Tag: razboi

  • Prima bancă americană care se extinde în Irak: Citigroup “încearcă apa cu degetul”

     Grupul bancar va anunţa luni deschiderea unei reprezentanţe la Bagdad, după ce a primit avizul preliminar al Băncii Centrale a Irakului, potrivit Financial Times, preluat de CNBC.

    Citi a adoptat în Irak o strategie de tipul “încearcă apa cu degetul”, cu scopul final de a derula în ţară operaţiuni bancare diversificate, au declarat pentru Financial Times surse apropiate băncii.

    Citigroup va inaugura astfel un birou naţional pentru prima dată în ultimii şase ani, în timp ce banca reevaluează numeroase operaţiuni, vizând inclusiv retragerea de pe unele pieţe.

    În ultimii 10 ani, Citi a colaborat cu investitori şi companii mari care operează în Irak prin hubul regional din Dubai, biroul din Amman sau centrul de operaţiuni din Londra, oferind produse în zona finanţelor comerciale, managementului banilor şi serviciilor de investment banking.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea “Îngerului Morţii”, omul care a ucis zeci de mii de oameni

    Una dintre cele mai sinistre şi mai persistente imagini din al Doilea Război Mondial este filmul sosirii de trenuri cu evrei la Auschwitz. În mijlocul gloatelor care se înghesuie şi al cordoanelor de soldaţi există o siluetă singuratică în uniformă imaculată şi mănuşi albe. Bărbatul îi inspectează pe deţinuţi şi îi dirijează într-o direcţie sau alta – într-o parte aşteaptă brutalitatea, înfometarea şi privaţiunea, dar o şansă slabă de supravieţuire. În partea cealaltă aşteaptă moartea instantanee în camerele de gazare.

    Personajul înspăimântător de rece şi detaşat, care ia decizii de viaţă şi de moarte, este unul dintre medicii lagărului: dr. Josef Mengele.

    În 1983, după extrădarea lui Klaus Barbie, faimosul vânător de nazişti dr. Simon Wiesenthal a publicat o listă cu cei mai importanţi zece hitlerişti pe care dorea să-i aducă în faţa justiţiei. Wiesenthal avea pe atunci 76 de ani şi probabil că înţelesese că şansele de a-i aduce pe toţi zece în tribunal erau reduse. “Dacă i-aş prinde pe toţi, ar însemna o realizare. Dar dacă l-aş putea prinde doar pe Josef Mengele, cred că aş avea sufletul împăcat.”

    Cine a fost acest monstru detestat? Josef Mengele s-a născut în 1911 într-o familie de industriaşi apartinând păturii superioare a clasei mijlocii din Gunzburg, în Bavaria. Firma familiei se ocupa cu producerea de maşini agricole. La 20 de ani, Mengele a intrat în Stahlhelm, o organizaţie militantă de extremă dreaptă, înfiinţată de foşti soldaţi, nemulţumiţi de rezultatul Primului Război Mondial. În anul 1934, s-a alăturat SA-ului, iar în 1937 a devenit membru al NSDAP şi SS.

    Ideologia nazistă a lui Mengele s-a dezvoltat încă din timpul studiilor unicersitare, pe care le-a urmat la Munchen, Bonn, Frankfurt şi Viena. În Munchen a fost atras de teoriile rasiale ale lui Alfred Rosenberg, filozoful nazismului. La Frankfurt-am-Main şi-a primit diploma medicală, studiind cu Otmar von Verschuer, directorul Institutului pentru Igienă Rasială de la Universitatea din Frankfurt. A prezentat o dizertaţie cu o tendinţă clar rasială despre “Morfologia maxilarului inferior la patru grupuri rasiale”. A continuat cu un studiu rasial similar (şi la fel de inutil) despre gura de lup şi buza de iepure. Mengele a fost un nazist rasist meticulosm care i-a urât pe evrei, dar i-a urât şi mai mult pe ţigani.

    Ca membru al Institutului pentru Biologie Ereditară şi Igienă Rasială, Mengele s-a alăturat voluntar la Waffen-SS şi a început să lucreze ca medic militar în timpul invaziei Uniunii Sovietice. A fost decorat de patru ori, dar după ce a fost rănit, a fost declarat inapt pentru serviciul militar – şi astfel a căpătat postul la Auschwitz.

    În anul 1943 a plecat la Auschwitz, unde a activat sub conducerea medicului-şef Eduard Wirths şi unde şi-a desfăşurat cercetările medicale de-acum notorii. Îl interesau gemenii şi a decis să verifice teoriile determinismului genetic, care implica examinarea gemenilor atât vii, cât şi morţi. Un alt subiect de cercetare a fost nanismul.

    Una dintre misiunile lui Mengele la Auschwitz a fost supervizarea selectării deţinuţilor sosiţi în gară. Şi alţi medici din lagăr erau implicaţi în triere, dar dintre toţi, Mengele părea să se bucure cu adevărat de activitatea respectivă, desfătându-l etalarea făţişă a puterii. Adesea apărea la rampele de sosire, chiar şi când nu era de serviciu, şi-şi folosea crăvaşa de călărie cu care indica deciziile sale de viaţă sau de moarte. De multe ori folosea aceeaşi crăvaşă pentru a-i bate pe deţinuţi şi un revolver pentru a-i împuşca pe prizonierii care se mişcau greoi sau erau necooperanţi.

    Potrivit medicilor alături de care a lucrat la Auschwitz, Mengele se mândrea cu rolul său şi era întru totul de acord cu regimul brutal din lagăr. În câteva rânduri, a omorât cu mâna lui deţinuţi, fie cu pistolul, fie cu injecţii fatale cu fenol. Tehnic vorbind, era medic, în sensul că deţinea calificarea respectivă, totuşi comportamentul lui contrazicea în mod grotesc jurământul lui Hipocrate. În loc să salveze vieţi, el ucidea. În loc să uşureze durerile, le provoca. Standardele lui morale sunt demonstrate de ceea ce a făcut când a sosit la Auschwitz şi a găsit 600 de femei bolnave în infirmerie; a ordonat imediat trimiterea lor în camerele de gazare.

    Au urmat după aceea experimentele. Gemenii, subiecţii cei mai de seamă ai lui Mengele, erau ţinuţi într-un bloc special, unde îi putea examina oricând. Îi proteja de muncile fizice grele şi se asigura să fie hrăniţi corespunzător dar continua să-i trateze ca pe simple animale de laborator şi, tot ca pe nişte animale de laborator, îi omora şi îi diseca după bunul lui plac.

    Interesat de legătura dintre culoarea ochilor şi tipul rasial, Mengele a început experimente care implicau injectarea de substanţe chimice în ochii subiecţilor săi. Experimentele provocau dureri şi infecţii, şi cel puţin un copil a murit, iar altul a orbit. Mengele colecta de asemenea “specimene” pentru dr. Verschuer. Se ştie, de exemplu, că şapte perechi de gemeni cu ochi de culori diferite au fost omorâţi prin injectare cu fenol, după care ochii au fost trimişi lui Verschuer.

    Însemnările lui Mengele despre experimente nu au supravieţuit războiului, dar nu există nicio dovadă că vreunul dintre ele ar fi avut vreun fundament ştiinţific sau vreo aplicaţie practică. Suferinţele au fost realmente inutile.

    Poreclit “Îngerul Morţii” de către deţinuţii din Auschwitz, Josef Mengele a lucrat ca medic în lagărul de concentrare până la oprirea experimentelor, cu puţin înainte de sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, după care s-a întors în Gunzburg. N-a încercat niciodată să mai practice medicina. A revenit la o etapă anterioară, ocupându-se de reconstruirea companiei familiei, Karl Mengele & Sons.

    Mengele a scăpat cumva atenţiei timp de zece ani după terminarea războiului, când autorul Ernst Schnabel a atras atenţia asupra activităţilor sale din lagărul de concentrare. Au început atunci să fie puse întrebări şi să se ceară judecarea lui pentru crime de război.

    La momentul respectiv, Mengele plecase deja în secret cu familia în America de Sud., iar din 1973 a trăit ca fugar în Paraguay. Vânătorii de nazişti conduşi de Simon Wiesenthal erau pe urmele sale, strângând tot mai mult plasa în jurul lui. În 1979, prietenii lui nazişti din Paraguay au răspândit zvonul că murise. Au publicat până şi o fotografie post-mortem a unui cadavru întins pe masă, cu o cicatruce pe braţul drept, de unde îi fusese înlăturat tatuajul SS. Wiesenthal nu s-a lăsat însă păcălit atât de uşor şi a aflat că persoana decedată era căpitanul SS Roschmann, un alt criminal de război care trimisese 80.000 de evrei într-un lagăr de concentrare din Riga.

    În cele din urmă, a fost exhumat un schelet despre care medicii legişti au declarat că era al lui Mengele; se pare că acesta ar fi murit în anul 1985 în urma unui accident cerebral pe care l-a suferit în timp ce înota.


    Informaţiile sunt preluate din cartea “Cei mai ticăloşi oameni din lume”, de Rodney Castleden, tradusă de Mihai-Dan Pavelescu şi disponibilă în România la editura Meteor Press.

  • AFP: Apărarea antirachetă, o himeră scumpă

     Numeroşi experţi consideră că sistemul “nu merge”, în pofida faptului că în prezent acesta nu mai vizează să facă faţă unui atac masiv cu rachete nucleare sovietice, ci să îndiguiască un “atac limitat”.

    Cu alte cuvinte, provocarea este mai complicată decât doborârea cu o rachetă de tip Patriot a unei rachete cu rază scurtă de acţiune ca cea de tip Scud. Este vorba despre distrugerea unei rachete cu o rază de acţiune de peste 1.000 de kilometri, eventual o rachetă intercontinentală (ICMB), atunci când aceasta din urmă se află în spaţiu.

    Cu interceptorii săi de tip SM-3, care echipează 26 de distrugătoare şi crucişătoare de tip AEGIS antirachetă, şi cei 30 de interceptori de tip GBI din hangarele în care sunt staţionaţi în Alaska şi California, Pentagonul dă asigurări că are “încredere în capacitatea sistemului de apărare antirachetă balistică de a proteja Statele Unite împotriva unui atac limitat din partea Coreei de Nord şi Iranului, în prezent şi în viitorul apropiat”, a reafirmat la începutul lui mai, în Senat, şeful apărării antirachetă, generalul Richard Formica.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • AFP: Europa şi China au prea mult de pierdut de pe urma unui război comercial

     Un asemenea conflict între cei doi cei mai parteneri comerciali din lume ar fi dezastruos pentru economiile europene şi chineză, avertizează unii experţi, subliniind că Bruxelles-ul şi Beijingul au nevoie unul de celălalt.

    Potrivit unor analişti, intensificarea tensiunilor ar putea pur şi simplu să reflecte faptul că UE şi China resimt impactul unei puternice scăderi economice.

    China a înregistrat anul trecut cel mai scăzut nivel de creştere din ultimii 13 ani, în timp ce UE, afectată de criza datoriei şi creşterea nivelului şomajului, se află în mod oficial în recesiune.

    “Cred că faptul că UE se află într-o spirală de creştere negativă nu poate să fie disociat de diferendele sale cu China”, a declarat Sergio Marchi, de la grupul Marchi, un fost ministru canadian pentru Comerţ Extern şi ambasador la Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Manifestaţii de amploare în Piaţa Roşie din Moscova pentru a sărbători victoria din 1945. Putin: Facem totul pentru ca nimeni să nu poată declanşa un război undeva

     Camioane militare care transportă lansatoare de rachetă strategice şi alte arme au defilat în centrul capitalei ruseşti pentru a marca sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial celebrat la 9 mai în fosta URSS, actul de capitulare fiind semnat seara târziu, la 8 mai la Berlin, respectiv 9 mai după ora Moscovei.

    La ora 10.00 (09.00 ora României), după orologiul Kremlinului, o linişte mormântală s-a lăsat peste Piaţa Roşie, plină de militari, şi peste tribuna oficială, unde se aflau Vladimir Putin şi numeroşi veterani şi invitaţi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ponta: Baronii manualelor sunt obişnuiţi să scoată aceleaşi cărţi de 15 ani. Începe războiul cu ei

     El a ţinut ca la începutul şedinţei de guvern, în faţa jurnaliştilor, să îi transmită acest mesaj ministrului de resort, Remus Pricopie.

    “Vreau să vă anunţ public, aici, de faţă cu presa, că vă susţin în totalitate în războiul pe care în mod sigur o să îl aveţi cu o altă categorie de baroni din România, baronii manualelor, că în România în toate domeniile sunt nişte baroni care au pus stăpânire pe ceva. Înţeleg că acum sunt nemulţumiţi că vreţi să faceţi manuale electronice. Foarte bine, făceţi-le, domnule ministru! O să piardă unii care sunt obişnuiţi să facă aceleaşi manuale de zece ani, de cinşpe ani, nu mai au nicio legătură cu realitatea în care trăim în 2013, dar ei tot încasează bani de la părinţi şi de la şcoli”, a spus Ponta.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • PULITZER 2013: Imaginea care a câştigat premiul pentru cea mai bună fotografie

     Potrivit site-ului Pulitzer.org, distincţia pentru “un exemplu remarcabil de fotografie breaking news în alb-negru sau color, ce poate consta în una sau mai multe fotografii”, le-a fost acordată lui Rodrigo Abd, Manu Brabo, Narciso Contreras, Khalil Hamra şi Muhammed Muheisen pentru “reportajul lor convingător despre războiul civil din Siria”.

    Fotografii, de la agenţia americană de presă Associated Press (AP), au fost premiaţi pentru “imagini memorabile produse sub un pericol extrem”, se mai arată pe site-ul prestigioaselor distincţii. Premiul acordat este în valoare de 10.000 de dolari.

    Într-un comunicat publicat pe site-ul agenţiei de presă, AP menţionează marea onoare care le-a fost acordată pentru imaginile surprinse de cei cinci fotografi aflaţi “în primă linie” în mijlocul violenţelor din Siria, oferind mai multe informaţii despre desfăşurarea reportajului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Phenianul ameninţă Japonia cu “focul nuclear”: Dacă face cel mai mic gest, scânteia războiului o va atinge prima. Japonia, pregătită să răspundă oricărui tip de scenariu

     Calificând drept “provocatoare” declaraţiile Japoniei cu privire la interceptarea unei rachete ce ar putea fi lansată de Phenian, agenţia oficială nord-coreeană KCNA a avertizat că un asemenea gest ar risca să arunce Japonia “în flăcări nucleare”.

    “Japonia se află în continuare în vizorul armatei noastre revoluţionare, iar dacă Japonia face cel mai mic gest, scânteia războiului va atinge Japonia prima”, a dat asigurări KCNA într-un editorial.

    “Suntem conştienţi că remarcile făcute de Coreea de Nord prin intermediul presei şi altor canale. Nu putem să comentăm, dar putem să spunem că vom adopta toate măsurile posibile pentru a răspunde acestui tip de scenariu”, a declarat pentru AFP un purtător de cuvânt al Ministerului japonez al Apărării.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Turism “de război” la frontiera dintre cele două Corei. Ce reguli trebuie să respecte turiştii. “În cazul unui incident, păstraţi-vă calmul”

     Aflată la aproximativ o oră distanţă spre nordul Seulului, această fâşie de pământ cu o lăţime de patru kilometri şi o lungime de 248 de kilometri, împânzită de mine antipersonal, consacră, de la sfârşitul Războiului Coreei (1950-1953), împărţirea între Nordul comunist şi Sudul capitalist.

    Dincolo de ea se află una dintre cele mai mari armate din lume (1,2 milioane de militari), dotată cu un mic arsenal nuclear şi condusă de un tânăr în vârstă de până în 30 de ani, Kim Jong-un, care jură să transforme Sudul într-un iad atomic.

    Zeci de autocare aduc zilnic, în faţa sârmei ghimpate, turişti sud-coreeni sau străini, amatori de istorie sau de senzaţii tari. Ei pot observa cu binoclul Coreea de Nord, un teritoriu interzis, de unde apar, ici-colo, poveşti terifiante spuse de refugiaţi din lagăre de muncă despre foamete şi epurări.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro