Ritmul scăderii s-a redus însă faţă de trimestrul precedent (reducere cu 2,4% faţă de T2 2011). Dintre cele mai mari cinci economii europene, numai în Germania s-a semnalat o creştere a consumului gospodăriilor (0,8%), în timp ce Franţa, Italia, Spania şi Marea Britanie au consemnat scăderi de mai mult de 3%.
În schimb, est-europenii au cele mai bune rate de progres, în special Bulgaria, Estonia, Letonia, Slovenia, campioana fiind Lituania, cu o creştere de peste 10%.
Astfel de ieşiri nu sunt fără tâlc şi ele probabil se vor înmulţi în perioada următoare, întrucât sunt o armă cu multiplu efect: arată electoratului că premierul lucrează intens şi are curaj, pregăteşte tăierile de cheltuieli şi concedierile inevitabile de personal bugetar ce vor urma după vizita FMI şi continuă pe alte paliere lupta politică împotriva vechiului regim, după ce palierul preşedinţiei a rămas inatacabil, iar pe cel al justiţiei o luptă deschisă ar fi pe moment periculoasă, ţinând cont de avertizările UE.
Ponta criticase şi cu altă ocazie CNSC, spunând că e “numit de fostul guvern ca să nu ne lase pe noi”, însă era nevoie într-adevăr de o abordare mai belicoasă, spre a nu lăsa impresia că guvernul USL e şi acum victima conspiraţiilor băsiste ori că dă vina pe ele pentru neputinţele proprii. Şi, cel mai important, un ton ridicat faţă de slujbaşi de lux precum cei din INS, CNSC sau alţii îi e de folos premierului cu atât mai mult cu cât din vechile aşteptări legate de o nouă suspendare a lui Traian Băsescu n-a mai rămas nimic, după cum corect şi-a povăţuit Ion Iliescu discipolii: premierul pregăteşte împreună cu preşedintele vizita delegaţiei FMI, iar atacurile reciproce dintre cei doi s-au cam dus, ceea ce înseamnă că frustrarea din tabăra USL are nevoie măcar de câteva mici noi debuşee, ca să nu şi-l fixeze la un moment dat tocmai pe Ponta drept ţintă.
Acesta este tratamentul de supravieţuire într-o eră a globalizării prescris de cancelarul german Angela Merkel, cel mai puternic politican al Europei creditat de mulţi alţi lideri europeni ca autorul reţetelor anticriză bazate pe cure cu exces de austeritate. “Dacă în prezent Europa găzduieşte puţin mai mult de 7% din populaţia globului, produce aproximativ 25% din PIB-ul global şi finanţează 50% din cheltuielile globale cu securitatea socială, este evident că va trebui să muncească din răsputeri pentru a-şi păstra prosperitatea şi modul de viaţă”, a afirmat Merkel într-un interviu acordat publicaţiei britanice Financial Times.
Cifrele sunt incluse într-o notă privind limitele de cheltuieli reanalizate propuse pentru ordonatorii principali de credite în vederea elaborării proiectului de buget pe 2013, discutată în şedinţa de miercuri a Guvernului.
Documentul relevă că totalul cheltuielilor de personal va creşte cu 1,8 miliarde lei, pentru a se asigura revenirea la nivelul salariului existent în 2010, iar cheltuielile pentru cofinanţarea fondurilor europene vor fi majorate cu 2,7 miliarde lei.
Salariile bugetarilor au fost majorate cu 8% în luna decembrie, pentru revenirea la nivelul din vara lui 2010, iar banii vor fi încasaţi în luna ianuarie.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
După ani de zile în care s-a concentrat exclusiv pe producţia în străinătate, gigantul american General Electric, unul dintre cei mai importanţi jucători din industria mondială, se “întoarce” pe piaţa producătorilor locali. Şi nu este singurul exemplu, tot mai multe companii americane revenind pe scena industriei locale, scrie The Atlantic.
Miniştrii de finanţe ai zonei euro “au cedat după numai 11 ore de discuţii; unde sunt reuniunile de anţărţ, când am fi avut 72 de ore de discuţii încheiate cu un comunicat redactat incoerent din cauza consumului mare de cafea?” se întreba cu o undă de ironie sadică Paul Donovan, economist la UBS, într-o notă publicată după ce reuniunea Eurogroup din 20 noiembrie a amânat cu încă o săptămână o decizie privind următoarea tranşă de împrumut pentru Grecia.
Într-adevăr, s-au dus tensiunile de acum doi ani sau chiar de anul trecut, când liderii europeni stăteau nopţi întregi de sâmbătă şi duminică în negocieri pe tema salvării Greciei, a Irlandei sau a Portugaliei, cu singura grijă să iasă cu un comunicat înainte de deschiderea de luni a pieţelor financiare. Din punctul de vedere al vechiului joc de-a găsitul următoarei victime din zona euro, speculatorii şi-au cam pierdut tot anul acesta prezicând şi aşteptând să cadă Spania, adică să ceară şi ea oficial un pachet de ajutor de la UE şi FMI, aşa cum au făcut ţările mai sus menţionate.
Cum Spania s-a încăpăţânat până acum să evite asta, plictiseala a făcut ca în ultimele luni, presa financiară anglo-saxonă să caute alte ţinte, respectiv Italia şi, mai nou, Franţa, proaspăt deposedată de ratingul ei perfect AAA de către Moody’s şi gratulată cu o copertă în The Economist reprezentând un snop de baghete franţuzeşti în chip de bombă cu fitil şi cu titlul “Bomba cu ceas din inima Europei”. S-a supărat însuşi ministrul industriei, Arnauld Montebourg, care a asemuit The Economist cu Charlie Hebdo, nefericitul periodic francez unde au apărut caricaturile cu Profetul Mahomed. Numai că urmările practice au cam lipsit, atât pe pieţele de acţiuni, cât şi pe cele de obligaţiuni, iar temuta explozie a primelor de risc pentru datoria Franţei nu s-a întâmplat.
Explicaţia calmului ţine de faptul că Banca Centrală Europeană, după ezitări îndelungi, s-a dat pe brazdă şi şi-a adaptat pe rând politicile în aşa fel încât să calmeze pieţele, respectiv cele două mari temeri ale acestora: frica de o secetă de lichiditate cauzată de lipsa de bani ori de încredere a băncilor de a se mai împrumuta între ele şi spaima creditorilor că nu-şi mai pot recupera banii investiţi în datoria ţărilor cu probleme. Răspunsul BCE a culminat cu cele două runde de creditare ieftină pentru bănci (LTRO – long term refinancing operations), din decembrie 2011 şi februarie 2012, în urma cărora peste 800 de bănci au beneficiat în total de peste 1.000 mld. euro pe trei ani, la o dobândă simbolică.
Ulterior, în vară, în media a început să plouă cu ameninţări că va urma prăpădul pe pieţe, pe motiv că investitorii vor sancţiona faptul că austeritatea, cerută tot de ei, a lovit în economiile europene în loc să le ajute să se dezândatoreze. Astfel încât, în septembrie, BCE a evitat respectivul prăpăd, oferind pieţelor acadeaua supremă: un program nelimitat de achiziţii de obligaţiuni cu scadenţa de până la trei ani (OMT – Outright Monetary Transactions), cu scopul de a reduce dobânzile cerute de creditori statelor cu probleme. Iar în paralel, BCE împreună cu CE au reuşit în sfârşit să schiţeze planul uniunii bancare europene începând din 2013, care acceptă ideea creării în timp a unor obligaţiuni comune ale zonei euro şi a unei scheme de garantare în comun a depozitelor, atenuând astfel grijile creditorilor privaţi ai statelor de pe continent. Şeful CE, Jose Barroso, a prezentat chiar un plan concret de federalizare a UE pentru următorii cinci ani, la capătul căruia va exista o uniune bugetară, bancară, fiscală şi economică aproape completă. Trebuie subliniat că un astfel de plan concret era de neimaginat în 2010, iar neînţelegerile dintre liderii europeni pe tema uniunii bancare au fost depăşite abia în ultimele două luni.
Aşa se explică de ce, în sondajul din noiembrie al agenţiei Fitch Ratings efectuat în rândul a 97 de investitori de portofoliu cu active administrate de cca 7.400 mld. dolari, 86% dintre ei au spus că programul OMT şi planurile de uniune bancară sunt “paşi pozitivi majori spre rezolvarea crizei” şi numai 14% cred că “presiunile pieţei vor reîncepe să crească asupra Spaniei şi Italiei”. În acelaşi timp, 91% dintre investitorii chestionaţi de Fitch consideră problema datoriei publice din zona euro drept principalul risc la adresa pieţelor de credit; în sondajul Fitch din urmă cu un trimestru, proporţia corespunzătoare era de 97%. Nici măcar perspectiva întoarcerii recesiunii nu-i mai preocupă aşa de tare: de la 80% care o percepeau drept un factor de risc în sondajul precedent, proporţia a scăzut acum la 70%, în ciuda faptului că recesiunea s-a materializat deja în zona euro, unde economia s-a contractat cu 0,2% în T2 şi cu 0,1% în T3.
În aceste condiţii, mai rămâne de actualitate spectrul unor furtuni financiare care să precipite spargerea zonei euro? “E improbabil, în opinia mea. Da, sunt probleme serioase şi unele riscuri se pot materializa. Dar voinţa politică există şi este foarte puternică în direcţia păstrării monedei unice”, a declarat pentru Business Magazin preşedintele RBS România, Henk Paardekooper. “Sunt 60 de ani de integrare europeană, cu toate avantajele pe care aceasta le-a adus, creşterea calităţii vieţii şi prosperitatea aferentă. Unul dintre pilonii pe care Europa s-a clădit este intenţia de a aduce o pace durabilă. E complicat cu 17 ţări, dar sunt sigur că de fiecare dată când criza cunoaşte episoade de acutizare, politicienii vor găsi o soluţie, atâta vreme cât există o presiune politică enormă de a ţine unită zona euro”, conchide bancherul olandez. Numai că, adaugă el, “de obicei, politicienii nu acţionează decât când vine momentul adevărului. Adică aşteaptă până când nişte evenimente majore devin iminente sau au loc pe piaţă şi abia apoi reacţionează adecvat. Vom mai vedea momente de tensiune. Dar ele vor fi depăşite. Este foarte evident”.
Dincolo de planul financiar, care e însă perspectiva economiei reale? Prognoza CE indică o scădere a PIB cu 0,4% în acest an, urmată de o creştere firavă de 0,1% la anul şi de 1,4% în 2014 (prin comparaţie, noi stăm bine, cu o creştere de 2,2% prevăzută pentru 2013 şi 2,7% în 2014). Efectele se văd în grevele şi manifestaţiile din Europa şi în diverse iniţiative de declarare a autonomiei unor zone (cel mai nou, Catalonia). Cum subiectul protestelor sociale e rareori văzut la noi altfel decât prin clişeul “să pună mâna să muncească”, o să-l sărim. Nu-l sare însă Deutsche Bank, care a făcut recent un studiu de unde reiese că evoluţia popularităţii partidelor de extremă dreapta (gen Zorile Aurii din Grecia) din 1995 încoace reproduce cu o fidelitate uimitoare evoluţia ratei şomajului în Europa.
Vinerea trecută, şomajul în zona euro a atins un nou record în octombrie – 11,7%, ceea ce înseamnă 18,7 milioane de oameni, cu 2,1 milioane mai mulţi decât anul trecut. Exact acele ţări lăudate pentru că au fost campioane la reducerea costurilor cu forţa de muncă, în primul rând Grecia, au avut de-a face cu reversul medaliei – deteriorarea cererii interne, adică a unui motor esenţial de creştere economică.
“Strategia Europa 2020 prevede obiective pretenţioase pentru domeniul cercetări şi dezvoltării. România vrea să atingă 2% din PIB la cheltuieli pentru cercetare până în 2020. Acum suntem departe de acel nivel, anul trecut am avut 0,48% din PIB”, a afirmat Dobrescu la o conferinţă a Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP).
El a arătat că România stă foarte prost la mai multe capitole comparativ cu statele europene, precum performanţele care vizează competitivitatea, politica industrială, strategia pentru sănătate, precum şi performanţele în domeniul inovării.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Acestea sunt concluziile unui sondaj online realizat în septembrie de compania de cercetare de piaţă din Marea Britanie Yougov. Potrivit sondajului, 48% dintre respondenţi se aşteaptă ca situaţia economică a României să se înrăutăţească anul viitor. În acelaşi timp, principala îngrijorare pentru peste 60% dintre cei chestionaţi este legată de presiunea cheltuielilor zilnice asupra bugetelor personale, proporţia crescând uşor odată cu vârsta.
Astfel, 65% dintre cei chestionaţi au declarat că nu au reuşit să pună nimic deoparte în acest an şi 73% dintre ei şi-au anulat sau şi-au amânat investiţiile majore pentru următoarea perioadă.
Pentru a echilibra bugetele personale şi pentru a menţine sub control cheltuielile neprevăzute, 70% dintre cei care nu reuşesc să economisească apelează la credite de consum cu valoare mică, pe termen scurt, în timp ce 30% dintre români apelează la cardurile de credit. Principalul criteriu pentru achiziţionarea acestor produse financiare este rapiditatea cu care pot beneficia de o linie de creditare care să echilibreze pe termen scurt bugetele personale.
Cercetarea, realizată pe un eşantion de 2.028 de respondenţi, face parte dintr-o iniţiativă la nivel global a grupului britanic International Personal Finance (IPF), din care face parte şi Provident Financial România. Sondajul s-a desfăşurat în toate cele şase ţări în care grupul este prezent – România, Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria şi Mexic – şi are rolul de a identifica modalitatea în care consumatorii percep climatul socio-economic şi care sunt cele mai importante probleme pentru aceştia.
În acest context, Provident susţine programul naţional de educaţie financiară “Bugetul familiei”desfăşurat de Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România sub patronajul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi cu sprijinul Comisiei pentru Supravegherea Sistemului de Pensii Private. Acesta are scopul educării clienţilor în planificarea bugetelor personale şi în controlarea eficientă a banilor.
“Consolidarea fiscală trebuie să se concentreze pe reduceri de cheltuieli şi nu pe majorări de taxe. Este esenţial ca efortul de consolidare să fie perceput ca fiind credibil, ireversibil şi structural pentru a avea un impact asupra randamentelor obligaţiunilor guvernamentale”, a declarat Draghi, citat de CNBC, într-un discurs la Universitatea Bocconi din Milano. Tot joi, Joerg Asmussen, membru în consiliul director al BCE, a declarat că ţările din zona euro, inclusiv Germania şi Franţa, trebuie să-şi reformeze economia şi să facă eforturi mai mari pentru a-şi păstra nivelul de trai.