BusinessMagazin

Tag: alegere

  • Reportaj: Despre curajul necesar în vacanţe

    ADRIANA SOHODOLEANU (CĂLĂTOR PASIONAT, GOURMET ÎN TRAINING ŞI ANTREPRENOR, PROPRIETAR AL BOUTIQUE-ULUI ONLINE DE CADOURI WWW.BISCUIT.RO )

    SUNT ÎN PORT, CU ZECI DE PESCĂRUŞI ZBURÂNDU-NE DEASUPRA CAPETELOR, în faţa a zeci de portocale stoarse de suc şi vlagă, întinse indecent ca zeci de coji spiralate pe marginea unei tarabe.

    Turiştii se plimbă cu faţa zâmbind în soare, privirea înghiţind leneşă valurile ce se sparg de zidurile crenelate ale oraşului marocan Mogador. Bărcile sosesc în port mai rar acum, când soarele e sus pe cer, dar varsă toate fără preget mii de peşti şi pisici de mare la poalele vânzătorilor şi a pisicilor de uscat, cuminţi, precaute, pofticioase. Vânzătorii de la tarabele-restaurant agasează turiştii, promiţând meniuri eat-till-you-drop pentru câţiva dirhami – apă şi cafea incluse, la fel şi puiul prăjit pentru copilul care nu mănâncă peşte. Un tânăr cu o tavă de prăjiturele uscate tradiţionale dă ture largi, abordând vesel în cheie dublă un public căruia îi ştie gustul şi viciul – prăjitura neagră conţine kif, iarba magică a marocanilor. Mă apropii de taraba cu portocale întinse la soare şi îmi comand un suc – straight, fără grepfruit sau lămâie. Îl primesc fără pai, într-un pahar de sticlă, aflat după mii şi zeci de mii de folosinţe. Am un moment de ezitare – paharul a văzut şi alte buze sezonul acesta, desigur; despre relaţia lui cu apa şi detergentul nu sunt convinsă.

    APROPII PAHARUL DE BUZE ŞI SORB DE LA DISTANŢĂ, sperând să creez un pod lichid între buza mea şi cea a paharului şi să îmi astâmpăr astfel setea. Nu vrea. Atunci, în gest suprem de dezicere, rupere şi negare a eului de acasă, pun paharul la buze şi beau. Este cel mai bun suc de portocală băut vreodată.

    Povestesc episodul cu un scop. Aceasta nu este decât încă una dintre abaterile care în ţară sunt de neconceput, alăturându-se multelor mâncăruri, băuturi sau produse indigene servite în locuri sau condiţii să le spunem „exotice„. Ştiţi la ce mă refer. Poate vi se întâmplă şi vouă, caz în care vă includ cu drag în grupul călătorilor. Poate doar îi observaţi pe alţii încercând lucruri noi, acceptând imersiunea completă într-o cultură şi civilizaţie care pun uneori la grea încercare cutumele de acasă.

    Pentru călători, vacanţa e ca şi cum ai merge la cineva acasă – te descalţi la uşă, mănânci ceea ce ţi se dă, fumezi pe balcon şi mergi la culcare doar când îţi permite gazda. S-ar putea să nu-ţi placă, dar măcar ştii care sunt regulile casei, ai văzut cum trăiesc alţii, ai făcut schimb de experienţă.

    SUNT ŞI OAMENI CARE ÎN DEPLASARE SUNT CA ACASĂ; ŞI-AU ADUS PERIUŢA DE DINŢI, pijamaua şi dieta, comandând ham & cheese şi cola în loc de bouillabaisse, fresh de mango sau banane prăjite. Să-i numim turişti; oameni cu ghidul în braţe şi sufletul rămas acasă.

    Sunt multe provocări într-o vacanţă. Şi nu toate înţelepte. Câteodată, micile aboliri temporare a ceea ce suntem sau facem în mod normal ajută. Deschid orizonturi, creează poveşti de viaţă, oferă bucurie, plăcere, adrenalină sau cer un Triferment. La fel de adevărat este că ele promit aventuri şi amintiri.

    Oricum ar fi, când vă pregătiţi geamantanul pentru următoarea vacanţă, faceţi uitate câteva reguli. Vă veţi regăsi astfel curajul şi veţi veni înapoi cu amintiri mai bogate.

