BusinessMagazin

Tag: valoare

  • Din 2016, românii din străinătate care muncesc fără forme legale, obligaţi la plata CASS

    ncepând cu anul viitor, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod fiscal, persoanele fizice care nu obţin venituri vor fi obligate să achite contribuţia la sistemul public de sănătate (CASS) şi să depună o declaraţie fiscală în acest scop la Agenţia Naţională de Administrare Fiscala (ANAF). Printre persoanele obligate la plata contribuţiei la valoarea salariului minim pe economie se numără şi românii cu domiciliul în ţară, dar care lucrează în străinătate şi care nu pot face dovada deţinerii unei asigurări de sănătate în statul unde îşi desfăşoară activitatea, scrie Avocatnet.ro

    Noul Cod fiscal, ale cărui prevederi urmează să intre în vigoare la 1 ianuarie 2016, stabileşte la art. 180 că persoanele fizice care nu realizează venituri şi nu se încadrează în categoria persoanelor exceptate de la plata contribuţiei datorează, lunar, CASS în valoare de 5,5% din salariul minim brut pe economie. Plata trebuie efectuată trimestrial, până în data de 25 a fiecărei luni din trimestru, de unde rezultă că termenele de plată şi în 2016 vor fi 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie şi 25 decembrie.

    Citiţi mai multe pe www.avocatnet.ro

  • Pe ce îşi cheltuie românii banii de sărbători

    Locuitorii oraşelor din România vor aloca în acest an un buget total de sărbători (Crăciun şi Revelion) de 1.590,16 lei, potrivit datelor studiului „Cumpărăturile de Sărbători”, realizat de MEDNET Marketing Research Center în mediul urban (oraşe mari +100.000 locuitori, oraşe mijlocii 30.000 – 100.000 locuitori şi oraşe mici sub 30.000 locuitori),

    Potrivit studiului, peste 50% dintre aceştia vor cheltui sume între 1.000 şi 3.000 lei pentru Crăciun şi Revelion, în timp ce o treime dintre orăşeni îşi vor permite să cheltuiască mai puţin de 1.000 de lei.

    Dacă pentru produsele nealimentare (haine, încălţăminte, cosmetice, ornamente etc.), clienţii români vor cheltui în medie 402,37 lei, pentru produsele alimentare ei alocă un buget cu peste 200 de lei mai mare, respectiv 617,32 lei. Mai mult decât atât, 511,50 lei este bugetul mediu alocat de români pentru cadourile oferite celor dragi cu ocazia sărbătorilor de iarnă, mai mult decât sunt dispuşi să plătească pentru ieşirile la restaurant/în oraş prilejuite de Crăciun şi Revelion (306,46 lei).

    În ceea ce priveşte excursiile/călătoriile, bugetul mediu alocat de către locuitorii din mediul urban (oraşe mari, mijlocii şi mici) în acest scop este de 883,37 lei. În oraşele mari (+100.000 locuitori), suma medie alocată pentru sărbătorile de iarnă înregistrează un trend ascendent comparativ cu anul precedent, bugetul mediu calculat pentru această categorie de oraşe atingând o valoare de 1.626,21 lei (comparativ cu 1.575,70 lei în 2014).

    Locuitorii oraşelor mari sunt dispuşi să cheltuiască mai mult anul acesta pentru a avea o masă îmbelşugată, dar şi pentru a oferi cadouri celor dragi, şi mai puţin pentru produse nealimentare, excursii şi ieşiri la restaurant/în oraş. Astfel, dacă în anul 2014 locuitorii oraşelor mari intenţionau să cheltuiască în medie 602,21 lei pe alimente, în 2015 bugetul mediu a înregistrat o creştere până la valoarea de 638,24 lei.

    Pe de altă parte, în aceste oraşe, cheltuielile pentru produse nealimentare (reprezentând îmbrăcăminte, încălţăminte, ornamente, cosmetice etc.) şi-au continuat trendul descendent din anii precedenţi, până la valoarea de 417,75 lei.

