BusinessMagazin

Tag: magazine

  • După 20 de ani fondatorul Otter Distribution e pregătit să lanseze primul brand de încălţăminte peste graniţe

    Filip Schwartz, fondatorul grupului Otter Distribution, ajuns la o reţea de 64 de magazine şi afaceri de 30 de milioane de euro, este pregătit să facă pasul peste graniţe, după 20 de ani de la lansarea afacerii în România. Cehia este prima ţintă.

    „Suntem extrem de aproape de a deschide primul magazin din Cehia şi demersurile sunt avansate şi în privinţa unei inaugurări. Plănuim ca în 2017 să deschidem până la trei spaţii în Cehia şi Slovacia. Probabil primul magazin se va deschide în Cehia în primăvara anului viitor”, afirmă Schwartz. El adaugă că deşi populaţia din Cehia este mai puţin numeroasă decât în România, puterea lor de cumpărare este mai ridicată; concurenţa şi costurile de operare sunt la fel de mari. „Este o piaţă foarte competitivă, dominată de firmele din Austria, Germania şi Polonia din domeniul retailului de încălţăminte. Au jumătate din populaţia României, dar un lucru foarte important este că au un turism foarte puternic, mai cu seamă în Praga şi Brno”.

    În România grupul are 64 de magazine sub mai multe formate şi branduri (Otter, Salamander, Tezyo, Aldo şi Clarks), iar fondatorul se aşteaptă ca anul acesta afacerile să ajungă la 30 milioane de euro, în creştere faţă de 2015, când vânzările s-au plasat la circa 26,5 milioane de euro. Grupul Otter încheie podiumul jucătorilor de pe piaţa de încălţăminte, după Deichmann şi CCC, în funcţie de cifra de afaceri; în segmentul de preţuri peste medie, are cele mai mari vânzări. Pe piaţa locală compania are trei concepte de magazine multibrand – Otter, Salamander şi Tezyo, intrat în portofoliu în urmă cu zece luni, dar care a ajuns deja numărul trei ca pondere la cifra de afacere – şi două de monobrand – Aldo şi Clarks.

    Grupul are o reţea de şapte magazine Tezyo în ţară, la care antreprenorul vrea să adauge încă alte cinci în prima parte a anului viitor, dintre care unul va fi deschis în Cluj, altul la Braşov şi restul în alte trei oraşe. „Am decis să lansăm Tezyo deoarece credem că piaţa cere un concept fresh multibrand autohton, ce se adresează clientelei Otter cât şi clientelei mai tinere, cu un design nou şi cu un mix de brand (deopotrivă mărci existente în portofoliu dar şi altele noi)”, a motivat Filip Schwartz decizia de a deschide Tezyo. Potrivit lui, investiţia în noile magazine s-a ridicat la o medie de 600 de euro pe metru pătrat, iar suprafaţa medie a spaţiilor este de 160 mp, cu tot cu depozit; astfel, suma medie de investiţie se plasează la aproape 100.000 de euro. Magazinele Tezyo au pe rafturi mărci precum Camper, UGG, Liu Jo şi din primăvară vor avea şi încălţări din gama Hugo Boss.

    Antreprenorul afirmă că rezultatele înregistrate de magazinele Tezyo sunt în linie cu aşteptările, într-o piaţă de încălţăminte a cărei valoare nu o poate estima dar care „este într-o uşoară creştere; piaţa shop-to-shop se află în stagnare sau chiar uşoară scădere, deoarece s-au deschis foarte multe centre comerciale în ultimii doi ani de zile”. Românii preferă să-şi cumpere încălţăminte mai cu seamă din malluri şi din online şi mai puţin din magazinele stradale, deşi Schwartz spune că „există unele oraşe – ca Sibiu, Braşov, Oradea – unde, datorită dezvoltării turismului, mizăm pe magazine stradale”. La capitolul consum, Bucureştiul a dominat ferm ani în şir, din prisma puterii de cumpărare, mai ridicată decât în provinvie, dar fenomenul are acum o sumedenie de nuanţe. „Prin 2005-2006, din 20 de magazine, cele mai mari vânzări se realizau în ceşe zece din Bucureşti. Acum există un mix între Bucureşti şi oraşe din provincie, ceea este bine pentru o economie sănătoasă”, adaugă omul de afaceri, care are 46 de ani şi este născut în capitala României.

    În acest moment, Otter Distribution are magazine în toate oraşele de peste 100.000 de locuitori „în afară de Buzău, dar la care ne uităm”. Compania are în total 64 de magazine, dintre care 26 sub brandul Otter (pentru luna decembrie este planificată o nouă deschidere, la Oradea), şapte unităţi sunt Tezyo, trei Clarks, 17 Salamander, opt Aldo şi trei sunt outleturi.

    Şeful Otter Distribution nu crede că vânzarea de încălţăminte se poate realiza doar în mediul virtual şi mizează pe o strategie care vizează un sistem omnichannel, „o îmbinare dintre online şi offline”. Vede însă magazinul virtual ca pe o forţă importantă în vânzarea de produse, care a ajus să însemne acum 7,5% din cifra de afacere a companiei şi prognozele vizează atingerea pragului de 10% anul viitor, „deorece ne bazăm şi pe magazinul online pe care tocmai l-am lansat pentru Tezyo”.

    În 2008, antreprenorul a încercat să-şi diversifice afacerile, extinzându-se spre vânzarea de haine, însă debutul crizei l-a determinat să renunţe la această idee. Despre acel moment, Filip Schwartz povesteşte că a fost nevoit să ia o serie de măsuri drastice şi să găsească soluţii din punct de vedere al cashflow-ului. „Am închis în 2009 toate afacerile care nu erau direct legate de zona noastră principală de business şi am optimizat afacerea închizând anumite magazine”, afirmă antreprenorul, căruia nu i s-a părut potrivită nici soluţia de a închide toate magazinele şi nici aceea de a aştepta să treacă vremurile grele. „Am închis anul 2008 cu vânzări sub 20 de milioane de euro. În anii următori am avut scăderi de vânzări, dar am fost profitabili, cu excepţia rezultatelor din 2009″, afirmă Schwartz. Cum economia s-a întors iar la creşteri, iar consumul este principalul motor Filip Schwartz mizează pe creşterea afacerii. „Ne concentrăm pe extinderea businessului principal, pe zona de încălţăminte, pe zona de online – iar ţinta noastră este ca acest canal să ajungă în cinci ani la 15% din cifra de afaceri. Extinderea businessului la nivel regional şi la optimizarea afacerii în ţară”, enumeră antreprenorul planurile sale de viitor.

    Mai mult, spune că nu are de gând să aducă alte branduri în franciză, considerând că acoperă toată clientela vizată de produsele încadrate pe segmente de preţ medium şi medium-high; zona mass-market nu este de interes pentru Filip Schwartz. Grupul Otter a terminat anul trecut cu afaceri de 120 de milioane de lei şi şi-a bugetat pentru 2016 un plus de 16‑17%, pânp la nivelul de 30 milioane de euro; plusurile aşteptate se bazează pe de o parte pe creşterea consumului şi dar şi pe expansiunea reţelei. Structura afacerii a rămas aceeaşi: distribuţia are o pondere de 23%, iar retailul contribuie cu 77%. Compania se ocupă şi de distribuţia unor branduri precum Ara sau Otter către mici comercianţi independenţi.

  • Tribul care venerează spiritul unui soldat american. Speră ca acesta să se reîntoarcă cu Coca-Cola, televizoare şi medicamente – FOTO

    În fiecare an, pe 15 februarie, rezidenţii unui mic sat de la baza vulcanului activ Mount Yasur de pe insula Tanna, Vanuatu, îi aduc un omagiu spiritului soldatului american care „este mai puternic decât Iisus”, informează Daily Mail.

    Cei mai în vârstă se îmbracă în uniforme militare americane şi defilează, iar alţii îşi pictează “SUA” pe piept, cu vopsea roşie. Apoi, la final, ridică steagul american.Tribul crede că soldatul cu pricina John Frum se va întoarce într-o zi şi va aduce cu el bogăţie, noroc şi cadouri din America.

    Cel mai probabil John Frum nu este o singură persoană, ci mai degrabă un cumul de soldaţi. Numele John Frum vine de la felul în care se prezentau soldaţii americani „Hi, Im John from New York”. În timpul celui De-Al Doilea Război Mondial aproximativ 300.000 de soldaţi americani au stat pe insulă pregătiţi pentru conflictul Japonia.

    După război, soldaţii „John Frum” au părăsit insula şi odată cu ei şi bogăţiile aduse de americani.

    În 2006, un jurnalist de la publicaţia Smithsonian Magazine a vizitat insula, iar leader-ul de atunci a declarat că „dacă ne rugăm lui John, el o să se întoarcă cu multă bogăţie”. „John este un spirit. Ştie tot. Este chiar mai puternic decât Iisus. A promis că se va întoarce cu multe bogăţii (Coca-Cola, televizoare, ceasuri, medicamente etc) dacă ne vom ruga”, a adăugat el.

    „În fiecare zi de vineri membrii cultului merg la baza vulcanului şi ridică steagul american, câteodată şi pe cel francez. Iar pe 15 februarie sărbătoresc ziua lui John Frum, fac puţin teatru, dansează, este o sărbătoarea anuală”, a declarat Ben Bohane, foto-jurnalist care trăieşte în Vanuatu.

  • Povestea olandezului care a introdus codurile de bare în magazinele sale, invenţie preluată apoi la nivel internaţional

    Născut în 1927, la Zaandam, în Olanda, Albert Heijn a fost nepotul antreprenorului cu acelaşi nume (1865-1945) care a pus bazele afacerii de familie, pornind de la un magazin alimentar. Afacerea de familie a crescut pe parcursul mai multor generaţii, iar sub conducerea nepotului fondatorului s-a transformat într-o multinaţională. De exemplu, antreprenorul olandez este cel care a introdus formatul de supermarket în Olanda şi a jucat un rol important în domeniul retailului, prin dezvoltarea codului de bare, în 1974, preluat apoi la nivel internaţional ca standard. La jumătatea anilor ’70, compania, listată la bursa de la Amsterdam din 1948, a început să se extindă în mai multe ţări, prin achiziţii în Spania şi SUA (reţele ca Giant Carlisle, Stop & Shop, Giant Landrover şi Peadpod).

    Cu o echipă de management care pentru prima oară nu includea membri ai familiei fondatoare, Ahold şi-a accelerat creşterea în a doua parte a anilor 1990 în America Latină, Europa Centrală şi Asia. Mai mult, în acea perioadă grupul şi-a diversificat activităţile, incluzând sub umbrela sa şi restaurante, dar acest segment de business nu mai există acum în portofoliul grupului.

    Pe parcursul anilor, Albert Heijn şi familia sa s-au confruntat cu dificultăţi, una dintre acestea fiind faptul că fratele şi asociatul său, Gerrit Jan Heijn a fost răpit şi ucis, în 1987. Doi ani mai târziu, Albert Heijn, s-a retras din funcţia de CEO şi preşedinte al grupului Ahold, fiind succedat de Pierre Everaert, care nu era membru al familiei Heijn, ceea ce a constituit o premieră pentru afacerea fondată în 1887.

    După retragerea de la Ahold, antreprenorul olandez a înfiinţat, la Herefordshire, în Marea Britanie, unde se stabilise, o nouă companie, Eign Enterprises, numită după pronunţia în engleză a numelui său. Pentru dezvoltarea Eign Enterprises, antreprenorul olandez a investit milioane de lire sterline şi a transformat o zonă rurală într-un complex de agrement. Antreprenorul olandez a murit la Hereford, în 2011, la 83 de ani.

    În 2014, grupul Ahold a realizat o cifră de afaceri anuală de aproape 33 de miliarde de euro, cu peste 3.200 de magazine şi având 227.000 de angajaţi. În portofoliul grupului, cu activităţi în SUA, Olanda, Begia şi Cehia, se găsesc mai multe formate şi mărci de magazine, între care se numără Albert Heijn, Etos, Albert sau Giant.

    În urmă cu jumătate de an, grupul belgian Delhaize, care operează în România reţeaua Mega Image, a agreat cu Ahold un acord de fuziune, care ar urma să fie încheiat în prima parte a acestui an.

  • Destinaţii pentru…shopping

    Nu rareori într-o călătorie rămâne şi ceva timp de mers la cumpărături, pentru sine sau pentru a lua nişte cadouri. Există însă şi locuri care par să merite un drum special pentru aşa ceva, scrie Wall Street Journal, care recomandă o serie de destinaţii de shopping pentru bărbaţi. La Londra se află Hostem, un magazin care se mândreşte cu faptul că descoperă branduri ale căror produse nu se comercializează în altă parte, ca Jeffrey Jonathan Smith, Casey Casey ori The Soloist.

