BusinessMagazin

Tag: razboi

  • Una dintre cele mai sângeroase organizaţii care provoacă teroare de 150 de ani

    La 24 decembrie 1865 a fost fondată organizaţia rasistă Ku-Klux-Klan – Societatea “cagulelor albe” – şi în prezent, una dintre societăţile secrete cele mai blamate din lume.

    Ku Klux Klan a apărut după Războiul Civil American, în 1865, în statul Tennessee. Sub această denumire activează mai multe organizaţii rasiste extremiste, ai căror membrii susţin superioritatea rasei albe şi sunt adesea violenţi.

    Denumirea vine probabil din cuvântul grecesc kyklos, însemnând cerc, şi cuvântul clan, potrivit Wikipedia.



    Scopurile iniţiale ale organizaţiei erau aparent nobile: “protejarea celor nevinovaţi şi neajutoraţi” şi “ajutorarea celor oprimaţi”. Două elemente au fost încă de la început îngrijorătoare: organizaţia se autointitula “Statul Invizibil”, Klanul îi considera pe albi superiori populaţiei de culoare. Din cauza acestei adversităţi faţa de negri, organizaţia nu s-a putut împăca cu faptul că după Războiul de Secesiune, foştii sclavi obţinuseră drepturi egale cu populaţia albă. Prin urmare membrii Ku Klux Klan-ului au trecut la invadarea satelor şi oraşelor, torturând şi ucigând fără a suferi vreo pedeapsă. Oficial organizaţia s-a dizolvat în 1869, dar diferite grupări locale au continuat să terorizeze populaţia de culoare.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

     

  • Una dintre cele mai sângeroase organizaţii care provoacă teroare de 150 de ani

    La 24 decembrie 1865 a fost fondată organizaţia rasistă Ku-Klux-Klan – Societatea “cagulelor albe” – şi în prezent, una dintre societăţile secrete cele mai blamate din lume.

    Ku Klux Klan a apărut după Războiul Civil American, în 1865, în statul Tennessee. Sub această denumire activează mai multe organizaţii rasiste extremiste, ai căror membrii susţin superioritatea rasei albe şi sunt adesea violenţi.

    Denumirea vine probabil din cuvântul grecesc kyklos, însemnând cerc, şi cuvântul clan, potrivit Wikipedia.



    Scopurile iniţiale ale organizaţiei erau aparent nobile: “protejarea celor nevinovaţi şi neajutoraţi” şi “ajutorarea celor oprimaţi”. Două elemente au fost încă de la început îngrijorătoare: organizaţia se autointitula “Statul Invizibil”, Klanul îi considera pe albi superiori populaţiei de culoare. Din cauza acestei adversităţi faţa de negri, organizaţia nu s-a putut împăca cu faptul că după Războiul de Secesiune, foştii sclavi obţinuseră drepturi egale cu populaţia albă. Prin urmare membrii Ku Klux Klan-ului au trecut la invadarea satelor şi oraşelor, torturând şi ucigând fără a suferi vreo pedeapsă. Oficial organizaţia s-a dizolvat în 1869, dar diferite grupări locale au continuat să terorizeze populaţia de culoare.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

     

  • Povestea uimitoare a unui copil sărac dintr-o comună din Vâlcea care a ajuns cercetător la NASA

    La Firijba începe povestea lui Alexandru Chimba, românul care s-a născut într-o familie numeroasă, în perioada interbelică, având 7 fraţi. Atunci când a venit războiul, Alexandru era elev la şcoala primară din Firijba, o clădire mică, sărăcăcioasă, cu două clase şi cu domnul Miu, învăţător, scriu cei de la Râmnicu Vâlcea Week.

    La domnul Miu a găsit prima carte despre planete, o carte veche, cu sistemul solar. Războiul s-a terminat, iar copilul de 11 ani a fost trimis la Râmnicu Vâlcea, imediat după război. Miu a vorbit cu Victor, învăţătorul avea o soră la oraş şi acolo a stat Alexandru în timpul gimnaziului.

    Alexandru a terminat primul şcoala gimnazială şi a fost ajutat de un alt profesor, de matematică, să ajungă la Bucureşti. Deja în clasa a X-a, Alexandru analiza teoriile despre meteoriţi, despre galaxii, copilul din Firijba era deja considerat un geniu.

