Tag: pandemie

  • Studiu: Cât de afectaţi sunt românii de criza produsă de pandemie şi ce planuri au în perioada următoare?

    Impactul pandemiei de COVID19 este vizibil atât la nivel medical, în aspecte legate de igienă şi siguranţă, cât şi în comportamentul de consum al românilor, în planurile de viitor şi de achiziţii ale acestora, arată un studiu realizat firma de cercetare de piaţă Mia Marketing.

    În plan financiar, 53% dintre românii care au contractat credite ipotecare spun că intenţionează să solicite amânarea plăţii ratelor către bancă, iar o treime dintre cei care vor aplica pentru a beneficia de această măsură susţin că vor opta pentru perioada maximă de amânare prevazută de lege, respectiv de 9 luni.

    “Educaţia financiară de bază rămâne un subiect esenţial indiferent de etapa de evoluţie a economiei româneşti. Conexiunea comportamentului de consum cu nevoia de gestionare a resurselor financiare pe care fiecare român le are la dispoziţie este un exerciţiu fundamental şi în această perioadă. Teoria trebuie transpusă în practică într-o manieră care să asigure beneficii pe termen lung atât consumatorilor, cât şi mediului de afaceri şi autorităţilor”, a declarat Ciprian Zamfirescu, Partner la Mia Marketing.

    Totuşi, deşi, criza generează îngrijorare pentru 8 din 10 români, majoritatea rămân optimişti cu privire la planurile de viitor şi doar 1 din 3 persoane intervievate au în vedere renunţarea la anumite achiziţii programate de bunuri şi servicii.

    Astfel, 21% spun că vor renunţa la achiziţionarea unei asigurări de viata sau de sănătate,  26% nu vor mai cumpăra aparate electronice de tip TV în perioada următoare, iar 29% renunţă la electrocasnice mari şi 31% la smarphone-uri.

    În ceea ce priveşte petrecerea timpului liber, aproape jumătate dintre românii intervievaţi se gândesc să-şi anuleze vacanţa de vară (46%) şi jumătate dintre aceştia nu vor mai achiziţiona un pachet de tip city-break, deocamdată.  De asemenea, 36% nu mai vor să cumpere un autoturism deocamdată.

    În acelaşi timp, emisiunile TV, alături de utilizarea reţelelor de socializare şi a platformelor de comunicare, sunt activităţile care au înregistrat creşteri puternice în această perioadă.

    O treime dintre participanţii la studiu spun că folosesc mai mult timp Whatsapp sau Messenger pentru a comunica şi petrec mai mult timp pe Facebook. De asemenea, 45% petrec mai mult timp la televizor.

    Platformele de streaming video au înregistrat la rândul lor creşteri în utilizare (12% netflix, respectiv 9% HBO Go), în timp ce Youtube a fost accesat cu 22% mai mult decât înainte.

    “Activităţile de divertisment susţinute de tehnologie devin un sector de tip “commodity”, o evoluţie accelerată de contextul pandemiei de COVID-19. Propagarea cu rapiditate a utilizării acestora este o oportunitate în acest moment pentru sectorul de tehnologie, dar preocupările privind impactul social şi comercial pe termen lung al acestora vor trebui analizate în continuare cu foarte mare atenţie”, a afirmat Cristian Stefanescu, Partner la Mia Marketing.

    În plan sanitar, principalele măsuri de protecţie luate de români împotriva noului coronavirus au fost spălatul des pe mâini cu apă şi săpun (92%), mersul mai rar la cumpărături (84%), purtarea măştii de protecţie la ieşirea din casă (81%), purtarea mănuşilor de protecţie la ieşirea din casă (77%) şi curăţarea şi dezinfectarea zilnică a suprafeţelor atinse (77%).

    Mia Marketing este una dintre primele companii de cercetare de piaţă din România, înfiinţată în anul 1992. Firma realizează studii de piaţă pentru clienţi din industrii precum FMCG, Retail, Telecomunicatii, Auto, Agricultură, Media, Asigurări şi Bănci.

    Studiul a fost realizat în perioada 3-17 aprilie 2020.

  • Salariul mediu net din construcţii s-a triplat în ultimii zece ani, înainte de instalarea pandemiei

    ♦ Planurile de business ale companiilor se scriu acum de la o zi la alta, astfel că deciziile vor depinde de evoluţia lucrărilor pe şantiere şi de apetitul dezvoltatorilor imobiliari.

    Ultimii zece ani au adus o triplare a salariului mediu net din domeniul cons­truc­ţiilor, comparând doar lunile fe­brua­rie ale fiecărui an, astfel că în februarie 2020 acest indicator s-a situat la 3.036 de lei, potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică. Spre comparaţie, în februarie 2010 salariul mediu net era de 1.116 lei în acelaşi sector.

    Avansul se explică prin prevederile Ordonanţei 114/2018, care a impus, printre altele, un salariu minim brut de 3.000 de lei pentru angajaţii din acest domeniu.

    În acest moment, în care salariile din construcţii se află la maxime istorice pentru industria de profil, se pune însă problema dacă pandemia de Covid-19 prin care trece România şi întreaga lume va afecta nivelul veniturilor, în condiţiile în care piaţa imobiliară dă semne de slăbiciune.

    „Forţa calificată de muncă este în continuare o problemă în domeniul construcţiilor, iar competiţia se menţine. Astfel, nu cred că patronii iau în calcul să umble la nivelul salarial, pentru că ei trebuie acum să încerce să-şi consolideze personalul”, spune Laurenţiu Plos­ceanu, preşedintele ARACO (Asociaţia Antreprenorilor în Construcţii).

    Planurile de business ale companiilor se scriu acum de la o zi la alta, astfel că deciziile vor depinde de evoluţia lucrărilor pe şantiere şi de apetitul dezvoltatorilor imobiliari.

    „Este foarte important de văzut care este capacitatea guvernului de a menţine proiectele pe care le-a demarat. S-ar putea să fie probleme privind finanţarea. Să sperăm însă că mixul de măsuri legislative care vor fi luate va permite continuarea activităţii şi în semestrul al doilea al anului”, mai spune Laurenţiu Plosceanu.

    Criza complet neaşteptată cauzată de epidemia de Covid-19 i-a adus înapoi acasă pe mulţi români plecaţi să muncească în străinătate, în special în Italia şi Spania. O pondere semnificativă a celor care plecaseră peste graniţe lucrau acolo în domeniul construcţiilor, iar acum companiile din această industrie se gândesc să profite de oportunitatea de a-i avea înapoi acasă pentru a-i recruta pe şantierele din România. Companiile spun însă că rămâne de văzut câţi dintre cei reveniţi acasă sunt profesionişti în meseriile lor.

