BusinessMagazin

Tag: tineri

  • O boală de care nu a auzit nimeni afectează tot mai mulţi tineri. La 19 ani, unul dintre aceştia a suferit două atacuri de cord

    Oli Loyne avea doar 20 de ani când a murit în urma unui atac de cord. El îşi revenise după alte două atacuri suferite la 19 ani, dar cel de-al treilea i-a fost fatal.

    Loyne lua steroizi şi ridica greutăţi câteva ore pe zi – activitatea care i-a adus sfârşitul. Toate acestea datorită unei boli numite bigorexia: nemulţumirea faţă de propriul corp. Bigorexia este o boală psihică ce se manifestă precum anorexia, dar în sens invers, adică pacienţii sunt nemulţumiţi de masa lor musculară şi au impresia, în mod constant, că aceasta trebuie mărită.

    Ultimele studii arată că 10% din tinerii din Marea Britanie suferă de această boală. Bigorexia afectează atât femei cât şi bărbaţi, dar cei din urmă sunt mai predispuşi la ea; afecţiunea poate duce la depresia şi chiar tendinţe suicidale.

    Sarah Loyne, mama lui Oli, a povestit celor de la DailyMail că tânărul era obsedat de imaginea sa: “Era nemulţumit pentru că era mic de statură. Încerca să compenseze asta prin creşterea masei musculare”, a spus ea. “Nu reuşeam să ne înţelegem cu el. Spunea tot timpul că trebuie să fie mai mare, că trebuie să ajungă la imaginea pe care şi-o formase în minte.”

    Cauzele ce duc la apariţia acestei boli nu sunt încă ştiute, dar mai mulţi psihologi sunt de părere că anumite traume din copilărie pot duce la bigorexie.

  • Doi tineri au vândut mai multe tablouri decât toţi pictorii români la un loc

    Au ales să democratizeze arta şi să facă din asta o afacere. Totul fără a face rabat la calitate, pentru că aceasta este cartea câştigătoare în jocul cu China. Doi tineri antreprenori conduc o afacere care exportă, în zece din cele mai importante ţări ale lumii, tablouri şi produse de decoraţiuni interioare “made in Transylvania”, gândite la Târgu- Mureş sau la Londra, şi fabricate de tineri talentaţi. Sau, de ce nu? De puşcăriaşi talentaţi.

    Nu cred că greşesc dacă voi spune că, luând în calcul că au vândut doar în Anglia, într-un singur an, 130.000 de tablouri unui singur client, Ştefan Ormenişan şi Victor Şerban par să fi vândut, în cei şase ani de existenţă a companiei lor, mai multe tablouri decât toţi pictorii români la un loc, de când se pictează şi se vând tablouri la noi.

    Afacerea Global Art Production (GAP) din Târgu-Mureş a început cu un eşec. Ştefan Ormenişan, 38 de ani, absolvent de jurnalism, acum creativul echipei, l-a întâlnit pe Victor Şerban, 33 de ani, sociolog, acum finanţistul companiei, şi au gândit o firmă specializată pe printuri de mari dimensiuni, pentru publicitate outdoor. Anul era 2007 şi au început activitatea cu un “credit mare, o corvoadă pe cap. Am luat o imprimantă de format mare, americană, care a costat o grămadă de bani şi care ne-a obligat la un cost de producţie destul de ridicat”.

    Au constatat că situarea afacerii în Târgu-Mureş nu îi avantajează şi că piaţa era destul de aglomerată, aşa că, după “doi ani de chinuri”, au migrat spre zona de tipărire pe pânză de tablou, pe canava. Piaţa era invadată de echipamente de imprimare chinezeşti sau turceşti, cu costuri la jumătate faţă de utilajul lor, care oferea, este adevărat, o altă calitate. “Am luat şi nişte ţepe solide în campania electorală, la Târgu Mureş, şi nu de la un puşti, aşa că am fost nevoiţi să trecem spre alt business. Ne-am dat seama repede, spre norocul nostru, că trebuie să facem ceva cu valoare adăugată mai mare, ceva unic, în zona produselor finite. Prietenii ne‑au făcut nebuni, ne întrebau: «Cine o să vă cumpere vouă tablourile?».”

    Nu au renunţat şi au înfiinţat o nouă firmă în 2009. Iniţial doar imprimau pânza, iar înrămarea se făcea la un alt atelier, apoi au luat de la o fabrică din Târnăveni două utilaje pentru înrămare. Marele noroc şi, practic, lansarea afacerii a fost asocierea cu Mobexpert, cu care au discutat circa un an de zile. Au fost primii din România care au venit cu acest tip de produse, iar relaţia a fost una “mănuşă”, spune Victor Şerban: cu termene de livrare convenabile, cu produse personalizate şi de dimensiuni mari, aşa că au crescut mult din această colaborare. În baza acestor cerinţe au început să îşi diversifice portofoliul, cu tablouri pe sticlă sau pe lemn; “mai făceam un mic împrumut de la un prieten, mai luam un echipament şi, an de an, am crescut”.