    Când era în anul doi la facultatea de matematică, Alexandru a dispărut. Nu se ştie cine l-a ajutat, dar Alexandru a reuşit să plece. Securitatea l-a căutat până şi în satul natal, dar nici urmă de tânăr.

    În primăvara anului 1990, în faţa Primăriei din Popeşti opreşte o maşină din care coboară un bărbat înalt, cu părul grizonat. Se uită la case, cu mâinile la spate. Stă nemişcat. O femeie măruntă trece pe lângă el, dar apoi se opreşte. Se întoarce speriată, ca şi când ar fi văzut o fantomă.

    „Lixandru lui Uca? Tu eşti Lixandru a’ lui Uca?” Omul lăcrimează. Sus, în Firijba, nu mai era nimeni dintre ai lui. Mai trăia doar o soră care era pe la Piteşti, la Mioveni, scriu cei de la Râmnicu Vâlcea Week.

    Alexandru Chimba ajunsese la NASA, trăia în Maine. A fost printre cei care au pregătit programul Mars Pathfinder. Alexandru a mai venit în 2008 la Popeşti şi se spune că ar dori să realizeze un sat de vacanţă pe stil american, în Firijba.

    „Ar fi o şansă, satul este deja părăsit, noi am dus drumul până la intrare. Dar este o minune, un sat virgin în mijloc de pădure. Depinde foarte mult care sunt intenţiile domnului Alexandru. Oricum, doreşte să se reîntoarcă aici, la un moment dat. Locul se poate preta la orice, tabără de pictură, de teatru etc”, spune primarul Constantin Şerban.

  • Lucruri fascinante pe care nu le ştiaţi despre Hitler

    Adolf Hitler l-a admirat foarte mult pe Hery Ford, l-a menţionat în discursuri, îi trimitea cu regularitate cadouri şi avea mai multe fotografii cu Ford.

    Moartea lui Hitler a fost anunţată pe 1 mai 1945. În acceaşi zi, 66 de ani mai târziu, Osama bin Laden a fost declarat mort.

    Hitler plănuia să ucidă toţi rezidenţii Moscovei şi să construiască un lac artificial în locul oraşului.

    Un autor german a scris un roman, devenit bestseller, în care Hitler se trezeşte în prezent, în Berlin, fără nicio amintire şi devine comedian.

    Generalul Erwin Rommel a refuzat să execute prizonierii de război de origine evreiască, deşi a fost un ordin direct venit de la Hitler.

    Nu trebuie să uităm că tot ceea ce a făcut Hitler în Germania a fost “legal” – Martin Luther King.

    Adolf Hitler voia să devină arhitect, dar a picat la examenul de admitere la şcoala de arhitectură din Viena.

    Hitler a fost dependent de crystal meth (metamfetamină) din 1942 până la moartea sa în 1945.

    Bărbatul care a realizat design-ul buncărului secret al lui Saddam Hussein a fost nepotul femeii care a realizat design-ul buncărului lui Hitler.

    Şi Hitler şi Stalin au fost nominalizaţi pentru premiul Nobel pentru Pace

    Lui Hitler îi era frică să meargă la dentist, iubea să mănânce dulciuri, avea un scris de mână feminin şi a fost suspectat că ar fi fost gay.

    Hitler a luat peste 28 de medicamente pentru flatulenţă cronică, inclusiv cocaină şi amfetamine.

    Gandhi i-a scris o scrisoare în care-l ruga pe Adolf să nu înceapă un război.

    În timpul Primului Război Monidial un tânăr soldat britanic pe nume Henry Tandey a salvat viaţa unui soldat german rănit. Mai târziu s-a dovedit ca acel soldat a fost Adolf Hitler.

    Liderul naziştilor avea un singur testicol. Hitler şi-a pierdut un testicol în urma unei răni de război în bătălia de la Somme 1916.
    În 1938 a fost ales de revista Time ca fiind omul anului, personalitatea anului.

    Hitler voia să-l asasineze pe Wiston Churchil prin intermediul unor bombe minuscule acoperite cu un strat de ciocolată şi care ar fi fost aşezate în sala de mese a Cabinetului de la Londra.  complotul lui Hitler a fost dejucat de catre spionii britanici, care au descoperit explozivii ambalati.

    Hitler a strâns de-a lungul anilor artefacte evreieşti şi a făcut poze mai multor familii de evrei şi pe care le ţinea într-un muzeu numit Muzeul Rasei Dispărute.


     

  • A salvat miliarde de vieţi, dar a şi contribuit la uciderea a milioane de oameni.Povestea unuia dintre cei mai importanţi şi controversaţi oameni de ştiinţă ai secolului XX.

    Fritz Haber este unul dintre cei mai importanţi şi controversaţi oameni de ştiinţă ai secolului XX. A fost numit: “un geniu al ştiinţei”, “criminal de război”, “evreu” ş.a.m.d. Cert este că de numele lui sunt legate descoperirea îngrăşământului, dar şi inventarea armelor chimice.

    Fritz Haber (9 decembrie 1868-29 ianuarie 1934) a fost un chimist evreu-german laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1918). Alături de Carl Bosh, Haber  a demonstrat în premieră o metodă economic viabilă de fixare artificială a azotului (din amoniacul sintetic se obţin uşor atât îngrăşăminte chimice cât şi explozibili).De asemenea,”Procesul Haber-Bosch” a reprezentat de asemenea punctul de pornire al chimiei (industriale) de înaltă presiune. Acest lucru a făcut posibil hrănirea a miliarde de persoane.

    Pe de altă parte, Hbaer a fost autoul unui proiect de cercetare militară în urma căreia Germania a folosit, în cea de-a doua bătălie în Ypres (Flandra, Belgia), o armă chimică bazată pe răspândirea atmosferică a unui gaz toxic (clor).

    Aliaţii l-au numit criminal de război şi au cerut extrădarea acestuia. Haber trăia în Elveţia în 1919. Acesta a pledat pentru utilizarea armamentului chimic până la moartea sa în 1934. Într-un final, Aliaţii l-au scos de pe lista criminalilor de război, iar Haber s-a întors la Berlin ca un erou de război. Fritz Haber nu s-a potolit şi a continuat să facă cercetări în domeniul armamentului chimic.

    Haber a obţinut un produs comercial (Ziklon A) care a fost utilizat în Europa occidentală şi America de nord ca insecticid şi dezinfectant, dar care era derivat din acidul cianhidric (cianură de hidrogen), care este substanţă bilogic activă în Ziklon B, alt insecticid comercializat de industria chimică germană, dar care a fost folosit şi de nazişti ca mijloc de exterminare în lagăre.

  • Incursiune în istoria Vitol, cel mai mare trader de petrol din lume: ambiţie, oportunism, scandal şi curaj

    În cei 50 de ani de existenţă, Vitol a ajuns cel mai mare trader de petrol independent din lume. A flirtat cu falimentul, a făcut afaceri cu regimuri controversate şi s-a împotmolit în scandaluri. Dar niciodată n-a raportat pierderi anuale. Şi s-a ferit constant de publicitate.

    Din interviuri şi informaţii culese din sute de pagini din documente fiscale şi judiciare, Bloomberg reconstruieşte istoria unui gigant al industriei petroliere.  

    Nici chiar pentru Ian Taylor această călătorie de afaceri nu a fost una obişnuită. În cariera sa de aproape 40 de ani din domeniul petrolului, englezul educat la Oxford a nimerit în tot felul de puncte fierbinţi de pe glob – din Teheran şi Bagdad până în Caracas şi Lagos. Însă destinaţia de acum, Benghazi, din Libia, are ceva diferit: oraşul este devastat de un război civil. Tot ce are de făcut pentru a-şi aminti în ce s-a băgat este să se uite pe gemuleţul avionului privat. Câteva sute de metri dedesubt, o dronă a NATO supraveghează aeronava. Taylor, CEO-ul Vitol Group, şi-ar dori ca în locul robotului zburător să vadă un avion de vânătoare clasic, cu pilot şi tot tacâmul.

    Este începutul anului 2011. Forţele care se revoltă contra dictaturii de 42 de ani a colonelului Muammar Gaddafi tocmai au preluat controlul oraşului şi au format propriul guvern. Întâlnirea cu această adunătură de foşti oficiali militari şi politicieni locali a fost uşor de realizat, însă dacă cineva putea ajunge la o înţelegere cu ei, acesta nu poate fi decât Vitol, se gândeşte Taylor. Cu câteva săptămâni mai devreme, unul dintre locotenenţii săi, Christopher Bake, a primit o solicitare din Doha. După cum a explicat un intermediar, ministrul petrolului din Qatar voia să ştie dacă Vitol ar fi dispus să furnizeze combustibil rebelilor libieni susţinuţi de Qatar. Vitol avea la dispoziţie doar câteva ore pentru a răspunde.

    Bake, aflat în Dubai, a indicat interesul Vitol în „aproximativ patru minute”. Apoi a luat legătura cu colegii săi, dintre care cei mai mulţi lucrau în Londra, pentru a construi o propunere fermă. Vitol, i-a explicat rapid Bake intermediarului, acceptă provocarea. Faptul că echipa a putut avansa atât de rapid cu o astfel de afacere – într-o zonă devastată de un război sângeros – spune enorm de multe despre cultura companiei. Aşa cum poate confirma oricine este implicat în afaceri cu petrol, Vitol este un oportunist agil şi înfometat, întotdeauna pregătit să atace. 

    Acum, cu acest avion, Taylor şi Bake, care arată ca un bodyguard datorită aspectului de jucător de rugby, se duc să încheie afacerea. Însă există o problemă. Rebelii nu au bani. Vitol îşi va primi plata în petrol. Guvernele occidentale au aprobat tacit aranjamentul, deşi în afară de drona de sub avion nu există niciun sprijin oficial. Dacă ceva nu merge bine, Taylor este pe cont propriu. Şi compania sa la fel. Cei doi se ţin bine în timp ce aeronava se zguduie din cauza manevrelor de aterizare. Riscul ca trupele lui Gaddafi să tragă în aeronavă au făcut imposibilă o aterizare convenţională, astfel că pilotul coboară rapid aparatul printr-o serie de viraje ameţitoare.

    În 2011, centrul oraşului Benghazi, o colecţie obosită de construcţii din anii 1970 în jurul unei lagune urât mirositoare, era un loc cu mult mai periculos decât este înfăţişat acum în fimul „13 Hours: The Secret Soldiers of Benghazi”, marca Hollywood, despre atacul care l-a ucis în 2012 pe ambasadorul american din Libia J. Christopher Stevens. La începuturile războiului civil, Benghazi era un oraş în care aproape fiecare bărbat, şi adesea şi copiii, purta câte un Kalaşnikov, iar restul populaţiei trăia sub ameninţarea constantă a ofensivei trupelor lui Gaddafi.

    Vitol a acceptat afacerea, iar lucrurile au luat-o razna în doar câteva zile. Deşi au promis că vor păstra secretul, rebelii au anunţat că au găsit pe cineva căruia să-i vândă petrol. Ca răspuns, trupele lui Gaddafi au aruncat imediat în aer un oleoduct important. Fără petrol, Vitol nu putea fi plătit. Cu toate acestea, compania şi-a onorat angajamentele. În lunile care au urmat, navele-cisternă au livrat încărcătură după încărcătură – benzină, motorină şi păcură – în estul Libiei. „Combustibilul de la Vitol era foarte important pentru armată”, povesteşte Abdeljalil Mayuf, reprezentant al Arabian Gulf Oil din Benghazi, companie controlată de rebeli. Rebelii l-au înlăturat în cele din urmă de la putere pe Gaddafi şi după ce luptele au încetat, Vitol şi-a primit petrolul. La un moment dat, când toată lumea aştepta repornirea producţiei, suma datorată de guvernul format de rebeli era de peste un miliard de dolari.

    Cinci ani mai târziu, Taylor, acum în vârstă de 60 de ani, îşi aminteşte de afacerea Benghazi la un mic dejun în staţia londoneză St. Pancras. La ora 9:18 A.M. are tren spre Paris – spre o altă oportunitate de afaceri. Va merge cu Eurostar. „A fost o afacere care, sincer să fiu, a căpătat o amploare mai mare decât ar fi trebuit”, spune el.

  • MAPN: Cuantumul indemnizaţiilor invalizilor de război, veteranilor şi văduvelor, majorat cu 75%

    Guvernul a adoptat, marţi, o ordonanţă de urgenţă prin care cuantumul îndemnizaţiilor lunare cuvenite invalizilor de război, veteranilor de război, precum şi văduvelor de război a fost majorat cu 75 la sută faţă de valoarea actuală, potrivit Ministerului Apărării Naţionale.

    “La propunerea Ministerului Apărării Naţionale, ca un act necesar de recunoaştere şi compensare a sacrificiului făcut în timpul războiului şi, ulterior, în societate, de invalizii, veteranii şi văduvele de război, Guvernul României a adoptat în şedinţa de astăzi, 29 noiembrie, o ordonanţă de urgenţă pentru modificarea Legii nr. 49/1991 privind acordarea de îndemnizaţii şi sporuri invalizilor, veteranilor şi văduvelor de război şi pentru stabilirea unor măsuri privind drepturile prevăzute la art. 11 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război. Prin actul normativ menţionat, cuantumul îndemnizaţiilor lunare cuvenite invalizilor de război, veteranilor de război, precum şi văduvelor de război a fost majorat cu 75 la sută faţă de valoarea actuală”, potrivit unui comunicat de presă al Ministerului Apărării Naţionale (MAPN) remis marţi seară MEDIAFAX.

    Astfel, invalizii de război încadraţi în categoriile mari mutilaţi şi gradul I de invaliditate vor beneficia lunar de 259 de lei, cei încadraţi în gradul II de invaliditate de 231 de lei, iar pentru gradul III de invaliditate cuantumul a fost crescut la 196 de lei.

    Tot la 196 de lei au fost stabilite şi noile cuantumuri ale îndemnizaţiilor lunare de veteran de război şi ale văduvelor de război care nu s-au recăsătorit.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Micul război al lui Iohannis cu Biserica. „A fi tolerant nu înseamnă a fi tăntălău”

    După ce în urmă cu trei săptămâni a stârnit indignarea Bisericii când a invocat „fanatismul religios” în contextul iniţiativei de revizuire a Constituţiei în sensul familiei formate din bărbat şi fmeie, şeful statului revine la subiect şi spune că a fi „tolerant nu înseamnă a fi tăntălău”, iar pacea socială nu poate fi niciodată rezultatul unui vot de tip referendum.

    Şeful statului a fost întrebat în cadrul unei discuţii cu studenţi ai facultăţilor de ştiinţe politice din Capitală despre declaraţiile sale privind toleranţa care au stârnit protestele Bisericii.

    ”Nu cred că au generat o radicalizare, dar nici nu au avut un impact în sensul de a modifica atitudinea unor grupuri faţă de temă. (…) Nu cred că este o temă care a penetrat societatea românească. Cu mici reacţii a unor politicieni nu au reuşit să mişte electoratul semnificativ.

    Am făcut acele afirmaţii cu foarte multă bună-credinţă şi le-as repeta oricând. S-au găsit, bineînţeles, unii politicieni şmecheri care imediat s-au căţărat pe mine şi au încercat să dovedească ce buni patrioţi şi români sunt ei şi că eu mă situez într-o poziţie stranie. Nu cred că sunt într-o poziţie stranie şi nici români nu cred asta, altfel nu m-ar fi ales”, a comentat şeful statului.

    El a subliniat că pacea socială nu va rezulta niciodată în urma unui vot tip referendum, ci doar ca urmare a unui compromis şi a toleranţei.

    ”Cred că este foarte, foarte important să avem grijă cu aceste iniţiative. Sigur se poate supune orice la vot, putem să mergem, ştampilăm şi obţinem un rezultat, însă ceea ce niciodată nu se poate obţine prin vot este pacea socială. Pacea socială se poate obţine numai prin compromis, care trebuie făcut între politicieni, între politic şi societate, între societate şi biserică, între diferitele grupuri din societate. Niciodată pacea socială nu poate să fie rezultatul unui vot de tip referendum, ci poate să fie doar rezultatul unei abordări mature din partea tuturor actorilor importanţi din societate. Orice încercare de a împinge echilibrul într-o parte sau în alta nu rezultă decât într-o mulţime de perdanţi. De obicei pierd toţi, dacă pacea socială în ţară se rupe nu există nici un câştigător, există numai perdanţi, din acest motiv am spus că este foarte important să fim toleranţi”, a explicat Iohannis.

    El a insistat că ”a fi tolerant nu înseamnă a fi tăntălău”.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Micul război al lui Iohannis cu Biserica. „A fi tolerant nu înseamnă a fi tăntălău”

    După ce în urmă cu trei săptămâni a stârnit indignarea Bisericii când a invocat „fanatismul religios” în contextul iniţiativei de revizuire a Constituţiei în sensul familiei formate din bărbat şi fmeie, şeful statului revine la subiect şi spune că a fi „tolerant nu înseamnă a fi tăntălău”, iar pacea socială nu poate fi niciodată rezultatul unui vot de tip referendum.

    Şeful statului a fost întrebat în cadrul unei discuţii cu studenţi ai facultăţilor de ştiinţe politice din Capitală despre declaraţiile sale privind toleranţa care au stârnit protestele Bisericii.

    ”Nu cred că au generat o radicalizare, dar nici nu au avut un impact în sensul de a modifica atitudinea unor grupuri faţă de temă. (…) Nu cred că este o temă care a penetrat societatea românească. Cu mici reacţii a unor politicieni nu au reuşit să mişte electoratul semnificativ.

    Am făcut acele afirmaţii cu foarte multă bună-credinţă şi le-as repeta oricând. S-au găsit, bineînţeles, unii politicieni şmecheri care imediat s-au căţărat pe mine şi au încercat să dovedească ce buni patrioţi şi români sunt ei şi că eu mă situez într-o poziţie stranie. Nu cred că sunt într-o poziţie stranie şi nici români nu cred asta, altfel nu m-ar fi ales”, a comentat şeful statului.

    El a subliniat că pacea socială nu va rezulta niciodată în urma unui vot tip referendum, ci doar ca urmare a unui compromis şi a toleranţei.

    ”Cred că este foarte, foarte important să avem grijă cu aceste iniţiative. Sigur se poate supune orice la vot, putem să mergem, ştampilăm şi obţinem un rezultat, însă ceea ce niciodată nu se poate obţine prin vot este pacea socială. Pacea socială se poate obţine numai prin compromis, care trebuie făcut între politicieni, între politic şi societate, între societate şi biserică, între diferitele grupuri din societate. Niciodată pacea socială nu poate să fie rezultatul unui vot de tip referendum, ci poate să fie doar rezultatul unei abordări mature din partea tuturor actorilor importanţi din societate. Orice încercare de a împinge echilibrul într-o parte sau în alta nu rezultă decât într-o mulţime de perdanţi. De obicei pierd toţi, dacă pacea socială în ţară se rupe nu există nici un câştigător, există numai perdanţi, din acest motiv am spus că este foarte important să fim toleranţi”, a explicat Iohannis.

    El a insistat că ”a fi tolerant nu înseamnă a fi tăntălău”.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Rusia ar putea ocupa statele baltice în mai puţin de 36 de ore, dacă ar dori

    Rusia ar putea obţine controlul militar asupra statelor baltice în mai puţin de 36 de ore, potrivit unei comisii de experţi ai NATO, informează site-ul publicaţiei The Guardian.

    În cadrul unui raport, RAND Corporation, care efectuează cercetare şi analiză pentru forţele armate ale Statelor Unite, a comunicat că activitatea militară NATO din Estonia, Letonia şi Lituania este inegală cu cea a Rusiei şi “mai degrabă conduce spre un război devastator, decât să-l împiedice”. Dacă Rusia ar dori să ocupe statele baltice, alianţa vestică nu ar mai rămâne decât cu opţiunea de a recunoaşte pierderea unora dintre cei mai vulnerabili membri NATO.

    Conform comisiei de experţi, au fost întreprinse o serie de simulări ale unui război ce luau în calcul un scenariu în care Rusia încerca să anexeze teritoriului rus capitala Estoniei sau Letoniei, ori ambele oraşe, în mod similar felului în care a procedat în cazul peninsulei Crimeea, în anul 2014.

    “Rezultatul acestor simulări a fost dezastruos pentru NATO”, potrivit raportului, fiecare act de simulare s-a încheiat cu mobilizarea forţele ruse la porţile capitalelor Tallin şi Riga, în mai puţin de 60 de ore.

    Rusia întrece numeric batalioanele terestre NATO şi posedă mai mult armament decât forţele baltice de Apărare, în cadrul unora dintre simulări, capitalele Tallin şi Riga erau ocupate în mai puţin de 36 de ore de la începerea ostilităţilor.

    “NATO nu poate proteja cu succes teritoriile celor mai expuşi membri ai alianţei”, a concluzionat raportul efectuat de RAND Corporation.