    Tot în Europa, de data aceasta la Malmö, în Suedia, se află Très Bien, la care se găsesc piese de la Dries Van Noten, Margaret Howell sau Maison Martin Margiela atent selectate, care în actualul sezon oferă articole vestimentare inspirate de echipamentele sportive. La Paris, The Broken Arm, magazin de modă cu cafenea, are o selecţie de articole de la Raf Simons, Prada şi Loewe, precum şi o colecţie de cărţi rare despre modă, iar în acest sezon oferă în exclusivitate o serie de cămăşi cu imprimeuri de la Prada, care se numără printre cele mai căutate produse ale sale.

    Pe continentul american se află Haven, cu două magazine în Canada, la Vancouver şi Toronto, care se adresează celor care vor să fie bine îmbrăcaţi pe orice vreme, iar mai nou oferă articole vestimentare sportive din gama Burton Thirteen şi Burton AK457 ale producătorului de snowboarduri Burton, precum şi creaţii rezultate din colaborarea Adidas cu case de modă ca White Mountaineering şi Kolor.

    În SUA, la Miami Beach, se află două magazine Alchemist, care în acest sezon oferă piese din denim vintage „înnobilat” de la branduri ca Fear of God sau Vetements. În Australia, se află Sneakerboy în Sydney, Melbourne şi alte două oraşe, specializat pe rarităţi în domeniul încălţămintei sportive.

  • Povestea omului care a construit una dintre cele mai importante afaceri din România. Are o reţea de 44 de magazine şi peste 8000 de angajaţi

    Ca angajat, Dragoş Pavăl nu a avut şefi care să ştie să-l aprecieze. Acum, la mai bine de 20 de ani după ce a fondat propria firmă, de numele său se leagă o întreagă serie de superlative. Nu este doar apreciat, ci şi cel mai admirat manager din mediul privat de afaceri, în 2015, este cel mai important retailer român, dar şi cel mai putenic antreprenor. Pavăl, care spune franc că nu-i place să vorbească despre el, povesteşte cum a ajuns aici şi ce planuri mai are pentru afacerea pe care o vede păstrată în familie, generaţie după generaţie.

    Tot ce am construit am făcut împreună“, spune Dragoş Pavăl referindu-se la fratele său, Adrian Pavăl, care s-a implicat în 1993 în afacere. „Suntem firi complementare şi ne potrivim ca o mănuşă unul cu celălalt. Ne înţelegem bine, avem reguli clare pe care le-am stabilit, nu au existat situaţii în care să avem certuri, să ne ameninţăm, chiar dacă am avut şi discuţii aprinse“, spune antreprenorul băcăuan care a primit în 2015 cel mai mare număr de voturi din partea mediului de afaceri din România.

    Pavăl spune că foarte multe firme antreprenoriale din România s-au stins din cauza problemelor dintre asociaţi. „Am observat la mulţi dintre cei cu care am interacţionat că în momentele în care le mergea foarte bine, în loc să fie concentraţi să-şi consume energiile pentru a dezvolta mai departe firma, porneau discuţii de la lucruri banale şi ajungeau să se certe şi să împartă tot ce construiseră până atunci, fără să bănuiască că individual nu vor mai reuşi. Sunt excepţii, dar cei mai mulţi nu au mai reuşit.

    Fiecare credea că e pionul principal şi că singur poate avea cel puţin acelaşi succes şi de multe ori s-a dovedit că nu e aşa. În cazul nostru, eu cred că fratele meu este pionul principal. Nu ştiu ce crede el, dar ne înţelegem“, spune Dragoş Pavăl, vorbind la interviul acordat după semnarea parteneriatului cu Comitetul Olimpic Român. Întrebat cum îşi împart responsabilităţile, Pavăl spune râzând că lucrurile sunt clare: „El câştigă banii şi eu îi cheltui. El se ocupă de partea operaţională a afacerii, eu mă axez de dezvoltare, investiţii, marketing şi sunt «interfaţa» cu exteriorul“.

    La 23 de ani de la momentul în care a ales să încerce aventura antreprenoriatului, Pavăl controlează Dedeman, o afacere cu 42 de magazine, 8.100 de angajaţi şi vânzări care se vor plasa anul acesta în jurul a 4 miliarde de lei. Întrebat de momentul în care ajunge la pragul de un miliard de euro, antreprenorul spune că acesta nu este un scop în sine, „nu cred că are nimeni drept obiectiv să ajungă la un miliard de euro. Pe termen mediu vrem să ne consolidăm poziţia în piaţă, să acoperim ţara bine“. Planul său este să ducă reţeaua la 50 de magazine şi spune că este probabil să mai adauge câteva, de dimensiuni mai mici, în oraşele care au potenţial.

    În mod firesc, dezvoltarea ar fi trebuit să se încheie anul viitor. „Avem resursele necesare, dar e mai greu pe final. Înainte, când în acelaşi timp căutam terenuri în 15 oraşe pentru a face magazine, dacă nu găseam într‑un loc cumpăram în alt oraş, dacă nu îl autorizam într-un loc, demersurile erau în grafic pentru un alt şantier“, explică Pavăl motivul pentru care acum sunt mai puţine opţiuni pentru investiţii iar anul acesta a deschis doar trei noi spaţii. Bugetul de investiţii alocat pentru 2015 este de 90 de milioane de euro din fonduri proprii, dar, explică Pavăl, „ne rămân resurse“. Investiţia pe magazin diferă de la un caz la altul, în funcţie de costul terenului sau dimensiunea spaţiului; pentru cel mai recent deschis, la Timişoara, inaugurat în urmă cu mai puţin de două săptămâni, cheltuiala totală s-a plasat la 17 milioane de euro, incluzând achiziţia terenului, fondul de marfă, construcţia şi amenajarea magazinului, care are 15.000 mp.

    Or pentru un spaţiu de 11‑12.000 mp investiţia se plasează la 10-12 milioane de euro, în funcţie de teren şi de calitatea lui. „Sunt situaţii în care trebuie să îngropăm 1 milion de euro sau chiar mai mult în pământ, fundaţii, piloni, piloţi, pentru ca magazinul să fie stabil.“

    Ce se va întâmpla când toată ţara va fi acoperită? „Ieşim peste graniţe, dar nu ne asumăm riscuri, învăţăm de la cei care s-au extins în afara ţării lor şi au pierdut şi ce au avut în ţara de origine. Nu vom face această greşeală.“ Primul pas va fi în Moldova de peste Prut, pentru ca Dedeman să înveţe ce înseamnă să opereze un magazin în afara ţării, având totuşi câteva avantaje.

    Pe de o parte riscurile sunt mai mici, pentru că afacerea va fi gestionată de la sediul din Bacău. În plus, nu va fi nevoie de un depozit logistic dedicat, pentru că magazinul din Moldova poate fi aprovizionat tot din Bacău. „Pe de altă parte vom vedea ce înseamnă frontiera, alte mentalităţi. Am tot studiat regiunea, avem nişte concluzii dar nu vi le pot spune“, spune Dragoş Pavăl. Una peste alta, băcăuanul nu doreşte să cumpere o altă reţea, chiar dacă spune că sunt afaceri de vânzare, „dar nu sunt compatibile cu noi. În România nu e necesar să cumpărăm ceva, pentru firmă îmi doresc să rămânem eu şi echipa noastră echilibraţi şi cu picioarele pe pământ“.

    DE LA ANGAJAT LA ANGAJATOR

    Unul dintre momentele cheie în dezvoltarea afacerii, spune băcăuanul, a fost în 1992. Terminase facultatea de informatică în 1990 şi primise repartiţie – deşi avusese loc revoluţia, până la finalul lui 1990 a mai funcţionat sistemul de repartiţie a absolvenţilor – la o fabrică de confecţii, la centrul de calcul. A stat la fabrică doar câteva luni, pentru că, argumentează Pavăl, „nu puteam face mare lucru acolo. Era un centru de calcul preistoric şi când am venit cu o propunere să schimbăm calculatorul străvechi cu PC-urile care apăruseră deja, le folosisem în facultate şi învăţasem să lucrez cu ele, a existat o reticenţă absolută“. A făcut o propunere şefului său, care nu a reacţionat, iar apoi s-a adresat superiorului acestuia, directorul economic. Începând din a doua zi, atitudinea şefului său direct s-a schimbat radical, îl trimitea după ziare şi îl încuraja să plece să-şi viziteze soţia care era încă studentă, numai să nu mai stea pe la birou. „Am decis să plec, nu aveam nicio perspectivă să fac ceva concret acolo, eram plătit degeaba.“

     

  • Omul care a băgat în faliment un imperiu de 146 de magazine. Avea afaceri de 140 de milioane de euro şi 3000 de angajaţi

    În catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP din 2008 a apărut  Florin Panea, proprietarul Leonardo, cea mai mare reţea de magazine de pantofi din ţară la acel moment. Reţeaua avea 146 de magazine în România, 55 în Ungaria, două în Bulgaria şi unul în Republica Moldova, realiza o cifră de afaceri de peste 140 de milioane de euro şi un profit de 4 milioane de euro, şi avea 3000 de angajaţi. 

    Panea începuse, la fel ca mulţi români, imediat după Revoluţie, cărând marfă cu sacoşa la Budapesta la fiecare sfârşit de săptămână. A înfiinţat Leonardo în 1994 împreună cu Dan Pavel, care a ieşit din afacere în 2004. Reţeaua a rămas liderul pieţei de profil de la înfiinţare până în 2013, când locul său a fost luat de Deichmann.

    Odată cu venirea crizei şi cu intrarea pe piaţa locală a retailerilor străini, businessul Leonardo s-a confruntat cu o pierdere constantă de teren. În a doua parte a anului 2009 Leonardo SRL a intrat în insolvenţă cu datorii totale de 100 milioane de euro, iar apoi a intrat într-un proces de reorganizare ce urma să dureze trei ani. După circa patru ani şi jumătate însă, compania a intrat în faliment.

    Analiştii spun că în cazul Leonardo a fost vorba de un anume model de investiţie, dar şi de dimensiunea publică a companiei: în timp de Deichmann a investit în comunicare pe toate mediile, Leonardo a fost o prezenţă, eufemistic vorbind, discretă. Iar aceasta este o lecţie pe care ar trebui să o înveţe şi să o ţină minte mulţi antreprenori locali, care preferă să fie prezenţe la fel de discrete ca Panea.

  • Cu cinci ani în urmă era falit şi la închisoare. Acum câştigă 300.000 de dolari pe lună

    Poate suna a scenariu de film, însă este povestea lui Jason Fyk, fondatorul WTF Magazine. Acum patru ani, el era falit, în închisoare şi aproape de sinucidere. A folosit Facebook pentru a-şi întoarce viaţa cu 180 de grade.

    Problemele financiare ale lui Fyk au început în 2005, atunci când piaţa imobiliară a luat o turnură ciudată. Fyk era un agent imobiliar tânăr, căsătorit şi cu un copil, iar lipsa banilor a început să îl apese. Lunile au trecut, iar Fyk a înţeles că trebuie să găsească o nouă metodă de a face bani. Câţiva prieteni i-au propus să pornească un website, aşa că a cumpărat domeniul WTFMagazine.com. Acronimul WTF venea “Where’s The Fun”, site-ul fiind practic o colecţie de poze şi clipuri amuzante, relatează Business Insider.

    “Echipa lucra practic fără niciun ban”, povesteşte Fyk. “Încercam să adunăm informaţii şi materiale de peste tot, dar nu aveam nici cea mai vagă idee ce facem”.

    WTF a devenit entitate juridică în septembrie 2010 şi a avut lansarea oficială la începutul anului 2011. Câteva săptămâni mai târziu, Fyk a condus până la Baltimore pentru a intervieva un grup de cascadori. Ajuns în parcare, el a observat că mai mulţi baărbaţi se luaseră la bătaie, drept pentru care a început să filmeze tot incidentul cu telefonul mobil. Printr-o neînţelegere, poliţia americană l-a arestat şi pe Fyk motivând că acesta ar fi aranjat de fapt încăierarea pentru a putea să o posteze pe site-ul WTF.

    Familia bărbatului a folosit ultimii bani pe care îi avea pentru a angaja un avocat; cu toate acestea, a durat două luni până ca el să fie eliberat.

    “Nu puteam să mă angajez la McDonald’s, pentru că aveam nişte facturi uriaşe de plătit”, îşi aminteşte Fyk. “Copilul meu a fost cel care m-a ţinut pe linia de plutire în acea perioadă”.

    Bărbatului i-a venit ideea să scrie o carte despre toate întâmplările prin care trecuse în ultimul timp, însă nefiind un autor cunoscut era greu de crezut că cineva ar fi acceptat să îl publice. “Singura resursă pe care o aveam la dispoziţie era social media, şi era gratuită. Am decis să învăţ tot ce există legat de Facebook şi să creez un fel de mişcare socială care să îmi dea notorietate.”

    Ideea a fost una cât se poate de bună: Fyk a folosit sistemul de pagini business al Facebook şi a creat zeci de astfel de pagini. În prezent, el “controlează” peste 28 de milioane de like-uri. Acestea aduc zeci de milioane de vizite pe siteul său, iar vizitele se concretizează în milioane de dolari, anual, din publicitate.Bărbatul încasează aproape 300.000 de dolari pe lună de pe urma WTF Magazine.

    WTF Magazine are acum câteva zeci de angajaţi, iar Fyk a angajat un aşa-numit “ghost writer” care să îi redacteze memoriile.

  • A pornit o afacere cu încălţăminte cu 8.000 de euro, iar anul acesta estimează venituri de peste 400.000 de euro

    La 33 de ani, Diana Nedea are deja cinci ani de experienţă antreprenorială şi se aşteaptă ca afacerea pe care a construit-o, cu încălţăminte de damă sub brandul Diane Marie, să crească anul acesta cu circa 30%, ajungând la 2 milioane de lei. Principalul motor de creştere este magazinul online, care a început să funcţioneze în februarie şi are deja o pondere de 20% din vânzările companiei.

    „În ultimul an, magazinele au rămas pe poziţie, primul deschis este în continuare cap de listă, are clientelă de patru ani. Noutatea majoră este online-ul, pe care l-am făcut cumva din inerţie, nu ne-am concentrat pe el, nu i-am dat foarte mare importanţă, nici nu am stat vreodată să calculez potenţialul lui şi ce unealtă fantastică trecea pe lângă noi”, povesteşte antreprenoarea. Anul acesta a angajat pe cineva specializat care să se ocupe de magazinul virtual, social media şi – în general – de tot ce înseamnă online. „M-a surprins că are un ritm foarte mare de vânzări, echivalând rulajele din magazinul deschis în urmă cu patru ani pe Lipscani.” În zece luni de funcţionare, vânzările din online au ajuns la o pondere de 20% din rulajele Ane Maria; în plus, arată Diana Nedea, nu sunt influenţate în niciun fel de sezon, întrucât clientelor din online nu le pasă, ca în cazul magazinelor stradale, dacă plouă, e caniculă sau zăpadă. „Mi se pare fabulos că online‑ul creşte la nivelul întregii pieţe şi observ că producători şi importatori pun în practică tot felul de soluţii, inclusiv invenţia cabinelor de probă mobile. Online-ul stă umăr la umăr cu magazinul din Lipscani.”

    În online se realizează zilnic 14-15 comenzi, iar media pe comandă este de 1,6 perechi de încălţări, povesteşte tânăra antreprenoare. „Returul este 2%, în condiţiile în care în fashion rata de retur este fantastic de mare.” În general, jumătate dintre clienţii care fac comenzi în magazinele online de fashion returnează produsele în primele două săptămâni de la achiziţie, mai ales pentru că măsura nu este cea potrivită. Diana Nedea este încredinţată că o parte însemnată a comenzilor din online – 30-40% – vin din partea clientelor din Bucureşti; „deşi în magazine nu a scăzut vânzarea, sunt ferm convinsă că sunt cliente care cunosc produsele şi le este mult mai comod să cumpere din online”.

    Nedea precizează însă că pentru comenzile personalizate, clientele merg direct în unul din cele două magazine deschise în Centrul Vechi şi explică de ce: „Dacă iei o rochie verde, ai impresia că se potriveşte perfect cu pantofii argintii dar poţi să constaţi că mai potrivită este varianta pe auriu”. Anul acesta, vânzările din magazinele stradale au crescut, dar nu la fel de alert ca anul trecut, bifând plusuri de 5-7%. Şi asta pentru că, spune Diana Nedea, apetitul de cheltuială a fost afectat de mai mulţi fatori: pe de o parte, interzicerea fumatului în spaţii publice a redus traficul în zonă, la fel şi legea care a determinat închiderea spaţiilor, iar pe de altă parte fenomenul Colectiv: „Părerea mea personală, pur instinctivă şi fără bază ştiinţifică, este că fenomenul Colectiv a produs o depresie naţională şi nimeni nu a mai avut chef să facă nimic până la venirea primăverii, care ne-a scos puţin din amorţeală”.

    Efectul cumulat al acestora a avut un impact tradus în scăderi de 60% a vânzărilor vreme de trei luni. „Ceva mai dramatic nu mi-am imaginat.” Antreprenoarea se aşteaptă ca încasările pentru întregul an să ajungă la circa 2 milioane de lei, în creştere cu aproape 30% faţă de rezultatele anului trecut; vânzările prin propriile magazine reprezintă aproape două treimi (63%)din încasări, iar cele prin intermediul distribuitorilor diferenţa, de circa 37%. Marja medie de profitabilitate se plasează la 12%. La nivelul industriei, cifrele pot diferi mult, explică Diana Nedea: „Pe distribuţie este o marjă extrem de mică; marja în magazine este de 40-50%, însă din păcate cheltuielile de desfacere – chirii, administrativ, personal – sunt destul de mari, în malluri şi centrul vechi”. Distribuţia are o marjă mult mai mică, dar este realizată doar la comandă, marfa este livrată de la atelierul bucureştean, încasările sunt la termen; deci bătăile de cap sunt mult mai mici.

    Într-un interviu anterior, antreprenoarea spunea că şi-ar dori un magazin într-un mall; „costurile pentru spaţiile din malluri rămân prohibitive pentru noi, în Bucureşti. Mi se pare foarte greu de controlat, de luat pulsul de la distanţă. Aici am contact direct şi cu fetele din magazin, cu clienţii, stau mult în magazin”, spune antreprenoarea, care spune că îşi doreşte să mai găsească trei angajaţi până la finalul anului. Echipa sa are acum 19 persoane, cu două mai mult decât anul trecut, iar ritmul în care găseşte personal, mai ales pentru atelier, este extrem de lent. Ceva paşi pe „frontul mallurilor” a făcut, însă. Anul acesta, de la începutul toamnei, a încheiat un parteneriat oficial cu magazinul Ma Dame din Băneasa. „Toate modelele care sunt vârfuri de vânzări, cam 20-25 de modele, sunt prezente şi acolo”, iar pentru fiecare model există pe stoc 8 mărimi.

     

  • Unul dintre cele mai cunoscute branduri de modă ÎNCHIDE toate magazinele şi IESE din România

    Retailerul îşi va închide cele şase magazine din România, piaţa locală fiind alături de alte nouă ţări pe lista celor unde compania renunţă la operaţiuni.

    „Retailerul propune închiderea tuturor celor 53 magazine aflate integral în proprietatea sa pe zece pieţe, inclusiv zece magazine în China şi şapte în Franţa, precum şi a magazinelor sale din Estonia, Ungaria, Lituania, Polonia, Slovacia, Olanda, Belgia şi România”, spun oficialii companiei.

    Pe piaţa locală compania a intrat în anul 2000, fiind unul dintre primii retaileri care şi-au pus România pe hartă. 

    Unul dintre cele mai cunoscute branduri de modă ÎNCHIDE toate magazinele şi IESE din România

  • Unul dintre cele mai cunoscute branduri de modă închide toate magazinele şi iese din România

    Retailerul britanic Marks & Spencer va închide cele şase magazine din România, piaţa locală fiind alături de alte nouă ţări pe lista celor unde compania renunţă la operaţiuni.

    „Marks & Spencer propune închiderea tuturor celor 53 magazine aflate integral în proprietatea sa pe zece pieţe, inclusiv zece magazine în China şi şapte în Franţa, precum şi a magazinelor sale din Estonia, Ungaria, Lituania, Polonia, Slovacia, Olanda, Belgia şi România”, spun oficialii companiei.

    Pe piaţa locală compania a intrat în anul 2000, fiind unul dintre primii retaileri care şi-au pus România pe hartă. Iniţial britanicii au venit în sistem de franciză pentru ca ulterior să vină direct. Acum compania are şase magazine, patru în Bucureşti şi câte unul în Iaşi şi Constanţa. În total acestea angajează 101 persoane.

    „Având în vedere analiza cuprinzătoare a activităţii internaţionale a grupului, am efectuat o evaluare aprofundată a activităţii noastre din România şi a oportunităţilor de creştere pe termen lung pentru Marks & Spencer pe piaţă. Analiza noastră a arătat că în ultimii cinci ani am avut mari dificultăţi în a atinge pragul de rentabilitate şi nu mai putem continua activitatea din România”, spune Jonathan Glenister, director regional pentru Europa, China şi India în cadrul Marks & Spencer.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro