilor.

    Hughes a fost văzut cu mai multe cu actriţe celebre, precum Bette Davis, Ava Gardner, sau Katharine Hepburn. În anii ’30 şi-a îndreptat atenţia spre aviaţie: a construit mai multe modele de aeronave, a stabilit recorduri mondiale, printre care şi faptul că a zburat în jurul lumii în doar 91 de ore. În plus, este creditat cu realizarea primului tren de aterizare al unui avion.

    În 1932, a fost fondată Hughes Aircraft Company, divizie a Hughes Tool Company, care a produs mai multe modele de aeronave, dar şi elicoptere. În 1939, a cumpărat majoritatea acţiunilor Trans World Airlines pentru 7 milioane de dolari. Lui Hughes i-a fost interzis prin lege federală să îşi construiască propriul avion, aşa că s-a îndreptat spre producătorul Lockheed. Urmare a parteneriatului, au fost produse mai multe aeronave de succes precum Constellation sau Convair 880. Din cauza unor dispute, relaţiile dintre Hughes şi boardul companiei s-au răcit; în 1966 o curte federală, temându-se de un monopol, l-a obligat pe Hughes să vândă acţiunile TWA din cauza faptului că acesta deţinea şi Hughes Aircraft. Vânzarea i-a adus 547 milioane de dolari.

    Un alt business important a fost RKO, un studio important de la Hollywood pe care Howard Hughes l-a preluat în 1948. A dat afară trei sferturi din angajaţi şi a investigat cu meticulozitate înclinaţiile politice ale fiecăruia: comuniştii nu aveau ce căuta. În 1952 a vândut studioul şi un an mai târziu şi cinematografele. Totuşi, la sfârşitul lui 1954, Hughes a recăpătat RKO pentru 24 de milioane de dolari, iar şase luni mai târziu avea să-l vândă iar pentru 25 de milioane de dolari. Se crede că din toate aceste mişcări ar fi plecat cu 6,5 milioane de dolari în buzunar.

    Pe 7 iulie 1946, a fost implicat într-un accident aviatic grav; a suferit o fractură de claviculă, şi-a rupt toate coastele şi s-a ales cu numeroase arsuri de gradul 3. A supravieţuit, însă stilul său de viaţă a devenit retras. În 1947 a început unul dintre cele mai bizare episoade din viaţa lui Hughes: în decembrie, a intrat în sala de cinema de lângă casă, unde a rămas patru luni de zile, hrănindu-se în principal cu ciocolată şi lapte. Ajutoarele sale nu aveau voie să se uite la el, să vorbească cu el şi trebuia să răspundă doar când erau întrebaţi. În tot acest timp, Hughes stătea fixat pe un scaun, de cele mai multe ori gol, urmărind film după film, zi după zi. În 1968 ar fi devenit obsedat de filmul „Ice Station Zebra“, pe care l-ar fi urmărit încontinuu de 150 de ori, potrivit apropiaţilor săi. Comportamentul său excentric avea să continue până în ziua morţii sale, pe 5 aprilie 1976, la bordul unui avion. Averea sa la acea dată era estimată la 1,5 miliarde de dolari (echivalentul a 6,24 miliarde de dolari azi).

  • Viaţa şi lecţiile celui mai fericit om din lume

    Cel mai fericit om din lume nu deţine casă, o maşină scumpă şi nici nu câştigă mulţi bani, ci petrece trei luni singur, în fiecare iarnă, într-un schit minuscul din Nepal. În restul timpului se află în slujba omenirii, care are nevoie de un „ghiont“ pentru a ieşi din acest colaps emoţional, spune Matthieu Ricard, un călugăr budist în vârstă de 69 de ani.

    „Fericirea este o abilitate, iar abilităţile se învaţă“, spune el într-una dintre cărţile care l-au făcut celebru: „Happiness“. Fiul unui popular intelectual francez, Matthieu a întors spatele unei vieţi confortabile pariziene şi unei cariere în genetică celulară la Institutul Pasteur şi a dispărut în mânăstirile şi munţii din nordul Indiei, la vârsta de 26 de ani, pentru a studia cu marii maeştri budişti. Acum, la aproape 70 de ani, „cel mai fericit om din lume“, căruia nu-i place să i se spună astfel, este cunoscut la nivel internaţional; a traversat globul în lung şi lat pentru a-şi împărtăşi poveţele la sute de evenimente şi nenumărate interviuri. Se declară jenat de titlul de „cel mai fericit om“, care – spune el – a apărut pentru prima dată într-un titlu de ziar britanic şi reprezintă „o exagerare totală“. Dar un sâmbure de adevăr există, mai exact rezultatul unei cercetări efectuate de neurologi în anii 1990; în cadrul acestui studiu, care monitoriza activităţile creierului în timpul unui curs de meditaţie, aceştia au decoperit că activitatea cerebrală a lui Ricard a prezentat un grad înalt de stimulare în zonele asociate cu emoţii şi impulsuri pozitive, care nu a mai fost înregistrată anterior în literatura de specialitate. Ulterior, cercetătorii de la Universitatea din Wisconsin au sugerat că Ricard are capacitatea de a-şi influenţa anumite activităţi cerebrale, având în vedere că a practicat mediaţia pentru o perioadă atât de lungă de timp. Această constatare a fost interpretată mai larg ca abilitatea de a se autoinstrui în fericire.

    Văzut ca un „guru al fericirii“, mai ales după publicarea cărţii „Happiness“, Ricard, cu peste 60.000 de ore de meditaţie practicate, se consideră doar unul dintre mulţii meditatori pe termen lung care a arătat rezultate similare. „Prietenii mă tachinează şi acum cu: «Iată, vine Mr. Happy (Cel Fericit)!». Dar e în regulă, asta nu mă derajează. Nu pot spune că sunt nefericit, desigur, dar nici cel mai fericit om din lume“. Pe lângă roba, capul ras şi relaţia strânsă cu Dalai Lama, Ricard deţine, de asemenea, o modestie extraordinară şi o auto-ironie fină. De mai bine de un an, el a abandonat culmile munţilor în care trăieşte pentru a face turul lumii, iar la evenimentele unde îşi face prezenţa vorbeşte despre altruism şi metodele prin care umanitatea şi-o poate însuşi. La una dintre opririle sale din Argentina, „Mr. Happy“ a susţinut 17 interviuri în doar două zile. În restul timpului, călugărul budist conduce o mică organizaţie umanitară în Nepal, căreia îi donează toate veniturile din vânzarea cărţilor sale şi taxele pe care le percepe ca speaker. Formarea profesională îl recomandă pe Matthieu Ricard ca om de ştiinţă, care a început să studieze budismul la sfârşitul anilor 1960, în aceeaşi perioadă în care îşi completa doctoratul la Institutul Pasteur din Paris. „Nu a fost ca şi cum aş fi trântit o uşă“, spune el cu privire la decizia de a părăsi viaţa ştiinţifică pentru cea contemplativă. „Este, mai degrabă, ca şi cum ai traversa munţii, iar când ajungi într-o vale care ţi se pare foarte frumoasă, te hotărăşti să te stabileşti acolo. Cam aşa văd eu trecerea“, spune călugărul.

    Matthieu Ricard este, de asemenea, una dintre figurile invitate an de an la Forumul Economic Mondial de la Davos, un eveniment ce ar aduce la disperare chiar şi cea mai optimistă persoană, dar nu şi pe Ricard. „Putem aduce la viaţă idei optimiste şi le putem face posibile doar dacă le împărtăşim, fie în cadrul schitului, sau în timpul predicilor, fie abordând subiectul fericirii naţionale în faţa membrilor ONU“, consideră acesta. Între timp, spune el, studiile neurologice sugerează că nu trebuie să deţii o pereche de sandale şi o vedere în Himalaya pentru a-ţi dezvolta pozitivitatea şi compasiunea. S-a demonstrat că patru săptămâni de „îngrijire a stării psihice“, meditând câte 20 de minute pe zi, îţi poate îmbunătăţi activitatea creierului şi ajută sistemul imunitar. Lecţia? „Oricine poate fi cel mai fericit om din lume, dacă ştie să caute fericirea în locul potrivit.“

  • Omul care a schimbat viaţa de noapte a Bucureştiului

    Arhitectul Mihai Popescu este cunoscut ca unul dintre cei patru „fraţi“, respectiv unul dintre cei patru acţionari ai grupului Fratelli, care cuprinde mai multe baruri, restaurante şi cluburi. El este implicat în acest business alături de fratele său geamăn Liviu Popescu şi alături de doi prieteni, Dani Caramihai şi Nicu Mergeani. Fiecare dintre cei patru antreprenori – doi fraţi şi doi veri – a schimbat în ultimii 12 ani viaţa de noapte a Bucureştiului şi fiecare a avut rolul său în business.

    Mihai Popescu a fost designerul şi arhitectul barurilor şi restaurantelor Uanderful, Biutiful sau Fratellini, dar şi al cluburilor Fratelli. Proiectele sale nu se limitează însă doar la localurile din grup. Tot el este cel care a transformat o mansardă din centrul istoric al Capitalei într-unul din cele mai cool rooftop baruri din Bucureşti, respectiv Nomad Sky Bar. Şi lista lucrărilor poate continua, pentru că firma sa de design Twins Studio are deja mai bine de un deceniu de activitate şi peste o sută de proiecte la activ, în special restaurante, baruri şi cafenele. Deşi are un business de zi (Twins Studio) şi unul de noapte (Fratelli), şi pentru Mihai Popescu ziua are tot 24 de ore, iar anul 365 de zile. Şi îşi găseşte timp şi pentru pasiunile sale, vânătoarea şi călătoriile.

    Cititi mai multe pe www.da.zf.ro

  • Omul care a schimbat viaţa de noapte a Bucureştiului

    Arhitectul Mihai Popescu este cunoscut ca unul dintre cei patru „fraţi“, respectiv unul dintre cei patru acţionari ai grupului Fratelli, care cuprinde mai multe baruri, restaurante şi cluburi. El este implicat în acest business alături de fratele său geamăn Liviu Popescu şi alături de doi prieteni, Dani Caramihai şi Nicu Mergeani. Fiecare dintre cei patru antreprenori – doi fraţi şi doi veri – a schimbat în ultimii 12 ani viaţa de noapte a Bucureştiului şi fiecare a avut rolul său în business.

    Mihai Popescu a fost designerul şi arhitectul barurilor şi restaurantelor Uanderful, Biutiful sau Fratellini, dar şi al cluburilor Fratelli. Proiectele sale nu se limitează însă doar la localurile din grup. Tot el este cel care a transformat o mansardă din centrul istoric al Capitalei într-unul din cele mai cool rooftop baruri din Bucureşti, respectiv Nomad Sky Bar. Şi lista lucrărilor poate continua, pentru că firma sa de design Twins Studio are deja mai bine de un deceniu de activitate şi peste o sută de proiecte la activ, în special restaurante, baruri şi cafenele. Deşi are un business de zi (Twins Studio) şi unul de noapte (Fratelli), şi pentru Mihai Popescu ziua are tot 24 de ore, iar anul 365 de zile. Şi îşi găseşte timp şi pentru pasiunile sale, vânătoarea şi călătoriile.

    Cititi mai multe pe www.da.zf.ro