    „În Germania, există multe proiecte de construcţii care nu pot fi realizate doar cu forţa de muncă existentă acolo, aşa că sunt solicitaţi muncitori din România. De aceea, patronii români trebuie să aibă grijă de angajaţii lor”, adaugă Laurenţiu Plosceanu.

    Recent, Victor Căpitanu, managing director al dezvoltatorului imobiliar One United Properties, spunea că, cel mai probabil, costurile de construcţii nu vor mai creşte anul acesta, aşa cum era de aşteptat, cu 5-10, cum se întâmplă de regulă în fiecare an. Ca urmare a pandemiei, costurile vor stagna, crede el.

  • Încă o industrie iese câştigătoare din pandemie. Vânzarile online de mobilier, duble faţă de primăvara anului 2019

    În contextul economic generat de pandemia de COVID-19, retailul tradiţional s-a orientat spre eCommerce în primăvara acestui an. Industria Home & Deco este una dintre nişele în care comerţul online reuşeşte să ofere clienţilor posibilitatea de a continua cumpărăturile şi în situaţia actuală.

    Retailerul de mobilier Acaju, companie românească, având sediul în Vaslui şi prezent cu magazine fizice în ultimii 14 ani  în Iaşi, Vaslui şi Neamţ, a înregistrat vânzări online în creştere în primăvara acestui an faţă de 2019. „Estimările noastre de creştere a cifrei de afaceri cu 30% în 2020 se menţin chiar şi în perioada aceasta de criză sanitară şi economică”, spune Iulian Acatrinei, director general Acaju.

    Creşterea interesului pentru piese de mobilier de birou în contextul pandemiei s-a tradus într-o ofertă mai variată de produse pe acest segment pe Acaju.ro. Spre exemplu, volumul de căutări pentru mobilier de birou a crescut cu până la 10% şi pentru scaune de birou cu până la 40%.

    Mobilierul pentru living şi dormitor – cele mai cerute categorii de produse în această perioadă

    „Timpul petrecut acasă se traduce, în segmentul de vânzări online, într-o creştere a interesului pentru mobilierul de living, paturile cu un nivel ridicat de confort precum cele Boxspring, dar şi mobilierului pentru hol sau bucătărie”, notează Iulian Acatrinei.

    Printre acţiunile companiei, menite să vină în sprijinul cumpărătorilor, se numără transportul rapid în 2-4 zile oriunde în România pentru comenzile de mobilier din stoc, returul gratuit în 30 de zile de la recepţie, multiple variante de plată, dar şi extinderea gamei de produse. 

    Executivul companiei este de părere că protejarea şi oferirea unei perspective echipei sunt esenţiale depăşirii perioadei de criză. „Ne-am concentrat pe a veni cu produse noi şi inspiraţie pentru amenajări şi mobilare pe site-ul nostru, în comunicarea online în general, dar şi pe a ne susţine echipa. Dacă îţi pasă de oameni şi lor le pasă de clienţi şi implicit de afacere. Am redefinit rolurile în organizaţie pentru a ne plia cu provocarea aceasta dar, şi cele care vor mai veni, am făcut training-uri interne pentru a oferi tuturor posibilitatea să înveţe lucruri şi din afara expertizei lor de până acum şi am deschis poziţii noi, mizând inclusiv pe reconversie profesională la nivel intern. Nu doar că ne vom păstra echipa, dar ne vom mări echipa cu 30% în următoarele 3 luni şi lucrul acesta vine la pachet, în mod firesc, cu plata la timp a contribuţiilor la bugetul statului, lucru de care economia României are nevoie mare în acest moment.”

    Vânzarea de produse Home & Deco online a înregistrat creşteri în ultimii 2 ani, devenind o verticală importantă a eCommerce-ului românesc. Potrivit estimărilor eMAG Marketplace din raportul GPeC E-Commerce România 2019, această nişă este pe locul 1 ca potenţial de creştere în 2020, scriu reprezentanţii Acaju.

     

  • Efectul pandemiei în Franţa: Piaţa auto a “dispărut” în aprilie

    Măsurile implementate în Franţa din cauza pandemiei de coronavirus şi închiderea showroomurilor auto au avut un efect devastator asupra pieţei auto francize la nivelul lunii aprilie, potrivit datelor Comitetului Constructorilor Francezi de Automobile (CCFA).

    În aprilie înmatriculările de maşini noi au scăzut cu 89% faţă de perioada similară a anului trecut la 21.000 de autoturisme.

    Dacia a fost puternic lovită, iar înmatriculările sale s-au micşorat cu peste 90% luna trecută la doar 1.227 de unităţi. De partea cealaltă, marca Renault a scăzut cu 81%la mai puţin de 6.000 de unităţi.

    De partea cealaltă, mărcile străine (Dacia este inclusă în cadrul Grupului Renault), au cunoscut aproape o oprire totală a livrărilor, cu scăderi de 95%. Spre exemplu, înmatriculările grupului Daimler au scăzut cu 98%.

    Anul 2020 este unul plin de probleme pentru industria auto europeană – după faptul că din acest an s-a impus limitarea emisiilor de CO2 la 95g CO2/km la nivel de grup auto, piaţa a fost puternic lovită de restricţiile pandemiei de coronavirus. Primele două luni ale anului au adus stagnări sau scăderi la nivelul pieţelor europene, în contextul în care fiecare constructor calculează matematic cum şi ce maşini vinde pentru a respecta limita impusă. În acest context, maşinile 4×4 sau cu tracţiune integrală, sau SUV-urile mari, au avut de suferit, deoarece acestea atrag creşteri ale emisiilor. De partea cealaltă, există o cerere puternică pentru maşini electrice şi hibrid, însă volumele produse depind de capacitatea fabricilor de baterii

    În acest context, din cauza extinderii puternice a pandemiei de coronavirus, la mijlocul lunii martie mulţi dintre dealerii auto din marile pieţe europene, precum Italia, şi-au închis porţile, motiv pentru care piaţa s-a prăbuşit cu până la 86%. În cazul maşinilor noi la nivel european înmatriculările au scăzut cu 53% la circa 775.000 de unităţi în martie, potrivit datelor Automotive News Europe care citează analizele LMC Automotive, iar în 2020 analiştii se aşteaptă la un declin de cel puţin 20% în cazul pieţei auto, impactul fiind unul foarte puternic asupra industriei auto.

  • Coronavirus: Primul mare retailer American a demarat procedurile de declarare a falimentului

    J. Crew Group, companie care operează brandurile J. Crew şi Madewell, a devenit primul retailer american care a demarat procedurile de protecţie împotriva falimentului, măsură luată în urma efectelor generate de pandemia de coronavirus, potrivit CNN.

    Retailerul de articole vestimentare a anunţat luni că va demara procedurile în cadrul instanţei federale de faliment din Virginia. Compania a mai declarat că a ajuns la un acord cu creditorii în ideea de a converti în capital datorii de 1,65 miliarde de dolari.

    Totuşi, retailerul plănuieşte să rămână în afaceri şi să redevină o companie profitabilă. Brandul de blugi Madewell va rămâne în continuare parte a business-ului.

    Vânzările companiei au crescut anul trecut cu 2%  la 2,5 miliarde de dolari. Retailerul a declarat pierderi de 78,8 milioane de dolari în cel mai recent an fiscal, după ce cu un an mai înainte înregistraseră pierderi de 120 de milioane.

     

  • Savori americane livrate acasă

    În urma unei experienţe avute peste ocean, în SUA, antreprenorul Giani Manta şi-a propus să aducă şi în România gustul autentic al coastelor şi al burgerilor americani, gătiţi după reţete originale, respectate cu sfinţenie. Aşa a luat naştere Ribs Bar & Grill, care, până la ridicarea restricţiilor impuse pe fondul pandemiei, livrează, prin platforma foodpanda, preparate autentice direct la uşa clienţilor.

    Antreprenor de vocaţie, niciodată angajat, Giani Manta a intrat în lumea businessului la începutul anilor ’90, cu un mic butic de haine în magazinul Unirea, deschizând ulterior mai multe magazine în Bucureşti şi în ţară. „La sfârşitul anilor ’90 afacerile s-au dezvoltat prin deschiderea unei firme de construcţii şi dezvoltarea în zona imobiliară. Odată cu criza din 2008, această poveste s-a încheiat cu un faliment răsunător, toate magazinele fiind închise, iar firma de construcţii dizolvată. A fost începutul poveştii numite HoReCa”, povesteşte cofondatorul Ribs. Până la desciderea restaurantului cu specific american Ribs Bar&Grill a fost însă cale lungă, presărată cu multe experienţe antreprenoriale în industrie.

    Astfel, după „un an de reflecţii şi plimbări lungi cu motorul alături de prietenii din clubul de motociclişti din care fac parte”, la începutul anului 2009, alături de trei dintre aceştia, a decis deschiderea unei mici cafenele în Centrul Istoric, cu scopul declarat „de a avea un loc al nostru unde să ne strângem”.

    Aşa a luat naştere Jaya Café, pe strada Smârdan. „Pentru că businessul s-a dovedit bun, a urmat deschiderea unui restaurant pe strada Franceză, Jaya Maison, mai mare, cu 300 de locuri. În anul 2011, „odată ce terminarea perioadei romantice din Centrul Vechi al Bucureştiului şi invazia kitschului”, antreprenorii au decis să vândă cele două locaţii şi cu banii obţinuţi să se orienteze spre locaţii generoase, de cartier, aşa luând naştere The Roof, deschis pe 13 septembrie 2010, la etajul 2 în mall-ul Prosper Plaza – „o locaţie de 450 de metri pătraţi, construită integral din sticlă, cu acoperiş care te lasă să vezi cerul şi care vara se deschide integral transformând locul într-o mare terasă, crescând standardul în zona sectorului 5, privată la acel moment de investiţii serioase în industria ospitalităţii”. După doi ani a urmat deschiderea unei noi unităţi The Roof, „care la rândul său dispune de o terasă generoasă pe acoperişul clădirii, precum şi de un salon de evenimente –The Roof Ballroom”, în zona Vitan, amenajată în urma unei oportunităţi ivite prin eliberarea unui spaţiu de 1.000 de metri pătraţi.

    La patru ani distanţă, în urma unei călătorii în Statele Unite în anul 2016 şi ca urmare a unui stagiu de pregătire în bucătăria sudistă, antreprenorului i-a venit ideea deschiderii unui restaurant american, cu specific southwest cuisine, cu coaste şi burgeri ca acolo, cu timp lung de marinare şi preparare şi cu reţete strict respectate. „Şi aşa avem acum, din 2017, în Bucureşti, Ribs Bar & Grill, singurul restaurant autentic american.”

    Preparatul vedetă al restaurantului este St. Louis BBQ Ribs, „o reţetă faimoasă din Missouri, unde timpul de preparare şi pregătire este de 36 de ore, ca de altfel la toate cele şapte feluri de coaste pe care le pregătim în restaurantul nostru”, explică Mantea. Un alt preparat de succes este All American BBQ Feast, un platou pentru patru persoane care reuneşte toate bunătăţile grătarului american. Pentru că nu au reuşit să gasească furnizori pentru chifle de burger autentice şi, după deschidere, timp de doi ani toate încercările de parteneriat cu diverşi producători au eşuat, în anul 2019 antreprenorii au deschis şi prima brutărie americană din România, New York Bakers, care, în scurt timp, a devenit principalul furnizor de chifle de burger pentru restaurantele din Bucureşti. În prezent, 40 de locaţii servesc burger cu chiflele New York Bakers, printre acestea numărându-se unităţile grupului City Grill, Bibo Burgers şi St. Patrick Pub.

    Potrivit lui Giani Manta, pe perioada crizei, unităţile The Roof au fost închise iar cei 25 de angajaţi au fost trimişi în şomaj tehnic. În cazul Ribs, spune el, pandemia a venit cu restrângerea drastică a meniului, păstrându-se doar coastele şi burgerii, cu o scădere de 70% a veniturilor şi cu serioase întrebări legate de viitor. În 2019, restaurantul a înregistrat o cifră de afaceri de circa 4 milioane de lei „şi mult optimism din partea noastră legat de anul 2020, optimism care momentan a dispărut.” Până la ridicarea restricţiilor, restaurantul Ribs a rămas activ pe zona de delivery, cu 30% din personal. „Am încercat să mărim volumul de livrare atât prin creşterea bugetului de publicitate, cât şi prin deschiderea diviziei de livrare proprie. Volumul livrărilor s-a mărit faţă de perioada precedentă pandemiei, dar încasările sunt insuficiente pentru menţinerea în viaţă a unui restaurant cu 650 de locuri”, spune el.

    Prin amplasamentul la marginea parcului IOR, în mijlocul cartierului Titan, Ribs Bar & Grill a avut drept public-ţintă, încă din faza de proiect, familiile, fiind gândit drept „un spaţiu vast unde să ieşi seara cu prietenii şi familia, în mijlocul unui ocean de verdeaţă, unde copiii să alerge nestingheriţi. Lucru care s-a şi întâmplat. Iar acum, pe perioada crizei, din fericire, acei oameni comandă de la noi produsele cu care s-au obişnuit”. Ritmul de lucru a încetinit însă mult, din cauza faptului că volumul de preparate a scăzut drastic prin închiderea activităţii de servire la mese. „Nu ştim cum va fi businessul după terminarea pandemiei, focusul nostru în acest moment fiind supravieţuirea pe perioada crizei, concluziile urmând a le trage la sfârşit.”

    Acest articol face parte din campania #livramacasa lansată de foodpanda, cea mai mare platformă de food delivery din România, pentru a susţine restaurantele locale, în noul context generat de pandemia de Covid-19.

    Campania îşi propune şi să aducă în prim-plan poveştile afacerilor locale, ale antreprenorilor care le conduc şi echipelor din bucătărie şi să transmită un mesaj optimist, oferind totodată o imagine reală a provocărilor cu care se confruntă în această perioadă. Restaurantele sunt deschise pentru livrare, acordă prioritate sănătăţii şi siguranţei clienţilor, iar răspunzând la acţiunea lansată de foodpanda, platforma le poate ajuta să îşi susţină afacerea.

    foodpanda.ro, parte a grupului Delivery Hero, este cea mai mare platformă online de comenzi de mâncare din România, colaborând, în prezent, cu peste 2700 de restaurante din Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Braşov, Constanţa, Arad, Ploieşti, Oradea, Galaţi, Craiova, Sibiu, Piteşti, Târgu Mureş, Baia Mare, Bacău, Buzău, Brăila, Satu Mare, Piatra Neamţ, Râmnicu Vâlcea şi Focşani.

  • Euro, sub umbra pandemiei

    BCE a indicat că dobânzile de politică monetară, deja la niveluri minime, pot fi duse mai jos decât sunt acum dacă va fi nevoie. De asemenea, instituţia condusă de franţuzoaica Christine Lagarde va plăti băncile pentru ca acestea să se împrumute de la ea şi să-şi întărească în acest mod capacitatea de a credita economia şi guvernele. BCE a fost obligată să facă ceva, măcar pentru a demonstra pieţelor că nu şi-a epuizat resursele. BCE nu s-a angajat  în manevre noi de amploare, dar a transmis un semnal puternic că îşi va folosi tot armamentul din dotare şi va improviza pentru a permite guvernelor europene să-şi scoată economiile din criză. O improvizaţie ar fi aruncarea în luptă a unui program destinat băncilor numit de BCE „PELTROS“ – operaţiuni de refinanţare de urgenţă pe termen mai lung pe timp de pandemie.

    „Zona euro se confruntă cu riscul unei contracţii economice de o magnitudine şi viteză nemaivăzute niciodată pe timp de pace. Dată fiind marea incertitudine privind impactul economic al pandemiei, scenariul BCE sugerează o scădere a PIB-ului între 5% şi 12% anul acesta. Reducerea activităţilor economice în aprilie sugerează că impactul probabil va fi mai sever în al doilea trimestru.”

    Christine Lagarde, preşedintele BCE, citată de Le Figaro

  • Sfârşitul Work-Life Balance-ului?

    „Îmi lipsesc urcatul în maşină după un meeting şi mersul prin Bucureşti care mă enerva, dar acum îmi dau seama cât de mult îmi plăcea de fapt. E altă intensitate, eu aşa cum am muncit în ultimele săptămâni nu am mai muncit niciodată înainte, măcar aveam pauze, acum nu prea mai am pauze”, a spus Dragoş Anastasiu, preşedintele grupului Eurolines, într-o discuţie recentă cu Business MAGAZIN prin intermediul platformei Zoom. Iar în articolul de copertă al ediţiei trecute, Anca Bidian, CEO al Kiwi Finance, mărturisea şi ea: „Nu mai avem repere clare de timp alocat serviciului şi de multe ori avem impresia (sau chiar aşa şi este) că ziua de lucru este toată ziua. Cu toţii vrem să trecem cât mai bine peste această perioadă, iar eu personal nici nu cred că mai am o agendă zilnică”.
    Acest nou mod de lucru despre care vorbesc Anca Bidian şi Dragoş Anastasiu, dar cu care se confruntă şi alţi CEO sau antreprenori, dar şi angajaţi aflaţi la toate nivelurile de carieră, oriunde în lume, îi caracterizează pe cei mai mulţi dintre cei care au putut să îşi continue sarcinile de muncă în condiţii de pandemie.
    Astfel, peste atât de mult discutatul echilibru între viaţa personală şi viaţa profesională, idealul „Work Life Balance” pare şi mai greu de atins din cauza lipsei unor limite fizice (spaţiul de la birou vs. spaţiul de acasă) sau poate chiar şi limita adusă de ora aceea în plus petrecută în trafic, în care lăsam în urmă (sau nu) problemele sau chiar şi reuşitele de la birou. Dincolo de lipsa graniţelor, tehnologia contribuie într-un mod intruziv la gradul de încărcare a angajaţilor – cu mailuri, mesaje pe grupuri de WhatsApp, Facebook, conferinţe pe Zoom sau Slack care apar constant, uneori simultan, la orice oră din zi, din noapte, în weekend sau de sărbători.  În timp ce copiii au şi ei propriile teleconferinţe.
    Iar dacă unii dintre noi alegeau să nu îşi mai citească mail-urile în concediu sau în weekend, pentru o uşoară deconectare în trecut, s-ar putea ca acest lucru să nu mai fie posibil în viitor. Trecem într-o nouă „revoluţie”, o schimbare similară poate celei aduse de inventarea iluminatului cu petrol, care însemna că angajaţii pot lucra 12 ore pe zi, înainte de secolul XIX, când s-a inventat istoricul program „de la 9 la 5”?
    Datele unui studiu realizat recent de BestJobs arată că în prezent pe piaţa locală 3 din 10 angajaţi lucrează de acasă, iar principalele trei probleme care vin în îndeplinirea sarcinilor de serviciu pe care le întâmpină angajaţii care lucrează remote sunt lipsa unei comunicări eficiente cu restul echipei (15,7%), lipsa clarităţii în ceea ce priveşte sarcinile zilnice (11,82%) şi comunicarea deficitară cu clienţii (9,17%). Dintre cei care lucrează de acasă, 35% au constatat că sunt mai productivi în această perioadă de muncă obligatorie la domiciliu comparativ cu productivitatea pe care o au la birou, pentru că nu mai pierd timp cu deplasarea zi de zi. Pe de altă parte, 13% dintre cei care lucrează de acasă spun însă că sunt mai puţin eficienţi, în condiţiile în care trebuie să se ocupe şi de treburi casnice sau să aibă grijă de copii.
    Unul dintre riscurile telemuncii se leagă de hiperactivitate, angajaţii care lucrează de acasă fiind tentaţi să lucreze nonstop. Potrivit platformei de resurse umane undelucram.ro, angajaţii care lucrează de acasă muncesc cu 2 zile mai mult în fiecare lună. Iar în timp ce mulţi angajatori se plâng că productivitatea angajaţilor ar putea scădea, situaţia este inversă: 85% dintre companiile care oferă flexibilitate angajaţilor şi le oferă posibilitatea de a lucra remote vor observa o creştere în productivitatea acestora, observă cei de la undelucram.ro. Cât din această productivitate ia din felia timpului personal?
    După cum remarcă jurnaliştii de la Harvard Business Review, timp de mai multe decenii, organizaţiile au promovat modelul „angajatului ideal” în profilul persoanei disponibile 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an, în fiecare an al carierei sale: „Acesta este un arhetip nerealist, unul care presupune că există mereu în peisaj o persoană care să aibă grijă de restul aspectelor care ţin de viaţă. Totuşi, în prezent două treimi din familiile americane sunt cu părinţi singuri sau cu doi părinţi care muncesc. Cu şcolile şi grădiniţele închise, munca nu poate continua ca în mod normal doar pentru că lucrul remote este posibil din punct de vedere tehnologic”, spun autorii articolului care a analizat această temă în Harvard Business Review. Poate mai mult ca oricând, angajaţii sunt din nou în postura de a-şi demonstra disponibilitatea, cu aproximativ un sfert din populaţia globului care lucrează de acasă şi probabil vor lucra într-un mod flexibil şi prin rotaţie, tot de acasă, în perioada următoare. Mai putem să vorbim despre echilibru în această nouă paradigmă?


    O graniţă din ce în ce mai puţin vizibilă

    „Echilibrul dintre viaţa personală şi cea profesională este un subiect despre care s-a discutat foarte mult în ultimii ani şi pe care angajaţii au început să pună din ce în ce mai mult accent. Dacă acum câţiva ani eram puşi în situaţia de a petrece mai mult timp la birou decât acasă, prioritizând cariera în detrimentul vieţii personale, noile generaţii au schimbat această abordare”, observă Raluca Peneş, HR manager al companiei de outsourcing de salarizare şi administrare de personal, recrutare şi muncă temporară Smartree. Potrivit ei, anterior pandemiei începuserăm să acordăm mai multă valoare timpului petrecut cu familia, hobbyurilor şi activităţilor extra şi să încercăm să separăm viaţa profesională de cea personală. Aceasta reprezenta un factor motivant pentru salariaţi, iar organizaţiile s-au adaptat în timp, conştientizând că acesta este unul dintre principalele criterii de selecţie ale unui candidat atunci când are în vedere schimbarea jobului.
    Dar odată cu intrarea în această perioadă de pandemie, lucrurile par a se schimba, iar modul de lucru „work from home” face ca graniţa dintre viaţa profesională şi cea personală să fie practic invizibilă şi uneori greu de gestionat, crede Raluca Peneş.
    „Faptul că nu mai există două medii diferite, şi anume cel de birou, spaţiu, comunicare directă cu colegii, şi cel de acasă, duce, nu de puţine ori, la situaţia în care timpul petrecut în faţa calculatorului acasă să nu poată fi asociat direct mediului profesional, ci personal”, observă managerul de la Smartree. De asemenea însă, lucrurile pot sta şi invers. „Fiind nevoiţi să ne petrecem timpul în casă şi ca atare să adaptăm şi programul de lucru la noul context, fără posibilitatea de a desfăşura alte activităţi în afara celor casnice, putem avea senzaţia că programul de lucru nu s-a terminat. Avem tentaţia de a rămâne logaţi pe calculator, de a răspunde e-mailurilor sau telefoanelor primite de la colegi, condiţii în care ne putem simţi stresaţi, suprasolicitaţi, dorind să revenim la birou.”
    Lipsa unei interacţiuni zilnice şi şi a lucrului în echipă ar putea conduce şi la un sentiment acut de izolare. „Pe de altă parte, lucrând de acasă, va exista, cel puţin pentru unii dintre noi, tentaţia interferării unor treburi casnice cu programul de muncă. Este recomandat să eliminăm aceste elemente care ne pot distrage atenţia, pentru că nu vom face decât să excludem barierele între viaţa profesională şi cea personală şi să nu finalizăm taskurile în niciunul dintre planuri.”
    Rezultatul? „Vom sfârşi  prin a lucra haotic, poate în unele cazuri cu mult peste media orelor de program, situaţie ce va genera din nou nemulţumiri”. Raluca Peneş precizează că în acest context, foarte important de gestionat pe termen de lucru este menţinerea concentrării pe obiective şi pe productivitatea muncii de acasă. „Acestea pot fi atinse mai uşor printr-o organizare riguroasă şi prin respectarea programului zilnic, setarea unui spaţiu dedicat activităţilor profesionale, dar şi prin ghidarea după deprinderile de la birou, inclusiv luarea pauzelor.”
    HR managerul companiei Smartree este de părere că chiar dacă organizaţiile îşi vor relua activităţile de la birou, aceasta se va realiza treptat şi „sigur vom fi puşi în continuare în situaţia de a lucra în anumite perioade şi de acasă”. În plus, o parte dintre angajaţi vor dori să permanentizeze noul mod de lucru de acasă, cu care unii dintre noi eram obişnuiţi şi înaintea epidemiei, dar într-un cadru foarte bine stabilit, adică în limita a câteva zile pe lună.
    „Referitor la clasicul program 9:00 – 17:00, putem spune că în anumite domenii sau pentru anumite tipologii de joburi, şi înaintea pandemiei, acesta era un concept depăşit, urmărindu-se în schimb un sistem care pune concentrarea pe sarcinile de realizat şi pe nivelul de energie şi creativitate al fiecărui individ în parte. Dar aici intervine modul în care fiecare dintre noi ne disciplinăm şi ne organizăm activităţile, astfel încât să ne echilibrăm viaţa profesională cu cea personală, dar şi să devenim mai productivi din punct de vedere profesional”, conchide ea.
    Simona Chesăraicu, care a muncit vreme de mai mulţi ani în mari companii, ajungând ca la un moment dat să coordoneze departamentul de resurse umane al unei multinaţionale, este acum psihoterapeut şi profesor calificat în mindfulness (o disciplină care ne ajută să trăim în prezent). Totuşi, spune că nici ei nu i-a fost chiar atât de simplu să transfere tot ce se întâmpla în cabinet, în mediul online, aceasta reprezentând o schimbare mare care a cerut pregătire, inclusiv prin citirea a mai multe informaţii despre aspectele tehnice ale aplicaţiei Zoom.  „S-au schimbat şi felul în care facem lucrurile şi ce este nevoie să facem”. În rândul clienţilor ei a identificat două tendinţe: „Persoanele care au rămas fără locuri de muncă, din  categoria angajaţilor care sunt în şomaj tehnic, medici, din cabinetele stomatologice, din servicii, cosmetică, care nu mai lucrează acum, iar o altă categorie este a celor care lucrează mult mai mult, în special din zona de corporate şi care s-au trezit acasă cu câte doi copii, care fac lecţii online, iar ei au programul de muncă la fel ca înainte, doar că îl fac de acasă din sufragerie. Şi pentru ei  viaţa s-a complicat destul de mult, dacă vorbim despre o casă cu trei camere, cu doi copii, cu soţia care lucrează de acasă uneori, administrarea meetingurilor devine o problemă, de exemplu. Cei care sunt tineri şi nu au copii încă pare a se fi adaptat puţin mai uşor, dar pentru majoritate lucrurile s-au complicat”.
    Fiecare abordare a situaţiei este una personală şi nu poate fi generalizată, observă psihoterapeutul: „Simpla schimbare pe care a adus-o perioada aceasta ne cere un efort de adaptare, eram obişnuiţi cu un anumit ritm, cu o anumită rutină, în care undeva după-amiază, seara, ne apropiam de cei de acasă, pentru cei care lucrează de acasă a dispărut toată partea aceasta de rutină şi a fost înlocuită cu «mă mut din dormitor în sufragerie şi îmi ţin meetingurile acolo sau invers şi mă intersectez în pauzele mult mai informale cu cei care sunt în casă»”. Spune că a întâlnit multe reacţii de genul „nu ştiu cum să mă comport, stăm mult prea mult timp împreună, nu îmi găsesc spaţiul personal”. A întâlnit de asemenea reacţii în care cuplurile au spus că nu mai ştiu despre ce să povestească, mai ales dacă volumul de muncă s-a redus mutându-se în online. A întâlnit, în extrema cealaltă, cazuri care spun „este minunat, acum putem face tot ce aveam pe o listă de aşteptare”. „Nu este alb sau negru răspunsul la această situaţie, trăim această experienţă diferit şi depinde foarte mult cu ce bagaj a intrat fiecare în perioada aceasta, în funcţie de acest lucru unii au găsit un loc bun, alţii dimpotrivă se simt constrânşi şi presaţi de ce se întâmplă”, explică ea. Observă de asemenea că nici celor singuri nu le este deloc uşor: „Sunt situaţii în care e greu să fii şi cu tine, dacă nu avem obiceiul de a ne uita la noi din când în când şi de a face exerciţii de introspecţie e greu să stai cu tine însuţi şi atunci ne umplem timpul cu multe activităţi, iar contextul social şi economic ne a oferit ocazia de a face aproape orice – acum puteam să plecăm deseori în weekenduri în city break. Era simplu să fugim de noi, de partener, de relaţie, de familie, să supraîncărcăm sau supracompensăm, pentru cei care au fost antrenaţi să facă în permanenţă ceva e un moment mai greu”.



    Fără limite fizice, dar cu limite mentale

    „Pe mine m-a ajutat foarte mult rutina, chiar dacă este o altă rutină, să am o agendă, un program clar, să ştiu dimineaţa la ce oră mă trezesc, să am repere clare peste zi, să păstrez rutina cu disciplină, asta am lucrat şi cu clienţii care s-au găsit destul de debusolaţi la început”, descrie Chesăraicu modul în care am putea să trasăm nişte limite pentru un mai bun echilibru. Partea de organizare este cea mai importantă „acolo unde sunt probleme de spaţiu fizic, trebuie găsite soluţii punctuale – la o familie cu doi copii, trei camere, este o problemă, acolo unii îşi negociază teritoriul mai bine, alţii obosesc mai mult pe parcursul zilei”.
    Ce se întâmplă când intervin colegii noştri sau şefii care nu respectă limitele? „Când lucram în corporaţie spuneam că există două tipuri de urgenţe, şi în viaţa profesională, şi în viaţa personală: accidentele sau focul, atunci când chemăm salvarea sau pompierii – iar  replica pe care o primeam era că avem deadline-uri. E adevărat, dar deadline-urile nu înseamnă o urgenţă vitală, le setăm împreună, dacă uneori nu estimăm corect volumul de muncă, acolo găsim soluţii, dar urgenţă nu există”, spune ea.
    Negocierea trebuie să aibă astfel loc şi în discuţiile cu superiorii, cu şefii, ca să nu ajungem la evenimente de presiune majoră în care constant trebuie să lucrăm la ceva. „E nevoie de o comunicare cât mai eficientă, cât mai clară, în care să trasăm clar obiectivele fiecăruia. Dacă reuşim să comunicăm mai bine, întotdeauna găsim soluţii.” Un alt factor de stres este generat de comunicarea prin intermediul tehnologiei. Ce facem atunci când un coleg ne scrie pe un canal, ceilalţi pe un alt canal, trebuie să iau informaţia dintr-o parte şi trebuie să o transmit prin intermediul altei platforme? „Prima replică care îmi vine în minte este: mai puţin e mai bine”, spune Simona Chesăraicu. Ea crede că realist ar fi să evaluăm situaţia în care suntem, chiar dacă vrem să nu se schimbe foarte multe din lucrurile din jurul nostru, ele s-au schimbat deja, nu putem să facem la fel de mult ca înainte sau la fel cum făceam înainte şi să acceptăm, să conştientizăm că lucrurile stau altfel şi să conştientizăm că avem nevoie ca ele să se întâmple cumva mai simplu, mai firesc. Dacă ne propunem să facem lucrurile exact aşa cum se întâmplau înainte, cel puţin în perioada aceasta în care ne adaptăm la mediul online, nu se va întâmpla, presiunea va fi foarte mare,  comunicarea în online este foarte diferită.”
    Ea îl oferă ca exemplu pe băiatul său, care face şcoala în mediul online: „În primele trei săptămâni era extrem de obosit – ei sunt mici, vorbesc toţi odată, dar nici dascălii nu ştiau ce să facă, le-a luat câteva săptămâni să înţeleagă ce se întâmplă în mediul online”.
    Acum totul este diferit, totul este în online, iar faptul că nu mai discutăm o sarcină de birou la cafea se reflectă în gradul nostru de oboseală generat de aceste platforme de comunicare: „E nevoie de o perioadă de adaptare. Reţetă universală nu cred că există, ci este nevoie de răbdare şi de a încerca să vedem cât mai clar cum stau lucrurile şi ce putem scoate  bun din această situaţie”. 
    Simona Chesăraicu mai vorbeşte despre un fenomen pe care l-a observat – respectiv contagiunea emoţională – motiv pentru care anxietatea este, observă ea, un termen aproape la fel de folosit acum precum cel de „pandemie”: „Sigur că este o perioadă în care creşte nivelul de anxietate, dar am şi auzit foarte mult acest lucru şi de la oameni care nu o resimt, dar le atrage atenţia  – e foarte uşor să fii contaminat de diverse stări, cred că şi asta se întâmplă”.
    Chiar dacă vor exista sechele ale acestei perioade pentru mulţi dintre noi, ea este de părere că avem capacitatea să ne adaptăm. „A fost o ocazie pentru mulţi dintre noi să reflectăm la cum arată, şi viaţa profesională, şi viaţa de familie, la ce e important, la ce nu e important, care sunt valorile după care ne-am ghidat, cât de mult am nevoie, cât de mult nu am nevoie – cu siguranţă am reflectat mulţi dintre noi, iar asta ne va duce la un fel nou de a ne raporta, şi la muncă, şi la echipă, şi la ceea ce se întâmplă. Mai mult decât atât, creierul nostru a învăţat un model nou de funcţionare prin neuroplasticitate – a învăţat un model care nu exista până ieri şi dacă îl învăţ cu răbdare şi cu tehnică bună azi, el va funcţiona după un model nou. Ne putem învăţa şi dezvăţa de aproape orice, cel puţin aşa ne spun neuroştiinţele”.



    Un program devenit mai degrabă istorie

    Sociologul Alexandru Dincovici, managing partener al firmei Izibiz Consulting, descrie programul de la 9 la 17 „drept un artefact cultural şi un tip de muncă de care se bucură doar anumite categorii de oameni, şi nu altele. De altfel, să spui că lucrezi de la 9 la 5 e, cel puţin în limba engleză, şi o asumare a unui soi de statut inferior de angajat (la noi poate de corporatist) care prestează o muncă nesemnificativă şi care îşi permite luxul de a opri orice fel de activitate profesională de îndată ce s-a terminat programul (dovadă în plus a lipsei de importanţă a muncii de acest tip, spre deosebire de exemplu de munca din «sectoare strategice» care se desfăşoară nonstop)”, explică Alexandru Dincovici.
    În ceea ce priveşte regulile de delimitare între viaţa personală şi cea profesională, el este de părere că aceasta era mai degrabă una fizică şi viza două spaţii diferite. „Avem în primul rând ideea de locuinţă, spaţiu intim, care se opune biroului, spaţiu semipublic. Pentru multă lume, cele două spaţii nu s-au contopit acum, ci biroul a invadat acasă-ul. Cu bocancii. Cum facem să putem crea viaţă profesională în spaţiul privat e de fapt întrebarea esenţială de acum?”, întreabă retoric sociologul. El este de părere că, pentru a recrea cât de cât o delimitare dintre cele două, trebuie în primul rând neapărat un soi de separare a spaţiului profesional în casă, şi ulterior şi a timpului de lucru. Altfel, riscăm să nu mai avem deloc graniţe şi pe termen lung poate deveni nesănătos şi dificil de gestionat. „Cu cât gospodăria este mai aglomerată, cu atât este mai dificil de făcut, şi atunci când există copii şi toţi membrii familiei sunt nevoiţi să lucreze delimitarea trebuie să fie posibilă pentru toată lumea, păstrând şi un grad de intimitate de ambele părţi, limitând accesul vieţii profesionale în intimitatea familială dar şi al familiei în lumea profesională”, spune el.
    De asemenea, observă că ţinuta de birou, purtată în continuare,  poate şi ea contribui la stabilirea unor graniţe, din două perspective. Pe de o parte ea poate marca simbolic un timp de lucru, şi pe de altă parte poate constrânge purtătorul la o anumită postură şi la desfăşurarea unor activităţi de birou, în detrimentul celor casnice.
    Pe de altă parte, Alexandru Dincovici este de părere că acolo unde acest program „de la 9 la 5 există”, se va menţine, dar vor exista câteva schimbări de paradigmă, în contextul în care existau deja mişcări care propuneau de mult reducerea timpului de lucru din diferite motive, cu propuneri care pleacă de la săptămâna de 35 de ore (o reuşită a socialiştilor francezi) şi până la săptămâna de 4 zile lucrătoare şi multe alte alternative mai mult sau mai puţin flexibile. El este de părere că, pe măsură ce această stare de alertă va continua, cu cât va persista mai mult pericolul inamicului invizibil care ne poate îmbolnăvi, cu atât există posibilitatea să ne schimbăm şi noi mai mult, ca oameni. „Contactul fizic, de exemplu, este esenţial pentru formarea noastră ca persoane, şi avem nevoie, după cel al mamei, şi de contactul şi de interacţiunile cu alţi oameni. Ori, pe lângă muncă, se schimbă şi învăţarea şi e greu de spus ce fel de oameni va naşte şi va crea această pandemie. Cum vor relaţiona ei şi cum vor gestiona lumea nouă care se conturează.”


    Sociologul Romulus Oprica, managing partner al firmei BrandBerry, atrage atenţia asupra faptului că în majoritatea industriilor programul este stabilit de interdependenţele existente în societate: „Copiii merg la şcoală într-un anumit interval, acesta fiind intervalul propice şi pentru majoritatea părinţilor de a fi productivi. Industria alimentară trebuie să producă mai ales într-un interval care să permită livrarea produselor la prima oră a zilei iar serviciile de salubritate şi transport, ca să oferim doar două exemple, trebuie să fie active aproape nonstop”. Cu alte cuvinte, explică el, trăim cu toţii într-o reţea, nu într-o bulă specială care să ne facă independenţi unii de ceilalţi. Şi, până la urmă, tocmai această interdependenţă şi negociere constantă cu ceilalţi face această societate atât de frumoasă, spune Oprica.  
    „Cred că am fost forţaţi să vedem şi alte opţiuni de a rezolva sarcinile zilnice, indiferent că sunt sarcini de muncă sau banale activităţi zilnice. Această perioadă de criză ne-a determinat să fim mai deschişi, mai creativi, ceea ce în mod cert va influenţa modul în care lucrăm şi trăim. Tehnologiile, mai ales cele de comunicare, au cunoscut un salt cantitativ şi calitativ semnificativ în aceste ultime luni şi ritmul evoluţiei lor nu se va diminua pentru că nici riscul nu a trecut. Atât timp cât avem activă această ameninţare la adresa unei nevoi de bază, a sănătăţii noastre, vom fi mult mai atenţi şi mai deschişi la toate instrumentele care ne pot aduce un plus de securitate”, constată Romulus Oprica.  
    Pe de altă parte, în acest nou context, este de părere că nevoia spaţiului privat va creşte, prin urmare balanţa va înclina mai mult înspre atenţia acordată vieţii personale. „Dacă ne uităm pe stradă, în magazine, la cozi, vedem că majoritatea covârşitoare a cetăţenilor respectă regulile de distanţare fizică. De ce? Pentru că pe oamenii de afară nu-i cunoaştem, nu sunt cei din cercul nostru social apropiat, cei în care avem încredere şi faţă de care nu simţim nevoia să păstrăm distanţa de siguranţă, de 2 metri. Este aproape imposibil ca această distanţă fizică să nu se manifeste şi în relaţia spaţiu privat social – spaţiul public profesional. Toţi cei care am experimentat această izolare, dacă suntem persoane foarte sociabile, vom dori să ne revedem în apropiere fizică mai ales cu cei care ne sunt dragi şi nu vom aloca resurse semnificative de timp celor cu care nu aveam şi înainte o relaţie apropiată; cei care sunt mai puţin sociabili vor fi cu atât mai puţin interesaţi de intensificarea relaţiilor profesionale. Cu alte cuvinte, consider că spaţiul privat a câştigat teren în această perioadă de izolare, pentru că acesta este spaţiul care oferă siguranţă emoţională.”


    Din ce este alcătuită o zi normală de lucru? 

    Viaţa normală de lucru a angajaţilor din marile companii era deja îngreunată de lipsa de intimitate din birourile open space, de şedinţele interminabile şi de întreruperile colegilor sau notificărilor primite pe e-mail. Acum, pentru toţi cei care lucrează de la domiciliu a venit un nou set de întreruperi – atât de natură personală (poate copiii care învaţă şi ei în regim de telemuncă, după un program propriu, dar care necesită atenţia adulţilor) cât şi tehnologică – cu mesaje care vin instant de pe toate platformele din partea colegilor de echipă. În contrast cu ce se întâmplă acum, vă reamintim din ce era alcătuită o „zi normală de muncă”, potrivit datelor publicaţiei americane Harvard Business Review: 

    ●  Şedinţe care durează mai multe ore, pentru a discuta chestiuni asupra cărora se poate reveni de fapt prin câteva mailuri;
    ●  Întreruperi neplanificate, cauzate de obicei de birourile deschise, de platformele de mesagerie instant, precum şi de sunetele de notificare ale smartphone-urilor şi desktopului;
    ●  Căutarea consensului în echipe pentru decizii reversibile, fără consecinţe prea mari;
    ●  Căutarea neobosită a acelui „inbox zero”, un simbol al a pune scopurile altora înaintea voastră;
    ●  Călătoritul, uneori la distanţă, pentru a-i întâlni pe oameni faţă în faţă, când de fapt un telefon ar fi suficient;
    ●  Trecerea de la o sarcină la alta constant şi extenuarea fără prea multe rezultate;
    ●  Sarcini rudimentare şi administrative. 

  • Ce au căutat românii pe Internet în perioada pandemiei: de la „dex pandemie” până la „ce este maiaua”

    Cum se fac lipiile fără drojdie? Dar de ce nu se găseşte drojdie? Şi ce idei de poze în casă există? Acestea sunt câteva dintre curiozităţile care nu le-au dat pace românilor în timpul stării de urgenţă şi limitării deplasării, potrivit datelor centralizate de SEO Cupcake, agenţie de marketing digital cu peste opt ani de experienţă în servicii de promovare SEO.

    „Dacă am lua Facebook ca un indicator al intereselor oamenilor, cu siguranţă putem spune că o parte dintre termenii căutaţi pe Google în perioada asta erau previzibili, cum ar fi reţeta pentru maia, tunsul acasă şi chiar amenajarea unui birou, unui spaţiu optim de muncă, acasă. Surpriza noastră a fost să vedem cât de mare a fost creşterea faţă de alte perioade. Ne bucură însă un lucru când ne uităm la acest clasament. Oamenii sunt deschişi să înveţe şi sperăm că o parte din îndeletnicirile deprinse în perioada asta nu vor fi pierdute pe termen lung”, a declarat Cristian Bolocan, Head of SEO Department, SEO Cupcake, într-un comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei.

    Datele furnizate de SEO Cupcake au fost extrase cu ajutorul tehnologiilor ca Google Trends, puse la dispoziţie de motorul de căutare. Clasamentul este cu atât mai interesant pentru comercianţi şi antreprenori care activează în comerţul online şi nu numai. Agenţia demonstrează astfel cum pot fi identificate volumele de căutare, termenii populari într-un anumit moment, dar şi sezonalitatea sau creşterea accelerată în anumite domenii.

    Pe baza unor astfel de date poate fi catalogat la nivel general un grad de interes şi fiecare companie şi antreprenor pot acţiona într-o mai bună cunoştinţă de cauză.
    Iata ce au cautat românii recent pe Internet, potrivit datelro SEO Cupcake.

    Ce este… ? şi De ce?

    De ce nu se găseşte drojdie    x1000
    dex pandemie    x290
    Ce este tamiflu    x50
    Ce este recesiunea    x15
    Ce este horeca    x10
    De ce creşte euro    x10
    Ce este maiaua    x5
    De ce bat clopotele la ora 12    x4
    Vreau să mă întorc în România    x3
    Vreau să donez    x3

    #StaiAcasă
    exerciţii fizice acasă    x20
    tuns acasă    x20
    activităţi acasă    x17
    livrare la domiciliu    x16
    birou acasă    x5

    Reţete şi sfaturi în bucătărie

    drojdie uscată    x188
    maia de casă    x173
    pâine fără drojdie    x69
    alimente neperisabile    x40
    lipii fără drojdie    x31

    Curiozităţi despre religie

    slujbă online    x180
    acatist sf haralambie    x70
    arsenie boca profeţii    x2
    rugăciunea inimii    x8
    tatăl nostru    x4

    Sănătate şi igienă

    dezinfectant mâini    x418
    plaquenil 200 mg    x296
    euthyrox 100    x289
    alcool sanitar    x189
    sanytol    x47

    Căutări amuzante în perioada crizei medicale

    femei singure care caută bărbaţi    x203
    turte în tigaie    x33
    poze curcubeu    x31
    trandafiri din săpun    x22
    idei de poze în casă    x10

    Sport şi activităţi fizice acasă

    gantere ajustabile    x72
    home trainer bicicletă    x60
    set gantere    x25
    bandă elastică    x11
    bancă fitness    x11

    SEO Cupcake este agenţie de marketing digital fondată în 2012. Sediul central este în Bucureşti.

  • Despre educaţie, turism şi antreprenoriat în vremuri de pandemie cu Dragoş Anastasiu, preşedintele Eurolines – VIDEO

    „Dacă suferim mai mulţi, suferim mai puţin. Singura variantă este solidaritatea, nu se poate altfel, numai prin solidaritate vom ieşi mai uşor din această criză” este poate cel mai important mesaj transmis de Dragoş Anastasiu în cadrul discuţiei pentru Business MAGAZIN.

    Urmăriţi interviul complet în varianta video.