    Studiul a fost realizat pe un eşantion reprezentativ la nivel naţional urban (oraşe mici – sub 30.000 locuitori, oraşe mijlocii – 30.000-100.000 locuitori, oraşe mari – peste 100.000 locuitori) în perioada 26 noiembrie – 2 decembrie 2015. Au fost intervievate prin metoda CAWI (Computer Assisted Web Interviewing) 800 de persoane cu vârsta cuprinsă în intervalul 18 – 65 ani. Marja de eroare a studiului este de ±3,46%.

     

  • Cel mai bun şef din lume? A oferit fiecărui angajat un bonus în valoare de 100.000 de dolari

    Bonusurile de final de an sunt oferite de companii pentru a motiva angajaţii şi a-i recompensa pentru munca făcută. Unele companii oferă mai mult, altele mai puţin. Miliardarul Jeffery Hidebrand, care deţine compania petrolieră Hilcorp, a decis să ofere un bonus de 100.000 de dolari fiecărui angajat al companiei, un număr de 1381 de oameni. Adică a scos din buzunar 138.100.000 de dolari.

    Această recompensă a venit deoarce compania şi-a atins obiectivul pe cinci ani, acela de a-şi dubla cifra de afaceri. În 2010, compania a atins alt prag, iar angajaţii au fost recompensaţi atunci fie cu o maşină în valoare de 50.000 de dolari, fie cu 35.000 de dolari cash.

    Averea lui Hildebrand este estimată la 5 miliarde de dolari. 

     

  • Randamentele fabuloase ale investiţiilor în lux

    Bijuterii sau pur şi simplu diamante? Maşini de epocă? Poate obiecte de artă? Pentru persoanele cu averi mari, cumpărarea unui diamant sau a unei maşini rare este deopotrivă o investiţie, dar şi o cheltuială pentru propria plăcere. Aproape un sfert din bogaţii lumii continuă să cheltuiască mai mult pe bunuri de lux şi numai 8% spun că vor să reducă sumele alocate acestor produse, arată studiul The Wealth Report 2015, realizat de compania de consultanţă Knight Frank. Cei mai mulţi dintre cei cu apetit în creştere pentru bunuri de lux se găsesc în Marea Britanie, ţară cu cea mai mare densitate a rezidenţilor cu averi de peste 30 de milioane de dolari. La finalul lui 2014 în Marea Britanie se aflau 81 de miliardari în euro şi aproape 2.500 de persoane cu averi mai mari de 100 de milioane de euro. Pentru comparaţie, studiul arată că România are doar 2 miliardari şi 48 de persoane cu averi de peste 100 de milioane de euro. Numai în 2014, averile bogaţilor au crescut cu 700 de miliarde de dolari. În vârful piramidei bogaţilor sunt 53 de nou intraţi tot anul trecut, arată The Wealth Report.

    Nu se vorbeşte foarte mult despre românii care aleg să investească în pietre preţioase sau colecţii de timbre, dar este de notorietate colecţia de maşini a lui Ion Ţiriac. Aceasta reuneşte peste 150 de exponate de epocă, fabricate începând cu anii 1899, dar şi automobile performante, cu un design actual. Este singura colecţie din lume cu cele 6 Rolls-Royce Phantom produse până în 1972, precum şi cu exemplare care au apărut anterior unor personalităţi ca Sir Elton John, Sammy Davis Jr. sau Bernie Ecclestone. Ion Ţiriac spune, în materialul de prezentare de pe site-ul Ţiriac Collection, că totdeauna a fost pasionat de maşini, dar că din păcate, vreme de 50 de ani nu a prea avut timp pentru a se dedica acestui hobby. Povesteşte că a început să cumpere maşini în momentul în care şi-a permis, din punct de vedere economic, respectiv când a început să facă bani din sport. „În 1969 a fost cel mai bun an al meu, când am câştigat 17 turnee. Cel mai rău m-am clasat la Roland Garros, pe locul opt, fiind singurul amator lângă şapte profesionişti. În acel an am adunat la un loc 5.000 de dolari şi mi-am cumpărat primul Mecedes 280 S, ţin minte că am ales S, pentru că era cu carburator şi puteau românii să umble cu şurubelniţa la el“.

    Campionii din tenis câştigă acum zeci de milioane de dolari, sume despre care Ion Ţiriac spune că sunt rezonabile. Adaugă şi că a fost un mare pasionat de Ferrari: „Mereu am luat, am luat, am luat, le-am ţinut pe unde nu am mai ştiut. O poveste complet ridicolă – când a ieşit Ferrari F40 mi-au alocat unul – cu marketingul «serie limitată» pe care îl au sunt probabil cea mai isteaţă companie din lume -, de-abia aşteptam să vină şi am mai luat unul la suprapreţ.“

    Le-a ţinut vreme de zece ani la un prieten, spune Ion Ţiriac, iar la un moment dat neamţul l-a întrebat ce să facă cu cele două Ferarri de la el din grajd; Ion Ţiriac le-a vândut într-o singură zi la preţ de unul şi regretă şi în ziua de azi, pentru că în prezent un astfel de automobil se vinde cu peste un milion de euro. „Este o boală cronică, nu numai o pasiune. Nu mă mai duc la licitaţii, deşi din când în când nu pot să mă abţin. Sunt lucruri care îmi plac, poate peste măsură şi atunci nu prea am limită. De pildă 600-le Mercedes eu cred că e o maşină din care am opt bucăţi şi cred că mai cumpăr dacă mai găsesc. Mi se par atât de performante şi fiabile încât am cumpărat tot pe ce am putut să pun mâna.“

    Recondiţionarea unei maşini de colecţie poate dura până la doi ani şi jumătate, iar costurile pot fi uriaşe, deoarece pentru o singură piesă de la o maşină rară un investitor poate ajunge să plătească cât pentru o maşină întreagă. Cât ajunge să valoreze după recondiţionare? „Numai atât cât este cineva dispus să plătească pe ea“, punctează Ion Ţiriac, care apreciază că Spania a găzduit, cel mai proababil, cele mai mari colecţii de maşini. Valoarea unei maşini de colecţie este dată de un complex de factori, iar istoria contează în cazul acesta aproape tot atât de mult cât şi obiectul în sine. „S-au făcut doar 16 maşini Phantom 4 şi au fost vândute numai către casele regale. Eu am singurele două Phantom 4 care se află în mâini private“, spune Ţiriac, care povesteşte că a învăţat să conducă la 15 ani, când lucra la fabrica de camioane Steagul Roşu „şi am luat palme de mi-au sărit urechile de la cei mai în vârstă până am învăţat să conduc“.

  • Terapia prin lectură. Ne poate face cititul mai fericiţi?

    Avem zeci de mii de formule farmaceutice, de tonice, de siropuri şi mai ştiu eu ce – dar nu s-a gândit nimeni să folosească tehnic această colosală energie sufletească, latentă în cărţi. Literatura poate însemna un stimulent uriaş. Cunosc cel puţin o duzină de tineri care şi-au întărit sufletele zdrenţuite de adolescenţă prin lectura Un om sfârşit al lui Papini“, scria Mircea Eliade în 1939 în cartea sa Fragmentarium.

    Cititul este unul dintre cele mai vechi obiceiuri de pe pământ, obicei solitar pe care-l practicăm şi în prezent. Prin intermediul lecturii ne îmbogăţim cunoştinţele, ne lărgim orizonturile şi putem experimenta situaţii la care nu am fi avut acces altfel. „Literatura este cel mai grozav simulator al realităţii, este o maşinărie care te pune în mai multe situaţii decât ai putea trăi vreodată“, spune Alain de Botton, filosof şi fondator al companiei School of Life. Însă, pe lângă acest fapt, cărţile mai au şi o valoare de vindecare, valoare pe care mai mulţi dintre noi o bănuiam, dar de care nu eram siguri. „Biblioterapia este, în sensul strict, terapie prin lectură. Dar ea nu se rezumă doar la asta“, spune Cristina Drăgulin, jurnalist şi psiholog clinician specialist, care practică şi promovează biblioterapia pe site-ul său stroke.ro.

    Cristina Drăgulin este una dintre persoanele din România care ghidează cititorii printre numeroasele titluri de pe piaţă. O navigare nu foarte uşoară având în vedere faptul că o carte este publicată la fiecare 30 de secunde, potrivit School of Life, o companie care oferă şi un serviciu de biblioterapie. De cele mai multe ori, oamenii se folosesc de criterii personale în alegerea cărţilor pentru lectură (recomandările prietenilor sau preferinţa pentru anumite genuri literare). „Biblioterapeutul, care este preocupat de psihologia cititorului, poate fi un ghid în clarificarea şi prioritizarea acestor criterii personale în selecţia cărţilor“, explică Drăgulin. Alain de Botton, într-o înregistrare prin care îşi motivează demersul de a face din lectură o cale spre vindecare, spunea că „tindem să tratăm lectura, literatura ca pe o distracţie, ca pe ceva cu care ne pierdem timpul la plajă, însă este mult mai mult decât atât. Este o formă de terapie, în sensul lărgit, ar trebui să învăţăm să tratăm lectura la fel cum medicii folosesc medicamentele, ca pe ceva pe care să-l prescriem pentru anumite probleme sau suferinţe. Este o unealtă care ne ajută să trăim şi să murim cu ceva mai multă înţelepciune, bunătate şi pace interioară“. Psihoterapeutul Bogdan Lucaciu spune că “chiar dacă nu e terapie propriu zisă, are o parte din caracteristicile ei: ”pacientului” i se dau ”remedii”, există un îndrumător (terapeut) şi se aşteaptă o modificare în bine a individului.”

    Fiecare dintre noi avem nevoi şi dorinţe diferite, personalităţi unice şi gusturi diferite. Topurile de cărţi şi listele de lecturi sunt prezente peste tot, dar asta nu înseamnă că acele cărţi sunt potrivite pentru toată lumea: „Biblioterapia cuprinde un ansamblu de tehnici care să-i ajute pe oameni să descopere cărţile potrivite lor şi să înveţe să le selecteze eficient pentru ei înşişi. Scopul biblioterapiei nu este doar să recomande cărţi, ci mai degrabă de a-i învăţa pe cititori să se cunoască îndeajuns de bine pentru a şti să găsească titlurile necesare lor“, afirmă Drăgulin. Vă  veţi întreba de ce aţi avea nevoie de un biblioterapeut care să vă spună ce să citiţi. Răspunsul este legat de profilul psihologic al fiecărei persoane, pe care biblioterapeutul îl analizează şi îl foloseşte ca suport în strategia pe care o va aborda. „Au venit la mine oameni care mi-au spus că sunt prinşi într-o rutină la muncă, că sunt deprimaţi de relaţia actuală sau că au suferit o pierdere ireparabilă şi caută o alinare“, a declarat Ella Berthoud, biblioterapeut în cadrul School of Life. “biblioterapia se pare că a fost considerată eficace în depresii, cu precădere a celor în urma unor pierderi existenţiale (doliu, post accident, etc.). Dar această potrivire între situaţie, persoană şi carte e adesea dificil de obţinut deliberat, ţintit.”, este de părere Lucaciu.

    Termenul biblioterapie a apărut pentru prima dată în 1916 într-un articol al publicaţiei „A literary clinic“ în care autorul descria un institut „bibliopatic“ ce era condus de un prieten de-al său numit Bagster. Acesta îi recomanda unui bărbat de vârstă mijlocie cu „opinii parţial osificate“ să citească mai multe romane, însă nu poveşti plăcute care să-l facă să uite de cotidian, ci poveşti dramatice, pătrunzătoare, usturătoare, se arată într-un articol din The New Yorker. De asemenea, după Primul Război Mondial, soldaţilor traumatizaţi li se prescria o listă de lecturi pentru a-i ajuta să se confrunte cu realitatea. „Trebuie ţinut cont de faptul că, indiferent de situaţie, cărţile nu ne vor oferi soluţii pe tavă, însă ele ne pot inspira să căutăm propriile soluţii la probleme cu care ne confruntăm“, punctează Drăgulin.

    „Am avut un client care era îngrijorat că nu poate avea grijă de bebeluşul lui. I-am recomandat cartea Room Temperature de Nicholson Baker, al cărei subiect vizează un bărbat care-şi hrăneşte bebeluşul cu biberonul şi contemplă noţiunea de tată. I-am recomandat, desigur, şi Să ucizi o pasăre cântătoare, deoarece Atticus Finch este figura ideală a tatălui în literatură“, a spus Berthoud. 

  • A fost găsită cea mai mare comoară din istorie. Era dată dispărută de peste 300 de ani

    Columbia a găsit o navă scufundată cu comori în valoare de 3 miliarde de dolari. Vasul spaniol San Jose a fost scufundat de către britanici în 1708, iar la bord se aflau numeroase bunuri (aur, argint etc), însă nu a fost găsit până acum, la 307 ani distanţă.

    “Este cea mai valoroasă comoară găsită din istoria umanităţii”, a declarat Juan Manuel Santos, preşedintele Columbiei.

    O echipă din Columbia a găsit vasul pe coasta oraşului columbian Cartagena, iar potrivit presei străine comorile găsite ar valora  aproximativ 3 miliarde de dolari. Astfel devenind cea mai mare şi cea mai valoroasă descoperire de acest fel.

    “Numărul şi tipul de materiale găsite nu lasă nicio urmă de îndoială. Este vorba de San Jose”, a declarat Ernesto Montenegro, şeful Insitutului columbian de antropologie şi istorie. 

  • În aşteptarea noului Centru Vechi

    Cât ne costă închiderile din Centrul Vechi?

    Există alte zone de interes pentru proprietarii care şi-au crescut afaceri în centrul istoric al capitalei?

    Ce afaceri generează Centrul Vechi şi cu cât vor fi reduse acestea, odată cu aplicarea legii promulgate de preşedintele României?

    Ce investitori şi antreprenori sunt interesaţi în continuare de Centrul Istoric?

    La ce costuri se ridică valoarea consolidărilor pentru clădirile vizate de legea recent promulgată?

    Ajung la Lupoaică, locul de întâlnire pentru majoritatea celor care ies în Centrul Vechi. Un domn în jur de 50 de ani, cu fular cu model Burberry, mă întreabă: „Is this the Old City“?, indicând Piaţa Unirii, cu luminile de sărbători proaspăt aprinse, direcţie spre care mergea majoritatea mulţimii. „No, actually this is it“ – îi arăt eu strada Lipscani, mai degrabă întunecată, încă nedecorată cu lumini de sărbătoare şi pe care se plimbă doar câţiva oameni. „Are you sure?“ întreabă domnul cu fular şi înaintează totuşi uşor ezitant, după ce îi confirm. Mă adâncesc şi eu în Centrul Istoric şi constat că ghirlandele luminoase ce legau în vara aceasta clubul La Muse, ce funcţiona în foaierul teatrului de pe Lipscani, de partea cealalată, unde se află magazinul H&M, nu sunt aprinse.

    Vizavi de H&M, se află şi un cordon galben al Poliţiei Locale care interzice intrarea pe coridorul unei clădiri părăsite, ce adăposteşte în faţă o veche cabină de telefon şi numeroase desene graffiti. Pe Smârdan nu mai există nicio urmă care să indice că aici a funcţionat restaurantul Taverna Racilor, care fusese inaugurat în urmă cu doar trei luni, la fel şi firma luminoasă care îşi atrăgea vizitatorii în clubul de noapte de alături. Barul La Comedie, aflat lângă teatrul omonim, funcţionează în schimb în continuare. Sucursala BCR care funcţiona vizavi de Banca Naţională a României îşi anunţa mutarea încă de la data de 14 octombrie, clădirea fiind acum goală. Divan Express, aflat de mai mulţi ani într-o clădire de pe Strada Franceză şi de care îmi amintesc că era atent decorată în interior în stil turcesc, îşi trimite clienţii în fast-food-ul din Piaţa Romană: „Pentru că o parte din clădirea în care activăm noi în Centrul Vechi nu corespunde din punct de vedere al siguranţei la incendiu, ne mutăm“.

    Gabroveni pare cea mai afectată: Biutiful, restaurantul de lux din grupul Fratelli, anunţă că „Pentru moment este închis“, iar Mojo, pubul despre care ştiam că a fost deschis de un britanic şi care funcţiona încă din 2009 pe trei niveluri, are de asemenea lacăte pe uşă. Mesaje cu „de închiriat“ ori „în curs de relocare“ sau  „ne-am relocat“ sunt răspândite pe toate străzile Centrului Vechi, iar din unele se distinge chiar revolta celor ce le-au deschis: „Nomad Skybar funcţionează într-o clădire consolidată, pe baza Autorizaţiei de funcţionare emisă de Primăria Sectorului 3, Autorizaţiei de Construcţie emisă de PMB, Autorizaţiei de Construcţie pentru firme luminoase emise de PMB, Autorizaţiei de Mediu emisă de ANPM, Autorizaţiei Sanitar -Veterinară emisă de DSPMB şi a Avizului de Securitate la Incendiu emisă de ISU. Conform modificării legislaţiei de la 5 noiembrie, peste noapte şi fără termen de implementare, suntem nevoiţi să închidem locaţia până la alinierea totală la normele actuale de funcţionare şi de transformare a avizului ISU în autorizaţie ISU. Majoritatea covârşitoare a locaţiilor de orice fel din România, inclusiv instituţii publice foarte importante, se află în aceeaşi situaţie Menţionăm că securitatea a fost şi rămâne obiectivul principal. Orice măsură suplimentară propusă, inclusiv colaborarea cu o firmă privată de pompieri cu maşina închiriată în faţa locaţiei pentru prevenirea 100% a riscului de incendiu, ne-a fost refuzată.  Locaţii ca ale noastre funcţionează peste tot în lume în condiţii identice cu ale noastre. Mulţumim pentru înţelegere. Ne vedem în decembrie!“. Mesajele din Centrul Istoric sunt relevante pentru atitudinea antreprenorilor ce şi-au întemeiat afaceri aici. Dintre antreprenorii contactaţi de Business Magazin, unii au declarat că nu vor să discute subiectul legii privind interzicerea funcţionării în spaţii cu risc seismic clasa I. „Nu încă, poate peste o săptămână, nu vreau să atrag mai mult rău“, îmi spunea la telefon, pe un ton realmente trist, un om de afaceri britanic ce miza pe dezvoltarea centrului istoric pentru afacerea sa; un altul vorbea despre o relocare, tot în Centrul Istoric, iar un al treilea, despre încercarea de a obţine o expertiză, ţinând cont de faptul că cea mai recentă data tocmai din anul 1993. 


    CÂT PIERDE CENTRUL VECHI DE FAPT?

    O statistică mai exactă a situaţiei o oferă însă Octav Dura, preşedintele Asociaţiei Comercianţilor din Centrul Istoric (ACCI), care reprezintă 60% din cele peste 200 de locaţii din Centrul Vechi. ACCI este formată din peste 50 de membri, iar fiecare dintre ei deţine între una şi trei locaţii (grupul City Grill are trei locaţii, Saint Patrick’s – două, Freddo – trei, Vintage – patru). „Astăzi în Centrul Istoric sunt încadrate în clasa I de risc seismic 14 clădiri, din peste 200 ale comercianţilor ce funcţionează aici, astfel că sunt afectate în jur de 5% din afacerile din Centrul Istoric; sunt într-adevăr afaceri în care oamenii au investit, dar nu trebuie să gândim că se va închide Centrul Istoric din cauză că 5% au fost nevoiţi să închidă“, descrie Dura situaţia. Pe site-ul Primăriei Bucureşti se află o listă de 176 de clădiri încadrate la clasa I de risc seismic – pericol public, iar alte 182 de clădiri sunt clasate la clasa I de risc seismic, majoritatea fiind aflate în centrul oraşului. Cele mai multe dintre acestea se află însă în centru, iar Dura explică mai exact cum este delimitat spaţiul comercial al centrului istoric: „Centrul Istoric este delimitat de zona Bulevard – de la statuia lui Mihai Viteazu până-n Cheiul Dâmboviţei – şi între Calea Victoriei şi bulevardul I. C. Brătianu“. Potrivit lui, parte din oamenii de afaceri ce îşi aveau activitatea între aceste limite încearcă să se relocheze în spaţiile reabilitate disponibile, aflate tot în zona Centrului Vechi.

  • La 20 de ani era dependentă de droguri, iar la 30 conduce una dintre cele mai puternice companii din lume

    “Am avut o problemă cu drogurile. Am fost la dezintoxicare. De 10 ani nu am mai consumat droguri.  Eram într-o perioadă neagră a vieţii mele. Nu-mi plăcea cine ajunsesem”, a spus ea. Are doar 30 de ani, însă deja viaţa lui Austin Geidt dată drept exemplu. În 2010 a văzut pe Twitter că un startup caută un intern şi a aplicat. Acel start up era Uber, iar Geidt avea să devină angajatul cu numărul 4, potrivit Business Insider.

    În calitate de intern făcea de toate, de tot ce era nevoie, iar acum conduce echipa responsabilă pentru extinderea Uber pieţele internaţionale. Zilele trecute, compania a mai strâns finanţare în valoare de 2.1 miliarde de dolari, astfel valoarea Uber ajungând la 62.5 de miliarde de dolari.

    A mers la dezintoxicare, a renunţat la studii, însă s-a întors şi a absolvit facultatea la 25 de ani. “Nu eram deloc sigură pe mine, aveam impresia că rămăsesem în urmă”, a mai spus ea. Însă experienţa de la dezintoxicare a ajutat-o în carieră, a ţinut-o cu picioarele pe pământ şi a făcut-o să fie onestă şi directă.

    “Trăiesc şi respir Uber, dar nu este lucrul de care sunt cea mai mândră. Sunt mândră de faptul că am reuşit să scap de dependenţa de droguri”, a spus Austin Geidt.

  • Black Friday: Media Galaxy şi Altex au avut vânzări cumulate în valoare de 80 de milioane de euro

    Atât pe platforma online, cât şi în magazinele tradiţionale vânzările s-au dublat în timpul săptămânii, iar în weekend, s-au triplat. Un alt record obţinut se referă la faptul că pe parcursul celor 32 de zile de promoţii, lanţul de retail Media Galaxy şi Altex a avut vânzări cumulate în valoare de 80 de milioane de euro, atât online cât şi offline, cu 5 milioane de euro mai mult decât era estimat. Cea mai mare cifră s-a înregistrat în data de 20 noiembrie, când cumpărătorii au făcut achiziţii în valoare de 15 milioane de euro.

    În perioada Black Friday produsele au fost stocate în trei depozite cu o suprafaţă  totală de 40.000 de metri pătraţi. Chiar şi cu stocurile semnificativ mai mari decât în anii precedenţi, pe unele repere, acestea au fost epuizate sau a fost nevoie de o reîncărcare a stocului, cererea fiind foarte mare.

    Cele mai vândute articole în această perioadă au fost cele din categoria Entertainment. Vânzări semnificate s-au înregistrat şi în categoriile Brown Goods, Electronice şi Electrocasnice Mici.  S-a remarcat un interes crescut al clienţilor din segmentul masculin pentru produse din zona entertainment – laptopuri şi componente de gaming – precum şi smart TV-uri, în timp ce în segmentul feminin cele mai căutate articole au fost aspiratoarele, smartphone-urile şi uscătoarele de păr.

    În cele 32 de zile, pe site-urile Media Galaxy şi Altex au fost înregistrate peste 14.500.000 de vizite şi un trafic de 10 ori mai mare în vârf. 44% din trafic a venit de pe dispozitive mobile. Din totalul vânzărilor înregistrate, 20% au fost realizate pe platforma online.

    În ceea ce priveşte profilul consumatorului online, raportul s-a împărţit în 70% cumpărători de sex masculin şi 29% de sex feminin. Categoria de vârstă cea mai activă în zona online a fost cea din segmentul 18 – 44 de ani, reprezentând 84% din total vizitelor pe website, iar cel mai mare trafic a venit din zonele Bucureşti (37%), Timişoara (6%), Cluj (5%) şi Oradea (4%).

  • Cât vor să cheltuie românii pentru cadourile de Moş Nicolae? Bugetul a crescut faţă de media ultimilor ani

    Conform celui mai recent studiu de piaţă realizat de MEDNET Marketing Research Center, anul acesta peste 90% dintre românii din mediul urban vor oferi cadouri de Moş Nicolae.

    Intenţia de a cumpăra cadouri, chiar dacă de valoare mai mică, este mai ridicată în oraşele mici (93,2%), comparativ cu oraşele mari (peste 100.000 locuitori) unde numai 87,7% dintre aceştia oferi cadouri.

    Cu toate acestea, chiar şi în cazul oraşelor mari, care au peste 100.000 locuitori, se înregistrează o evoluţie pozitivă, comparativ cu anul trecut, a numărului celor care oferă cadouri.

    În acest context, dacă în 2014 mai puţin de 80% dintre locuitorii oraşelor mari îşi exprimau intenţia de a cumpăra cadouri de Moş Nicolae, în 2015 numărul acestora a crescut cu aproape 10 procente.

    În ceea ce priveşte cadourile oferite de Moş Nicolae, acestea vor fi multe şi diversificate, însă vedete vor fi dulciurile, peste 70% dintre orăşeni declarând că intenţionează să le cumpere pentru a le oferi celor dragi.

    În topul preferinţelor de cumpărături rămân jucăriile, dar şi articolele de îmbrăcăminte/încălţăminte, cosmeticele/parfumurile şi fructele. Peste 12% dintre orăşeni intenţionează să ofere cadou de Moş Nicolae un smartphone sau o tabletă.

    În oraşele mari, cu peste 100.000 de locuitori, suma medie alocată pentru cumpărăturile de Moş Nicolae îşi continuă trendul ascendent şi ajunge la 310 lei, în uşoară creştere comparativ cu cea din anul 2014 (294 lei).

    Studiul a fost realizat pe un eşantion reprezentativ la nivel naţional urban (oraşe mici – sub 30.000 locuitori, oraşe mijlocii – 30.000-100.000 locuitori, oraşe mari – peste 100.000 locuitori) în perioada 26 noiembrie – 2 decembrie 2015. Au fost intervievate prin metoda CAWI (Computer Assisted Web Interviewing) 800 de persoane cu vârsta cuprinsă în intervalul 18 – 65 ani. Marja de eroare a studiului este de ±3,46%.