BusinessMagazin

Tag: romania

  • Lukoil vrea să învie cel mai bun ulei de motor din perioada comunistă, uitat de români în ultimii 25 de ani

    Felix Dragu enumeră repede numele principalilor săi concurenţi: Total, Chevron, Repsol, Castrol, Prista Oil, Mol. Se raportează la ei cu multă seriozitate, aceştia fiind motivul pentru care produsele sale au deocamdată doar 20% dintr-o piaţă care nu creşte foarte repede şi pe care o cunosc în detaliu doar specialiştii, fie ei producători de ulei, inginerii din fabrici, producători de maşini sau mecanicii din service-urile auto. Piaţa de uleiuri din România continuă să scadă de câţiva ani încoace, odată din cauza problemelor economice, dar în special pe fondul performanţei mai bune a uleiurilor, care au o durată de viaţă mai lungă decât în trecut.

    În 2006, când Lukoil separa fabrica de ulei în vederea câştigării de cotă de piaţă, volumul total al pieţei era de 180.000 de tone, după cum arată datele Lubrichem, Patronatul Producătorilor şi Importatorilor de Lubrifianţi, Chimicale şi Accesorii Auto. În 2008, piaţa s-a contractat până la 160.000 de tone, pentru ca din 2010 să se menţină la un volum de 100.000 de tone. Dintre acestea, aproximativ 70.000 de tone reprezintă piaţa industrială. La un preţ mediu de 2.000 de euro pe tonă, vorbim despre o piaţă de 200 de milioane de euro.

    Dragu lucrează în Lukoil de la sfârşitul anilor ’90. S-a angajat imediat după facultate ca economist la rafinăria Petrotel Lukoil, s-a mutat apoi la Bucureşti şi a condus divizia de raportare financiară a Lukoil România, iar din 2007 s-a mutat pe poziţia de CFO la Lukoil Lubricants Eastern Europe.

    Conducerea rafinăriei Petrotel Lukoil a decis în 2006 să separe producţia de ulei de rafinărie. În 2005, această măsură fusese luată în rafinăriile grupului din Rusia, fiind apoi urmată de toate rafinăriile din grup. „Lukoil a separat divizia de uleiuri pentru a căuta separat soluţii şi resurse pentru noi tehnologii pe această piaţă care diferă de cea a produselor albe“, explică Felix Dragu, care ocupă de anul trecut funcţia de director general al companiei. Din 2005, Lukoil Lubricants a urcat pe locul 7 în topul internaţional al producătorilor de ulei dominat autoritar de Shell, Mobil sau Chevron.

    Divizia din România, care coordonează un cluster regional de zece ţări (Bulgaria, Serbia, Croaţia, Muntenegru, Grecia, Cipru, Albania, Malta, Macedonia, Italia), livrează deocamdată cea mai mare parte a producţiei pe piaţa locală, unde merg 70% din cele 40.000 de tone produse anual la fabrica din Ploieşti. Facilitatea de producţie a Lukoil Lubricants Eastern Europe se află la Ploieşti, în incinta rafinăriei.

    De la separarea producţiei, Felix Dragu spune că singurele relaţii comerciale dintre cele două fabrici „sunt că noi luăm de la ei curent electric şi utilităţi, iar noi le vindem ulei“. În fabrică lucrează acum 99 de persoane, dintre care 80% sunt în zona de producţie şi restul administrativ şi vânzări, iar aceştia scot pe piaţă o gamă de 140 de produse constante, dintre cele 600 ale grupului Lukoil. „Gama noastră este compusă din produse regionale, specifice pentru un anumit tip de climă şi consum din clusterul nostru. Practic, noi producem pentru clusterul nostru, care este Europa“, spune Felix Dragu. Cea mai importantă parte a producţiei, 70%, merge în România, unde cota de piaţă a companiei este de 20%, în Bulgaria, unde cota de piaţă este de 11%, dar şi în toată reţeaua de benzinării a Lukoil din Europa. După cum spune Felix Dragu, vânzările de ulei din benzinării reprezintă o parte foarte mică din vânzări, fiind considerate vânzări de urgenţă. De asemenea, directorul LLK Eastern Europe crede că vânzările de ulei din hipermarketuri se vor reduce mult, deoarece şoferii care îşi schimbă singuri uleiul devin o excepţie.

  • Orange nu mai face achiziţii în România şi Belgia, dar cumpără un competitor de pe piaţa din Spania

    “Credem că suntem bine poziţionaţi pe cele mai multe pieţe pe care suntem prezenţi şi nu mai avem nevoie de alte fuziuni şi achiziţii. Spania a fost un caz special. În Belgia şi România, lucrăm pentru a ajunge la înţelegeri cu jucătorii care există deja pe piaţă, pentru a răspunde nevoii de oferte pentru telefonie fixă şi mobilă”, a declarat Stephane Richard, CEO-ul Orange.

    Richard anunţa, în septembrie anul trecut, că Orange ia în calcul consolidarea poziţiei în ţări precum Spania şi Polonia şi achiziţionarea de active în domeniul telefoniei fixe în Belgia şi România.

    Orange a înaintat o ofertă de cumpărare către compania Jazztel, aceasta fiind cea mai mare ofertă de preluare a unui competitior iniţiată de compania franceză în ultimii aproape zece ani, potrivit Bloomberg.

    Compania oferă 13 euro per acţiune Jazztel, cu 22% mai mult decât valoarea pe care titlurile Jazztel au avut-o la care închiderea bursei din Madrid în 12 septembrie, potrivit declaraţiei celor două companii.

    Realizarea tranzacţiei depinde acum de hotărârea acţionarilor Jazztel în ceea ce priveşte cedarea a cel puţin jumătate din portofoliul de acţiuni, în condiţiile în care conducerea, care deţine 15% dintre acţiuni, şi-a dat deja acordul pentru vânzare.

    În cazul acceptului acţionarilor, tranzacţia ar urma să se încheie la începutul anului viitor.

    “Orange şi Jazztel împreună este combinaţia a două poveşti de succes în Spania. Pe fondul revenirii economiei, este timpul să ne întărim prezenţa pe piaţa din Spania”, a declarat Stephane Richard, CEO-ul Orange.

    Orange este a treia mare companie din domeniul telecomunicaţiilor din Spania, după Telefonica şi Vodafone.

    Această preluare ar însemna pentru Orange câştigarea celor 1,5 milioane de abonaţi la Internet ai furnizorului Jazztel, precum şi posibilitatea de a le oferi acestora pachete de servicii integrate de cablu, Internet şi telefonie mobilă.

    Jazztel s-a extins în ultimii ani în Spania, datoriă ofertelor de Internet la preţuri mici. Ulterior, Jazztel a adăugat servicii de telefonie fixă şi mobilă, cu scopul de a câştiga o parte dintre clienţii Telefonica. Jazztel foloseşte în prezent infrastructura companiei franceze pentru a furniza serviciile de telefonie mobilă.

    Veniturile companiei au crescut în fiecare trimestru din 2008 până în prezent, iar în acest an vânzările ar putea ajunge la 1,2 miliarde de euro, de patru ori mai mult faţă de nivelul din 2007, potrivit estimărilor Bloomberg.

    Jazztel a anunţat săptămâna trecută că negociază cu TeliaSonera pentru a cumpăra subsidiara Yoigo din Spania a companiei suedeze. În contextul negocierilor cu Orange, Jazztel a întrerupt pentru moment discuţiile cu TeliaSonera.

    Ultima dată când Orange a cumpărat un competitor cu o sumă de peste 3 miliarde de euro s-a întâmplat în 2005, când grupul francez a preluat compania de telecomunicaţii spaniolă Amena, pentru 6,4 miliarde de euro, potrivit datelor Bloomberg.

    Acţiunile Jazztel au deschis în creştere cu 6,2%, marţi, pe bursa din Madrid, fiind suspendate în timpul şedinţei de luni, după ce au înregistrat un avans de până la 17%. Titlurile Orange, în schimb, au scăzut cu 1,1%, pe bursa din Paris.

  • IKEA retrage de pe piaţă un leagăn pentru copii

    “În urma utilizării leagănelor pentru copii GUNGGUNG, s-a observat riscul ca sistemul de suspendare să se desprindă de structura de suport. Ca urmare, produsul a fost retras de la vânzare din toate magazinele IKEA din lume.

    Produsele GUNGGUNG retrase de pe piaţă au următoarele coduri: 702-439-72, 502-439-73, 302-439-74 şi 402-730-36. Numai produsele menţionate mai sus sunt incluse în această acţiune de retragere de produs”, se arată în comunicatul companiei.

    KEA deţine 280 de magazine în 26 de ţări şi are 127.000 de angajaţi. În România, magazinul IKEA a fost deschis în martie 2007. Magazinul IKEA din România a fost al 253-lea deschis în a 35-a ţară. Până în luna martie 2010 a fost operat în sistem de franciză locală, iar după aceea IKEA România a devenit parte din IKEA Group.
     

  • Un român trebuie să muncească în medie opt ani pentru a câştiga salariul lunar al directorului companiei

    Un angajat al unei companii din România trebuie să muncească în medie opt ani pentru a câştiga salariul directorului general dintr-o lună, diferenţa dintre salariul angajatului şi al şefului companiei fiind cea mai mare din Europa.

    Odată cu numirea sa în fruntea Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), Mişu Negriţoiu, fostul preşedinte al ING Bank România, şi-a publicat în declaraţia de avere venitul câştigat în fruntea celei de-a şaptea bănci după valoarea activelor de pe piaţa locală. Negriţoiu a încasat anul trecut 2,3 milioane de lei (514.000 euro), echivalentul unui venit lunar de 43.000 de euro, de la ING Bank, unde ocupa funcţia de preşedinte, potrivit datelor din propria declaraţie de avere. Prin comparaţie, salariul mediu al unui angajat din bancă este de circa 900 de euro, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică. Aşadar, un salariat de nivel mediu din ING Bank ar trebui să lucreze aproximativ patru ani pentru a câştiga echivalentul unui salariu al preşedintelui companiei, în timp ce un absolvent care se angajează ajunge la salariul şefului în 12 ani.

    Datele consultate de Business Magazin arată că cele mai mari discrepanţe din Europa între salariile executivilor şi cele ale angajaţilor obişnuiţi cu nivel salarial mediu şi mic sunt în România. Potrivit unei analize a Federaţiei Angajatorilor din Europa (FEE) şi a Eurostat, un angajat cu salariu mediu din România trebuie să muncească 12 zile pentru a lua salariul şefului companiei dintr-o oră lucrătoare, în timp ce angajatul cu cel mai mic salariu din firmă are nevoie de 29 de zile. Aşadar, între angajat şi şef există în medie un raport de 1 la 100, adică angajatul munceşte opt ani pentru a câştiga salariul directorului general dintr-o lună calendaristică. După România, raporturile cele mai dezechilibrate între veniturile şefilor şi angajaţilor apar în Ucraina, Rusia şi Spania. În Bulgaria, de exemplu, un angajat cu salariu mediu câştigă în şapte zile salariul şefului dintr-o oră, iar cel cu salariul cel mai mic are nevoie de 11 zile. Cel mai bine în clasament stă Norvegia, unde şeful câştigă într-o oră cât angajatul în două zile lucrătoare, adică un raport de 1 la 16.

    Problema diferenţelor uriaşe de salarii între CEO şi angajaţi nu este nouă. În Statele Unite ale Americii se discută încă din anii 1970 despre aceste aspecte. Dacă în 1976 un director general câştiga de 36 de ori peste angajatul mediu, în 1993 salariul ajunsese de 131 de ori mai mare. Asta a determinat regulatorii federali să forţeze companiile să dezvăluie, în premieră, detalii despre pachetele executivilor, în speranţa că boardurile vor deveni mai reticente să aprobe pachete gigantice, ca urmare a creşterii transparenţei. „Imediat ce pachetele au devenit publice, în presă au aparut clasamente de salarii, aspect care în loc să ducă la o scădere a condus la o creştere fantastică, pentru că i-a încurajat pe cei din nivelurile de top management să îşi compare salariile între ei“, spune Radu Manolescu, managing partner al companiei de executive search K.M. Trust & Partners. În prezent, în SUA un CEO câştigă de 369 de ori mai mult decât lucrătorul mediu. Bloomberg arată că în top 500 companii întocmit de Standard & Poor’s raportul este 1:204, iar în top 100 companii la nivel mondial este 1:495.

    Dragoş Damian, CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy, observă că nu neapărat salariile directorilor generali care activează în România sunt mari, ci că salariile angajaţilor sunt mici. „Ţările unde se înregistrează diferenţele cele mai mari mari au un nivel extrem de coborât al salariului mediu pe economie şi sunt în general ţări în curs de dezvoltare. Aceleaşi ţări sunt ştiute ca fiind ţări cu nivel sporit al fiscalităţii muncii, al rotaţiei angajaţilor şi al muncii la negru, cu cote ieşite din comun ale evaziunii fiscale şi, în contrast, cu niveluri reduse ale productivităţii“, spune Damian. Şeful Terapia crede că absolvenţii de liceu, şcoli postliceale şi facultăţi intră în piaţa muncii fără pregătire adecvată şi sunt remuneraţi la nivel de începători, întrucât companiile bugetează şi cheltuieli legate de instructajul personalului – unde „costurile sunt enorme“.

  • MFE: Schema de finanţare a locurilor de muncă pentru tineri, funcţională de la 1 ianuarie 2014

    ”Schema de finanţare a locurilor de muncă pentru tineri este funcţională în România de la data de 1 ianuarie 2014. Măsurile sunt finanţate momentan din bugetul asigurărilor sociale şi din bugetul de stat, sumele cheltuite urmând a fi decontate de Comisia Europeană după ce aprobă Programul Operaţional Capital Uman 2014 – 2020. Deci, nu există nicio întârziere în implementarea acestei scheme în România”, se arată într-un comunicat al MFE remis, duminică, agenţiei MEDIAFAX.

    Ministerul Fondurilor Europene precizează că a transmis Comisiei Europene versiunea oficială a acestui program în data de 6 august şi că şi alte state membre UE au optat să finanţeze din buget măsurile aferente Iniţiativei Locuri de Muncă pentru Tineri, urmând să le deconteze ulterior din Fondul Social European deoarece nu au încă programele operaţionale aprobate de CE.

    Schema se finanţează prin Programul Operaţional Capital Uman 2014 – 2020, program pentru care Ministerul Fondurilor Europene este autoritate de management, iar Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice este responsabil cu implementarea efectivă.

    Conform sursei citate, sume pentru tineri prevăzute în Programul Operaţional Capital Uman 2014 – 2020 sunt: Axa Prioritară 1 – 212 milioane de euro; Axa Prioritară 2 – aproximativ 362 milioane de euro.

    Pe Axa prioritată 1, 106 milioane de euro sunt din Iniţiativa Locuri de Muncă pentru Tineri (Youth Employment Initiative -YEI), pentru trei regiuni în care rata şomajului la nivelul anului 2012 în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 16-24 ani este mai mare de 25%, respectiv Centru, Sud-Est şi Sud-Muntenia. Alocarea financiară menţionată este aferentă anilor 2014-2015, plăţile efective pentru proiecte putându-se realiza până în anul 2018. La această sumă, România a alocat încă aproximativ 106 milioane de euro din fondurile europene care i-au fost alocate din Fondul Social European (FSE), precizează MFE.

    Pe Axa Prioritară 2, având în vedere importanţa susţinerii tinerilor din perspectiva creşterii ratei de ocupare în rândul acestui grup ţintă, România a alocat alte aproximativ 362 milioane de euro pentru finanţarea măsurilor de susţinere a tinerilor în celelalte cinci regiuni (Bucureşti-Ilfov, Nord-Est, Nord-Vest, Vest, Sud-Vest Oltenia). Această sumă dedicată tinerilor poate fi decontată de România din FSE până în 2023, se mai arată în comunicat.

    ”Ne propunem ca prin Axa Prioritară 2 să continuăm finanţarea şi pentru tinerii din cele trei regiuni care sunt finanţate din Iniţiativa Locuri de Muncă pentru Tineri după anul 2015 în cazul în care la nivelul UE nu se va decide prelungirea acesteia”, precizează MFE.

    Conform sursei citate, Programul Operaţional Capital Uman 2014 – 2020, transmis Comisiei Europene de către Ministerul Fondurilor Europene în data de 6 august 2014, prevede măsurile dedicate acestui grup ţintă precum: măsuri active de ocupare; îmbunătăţirea nivelului de educaţie şi competenţe; încurajarea participării pe piaţa muncii; încurajarea antreprenoriatului şi a ocupării pe cont propriu; încurajarea mobilităţii forţei de muncă; alte măsuri pentru implementarea Garanţiei pentru Tineret.

    Preşedintele Traian Băsescu a afirmat, la Mamaia, la Şcoala de Vară a PMP, că României i s-au alocat peste 100 de milioane de euro, bani europeni, pentru crearea de locuri de muncă pentru tineri, sumă din care până în prezent Guvernul nu a cheltuit ”niciun leu”.

    El le-a explicat celor prezenţi că subiectul ”locuri de muncă pentru tineret” a preocupat Consiliul European încă din 2012, decizii importante fiind luate în 2013, care s-au manifestat prin alocarea de resurse financiare pentru fiecare ţară. Astfel, în programul ”Locuri de muncă pentru tineret” România are alocaţi 106 milioane de euro, bani care trebuie cheltuiţi în perioada 2014-2015.

    ”Dacă aceşti bani nu se cheltuie, se realocă altor ţări. Trebuie să cheltuim 106 milioane de euro destinaţi creării de locuri de muncă pentru tineri. Până acum s-au cheltuit zero lei. Programul transmis de Guvern la Comisia Europeană nici măcar nu este aprobat, ceea ce e nepermis”, a pus preşedintele.

    Şeful statului a menţionat că banii sunt destinaţi regiunilor Centru, Sud-Muntenia şi Sud-Est, unde şomajul în rândul tinerilor depăşeşte 25%.

    ”Dacă aş fi în locul vostru, aş face zilnic proteste la Guvern pentru că nu sunt bani pe care să îi ai la dispoziţie multă vreme, ei sunt pentru perioada 2014-2015. La 31.12.2015, aceşti bani se realocă altor ţări”, a spus Băsescu.

    El le-a mai transmis tinerilor că la nivelul Uniunii Europene în proiectul ”Garanţii pentru tineri” sunt create trei surse de finanţare, respectiv programul ”Locuri de muncă pentru tineret”, cu cele 106 milioane de euro, accesarea de bani din Fondul Social European şi Banca Europeană de Investiţii, unde finanţarea este rambursabilă în 20 de ani, dar nu de către tineri, ci de către stat.

    ”Asta este ce au putut face alţii pentru noi şi niciuna dintre cele trei surse nu a fost utilizată pentru crearea de locuri de muncă pentru tineri pentru simplul motiv că acest Guvern nu ştie să utilizez decât banii de la buget pe care îi utilizează discreţionar. Preponderent merg către pomeni electorale care, spun ei, că aduc voturi, dar nu aduc şi locuri de muncă. Asta arată dispreţul şi mentalitatea deformată a politicienilor care astăzi iau decizii”, a spus Băsescu.

    El a susţinut că programul ”Garanţii pentru tineri” este recomandat să aibă ca sursă de finanţare şi contribuţia naţională, iar Guvernul poate să aloce bani pentru a crea locuri de muncă.

    ”Din acest punct de vedere cred că iarăşi avem deficienţe de înţelegere a priorităţilor. Nimeni nu spune că nu avem probleme sociale, dar problematica socială se rezolvă chipurile către cei care sigur merg la vot şi fără niciun fel de prioritate către tinerii care presupune Guvernul PSD că nu prea merg la vot sau nu votează cu ei”, a spus Băsescu.

  • Vicepremierul Chinei va efectua o vizită oficială în România la sfârşitul lui septembrie

    Premierul Victor Ponta s-a aflat în perioada 30 august – 3 septembrie într-o vizită oficială în China, la invitaţia omologului chinez Li Keqiang, ca răspuns la vizita întreprinsă în România de acesta din urmă în noiembrie 2013.

    Victor Ponta s-a aflat la Beijing împreună cu vicepremierii Liviu Dragnea şi Daniel Constantin, precum şi cu miniştrii Ioan Rus şi Constantin Niţă. Delegaţia României a avut convorbiri oficiale cu premierul Li Keqiang şi a fost primită de către preşedintele Chinei, Xi Jinping.

    Premierul Ponta i-a invitat pe oamenii de afaceri chinezi să investească în România în domenii precum agricultura, energia şi infrastructura, subliniind că ultimele două sunt direcţii strategice de dezvoltare pentru România.

  • Tânăra profesoară de engleză care a ajuns specialist în marketing la o corporaţie din Australia

    “După ce am terminat studiile în România, am aplicat pentru o viză permanentă de Australia, iar după un an de zile am părăsit România“, povesteşte pe scurt Cristina Iordache, care trăieşte acum în ţara cu unul din cele mai mari salarii minime pe oră din lume, de circa 16 dolari, de aproape 13 ori mai mult decât în România. Cristina Iordache fusese în vizită în Australia în anul al treilea de facultate, „vizită care m-a făcut să mă îndrăgostesc de acest continent exotic de la capătul lumii, înconjurat de oceane“.

    În Sydney locuiesc 4,6 milioane de persoane, acesta fiind cel mai mare centru financiar şi industrial al Australiei. La obţinerea vizei pentru Australia a contribuit faptul că a lucrat ca profesor de limba engleză timp de un an în România şi cunoştea foarte bine limba. După o călătorie de aproape 30 de ore cu avionul, în octombrie 2005, a ajuns în oraşul australian. „Primul an a fost cel mai greu din punctul de vedere al acomodării la o climă nouă, la anotimpuri opuse celor din emisferă nordică, la o civilizaţie nouă, la un accent de engleză cu totul diferit de cel care se studiază în România.“

    În opinia ei, Sydney este oraşul oportunităţlor, şansele de găsire a unui job fiind foarte mari. „În Australia există un potenţial de câştig mult mai mare, salariul mediu pe economie fiind de 1.122 de dolari pe săptămână, în timp ce joburile din marketing pot fi plătite cu 1.200 de dolari până la 1.700 de dolari pe săptămână.“ Altfel spus, salariul lunar variază între 4.800 şi 6.800 de dolari pentru cei care lucrează în marketing. Despre costul vieţii ea spune că un coş de cumpărături pentru o săptămână ajunge la 150 de dolari, în timp ce transportul poate costa 30-40 de dolari pe săptămână, iar hainele din magazine cum ar fi Kmart, BigW sau Target pot fi găsite cam la aceleaşi preţuri ca în România.

    În Sydney chiria ajunge la 700 de dolari pe săptămână pentru un apartament cu două camere din centrul oraşului. „Am locuit în chirie timp de nouă ani, iar recent mi-am cumpărat împreună cu logodnicul meu un townhouse (casă) cu patru dormitoare la o distanţă de 30 de minute cu trenul de centrul oraşului Sydney.“ Pentru ea rampa de lansare în marketing a fost un job la o şcoală de limbă engleză, unde s-a familiarizat cu câteva strategii de marketing. După doar un an ea a obţinut un job de marketing manager la un institut educaţional. „În acelaşi timp, am urmat şi un curs de business şi marketing pentru a aprofunda cunoştinţele în acest domeniu.“ În urmă cu doi ani a aplicat pentru poziţia de market manager în cadrul companiei Hotels Combined, pe care o ocupă acum. „Pentru mine a constituit o oportunitate nemaipomenită faptul că am combinat experienţa acumulată în România în domeniul traducerilor cu experienţa de şase ani în marketing din Australia.“

    Pentru HotelsCombined, un motor de căutare şi comparare de tarife la cazare din toată lumea, lucrează peste 200 de persoane doar în Sydney, cele mai importante departamente fiind cel de IT şi departamentul internaţional, din care face ea parte. „Departamentul internaţional este format din persoane originare din ţările pe care HotelsCombined le consideră cheie, România fiind una din ele. HotelsCombined este prezent în România cu aproape 5.000 de unităţi de cazare.“

    Acest motor caută practic în mii de site-uri de rezervare online, precum Booking, Agoda, Hotels, Expedia, Hotelclub, în funcţie de filtrele după care utilizatorul face selecţia (preţ, număr de stele, tip de cazare, tematica unităţii de cazare, evaluare oaspeţi, facilităţi, inclusiv dacă micul dejun este inclus sau nu). În baza de date a HotelsCombined se găsesc peste 800.000 de unităţi de cazare. „România este încă o ţară în dezvoltare în ceea ce priveşte comerţul online comparativ cu celelalte ţări pe care le reprezintă colegii mei, însă am observat o creştere graduală la rezervările online pe www.hotelscombined.ro în cei doi ani de când lucrez aici. Sunt foarte puţine companii în Australia care să aibă legături puternice cu România cum este HotelsCombined, şi pentru asta sunt foarte recunoscătoare şi mă bucur că sunt în contact constant cu România prin natura jobului meu.“

    Cristina Iordache subliniază că îi place Australia pentru oportunităţile de carieră şi afaceri pe care le oferă, dar şi pentru diversitatea culturală, pentru oamenii relaxaţi şi binevoitori, pentru „plajele infinite şi aerul curat, pentru verdele veşnic de-a lungul celor patru anotimpuri“.

    Îi mai place în Australia meritocraţia – „majoritatea companiilor din Australia se concentrează pe dezvoltarea şi formarea personalului şi oferă şanse egale tuturor angajaţilor de a avansa“ –, dar şi locul unde a ajuns să lucreze – „HotelsCombined este unic nu numai prin evoluţia rapidă, dar şi pentru un mediu de lucru destul de relaxant şi uşor de abordat – angajaţii poartă jeans şi tricouri în locul ţinutelor office; directorii şi managerii lucrează unii lângă alţii (nu există birouri private) şi, cel mai important, orice schimbări ale website-ului sunt făcute în mod rapid şi eficient, fără prea multă birocraţie“.

  • Bărbaţii din România plătesc 26.000 de euro pe zi pentru Viagra şi alte pastile care tratează impotenţa

    Filmul „Love and Other Drugs“, o comedie romantică din 2010, descrie poate cel mai bine impactul avut de substanţa magică citrat de sildenafil în rândul clienţilor din Statele Unite ale Americii odată cu lansarea pe piaţă. Pelicula descrie povestea unui reprezentant medical responsabil de distribuirea primelor mostre de Viagra către bărbaţi, în 1998. De la liste de aşteptare şi până la bărbaţi care şi-au salvat căsnicia, Viagra a ajuns în scurt timp unul dintre cele mai vândute medicamente din SUA. Iar munca reprezentanţilor medicali se transformase brusc în cel mai uşor job avut vreodată, după ce pacienţii făceau coadă la medic pentru a obţine o reţetă.

    Treptat, molecula s-a răspândit pe toate continentele, fiind unul dintre cele mai răsunătoare succese ale americanilor de la Pfizer, producătorul de medicamente american care practic a inventat termenul de „disfuncţii erectile“, o afecţiune tratată până atunci doar chirurgical sau cu remedii naturiste. Timp de cinci ani, Viagra a controlat o piaţă a disfuncţiilor erectile unde concurenţii lipseau.

    Abia la sfârşitul anului 2003, Levitra, produs de Bayer, şi Cialis, produs de Eli Lilly, medicamente care aveau să devină principalii concurenţi ai Viagra, obţineau aprobarea Food and Drug Administration (FDA), autoritatea de resort din SUA, intrând treptat în lupta pentru câştigarea de cotă de piaţă. La mai bine de un deceniu de la lansare, Viagra încă generează pentru Pfizer vânzări de 2 miliarde de dolari la nivel global, însă în lupta pentru arma secretă a bărbaţilor au intrat în ultimele 12 luni alte zeci de companii după ce brevetul companiei pentru descoperirea acestei substanţe expiră în tot mai multe ţări.

    Dacă în 2000 Viagra controla peste 90% din piaţa medicamentelor destinate disfuncţiilor erectile, în 2007 aceasta a coborât sub 50%. Cota de piaţă a Viagra la nivel global a ajuns la mai puţin de 40% anul trecut, conform datelor IMS Health. Judson Clark, un analist în cadrul Edward Jones, previzionează că vânzările de Viagra vor continua să scadă cu 5% în fiecare an, potrivit AP.

    O pastilă Viagra costă circa 35-40 de lei pe piaţa din România, însă alternativele mai ieftine pot avea preţuri mai mici de până la zece ori. Din vara anului trecut, patentul Viagra a expirat în statele Uniunii Europene şi Canada, în timp ce SUA recunoaşte „monopolul“ pastilei albastre încă cinci ani, după ce FDA a prelungit patentul care expira în martie 2012 până în martie 2020. Piaţa americană este cea mai importantă pentru companiile care produc astel de medicamente, potrivit statisticilor citate de presa de peste ocean, dat fiind că India şi China au permis de mulţi ani existenţa unor pastile similare, dar fabricate local, ca urmare a preţului prohibitiv pentru locuitorii celor două ţări. Brevetele pentru Cialis şi Levitra urmează să expire în 2017 şi respectiv 2018 pe piaţa americană. Jumătate din vânzările de Viagra ale Pfizer provin însă din alte pieţe decât SUA.

    Prima măsură luată de Pfizer odată cu expirarea brevetului în Europa a fost cea a demarării vânzării online a Viagra pe propriul site, potrivit Associated Press. Se întâmpla în vara anului trecut, după ce compania a dat publicităţii rezultatele unui studiu intern care arăta dimensiunea uriaşă a vânzărilor de produse contrafăcute. Oficialii companiei Pfizer au cumpărat în 2011 Viagra de la cele mai populare 22 de farmacii de pe internet şi au testat pastilele în laboratoare, descoperind că 77% dintre acestea nu erau originale. Mai mult, majoritatea aveau jumătate sau mai puţin de jumătate din substanţa activă responsabilă de creşterea performanţelor sexuale. Sunt bine cunoscute campaniile de publicitate online care promit potenţialilor clienţi preţuri cu 95% mai mici decât preţul pieţei pentru o cutie de Viagra, iar credulii care cad în capcană sunt de ordinul milioanelor, potrivit AP. Jumătate dintre cei care consumă sau ar vrea să consume Viagra consideră că preţul este mai mare decât şi-ar putea permite şi preferă variantele mai ieftine, se arată într-o cercetare a New Jersey Medical School.

    Oricum, lista medicamentelor care conţin substanţa sildenafil este acum generoasă, în piaţa românească întrând jucători precum KRKA cu brandul Vizarsin, Zentiva cu Vigrande, dar şi Terapia, Actavis şi Dr. Reddy’s, Teva sau Polpharma. Preţurile pentru varianta generică a Viagra variază între 10 şi 20 de lei pentru o pastilă, aşadar la un preţ cu peste jumătate mai mic.

  • Premieră în acordul cu FMI: Guvernul şi BNR merg la Bruxelles pentru următoarea evaluare, fără participarea Preşedinţiei

    “Decizia a fost legată de contextul intern al campaniei electorale, ambele părţi înţelegând ca discuţiile să nu fie folosite în scopuri politice, fiind mai degrabă discuţii tehnice. FMI are ca regulă să nu se implice în politicile interne pe perioada campaniilor electorale, dar era necesar ca această misiune de evaluare să aibă loc”, au declarat pentru MEDIAFAX surse guvernamentale.

    Spre deosebire de misiunile de la Bucureşti, care se întindeau pe o perioadă între zece zile şi două săptămâni, negocierile de la Bruxelles vor fi foarte concentrate, pe parcursul a patru zile, începând de marţi, 16 septembrie, şi până vineri, 19 septembrie.

    Delegaţia FMI va fi condusă de Andrea Schaechter, cea a CE de către Istvan Szekely, iar delegaţia Băncii Mondiale de Elisabetta Capanelli, directorul de ţară pentru România şi Ungaria.

    Guvernul României va fi reprezentat, potrivit programului actual, la nivel de miniştri, dar nu este exclus ca la ultimele discuţii, din 19 septembrie, să participe şi premierul Victor Ponta, au menţionat sursele.

    Banca Naţională a României va fi reprezentată la nivel de conducere de către guvernatorul Mugur Isărescu, prim-viceguvernatorul Florin Georgescu şi viceguvernatorul Cristian Popa.

    Negocierile din primele două zile se vor purta la nivelul staffurilor tehnice şi vor privi exclusiv execuţia bugetară de până în prezent şi cea de-a doua rectificare bugetară din acest an, care va include şi reducerea CAS cu  5 puncte procentuale, începând cu 1 octombrie.

    Joi, 18 septembrie, vor începe discuţiile la nivel de miniştri, printra care se numără ministrul Finanţelor, Ioana Petrescu, ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu şi ministrul Transporturilor, Ioan Rus.

    În ultima zi figurează o întâlnire la nivel de conducere executivă a BNR cu misiunile complete ale FMI, Comisiei Europene şi a Băncii Mondiale, urmată de o discuţie amplă pe rectificarea bugetară, proiectul de buget pentru 2015, taxarea energiei (redevenţele) şi prognozele privind evoluţia încasărilor ANAF.

    O altă temă importantă a ultime zile o reprezintă reforma în sectorul energetic, unde va participa ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu.

    Autorităţile române intenţionează să amâne cu doi ani calendarul de liberalizare a preţului la gazele naturale furnizate populaţiei, negociat în cadrul acordului cu FM, CE şi BM.

    Premierul Ponta a declarat miercuri că raportul Ministerului Finanţelor privind sistemul de redevenţe petroliere va fi discutat cu delegaţia FMI, Comisiei Europene şi Băncii Mondiale în luna noiembrie, la viitoarea vizită în România a misiunii organismelor financiare internaţionale.

    “Cu siguranţă, raportul pe care îl întocmeşte Ministerul de Finanţe, cu asistenţa Băncii Mondiale, va fi discutat la următoarea vizită a delegaţiei Comisiei Europene, Fondului Monetar Internaţionale şi Băncii Mondiale la Bucureşti, vizită care, din câte ştiu eu, va fi în luna noiembrie”, a afirmat şeful Executivului.

    Misiunea FMI a plecat din România la finele lunii iulie fără a-şi da acordul pe măsurile promovate de Guvern, principala discuţie vizând reducerea CAS cu 5 puncte procentuale, chiar dacă fusese amânată de la 1 iulie la 1 octombrie.

    Misiunea comună a arătat în acele discuţii că planurile autorităţilor sunt nerealiste, mai ales din perspectiva execuţiei bugetare de până atunci, dar şi în ceea ce priveşte bugetul pentru 2015, când trebuie realizată o nouă reducere a deficitului bugetar, de la 2,2% din PIB la 1,4% din PIB, concomitent cu creşterea cheltuielilor pentru apărare.

    Ministrul Finanţelor, Ioana Petrescu, declara ulterior că proiectul de buget pentru 2015 nici nu va putea fi eleborat până spre sfârşitul anului, atunci când se vor cunoaşte mai bine mai mulţi indicatori macroeconomici.

    Mai mulţi analişti contactaţi de MEDIAFAX apreciază că există un mare risc ca acordul cu FMI să fie rupt dacă Executivul va pune în aplicarea toate promisiunile electorale, inclusiv majorări de pensii şi salarii.

  • Şapte ani şi de la capăt. Reprezentanţii mediului de afaceri vorbesc despre adaptarea la „noua realitate economică”

    “PONDEREA MICĂ DE ACUM A AFACERILOR DIN ROMÂNIA ÎN TOPUL REGIONAL ÎNSEAMNĂ, POTRIVIT  ANALIŞTILOR, UN POTENŢIAL MAI MARE DE CREŞTERE ÎN URMĂTORII ANI, MAI ALES CĂ, AN DE AN, RITMUL ÎNREGISTRAT DE MULTINAŢIONALELE PREZENTE PE PIAŢA LOCALĂ ÎL DEPĂŞEŞTE CU MULT PE CEL AL FILIALELOR DIN ŢĂRI PRECUM CEHIA, UNGARIA ŞI POLONIA“, scria pe un ton optimist Business Magazin în 2007, într-un material în care prezenta topul celor mai puternice 500 de companii din regiunea Europei Centrale şi de Est realizat de compania de consultanţă Deloitte.

    Materialul de copertă al numărului respectiv prezenta boom-ul din imobiliare, iar primele 100 de companii din România înregistrau creşteri de 39 miliarde de euro, sau 40% din PIB. Se vorbea despre atractivitatea mediului de afaceri autohton, despre numărul mare de investitori care continuă să vină în România, despre profitul mai mare decât al celorlalte ţări din regiune şi despre perspectivele unei ţări în curs de maturizare. După şapte ani de criză, toate aceste predicţii s-au năruit, la fel ca afacerile în imobiliare. România ocupă, ca şi în 2007, locul cinci în clasamentul ţărilor din regiune, de data aceasta cu 42 de companii incluse în topul celor mai importante companii din Europa Centrală şi de Est, dominat de ţări precum Polonia, Republica Cehă, Ungaria şi Ucraina.

    Veniturile companiilor din România incluse în top au ajuns la o valoare cumulată de 43 miliarde de euro, nu foarte departe de valoarea de 25 de miliarde de euro pe care o aveau cele 32 de companii incluse în clasament în 2007, iar totalul veniturilor celor 500 de companii incluse în clasamentul anului 2014 este de 712 miliarde de euro. ”România este una dintre ţările care au crescut cel mai mult din regiune. În comparaţie cu peisajul aparent sumbru şi destul de auster al economiei Europei Centrale şi de Est, România a avut performanţe aproape spectaculoase: (…) 29 de companii au crescut, 16 şi-au îmbunătăţit poziţia în clasament, 11 au intrat în top şi am înregistrat cel mai mare salt la nivel regional, cu Ford“, spune George Mucibabici, preşedintele Deloitte România, la prezentarea clasamentului din acest an, pe seama unei creşteri cu aproximativ 10% faţă de anul anterior. Totuşi, cea mai mare com-panie din Europa Centrală a rămas, la fel ca în 2007, PKN Orlen (Polonia), urmată de MOL (Ungaria) şi Skoda (Cehia), Petrom, prima companie din topul românesc, ocupând abia locul 19 în regiune.

    Mucibabici este convins că cel mai important lucru pentru România este numărul de companii din top – pe măsură ce acesta creşte, ne îndreptăm spre locul patru, poziţia pe care el crede că o merităm din punct de vedere geografic şi demografic. Printre companiile recent intrate în clasament se numără Electrica (venituri de 1,16 mld. euro în 2013), Lidl România (cu venituri de 700,5 milioane de euro anul trecut) sau ADM România (642, 3 mil. euro). Clasamentul este condus de Petrom, noutatea după şapte ani fiind locul doi ocupat de Automobile Dacia, care a urcat în acest interval de timp două poziţii, pe seama cererii ridicate a Vestului pentru automobilele fabricate la Mioveni, dar şi datorită scăderii veniturilor unor companii precum Mittal Steel Galaţi şi Electrica. Ca şi în 2007, industria energiei şi a resurselor a fost un factor important în definirea  locului ocupat de România în clasament, cu venituri cumulate de 19,1 miliarde de euro.

    Cele mai dinamice continuă să fie şi în 2014 domeniile cu volume de vânzări mari, precum retailul (din cele şapte companii noi prezente în top, cinci sunt din industria bunurilor de larg consum) şi domeniile consolidate cu un număr restrâns de jucători importanţi precum telefonia, dar şi domeniile cu potenţial de export. Kaufland România a devenit cel mai puternic retailer din industria autohtonă, cu venituri de 1,6 miliarde de euro, iar Orange România a ieşit din top 10, aflându-se pe locul 228 în clasamentul general, cu venituri totale de 982,2 milioane de euro. ”Românii au un apetit ridicat pentru noi tehnologii. 30% din români sunt echipaţi în medie cu smartphone-uri, în timp ce în alte state din Vest proporţia este de peste 50-60%. În magazinele noastre, jumătate din cei care intră cumpără un smartphone. Există un mare potenţial în România„ , explică Jean-François Fallacher, CEO al Orange, încrezător în perioada care va urma. Mittal Steel Galaţi şi Dacia se aflau în 2007 aproape de locul 10 în sectorul de producţie, ţintă pe care doar Dacia a atins-o anul acesta. ArcelorMittal a acumulat în perioada 2009-2013 pierderi de 757 mil. euro, potrivit calculelor ZF,  iar cifra de afaceri a scăzut cu peste 30%, până la 837 milioane de euro. Dacia în schimb a urcat puternic în clasament, fiind a doua companie de pe piaţa autohtonă, cu venituri cumulate de 4,1 miliarde de euro şi ocupând locul 26 în topul celor 500 de companii.

    DACĂ ÎN 2007 ÎN CLASAMENTUL CELOR 50 DE BĂNCI INCLUSE ÎN TOP  EXISTAU TREI BĂNCI DIN ROMÂNIA, anul trecut numărul acestora a ajuns la şase, cu o valoare totală a activelor de 51,1 miliarde de euro, în scădere uşoară faţă de anul anterior, când suma activelor a fost de 52,1 miliarde de euro. Banca Comercială Română şi-a păstrat prima poziţie, dar Raiffeisen Bank şi Banca Transilvania au înregistrat cele mai mari creşteri. ”Acum cota de piaţă nu mai este lucrul prioritar, băncile trebuie să se uite la profitabilitate. Multe dintre acestea au ales să îşi vândă creditele neperformante şi încearcă să facă ordine, iar următoarea provocare va fi concentrarea pe relaţia cu clienţii şi pe produsele care să le îndeplinească nevoile„, potrivit reprezentanţilor Deloitte.

    ”Dacă ne uităm la Piaţa Victoriei, în afara de un Starbucks şi câteva farmacii, vedem numai bănci. Aceasta este principala problemă a sistemului bancar. Foarte puţine bănci au investit în servicii de nişă„, observă Omer Tetik, directorul general al Băncii Transilvania, cu privire la una dintre problemele băncilor de pe piaţa autohtonă. ”România este geografia noastră. Acţionarii Băncii Transilvania nu au avut cum să decidă reducerea expunerii pe România. A fost şi o oportunitate, dar şi un război adevărat, să creşti pe o piaţă în scădere. În banking, ca şi în alte sectoare acţionarii investesc bani acolo unde câştigă bani. Când se luptă cu creditele neperformante, băncile nu au un apetit de risc, nu sunt prietenoase.“ 

    De anul viitor, băncile vor fi nevoite să îşi folosească lichiditatea, iar astfel concurenţa se va intensifica, potrivit lui Tetik: ”Vremurile în care banii se făceau uşor au trecut. Vorbim despre o imensă lichiditate în piaţă, care nu este ghidată către economia reală încă. (…) Lichiditatea trebuie folosită pentru că băncile încep să piardă bani deoarece nu folosesc această lichiditate. Reintrăm într-o perioadă de creştere, dar nu vorbim despre creşterile din perioada 2005-2006, care nu sunt sănătoase şi nici nu sunt de dorit. Dacă PIB-ul ar creşte cu 5%, iar sistemul bancar cu 50%, ar fi un sentiment de bubble“.