Am plecat din România în aprilie ’90, după ce intrasem la Liceul Lazăr. Am plecat împreună cu mama mea pentru a ne întregi familia. Tata era deja la New York„, îşi aminteşte Madeleine Florescu (39 de ani). Acolo a absolvit business internaţional la NYU şi apoi şi-a continuat studiile la Fashion Institute of Technology. Era cea mai apropiată specializare de domeniul în care lucra încă de când avea 16 ani, respectiv cel al produselor cosmetice.
„Încă din liceu m-am angajat part-time în domeniu. Mergeam în department-store-uri, iar departamentul de cosmetice era invariabil la parter. Era locul unde mirosea cel mai frumos şi unde erau adunate cele mai frumoase femei„, povesteşte antreprenoarea într-o română fără urme de accent sau americanisme. A început să lucreze când era la liceu, iar primul său job a fost să vândă, din poziţia de asistent de vânzări. „A fost cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla„, spune Madeleine Florescu, care crede că de la americani a învăţat multe lucruri, inclusiv cât de importantă este experienţa.
Pe un angajator nu îl interesează studiile tale, ci ceea ce ştii să faci, practica, explică ea. De altfel, şi astăzi îşi caracterizează stilul de management ca fiind american: „Nu cred în businessurile făcute doar din pasiune. Este nevoie şi de profesionalism şi de management bun„.
În total a lucrat cinci ani în department store-uri pe partea de vânzări, la Macy pentru Dior, la Saks pentru Clinique şi la Bergdorf Goodman pentru Kanebo. Apoi a făcut trecerea de la raionul de cosmetice la birouri şi de la retailer la producător. „Am văzut amândouă feţele businessului din domeniu.„ În magazine trebuia să ţină legătura cu clientul, să se ocupe de inventar, de stocuri. „Când m-am angajat la Kanebo, în 2000, reprezentam o companie care voia să intre în marile magazine.„ În acel moment, compania japoneză – care se poziţiona pe segmentul de lux, mai sus decât multe dintre brandurile prezente la momentul acela – testa piaţa americană, una dintre cele mai puternice din lume.
Madeleine Florescu a lucrat pentru Kanebo până în 2004 şi a ocupat de-a lungul timpului mai multe funcţii, precum business manager pentru New York, business manager regional şi apoi director de vânzări. „Clienţii mei erau Saks, Barney’s şi Bergdorf Goodman.„ În 2004 compania japoneză a fost preluată de un fond de investiţii al cărei plan de reorganizare a demotivat-o pe româncă, motiv pentru care a decis să renunţe la job. „Mă cucerise însă cultura japoneză şi nu mai voiam să lucrez pentru nicio altă companie din altă cultură„, îşi aminteşte astăzi Madeleine Florescu. În acel an a decis să revină în România.
Spune că nu a pierdut niciodată legătura cu ţara, ba din contră, venea în România aproape în fiecare an. „La ultimele două vizite am simţit efervescenţa mediului de business, aşa că am decis să revin să văd ce pot face.„ Părinţii, îşi aminteşte acum, nu s-au întors cu ea, ba mai mult, nu i-au înţeles atunci nici decizia. „Plecaseră acolo ca să îmi asigure mie o viaţă mai bună.„ Astăzi, când se uită în urmă, spune că nu regretă deloc decizia luată, ba mai mult, nu s-ar mai întoarce în SUA – de fapt, nu ar mai pleca din România. „Când am venit mi-am dat termen de doi ani. Dacă nu găseam nimic de făcut, mă întorceam.„