    Am trăit o experienţă din acelaşi registru în Egipt. Toţi cei care vizitaseră ţara înaintea mea mi-au recomandat cu tărie să aleg hotelul mai cu seamă în funcţie de numărul de stele. Ceea ce am şi făcut. La Cairo, în schimb, unde am stat vreme de trei zile, am trăit o experienţă unică, cel puţin până acum. Vesela din restaurante era doar parţial spălată, iar argumentul personalului a fost că maşina de spălat nu face faţă. OK, pot înţelege acest lucru, dar n-a fost chip ca ei să înţeleagă că nici noi nu puteam mânca din farfurii murdare.

    Venind dintr-o ţară în care securitatea alimentară este la rang înalt – trebuie să recunoaştem – tot în Egipt am constatat cu surprindere că măcelarii nu doar că tranşau carnea direct pe trotuar, dar adeseori muşteriii o alegeau chiar pe cea de pe asfalt. Nici pomeneală de galantare, frigidere cu lămpi UV sau măcar de vreo masă.  (Ioana Mihai)

  • Corlăţean: Şansele sunt bune pentru o decizie favorabilă proiectului Nabucco Vest

     “Şansele sunt bune, cu atât mai mult cu cât statele din Vişegrad au anunţat public, în urmă cu câteva săptămâni, interesul de a intra în proiect, iar GDF Suez a cumpărat o parte din acţiunile companiei Nabucco în urmă cu o lună şi jumătate”, a afirmat Corlăţean, joi seară, la Gândul.live.

    El a arătat că în cazul în care va fi selecţionat proiectul TAP, prin care gazul azer este livrat spre Italia prin Grecia, atunci România are pregătite soluţii alternative cum ar fi realizarea ulterioară, decalată, a Nabucco Vest, dar şi exploatarea rezervelor de gaze din Marea Neagră şi a gazelor de şist.

    “Sper să fie o reuşită şi să fim pregătiţi dacă o să fie o reuşită, dar trebuie să fim pregătiţi şi dacă se va întâmpla să nu fie o reuşită. Întotdeauna sunt soluţii alternative. Realizarea ambelor proiecte din Coridorul Sudic, dar decalate temporar, apoi România are nişte rezerve în platoul continental al Mării Negre, gazele de şist care reprezintă o soluţie alternativă foarte consistentă”, a mai spus Corlăţean.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Allview lansează smartphone-ul V1 Viper, cel mai inteligent telefon dual sim din categoria sa

    ”Am dorit să venim pe piaţa din România cu un smartphone puternic, uşor de manevrat şi cu un design deosebit, care să devină cea mai bună alegere din categoria sa. V1 Viper are toate aceste calităţi şi lansăm astăzi cel mai subţire telefon din gama Allview, care rulează cel mai nou sistem de operare Android şi care este dotat cu un procesor performant” , a declarat Lucian Peticilă, General Manager Allview.

    V1 Viper este dotat cu o cameră performantă OV8830 de 8MP cu funcţie de fotografiere continuă şi posibilitate de înregistrare Full HD. Partea frontală a telefonului dispune de o a doua cameră de 2MP care facilitează convorbirile video sau realizarea de autoportrete. Pentru a obţine cel mai reuşit portret, se poate folosi funcţia Beauty Face. Accesul la cele două camere se poate face fără a debloca ecranul. Pachetul de achiziţionare va conţine trei carcase ce oferă telefonului protecţie şi un plus de eleganţă. Carcasele vin în 3 culori: alb piano, negru mat şi albastru metal.

  • Comuna cu 3.000 de suflete în care s-au investit sute de milioane de euro: “În 2008 nu ştiam cu ce se mănâncă, dar acum ştim cum să negociem cu ei”

    “NU-MI FACEŢI POZE! NU FACEŢI POZE CĂ VĂ FAC ŞI EU POZĂ ŞI VĂ DAU LA ZIAR!„, îmi strigă un sătean poposit la un bar aşezat chiar în faţa primăriei renovate din Casimcea. În spatele lui se zăreau nişte case mai puţin îngrijite, rufe întinse la uscat şi o turbină eoliană care veghea.

    „Primii care au venit au sosit în 2008 şi au fost cei de la Martifer (grup portughez – n. red.) care au montat un stâlp de măsurare a vântului. Nici nu ştiam la momentul respectiv cu ce se mănâncă, dar acum ştim cum să negociem cu ei”, spune Gheorghe Ţilincă, primarul din Casimcea. În 2008, nu doar primarul comunei era un străin faţă de energia eoliană, ci toată România nici măcar nu bănuia de potenţialul ascuns în vânt. În 2009, de exemplu, în România nu funcţionau decât 14 MW montaţi în parcuri eoliene, 7 turbine dacă se ia o capacitate de 2 MW pentru fiecare unitate. Azi sunt 2.100 MW care fac bani din vânt, adică mai bine de 1.000 de turbine, dacă se păstrează capacitatea de 2 MW.

    Printre cei care au venit în Casimcea să-şi pună banii în astfel de investiţii se numără italienii de la Enel şi mai recent austriecii de la Verbund, o companie cu afaceri de peste 3 miliarde de euro, care a anunţat că a terminat de montat 43 de turbine, circa 100 MW, în urma unor investiţii de circa 170 de milioane de euro.

    CUM AM MONTAT 100 MW CU 43 DE TURBINE. Turbinele sunt aduse din Germania şi sunt produse de Enercon, spune Daniel Găescu, directorul de operare al Alpha Wind, compania care a dezvoltat proiectul din Casimcea, care acum este controlată de Verbund.

    „Până la finalul anului viitor vor mai fi montate 11 turbine de 2,3 MW şi 34 de turbine cu o capacitate de 3 MW. În total proiectul va avea 225 MW şi va costa 380 de milioane de euro„, mai spune reprezentantul Alpha Wind.Bani mulţi, dar până la urmă ce rămâne în locurile unde poposesc aceşti uriaşi?

    „Verbund a investit cam 100.000 de euro pentru un cabinet, pentru un parc de copii, pentru grădiniţă, costume pentru serbări. Cei de la Enel sunt mai chitroşi. Au dat cam 20.000 de euro. Au cumpărat bocanci pentru ansamblul de dansuri, de Crăciun dau cadouri„, spune primarul comunei. Dincolo de aceste sume mai vin banii din autorizaţii şi din negocierile proprii duse de autorităţile locale cu investitorii şi cu echipele lor de avocaţi.

    „Urmează să se mai facă nişte proiecte pe raza comunei noastre. Electricom va monta zece turbine, în total 20 MW în circa două luni de zile. Noi le-am dat terenul, iar ei în schimb ne asigură energia pentru iluminatul public şi pentru instituţiile publice gratuit. Max Boegl mai ridică 33 de turbine, în total 99 MW. Noi pentru fiecare turbină montată am stabilit cu investitorii să primim 600 de euro pe an”, mai spune Ţilincă.

    Primarul precizează că bugetul comunei a crescut simţitor de când au venit „vânătorii de vânt„, banii fiind repartizaţi în funcţie de nevoi. „În 2011 energia eoliană a contribuit cu 22 de miliarde de lei vechi (2,2 mil. lei, circa 520.000 de euro), iar anul trecut au venit 24 de miliarde de lei vechi (2,4 milioane de lei, circa 540.000 de euro). Noi în total am avut anul trecut un buget de 65 de miliarde de lei. Pentru anul acesta ne-am bugetat să încasăm din eoliene 32 de miliarde de lei, dar până acum nu am luat decât 8″, explică finanţele comunei Gheorghe Ţilincă.

    Banii s-au dus pe drumuri, pe înnoirea primăriei şi, bineînţeles, pe o biserică nouă. „Cu banii încasaţi am pietruit drumurile din Războieni în 2012, am aranjat clădirea primăriei şi am dat pentru biserică.@

  • VREMEA în weekend: Ce temperaturi vor fi în ţară, în Bucureşti, la munte şi la mare

     Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 23 şi 31 de grade, iar cele minime între 10 şi 21 de grade.

    Duminică, valorile de temperatură vor fi în creştere, vremea devenind călduroasă în vestul şi în sudul ţării. Cerul va fi variabil, cu înnorări temporare după-amiaza în jumătatea estică a teritoriului şi în zona de munte, unde izolat vor fi ploi de scurtă durată însoţite de descărcări electrice. Vântul va sufla slab şi moderat, cu unele intensificări pe litoral. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 26 şi 33 de grade, iar cele minime în general între 12 şi 21 de grade.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Start-up advertising – reţeta de milioane a unui tânăr de 34 de ani

    SENDINŢA PRINCIPALĂ DIN PIAŢA DE DIGITAL DIN ISRAEL ESTE UN CONCEPT NUMIT START-UP ADVERTISING, care descrie campanii creative de marketing şi publicitate tratate ca un start-up în sine, construite în jurul tehnologiei şi deschise la experimente. Asta vreau să fac acum şi în România„, îşi descrie pe scurt planurile şi strategia pentru industria autohtonă de digital israelianul Nir Refuah. Venit recent la conducerea MRM România, agenţia de marketing digital membră  a grupului de comunicare McCann Worldgroup România, executivul în vârstă de 34 de ani a experimentat cu acest concept vreme de aproape cinci ani, din ianuarie 2008, când a preluat poziţia de VP Creative al McCann Digital Tel Aviv.

    Acum, principala lui preocupare este să convingă şi companiile cu operaţiuni pe plan local să investească în asemenea campanii şi să renunţe la a mai trata digitalul precum un domeniu complet separat de restul formelor de promovare şi marketing, cu strategii şi bugete separate. „Experienţa lui în start-up-uri de tehnologie şi media digitală este unică în România şi în regiune. Israelul este o piaţă foarte dezvoltată din punct de vedere al digitalului şi orice import de talent de acolo va ajuta piaţa din România să avanseze„, spune despre el Adrian Boţan, VP Creative al McCann Worldgroup Central Eastern Europe.

    Istoria lui Refuah în domeniul creării de campanii de advertising, conţinut şi interacţiune online începe de când avea numai 15 ani, într-o perioadă în care internetul începea să explodeze în Israel. A descoperit atunci diverse platforme pe internet unde oamenii se puteau conecta şi comunicau de la distanţă, „Buletin Broadcast Systems (BBS) se numeau, echivalentul a ceea ce definim astăzi drept reţele de socializare„, şi a pornit astfel Othello, prina asemenea reţea israeliană.

    „După trei ani am vândut afacerea către Bezeq pentru 400.000 de dolari, o sumă care poate părea mică prin comparaţie cu tranzacţiile de zeci sau sute de milioane de dolari din domeniul online, dar uriaşă pentru un tânăr de 18 ani, mai ales la acea vreme„, povesteşte Nir Refuah.

    Următorul pas în lumea internetului l-a făcut la portalul Tapuz, adică portocală în ebraică, unde a fost vreme de câţiva ani editor-şef şi directorul de dezvoltare de conţinut. „Din punctul de vedere al conţinutului, Israelul era destul de avansat faţă de alte ţări din regiune sau europene, dar ca infrastructură era mult în urmă, lucru care se întâmplă inclusiv în prezent, mai ales prin comparaţie cu România, unde infrastructura este una dintre cele mai bune din lume„, spune şeful MRM România. Apoi a mers la Walla, astăzi cel mai mare site după Google şi Facebook, dar pe atunci o companie la început, cu opt oameni şi birouri într-o zonă industrială de la marginea Tel Avivului, în apropierea unei fabrici de peşte. „În 2005 am decis să mă retrag. Aveam 26 de ani şi opt ani de muncă în spate, simţeam nevoia de o pauză.„

    Pauza a durat trei ani, pentru că în 2008 a devenit VP Creative în cadrul McCann Digital Tel Aviv în urma unei întâlniri întâmplătoare şi a unei discuţii ulterioare cu şeful de la acea vreme al agenţiei. Despre următorii aproape cinci ani din carieră spune că au însemnat o contribuţie importantă la dezvoltarea strategiilor de digital şi social media pentru brandurile din portofoliu, dar şi la creşterea ponderii digitalului în întreaga industrie de publicitate, de la 6% la aproximativ 20%. „Industria de digital din Israel este uriaşă. Despre Google sunt vehiculate cifre anuale de aproximativ 250 de milioane de dolari şi numai McCann Digital avea încasări de 25 de milioane de dolari„, dimensionează directorul general al MRM România.

    Pe piaţa autohtonă, digitalul a însemnat afaceri de 52-55 de milioane de euro în 2011, cu 30% mai mult comparativ cu anul precedent, potrivit studiului Digital FactBook, realizat anual de agenţia Hyperactive, iar pentru 2012 estimările vizau o valoare totală de 65 de milioane de euro. Cifra include bugetele de publicitate online alocate companiilor media locale, de aproximativ 12-13 milioane de euro în 2011, investiţiile pe piaţa de search (Google) şi cele pentru furnizorii media internaţionali (Yahoo, Facebook), dar şi onorariile plătite agenţiilor de digital locale sau bugetele alocate mobile marketingului calculate la 7 milioane de euro.
    Marketingul şi promovarea digitală, spune Refuah, sunt încă destul de departe de nivelul de 20% din totalul bugetelor alocate în acest sens, dar ar putea ajunge la acest nivel în doar câţiva ani. „Domeniul este aici la nivelul la care se afla digitalul în Israel în urmă cu patru ani. Potenţialul este foarte mare şi este mai mult decât suficient loc de creştere.„

    Strategia lui Refuah este clădită acum pe conceptul de start-up advertising, dar şi pe social media, o zonă care a crescut puternic în ultimii ani, precum şi pe segmentul mobil. „Digitalul ar trebui privit ca un teren de joacă pentru brandurile care pot astfel să testeze noi tehnici în domeniu„, spune Adrian Boţan. În tot cazul, campaniile creative pe care îşi pune amprenta Nir Refuah trebuie neapărat să includă tehnologia şi elemente precum aplicaţii mobile sau scanare de coduri QR.

    „Deschidere spre digital există, mai ales că domeniul este privit ca fiind unul mic, fără prea mari riscuri şi cu o investiţie destul de redusă. Piaţa trebuie însă educată„, lămureşte executivul. Altfel spus, trebuie modificată mentalitatea companiilor care aleg să se promoveze în mediul digital prin campanii pe termen scurt, cel mai adesea independente, cu bugete şi strategii separate faţă de restul metodelor de promovare. Ceea ce, de multe ori, poate duce la cheltuieli mai mari în ansamblu şi la discrepanţe în transmiterea mesajului.

    Chiar şi în ciuda acestor particularităţi de până acum ale domeniului, digitalul a fost nişa cea mai ferită de criză, în ciuda problemelor traversate de economia ultimilor ani. A scăzut doar un an şi apoi a reintrat pe creştere cu un avans anual chiar şi de 30%. Ceeace, în contextul unei pieţe în ansamblu care s-a tot restrâns, nu e deloc puţin lucru.

  • Negocierile între cele două Corei: Seulul şi Phenianul nu şi-au desemnat încă negociatorii, cu doar o zi înainte de eveniment

     Seulul încă mai aştepta marţi la prânz (6.00, ora României) identitatea şi funcţia negociatorilor nord-coreeni ce urmează să traverseze frontiera miercuri pentru a se prezenta la Hotelul Grand Hilton din Seul, ales să găzduiască reuniunea.

    “Nu ştim când va transmite (Coreea de) Nord lista delegaţilor săi”, a declarat pentru AFP o purtătoare de cuvânt a Ministerului sud-coreean al Unificării.

    “Aşteptăm de (marţi) dimineaţa”, a adăugat ea.

    După luni de tensiuni punctate cu ameninţări cu o adevărată apocalipsă nucleară, Coreea de Sud şi aliaţii săi, dar şi puteri regionale, cu China şi Japonia în frunte, şi-au exprimat satisfacţia faţă de faptul că Phenianul doreşte să reia un dialog.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Abenomics, doctrina şoc menită să revigoreze Japonia

    IN FAZA INIŢIALĂ, AMBIŢIOSUL PLAN AL PREMIERULUI ABE PĂREA CĂ DĂ ROADE. YENUL S-A DEPRECIAT CU PESTE 20% FAŢĂ DE PRINCIPALELE MONEDE DE REFERINŢĂ, oferind exportatorilor un spor nesperat de competitivitate, iar Bursa de la Tokio a crescut cu peste 60% din noiembrie până la jumătatea lunii mai. În această primăvară, unele companii din Japonia au muşcat momeala şi au acordat majorări salariale, în condiţiile în care unul dintre obiectivele de bază ale guvernului este creşterea consumului prin întărirea încrederii populaţiei în economie.

    La jumătatea lunii mai, datele oficiale arătau că economia Japoniei a crescut cu 3,5% în primul trimestru faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut şi cu 0,9% raportat la ultimele trei luni din 2012, prima dovadă clară că planul premierului a început să încurajeze consumatorii şi firmele, în pofida riscurilor care pândeau la orizont. Într-adevăr, numeroşi economişti au avertizat că avântul oferit de ieftinirea yenului ar putea fi artificial, că investitorii străini ar putea fi nemulţumiţi de deprecierea abruptă a monedei, că evoluţia volatilă a pieţelor ar putea fi pur speculativă, fără perspective de sustenabilitate pe termen lung, şi că politica de investiţii publice nu va da rezultate, sau că revenirea inflaţiei va avea un impact negativ asupra consumului.

    IN ULTIMELE CÂTEVA SĂPTĂMÂNI, POLITICILE PREMIERULUI SHINZO ABE ŞI ALE GUVERNATORULUI BĂNCII JAPONIEI Haruhiko Kuroda au fost lăudate de reputaţii economişti Paul Krugman şi Joseph Stiglitz, laureaţi ai Premiului Nobel, de directorul executiv al FMI Christine Lagarde, de preşedintele Asia Development Bank Takehiko Nakao, dar şi de mediul de afaceri japonez.

    Gigantul Sony a trecut recent pe profit după cinci ani de pierderi masive, datorită deprecierii yenului. Honda, un alt simbol al industriei japoneze, a anunţat cu mândrie revenirea în Formula 1, prezenţă care aminteşte de vremurile bune din anii ’80. Comercianţii de bunuri de lux se laudă cu cererea tot mai ridicată, iar un lanţ de restaurante low-cost a lansat o linie de localuri mai scumpe, pentru a atrage clienţii care au început să-şi permită o doză de extravaganţă.

    Ultima săptămână a lunii mai a servit însă Japoniei o doză nemiloasă de realitate. Bursa de la Tokio a pierdut 10% în doar câteva zile, înregistrând cea mai abruptă corecţie din luna martie a anului 2011, când a fost lovită de un cutremur devastator, urmat de un val tsunami care a cauzat cea mai gravă catastrofă nucleară din ultimii 25 de ani.

    DUPĂ CE AU ANTRENAT UN RALIU FULGERĂTOR AL BURSEI, investitorii dau semne că sunt sătui să gireze un plan cu multe necunoscute, în condiţiile de volatilitate extremă de pe piaţa obligaţiunilor guvernamentale. Randamentul obligaţiunilor guvernamentale japoneze cu maturitatea la 10 ani a atins săptămâna trecută 1%, maximul ultimelor 12 luni, în timp ce titlurile la scadenţe mai scurte se tranzacţionează de asemenea la minime multianuale.

    O parte din declin poate fi atribuită speculatorilor: unii jucători au considerat că pot marca profituri frumuşele dacă vând după o creştere de peste 60% a pieţei. Însă privind în perspectivă, investitorii nu mai par dispuşi să aştepte dezvăluirea celei mai dificile părţi a planului lui Abe: reformele structurale necesare pentru creşterea competitivităţii şi sustenabilităţii pe termen lung. Multe dintre acestea s-ar putea dovedi controversate din punct de vedere politic.

  • Fostul directorul general al Ţiriac Holdings, numit director general al Transgaz

     “Prin hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 8/04.06.2013 a fost eliberat din funcţia de director general domnul Rusu Ioan şi a fost numit în funcţia de director general (…)domnul Văduva Petru Ion”, se arată într-un comunicat transmis, miercuri, de Transgaz Bursei de Valori Bucureşti (BVB).

    Intenţia privind numirea lui Văduva în funcţia de director general al Transgaz a fost anunţată încă de la finele lunii aprilie de ministrul delegat pentru energie Constantin Niţă.

    La începutul lunii apriliei, CEO-ul Ţiriac Holdings, Petru Văduva, avocatul Radu Cernov, un director din OPSPI, Mihaela Preda, şi un actual membru al Consiliului de Administraţie al Transgaz, Ion Sterian, au fost numiţi în Consiliu de către Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI). Decizia a fost votată apoi pe 30 aprilie, în AGA, când a fost ales membru al Consiliului de Administraţie şi fostul director general Ioan Rusu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Are 27 de ani şi a refuzat oferte de joburi din America şi Emirate ca să îşi îndeplinească visul la Baloteşti

    De la un loc destinat doar pescuitului, Laguna Verde este azi un complex turistic: cabane, un restaurant cu specific pescăresc şi echipamente pentru sporturi acvatice în mijlocul câmpului.

    Alaska era liniştitoare, mai ales dimineaţa, când ne duceam la micul dejun, şi, până veneau clienţii, ne beam cafeaua pe ultima punte a vasului în timp ce traversam canalele dintre păduri„, îşi aminteşte Dan Mehedinţu unul dintre cele mai plăcute momente petrecute pe vasul de croazieră. În cei patru ani în care a lucrat traversând oceanele a văzut mare parte din lume, dar a hotărât să se întoarcă în ţară pentru a conduce împreună cu tatăl lui afacerea „Laguna Verde”.

    Construită în jurul unei bălţi aflate la 15 kilometri de Capitală, aceasta constă într-un restaurant cu specific pescăresc, 20 de căsuţe din lemn şi o vilă pentru cazare, pontoane prevăzute cu instalaţii de iluminare destinate pescuitului, dar şi hidrobiciclete, bărci, skyjet sau caiac canoe – cu o valoare totală de jumătate de milion de euro.

    Cu clienţii selectaţi atent, Mehedinţu mizează pe „oaza de linişte„ pe care tatăl lui a încercat să o găsească atunci când a venit prima oară în Baloteşti. Acum atât tatăl, cât şi fiul îşi petrec cea mai mare parte a timpului în „lagună„, împărţindu-şi activitatea între discuţiile cu clienţii – printre care pot fi văzuţi şeici sau politicieni –  coordonarea angajaţilor, inovaţii cum ar fi o fântână arteziană în mijlocul lacului sau alegerea mobilierului pentru restaurantul recent deschis.

    „M-am certat cu toată familia, iar apoi am pornit pe un vas de croazieră„, îşi descrie Mehedinţu începutul experienţei în domeniul restaurantelor, în 2001. În acea perioadă era student în anul trei la Facultatea de finanţe-bănci în cadrul ASE şi simţea că nu va continua în acest domeniu. Prin urmare, imediat ce a împlinit vârsta legală servirii de băuturi alcoolice a luat drumul mărilor şi oceanelor: „Aveam 21 de ani, câştigam 4.000 de dolari pe lună şi vedeam şi lumea„.

    Amuzat, îşi aminteşte că găsise o modalitate prin care să o facă mai uşoară: „Am găsit un job pe barcă în care trebuia să îi supraveghez pe chelnerii din barul personalului, astfel mi se permitea să mă trezesc la ora 11„. Soluţie pe care o consideră caracteristică stilului „descurcăreţ„ al românilor, care găsesc întotdeauna o portiţă prin care să muncească mai puţin. În cei patru ani în care a lucrat pe vas, a strâns 60.000 de dolari: salariul era de 50 de dolari, iar restul de bani veneau din bacşiş de la cei circa 4.000 de clienţi obişnuiţi cu servicii de lux.

    După ce s-a întors în ţară, şi-a cheltuit banii pe o maşină sport şi pe o casă şi a plecat să studieze în Elveţia la o şcoală de management hotelier. Şcoala presupunea un curs teoretic de şase luni şi un training practic în Washington, SUA, unde Mehedinţu a experimentat toate etapele muncii din industria HoReCa. A început cu spălatul vaselor şi bucătărie – pe care le numeşte un coşmar -, apoi cu gestionarea magaziei, până la marketingul şi contabilitatea unui restaurant.

    Managerii restaurantului de peste Ocean i-au propus să lucreze acolo, dar a ales să se întoarcă în Elveţia pentru a-şi continua studiile cu obţinerea unei diplome de master, tot în domeniul managementului hotelier. Deşi oferta de la americani era încă valabilă, iar altele au continuat să vină, din Dubai, Vietnam sau Taiwan, Mehedinţu a mizat pe România pentru continuarea afacerii începute de tatăl lui, în acea perioadă o baltă de pescuit.