    Următorul mare pas a fost făcut în 2012, când au început să exporte. Prima colaboare a fost cu Leroy Merlin în Grecia, după ce deja lucrau cu respectiva companie în România. Discuţiile au durat tot cam un an – de fapt au constatat că timpul necesar definitivării unui contract este în general de circa un an. În prezent pe piaţa internă lucrează, atât în zona de “private label”, cât şi cu produse proprii, cu mai toate companiile mari de bricolaj – Leroy Merlin, Hornbach, Kika –, la fel şi la export, cu giganţi precum Next Home, Debenhams, cu care au bătut palma cu numai două luni în urmă, sau Sainsbury. “Avem avantajul de a fi producători în estul Europei, care are un atu puternic, de când dolarul a crescut la nivelul euro, mâna de lucru s-a scumpit în China, iar companiile au început să se întoarcă în Europa. Nu avem chiar aceleaşi preţuri, dar suntem în aceeaşi zonă. Noii clienţi ne întreabă cum avem preţurile faţă de China, iar eu le spun că nu avem ochii migdalaţi, că suntem în Europa”, zâmbeşte Ştefan Ormenişan.

    GAP are în prezent 35 de angajaţi şi vor încheia acest an cu o cifră de afaceri de peste un milion de euro. Estimările merg spre 1,5 milioane de euro cifră de afaceri anul viitor şi spre 5 milioane de euro peste trei ani.
     

  • Carmen Idriceanu, Humanic: ”Ne dorim tineri angajaţi care, prin calitatea serviciilor oferite de ei, să ofere un exemplu pentru piaţă”

    ”Un tânăr comerciant – vânzător ar trebui să aibă disponibilitatea şi entuziasmul de a învăţa continuu, să fie empatic şi să aibă o fire activă şi întreprinzătoare. Apoi, este necesar şi un strop de talent comercial, capacitatea de a remarca detalii, de a observa clienţii şi produsele şi de a face o legătură între cele din urmă”, descrie Carmen Idriceanu, country manager al retailerului austriac de încălţăminte Humanic, câteva din calităţile pe care le doreşte la angajaţii săi. În plus, tinerii angajaţi ideali ar trebui să fie motivaţi, deschişi, orientaţi către client, captivaţi de ritmul alert al vânzărilor şi care îşi doresc de la bun început o carieră în domeniu, potrivit lui Idriceanu.

    Carmen Idriceanu a început să lucreze pentru Humanic în 2007 în momentul în care a decis să se întoarcă în România, după ce, în anii ’90, se stabilise în Austria împreună cu familia. Anterior, studiase Chimia în cadrul Institutului Politehnic în Bucureşti şi lucrase ca laborant biolog în industria petrolui, cât şi în cadrul unui spital de copii din Capitală. În Austria şi-a completat studiile la o Academie Tehnică Medicală şi a lucrat în domeniul telemedicinei şi al diagnosticului neurologic. A decis să se alăture Humanic în momentul în care aflase dintr-un ziar românesc că reprezentanţii companiei căutau un country manager pentru piaţa locală. A fost refuzată de biroul de recrutări din România din cauza lipsei de experienţă, dar o discuţie cu directorul de resurse umane al companiei austriece i-a asigurat funcţia. ”Am venit în România în 2008, la deschiderea primului magazin din Băneasa, unde am avut parte de o primă experienţă foarte dificilă. Au fost clipe grele, pentru cineva care este obişnuit să se afle într-o societate în care toate funcţionează şi oamenii se ţin de cuvânt, se răspunde la telefon şi lucurile se întâmplă, pentru o astfel de persoană, contactul este brutal. Dar am fost perseverentă şi asta aş aştepta şi de la tineri, i-aş impulsiona să rămână la treabă. Prima condiţie ca ceva să reuşească este să faci lucrul respectiv, iar a doua este să îl faci până îţi reuşeşte, indiferent de cât de acru este primul rezultat. Dacă s-ar întâmpla aşa, totul ar funcţiona perfect”.

    În scopul pregătirii acestor tineri angajaţi, Humanic va începe  din acest an şcolar, alături de alţi şase retaileri alimentari, de îmbrăcăminte şi încălţăminte sau de mobilă (Billa, C&A, Deichmann, dm drogerie markt, Hervis şi kika), programul Şcoala Comercială Austriacă (o’SCAR), prin care tinerii absolvenţi de gimnaziu vor avea ocazia să câştige calităţile ideale pentru un comerciant, după modelele de ucenicie german şi austriac. Realizat la iniţiativa Ambasadei Austriei, proiectul Şcolii Comerciale Austriece din România se traduce prin introducerea a două clase de şcoală profesională, cu specializarea de comerciant vânzător, la Colegiul Economic Costin C. Kiriţescu, din septembrie 2015.

    Programul are la bază învăţământul dual, cu accent pe componenta practică: se desfăşoară pe parcursul a trei ani de studii, în care componenta practică va avea o pondere din ce în ce mai crescută de la an la an – anul I (80% teorie, 20% practica), anul II (40% teorie, 60% practica), anul III (28% teorie, 72% practica). La finalizarea cursurilor, absolvenţii o’SCAR vor avea prioritate in procesele de recrutare ale celor sapte retaileri.

    ”Retail-ul este un domeniu de activitate extrem de variat şi dinamic, iar existenţa unor calificări relevante pentru acest sector este necesară şi obligatorie pentru formarea unor profesionişti. Principala calitate a unui proaspăt absolvent constă în echilibrul său de cunoştinţe practice şi teoretice”, descrie Carmen Idriceanu, motivele pentru care consideră necesară existenţa unei astfel de şcoli.

    Potrivit lui Idriceanu, un absolvent al unui program precum Şcoala Comercială Austriacă din România va fi familiarizat cu toate elementele specifice retail-ului: de la fluxul mărfii şi mercantizare până la interacţiunea cu clienţii. ”Ultimul aspect este foarte important pentru retail, de aceea orice tânăr bine pregătit care îşi doreşte să ocupe poziţia de comerciant-vânzător şi apoi să evolueze în retail trebuie să stăpânească cunoştinţe solide de tehnici de vânzare. Ne dorim tineri angajaţi care, prin calitatea serviciilor oferite de ei, să ofere un exemplu pentru piaţă. Comportamentul acestor tineri va influenţa decisiv experienţa clienţilor în magazinele noastre, un lucru extrem de important pentru noi”, explică Idriceanu.

    Programul se bazează pe educaţia duală, un concept cu tradiţie în ţări precum Austria şi Germania. ”Acolo acest model este unul de succes şi este atât de popular, încât nu numai vânzătorii comerciali sunt formaţi în cadrul acestor tipuri de şcoală, ci şi funcţionarii de bancă, spre exemplu. Astfel, un absolvent de facultate este, spre deosebire de un absolvent de facultate din România, capabil să presteze o muncă eficientă din prima zi de lucru”, povesteşte Idriceanu.

    Fiecare dintre cele şapte companii a stabilit un magazin ce va funcţiona ca ”şcoală”, iar în cazul acestuia vor exista câte doi formatori, ce îşi vor desfăşura în paralel activitatea de comerciant şi de ghidare a activităţii practice. În funcţie de rezultatele obţinute, elevii înscrişi în acest program pot primi o bursă lunară de până la 400 de lei, dintre care 200 de lei sunt oferiţi prin sistemul de stat şi 200 de lei din partea companiilor partenere. De asemenea, vor beneficia de decontarea costurilor de transport în comun pe perioada studiilor. Iar după absolvire, tinerii vor primi un certificat profesional recunoscut pe plan european.

    Numărul maxim alocat pentru programul pilot din acest an este de 56 de elevi, iar zilele acestea (3-4 septembrie 2015) urmează să se desfăşoare ultima etapă de înscrieri pentru acest an. Potrivit lui Carmen Idriceanu, deşi găsirea de angajaţi este laborioasă, numărul de angajaţi ai Humanic, ce funcţionează în România prin  compania Leather&Shoe,  este stabil şi este cuprins între 90 şi 100 de angajaţi.Compania Leather&Shoe, a terminat anul trecut cu afaceri de 46 mil. lei (10,4 mil. euro), în creştere cu 9,5% comparativ cu anul anterior, potrivit celor mai recente informaţii publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe. 

  • TOPUL celor mai bogaţi tineri cu vârste de până la 35 de ani – FOTO

    Tinerii miliardari mai au şi alte lucruri în comun, cum ar fi faptul că trei dintre ei au fondat Facebook, iar alţi cinci şi-au construit averile prin intermediul tehnologiei informaţionale, relatează MarketWatch.

    Primele trei poziţii în clasament sunt ocupate de Mark Zuckerberg, co-fondator şi director general al Facebook, cu o avere de 41,6 miliarde de dolari, Dustin Moscovitz (31 de ani), de la compania Asana, la rândul său co-fondator al Facebook, cu 9,3 miliarde de dolari, şi Yang Huiyan (34 de ani), fiica mogulului imobiliar chinez Yang Guoquiang, cu 5,9 miliarde de dolari.

    Al treilea co-fondator al Facebook, brazilianul Eduardo Saverin (33 de ani), se află pe locul patru, averea sa ridicându-se la 5,3 miliarde de dolari.

    Pe poziţia a cincea figurează Scott Daniel Duncan (32 de ani), moştenitor al lui Dan L. Duncan, co-fondator al Enterprise Products Company din industria petrolului şi gazelor, cu 5 miliarde de dolari.

    În total, 11 dintre cei 20 de tineri miliardari incluşi în clasamentul realizat de Wealth-X locuiesc în Statele Unite.

    Între aceştia se mai află, pe locurile 15 şi 16, Evan Spiegel (25 de ani), directorul general al serviciului de mesagerie instant Snapchat, cu o avere estimată de 1,9 miliarde de dolari, şi co-fondatorul companiei, Bobby Murphy (26 de ani), cu aproximativ 1,8 miliarde de dolari.

     

  • Doi tineri ingineri români de software au pornit un business care a atras mii de clienţi din toată lumea

    Doi tineri ingineri de software şi-au promis în timpul unui curs la Harvard că nu se vor lăsa până nu vor deveni antreprenori, iar businessul pe care l-au dezvoltat a atras deja mii de clienţi din toată lumea.

    Povestea de antreprenoriat a lui Daniel Pascariu şi a soţiei sale, Raluca Afloarei, a început de aproape cinci ani. Între timp, cei doi au renunţat la corporaţii şi dezvoltă exclusiv appdemostore.com, un site care permite dezvoltatorilor de aplicaţii să aibă în câteva minute un demo funcţional şi care a adunat până acum 15.000 de clienţi din toată lumea.

    Însă Daniel Pascariu şi Raluca Afloarei nu au devenit antreprenori nici peste noapte şi nici din întâmplare, ci toată povestea lor profesională se leagă de planul de a dezvolta, într-o zi, ceva pe cont propriu. Daniel Pascariu şi Raluca Afloarei au fost colegi la Facultatea de Informatică Economică din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza de la Iaşi, iar după absolvire, în 2003, au plecat în Germania cu internshipuri AIESEC: Daniel Pascariu la HP în Stuttgart şi Raluca Afloarei la SAP în Heidelberg.

    După cele şase luni de internship, li s-au oferit joburi de software developeri la HP, respectiv SAP, iar după ce s-au căsătorit, în 2005, Daniel Pascariu s-a mutat şi el la SAP, iniţial pe aceeaşi poziţie, fiind ulterior promovat ca team lead. Experienţa germană a celor doi a durat 10 ani, până în 2013, când s-au mutat înapoi în România, la Iaşi. „A fost o experienţă culturală deosebită, mai ales pentru că am întâlnit şi ne-am împrietenit cu oameni din foarte multe ţări. Pe de altă parte însă, e greu să te adaptezi unui mediu care e foarte diferit şi, după ce euforia primelor zile trece, urmează şocul cultural, când îţi vine să-ţi faci bagajele şi să te duci acasă“, povesteşte Daniel Pascariu despre adaptarea la viaţa şi la munca din Germania, la care mulţi tineri români din domeniu visează.

    Cei doi povestesc despre faptul că au avut noroc cu AIESEC, care poartă sistematic de grijă celor veniţi în Germania cu internshipuri – „au creat o comunitate cu toţi studenţii străini, care organiza tot felul de activităţi, de la petreceri şi până la excursii pe la obiective turistice“. Pe lângă comunitatea AIESEC, cei doi au avut ocazia să călătorească mult în toată lumea şi s-au integrat rapid şi în comunitatea de români de la SAP, care totaliza cam 80 de persoane – „ne întâlneam o dată pe săptămână la masă şi eram cea mai gălăgioasă gaşcă din cantină :)“.

    Daniel Pascariu şi Raluca Afloarei definesc experienţa la SAP ca fiind „extraordinară“ şi detaliază de ce nu se feresc de cuvinte mari când vine vorba de cei 10 ani germani din viaţa lor: „la SAP am lucrat la headquarters lângă Heidelberg, care este un oraş superb; campusul SAP e gigantic, un minioraş, unde lucrează cam 11.000 de softişti în câteva zeci de clădiri legate între ele cu un minibus (SAP shuttle); pentru petrecerile de Crăciun închiriau un stadion de hochei ca să încapă toată lumea; ne-am perfecţionat engleza şi germana, am interacţionat cu oameni din Asia (India, China, Japonia) şi din toată Europa şi America (SUA, Canada, Brazilia), am participat la conferinţe internaţionale – unul dintre cele mai inspiraţionale momente a fost să îl vedem pe Jimmy Wales în deschiderea celei mai mari conferinţe SAP din Las Vegas explicând cum a creat Wikipedia, iar profesional ne-am specializat din punct de vedere tehnic şi de business“.

    pecializarea despre care vorbesc cei doi nu a ţinut doar de partea efectivă de învăţare, ci şi de responsabilitatea businessului: „Am învăţat ce înseamnă să fii responsabil de un proiect, ce înseamnă să serveşti clienţii şi ce înseamnă să livrezi rezultate şi să aduci valoare firmei. De exemplu, când un software de 200 milioane de dolari nu face ce este programat să facă sau când un client nu poate să vândă sau să factureze din cauză că aplicaţia ta nu funcţionează sau când ai câteva milioane de clienţi care nu îşi pot face treaba chiar şi pentru câteva ore înţelegi câtă responsabilitate ai şi îţi dai seama că modalitatea prin care poţi să faci ca lucrurile să funcţioneze la scară mare este să faci fiecare lucru mic corect“.

    Toate lucrurile pe care le-au învăţat şi experienţa din cadrul SAP i-a făcut pe cei doi softişti să îşi dorească să înveţe businessul IT. Un moment important în tranziţia către mentalitatea de business a fost în 2007, când cei doi au făcut un curs de vară la Harvard University în domeniul Innovation Management în Multinational Companies. Şi-au luat două luni concediu de la SAP („din fericire în Germania e posibil“) şi s-au mutat în State. Experienţa de la Harvard i-a marcat însă pe cei doi: „Cursul de vară de la Harvard a fost momentul decisiv din carieră în care ne-am hotărât că vrem să avem afacerea noastră la un moment dat. Atunci am făcut o promisiune cu noi înşine (pe care am denumit-o «promisiunea Harvard») că nu o să renunţăm până nu o să avem şi noi afacerea noastră. Am lucrat la ea timp de 7 ani – perioadă în care am învăţat şi am încercat diverse proiecte antreprenoriale, unele în parteneriat şi cu alte persoane. Cred că noi am avut mereu antreprenoriatul în sânge“.

  • Vaslui: Şapte susţinători ai tinerilor condamnaţi pentru viol, sancţionaţi de Jandarmerie

    Inspectoratul Judeţean de Jandarmi (IJJ) Vaslui a sancţionat şapte persoane din localitatea Văleni pentru tulburarea ordinii şi liniştii publice, după ce au provocat un scandal vineri, în timpul procesului celor şapte tineri acuzaţi de viol, de la Judecătoria Vaslui.

    Astfel, doi tineri care au avut un schimb de replici cu susţinători ai victimei violului au fost amendaţi cu câte 200 de lei, vineri ei fiind ridicaţi de jandarmi şi duşi la sediul Poliţiei Judeţene. De asemenea, un alt tânăr, care a îmbrâncit un cameraman la finalul procesului, a fost amendat cu 400 de lei.

    Totodată, alte patru persoane au fost sancţionate contravenţional cu avertisment.

    ”În urma incidentelor de vineri, s-au aplicat şapte sancţiuni contravenţionale pentru tulburarea ordinii şi liniştii publice. Nu s-a întocmit niciun dosar penal pe numele vreunei persoane prezentă în faţa Judecătoriei Vaslui”, a declarat, luni, corespondentului MEDIAFAX inspectorul-şef al IJJ Vaslui, Paul Smântână.

    Cei şapte tineri acuzaţi că au violat o fată de 18 ani au fost condamnaţi, luni, de Judecătoria Vaslui, la pedepse cuprinse între 5 ani şi opt luni şi 8 ani şi patru luni de închisoare, precum şi la plata unor daune morale de 50.000 de lei către tânără, decizia instanţei nefiind însă definitivă.

    Astfel, cea mai mare pedeapsă a primit-o Ovidiu Silviu Burada, cel care a racolat-o pe fata de 18 ani din staţia de autobuz din municipiul Vaslui. El a fost condamnat la şapte ani de închisoare pentru viol în formă agravantă şi patru ani pentru lipsire de libertate în mod ilegal, astfel că va executa pedeapsa cea mai grea, de şapte ani, cu un spor de un an şi patru luni, rezultând opt ani şi patru luni de închisoare.

    Paul Andrei Burlacu, Silviu Avădanei şi Petrică Ionuţ Bolboceanu au fost condamnat la şase ani de închisoare pentru viol în formă agravantă şi trei ani pentru lipsire de libertate în mod ilegal, astfel că se aplică pedeapsa cea mai grea, de şase ani, cu un spor de un an, astfel că vor avea de executat şapte ani de închisoare.

    Ionuţ Boicu, Alin Rotaru şi Ioan Surleac, care au încheiat acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, au primit cele mai mici pedepse, adică 5 ani de închisoare pentru viol în formă agravantă şi doi ani pentru lipsire de libertate, rezultând o pedeapsă de cinci ani şi opt luni de închisoare.

    Cei şapte tineri nu au fost prezenţi în sala de judecată, însă instanţa a decis înlocuirea controlului judiciar în cazul lor cu măsura arestării preventive pentru 30 de zile, decizia fiind executorie. Astfel, cei şapte au fost ridicaţi de la locuinţele lor, luni după-amiază, de către poliţişti şi duşi în arestul Poliţiei.

    Procesul celor şapte tineri acuzaţi de violarea unei fete de 18 ani s-a încheiat vineri seară, după mai bine de opt ore de dezbateri, timp în care şedinţa de judecată a fost suspendată de trei ori.

    Vineri, înainte de începerea procesului, în faţa sediului instanţei s-au adunat aproximativ 300 de persoane, susţinători ai acuzaţilor, dar şi ai victimei. În momentul în care cei şapte tineri au ajuns la sediul Judecătoriei Vaslui, cele două grupuri au început să se huiduie şi să-şi aducă jigniri, fiind nevoie de intervenţia jandarmilor. Câţiva dintre susţinătorii celor acuzaţi de viol au fost ridicaţi de forţele de ordine şi duşi la sediul Poliţiei Judeţene Vaslui.

    Cei şapte tineri, cu vârste cuprinse între 18 şi 27 de ani, din localitatea vasluiană Văleni, au fost judecaţi sub control judiciar, fiind acuzaţi că au sechestrat şi violat, timp de mai multe ore, în noiembrie 2014, o fată de 18 ani, care ulterior a fost transportată la spital. Potrivit cercetărilor făcute de către anchetatori, adolescenta a fost abuzată sexual în două rânduri, în aceeaşi seară, de către cei şapte tineri.

    Reţinuţi iniţial de către poliţişti, cei şapte tineri au fost arestaţi preventiv de Judecătoria Vaslui la trei zile după viol. La începutul lunii aprilie, aceeaşi instanţă a decis eliberarea, pe rând, din arest a celor şapte vasluieni acuzaţi de viol, fiind plasaţi în arest la domiciliu. În 19 iunie, Judecătoria Vaslui a înlocuit măsura arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar în cazul celor şapte. Prin acea decizie, instanţa i-a obligat pe aceştia să se prezinte la IPJ Vaslui în zilele stabilite prin programul de supraveghere.

    De asemenea, cei şapte tineri au primit interdicţia de a părăsi satul Văleni, de a merge în baruri, la adunări publice şi în locuri de agrement, de a participa la manifestări sportive, culturale sau alte adunări publice şi de a deţine, folosi sau purta arme. Aceştia sunt obligaţi, de asemenea, să nu ia legătura cu tânăra, cu părinţii acesteia şi cu martorii din dosar.

    În 23 iunie, în urma unei sesizări făcute de Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei (AID), CSM a sesizat Inspecţia Judiciară să facă verificări privind eliberarea din arest a celor şapte tineri.

    PIICJ a dispus, în 25 iunie, efectuarea unor verificări cu privire la modalitatea în care procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui şi Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui au asigurat reprezentarea Ministerului Public în dosarul în care cei şapte tineri sunt judecaţi pentru viol în formă agravantă şi lipsire de libertate în mod ilegal, cauză aflată pe rolul Judecătoriei Vaslui. Verificările au fost iniţiate în urma eliberării din arest a inculpaţilor.

    Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (PICCJ) a trimis Inspecţiei Judiciare, în 27 iulie, raportul privind verificările în cazul fetei din judeţul Vaslui violate de şapte tineri, pentru a fi avut în vedere la cercetarea disciplinară a magistraţilor, dispusă de inspectorii judiciari.

    “Ca urmare a finalizării verificărilor efectuate, la data de 27 iulie 2015 a fost trimis la Inspecţia Judiciară documentul conţinând concluziile acestor verificări, pentru a fi avut în vedere la cercetarea disciplinară a magistraţilor dispusă de către inspectorii din cadrul Inspecţiei”, precizau reprezentanţii PICCJ.

  • Pedepse între 5 ani şi 8 luni şi 8 ani şi 4 luni de închisoare pentru tinerii acuzaţi de viol

    Astfel, cea mai mare pedeapsă a primit-o Ovidiu Silviu Burada, cel care a racolat-o pe fata de 18 ani din staţia de autobuz din municipiul Vaslui, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    El a fost condamnat la şapte ani de închisoare pentru viol în formă agravantă şi patru ani pentru lipsire de libertate în mod ilegal, astfel că va executa pedeapsa cea mai grea, de şapte ani, cu un spor de un an şi patru luni, rezultând opt ani şi patru luni de închisoare.

    Paul Andrei Burlacu, Silviu Avădanei şi Petrică Ionuţ Bolboceanu au fost condamnat la şase ani de închisoare pentru viol în formă agravantă şi trei ani pentru lipsire de libertate în mod ilegal, astfel că se aplică pedeapsa cea mai grea, de şase ani, cu un spor de un an, astfel că vor avea de executat şapte ani de închisoare.

    Ionuţ Boicu, Alin Rotaru şi Ioan Surleac, care au încheiat acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, au primit cele mai mici pedepse, adică 5 ani de închisoare pentru viol în formă agravantă şi doi ani pentru lipsire de libertate, rezultând o pedeapsă de cinci ani şi opt luni de închisoare.

    Cei şapte tineri nu au fost prezenţi în sala de judecată, însă instanţa a decis înlocuirea controlului judiciar în cazul lor cu măsura arestării preventive pentru 30 de zile, decizia fiind executorie şi urmând a fi pusă în aplicare de poliţişti.

    Totodată, instanţa a stabilit ca cei şapte tineri să plătească în solidar daune morale de 50.000 de lei tinerei violate.

    La pronunţarea sentinţei nu a fost prezentă nici tânăra violată, care susţine luni examenul de bacalaureat.

    În schimb, câteva zeci de persoane au fost prezente în faţa Judecătoriei în aşteptarea sentinţei.

    Decizia Judecătoriei Vaslui nu este definitivă, putând fi atacată cu apel în termen de 10 zile atât de către procurori, cât şi de cei şapte tineri.

    Procesul celor şapte tineri acuzaţi de violarea unei fete de 18 ani s-a încheiat vineri seară, după mai bine de opt ore de dezbateri, timp în care şedinţa de judecată a fost suspendată de trei ori.

    Procesul s-a desfăşurat cu uşile închise, în sală având acces doar cei şapte tineri acuzaţi de viol, victima acestora şi avocaţii celor două părţi.

    Vineri, înainte de începerea procesului, în faţa sediului instanţei s-au adunat aproximativ 300 de persoane, susţinători ai acuzaţilor, dar şi ai victimei. În momentul în care cei şapte tineri au ajuns la sediul Judecătoriei Vaslui, cele două grupuri au început să se huiduie şi să-şi aducă jigniri, fiind nevoie de intervenţia jandarmilor. Câţiva dintre susţinătorii celor acuzaţi de viol au fost ridicaţi de forţele de ordine şi duşi la sediul Poliţiei Judeţene Vaslui.

    Cei şapte tineri, cu vârste cuprinse între 18 şi 27 de ani, din localitatea vasluiană Văleni, au fost judecaţi sub control judiciar, fiind acuzaţi că au sechestrat şi violat, timp de mai multe ore, în noiembrie 2014, o fată de 18 ani, care ulterior a fost transportată la spital. Potrivit cercetărilor făcute de către anchetatori, adolescenta a fost abuzată sexual în două rânduri, în aceeaşi seară, de către cei şapte tineri.

    Reţinuţi iniţial de către poliţişti, cei şapte tineri au fost arestaţi preventiv de Judecătoria Vaslui la trei zile după viol. La începutul lunii aprilie, aceeaşi instanţă a decis eliberarea, pe rând, din arest a celor şapte vasluieni acuzaţi de viol, fiind plasaţi în arest la domiciliu. În 19 iunie, Judecătoria Vaslui a înlocuit măsura arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar în cazul celor şapte. Prin acea decizie, instanţa i-a obligat pe aceştia să se prezinte la IPJ Vaslui în zilele stabilite prin programul de supraveghere.

    De asemenea, cei şapte tineri au primit interdicţia de a părăsi satul Văleni, de a merge în baruri, la adunări publice şi în locuri de agrement, de a participa la manifestări sportive, culturale sau alte adunări publice şi de a deţine, folosi sau purta arme. Aceştia sunt obligaţi, de asemenea, să nu ia legătura cu tânăra, cu părinţii acesteia şi cu martorii din dosar.

    În 23 iunie, în urma unei sesizări făcute de Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei (AID), CSM a sesizat Inspecţia Judiciară să facă verificări privind eliberarea din arest a celor şapte tineri.

    PIICJ a dispus, în 25 iunie, efectuarea unor verificări cu privire la modalitatea în care procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui şi Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui au asigurat reprezentarea Ministerului Public în dosarul în care cei şapte tineri sunt judecaţi pentru viol în formă agravantă şi lipsire de libertate în mod ilegal, cauză aflată pe rolul Judecătoriei Vaslui. Verificările au fost iniţiate în urma eliberării din arest a inculpaţilor.

    Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (PICCJ) a trimis Inspecţiei Judiciare, în 27 iulie, raportul privind verificările în cazul fetei din judeţul Vaslui violate de şapte tineri, pentru a fi avut în vedere la cercetarea disciplinară a magistraţilor, dispusă de inspectorii judiciari.

    “Ca urmare a finalizării verificărilor efectuate, la data de 27 iulie 2015 a fost trimis la Inspecţia Judiciară documentul conţinând concluziile acestor verificări, pentru a fi avut în vedere la cercetarea disciplinară a magistraţilor dispusă de către inspectorii din cadrul Inspecţiei”, precizau reprezentanţii PICCJ.

  • O tânără din Timişoara a vrut să-şi îndeplinească o FANTEZIE SPECIALĂ cu iubitul ei. Ce a urmat după ce acesta a acceptat i-a uimit şi pe poliţişti. Detalii necenzurate din anchetă

    Un fapt incredibil s-a întâmplat la Timişoara unde poliţiştii anchetează un caz mai puţin obişnuit. O tânără i-a cerut iubitului său să facă sex în trei. Ce a urmat după ce acesta a acceptat i-a uluit şi pe poliţişti.

    O tânără din Timişoara i-a cerut iubitului său să facă sex în trei. Ce a urmat după ce acesta a acceptat i-a uimit şi pe poliţişti. Detalii necenzurate din anchetă

  • Cum a reuşit un tânăr actor să includă iluzionismul pe lista meseriilor din România

    La momentul scrierii acestui articol Andrei Teaşcă se afla la Expo Milano 2015, manifestare la care participă patru echipe de artişti români, specializaţi în magie, dans, pantomimă şi muzică.

    Andrei Teaşcă a terminat facultatea de teatru la clasa lui Mircea Albulescu, iar după aceea a decis să plece în străinătate. Acolo, cumva, pantomima şi mişcarea scenică s-au amestecat cu iluzionismul şi din această mişcare Andrei Teaşcă a creat un nou stil artistic, teatrul de magie.

    A avut mai multe contracte în străinătate, iar în 2007 a  decis să se întoarcă în ţară. A avut succes, aşa că în februarie 2009 a înfiinţat Academia de Magie, o şcoală de iluzionism la care au tot venit tineri, în următorii ani, tineri care au crescut şi au devenit profesionişti.

    Andrei Teaşcă a creat Federaţia Română de Iluzionism şi Magie, ba a făcut posibilă şi includerea iluzionismului în nomenclatorul meseriilor. Acţiunile de promovare, dar şi numărul de spectacole în creştere, la care s-au adăugat concursurile de talente de la televiziuni au făcut ca iluzionismul să capete noi dimensiuni, să devină popular, să atragă tot mai mulţi oameni. „Tinerii sunt atraşi de efecte, de feedback-ul pe care îl obţin în faţa celor apropiaţi, după care descoperă că pot avea şi satisfacţii financiare. Dacă ştii să te promovezi este o meserie bănoasă.“

    Cursurile nu-l învaţă pe tânărul aspirant atât trucuri, cât îi oferă o identitate, o traiectorie. „Dacă nu ştii să te organizezi, dacă nu ai cunoştinţe despre marketingul cultural, degeaba eşti talentat şi degeaba faci bine ce faci. Trebuie să ştii să te vinzi.“ Teaşcă spune că acum s-a depărtat de latura pragmatică a meseriei şi se desfăşoară în teatru. Îşi dă doctoratul cu tema „Teatrul de magie, inovaţie în artele spectacolului“, o formă nouă de manifestare teatrală care o să se dezvolte din ce în ce mai mult.

    Este o meserie costisitoare? Andrei Teaşcă spune că sunt magicieni care pot realiza momente inedite cu un minim de recuzită, dar, din punctul lui de vedere, trebuie investiţii majore. Crede că jumătate din tot ce înseamnă un spectacol de magie reprezintă ambientul şi atmosfera. Ambientul se creează cu tehnică, cu construcţii, cu decoruri, cu elemente, de la fum până la cutii. În spate există o întreagă industrie, inventatori, constructori, dar şi fabrici de elemente şi aparate pentru iluzionişti.

    A stat o perioadă în Coreea de Sud şi acolo a văzut că există locuri unde pasionaţii se pot întâlni şi vorbi; la noi nu exista aşa ceva şi a deschis, în august anul trecut, Magic Bar, care combină magazinul de magie cu funcţiile unui bar şi cu un loc de întâlnire al meseriaşilor. Andrei Teaşcă crede că pe la Teatrul de Magie sau pe la federaţie au trecut câteva zeci de magicieni, mai mult de jumătate din numărul iluzioniştilor ce activează acum. Nu-i place faptul că mulţi tineri vor atestatul de profesionist nefiind destul de pregătiţi, nu au răbdare pentru studiu şi pentru dobândirea unui statut.

  • 61% dintre tineri au cel puţin un card bancar

    Încet, încet, ei se îndreaptă către noile trenduri în materie de plăţi: 61% dintre tineri au cel puţin un card bancar, 42% sunt foarte interesaţi de site-urile de e-commerce, 12% fac cumpărături online şi 26 % folosesc internet banking-ul cel puţin lunar, însă par să fie rezervaţi când vine vorba de folosirea metodelor emergente de plată identificate la nivel global, ca P2P payments, sisteme alternative de plată sau valute alternative, arată studiul The Future of Money, realizat de Starcom MediaVest. Studiul a luat naştere în contextul în care există numeroşi factori care semnalează schimbări majore în felul în care oamenii tranzacţionează unul cu celălalt. Sub influenţa globalizării şi a avansului tehnologic, tranzacţiile zilnice dintre oameni se schimbă, dezvoltându-se astfel noi relaţii între marcă şi consumator dar şi comportamente noi în rândul populaţiei. Studiul îşi propune să afle cum influenţează sistemele noi de plată de pe telefonul mobil, valutele virtuale şi comerţul social  rolul tranzacţiilor în viaţa de zi cu zi.

    Analiza urmăreşte dezvoltarea trendurilor la nivel global, dar şi existenţa lor la nivel local, iar targetul investigat acoperă persoane cu vârste cuprinse între 19-34 de ani şi experţi din 18 ţări din toată lumea. Studiul realizat de reţeaua Starcom MediaVest a inclus o etapă de documentare prin analiza informaţiilor publice cu privire la “future of money”, cât şi o etapă de studiu calitativ prin intervievarea a peste 60 de experţi şi tineri din generaţia Millennials.

    Generaţia tânără este prima care a reacţionat la aceste schimbări. Studiile arată că la nivel global tinerii sunt foarte deschişi la modalităţi noi de a face plăţi şi sunt din ce în ce mai sceptici când vine vorba de metodele tradiţionale. Un studiu Accenture din 2014 arată că 52% dintre tineri au folosit metoda mobile payment, 41% folosind cel puţin lunar telefoanele pentru a face plăţi. Tinerii încearcă să îşi organizeze vieţile financiare în acelaşi mod în care îşi organizează vieţile digitale şi sociale.

    P2P Payments, bitcoins sau bunurile virtuale sunt doar câteva dintre noile trenduri globale atunci când vine vorba de felul în care se cheltuiesc banii. Tinerii continuă să contrazică stereotipul potrivit căruia aceştia nu ar fi responsabili când vine vorba de bani. Aplicaţii precum Swift Save în Irlanda şi Piggybot în Statele Unite ale Americii aduc avantaje multiple tinerilor, de la realizarea tranzacţiilor fără a fi nevoie de o deplasare la un bancomat, la a nu-şi mai face griji cu privire la fondurile insuficiente sau la a face economii în timp real.

    Investiţiile au devenit accesibile oricui iar tinerii millennials sunt interesaţi să profite de această oportunitate. Crowdfounding le oferă posibilitatea să investească în companii în ale căror produse cred.

    Un alt trend aflat în creştere este „Financial Inclusion”, adică modul în care tehnologia va fi folosită pentru a ajuta oamenii fără putere financiară mare să facă rost de bani. Dacă până acum companiile FinTech ajutau persoanele cu putere financiară să îşi gestioneze fondurile, acum încep să apară start-up-uri care îşi focusează atenţia pe impactul social şi pe cei trei P – persoane, planetă, profit – oferind susţinere consumatorilor de rând prin intermediul plăţilor de pe mobil, microfinanţărilor sau serviciilor alternative de creditare. 

    Pe piaţa românească există deja câteva branduri care încearcă să implementeze sau să ţină cont de trendurile globale şi de „viitorul banilor”. Printre ele se numără F64, Vodafone, Orange, Metrorex, CNADNR şi Cora, primul retailer care, începând din iunie anul acesta, acceptă mobile payments via Netopia mobilPay Wallet.

    36 de companii acceptă deja Bitcoins, M-Pesa, serviciul oferit de Vodafone şi lansat în martie 2014, se adresează printre altele şi persoanelor care nu deţin un cont bancar (62% dintre tineri nu au cont bancar), iar serviciul Uber a fost lansat în februarie 2015 în Bucureşti, ducând sistemul plăţilor cu un pas înainte prin procesarea acestora în mod automat, prin intermediul aplicaţiei. 

    Nu în ultimul rând, studiul arată că, deşi în piaţă există deja câteva metode noi de plată, nu mulţi tineri le folosesc. Numărul mic de utlizatori se datorează atât educaţiei insuficiente pe care clienţii o primesc de la companiile care le pun la dispoziţie aceste servicii noi, cât şi dificultăţii de a înţelege toate beneficiile pe care noile metode de plată le aduc utilizatorilor.