BusinessMagazin

Tag: Google

  • Tweet-uri de vanzare

    M-am inscris, mi-am creat contul si m-am aflat in fata unei
    casete in care puteam sa scriu 140 de caractere. Ce-as putea spune
    lumii in 140 de caractere? Un aforism destept? O cugetare adanca? O
    stire pe care inca n-a aflat-o chiar toata lumea? De fapt chiar
    titlul casetei sugereaza: what’s happening? (ce se intampla). Asa
    ca am ales calea adevarului in timp real: “Try to work. Not in the
    mood…”. Acesta a fost primul meu tweet, in toata splendoarea
    banalitatii si inutilitatii sale.

    Am sincere indoieli ca cineva ar putea fi interesat de cheful meu
    de munca, dar foarte curand am aflat ca vreo zece persoane ma
    urmaresc pe Twitter si m-au cuprins remuscarile. Poate oamenii
    aceia chiar au chef de munca, iar eu le-am rapit cateva secunde. Nu
    mica mi-a fost mirarea cand, dupa cateva zile, am primit si un
    raspuns. Pe care n-am stiut daca trebuie sa-l iau ca o ironie sau,
    pur si simplu, acesta e spiritul Twitter-ului: “Buna, Mircea, ti-a
    revenit pofta de munca?”.

    Admit ca aceasta prima experienta cu Twitter a fost ratata. Nici
    cea cu Facebook n-a fost mai fericita, desi ma intereseaza foarte
    mult “social networking” ca fenomen. Insa am descoperit ca
    dezavantajul prea numeroaselor cereri de imprietenire cu
    necunoscuti se compenseaza cu cateva avantaje notabile. De pilda,
    m-am imprietenit pe Facebook cu Teatru 74 si primesc informatii
    despre spectacole in timp util. Mesajele sunt succinte si insotite
    de o referinta pe web, iar revelatia a fost ca nu prea depasesc 140
    de caractere… Poate am judecat gresit posibilitatile si puterea
    Twitter-ului. La urma urmei, te poti adresa unei audiente (care
    poate fi suficient de fin controlata) nu doar cu banalitati, ci si
    cu semnale care pot fi de folos. Autopromovarea nu este nici ea o
    posibilitate de neglijat: poate exista oameni interesati de
    articolele pe care le public, asa ca un tweet nevinovat cu un link
    si vreo suta de litere poate face mult, mai ales daca
    “rezoneaza”.

    Desigur, intrebarea urmatoare se refera la posibilitatile
    comerciale pe care le ofera Twitter. Evident, sunt foarte multe
    companii care folosesc serviciul, dar este la fel de evident ca nu
    pot decat sa concureze liber intr-un mediu super-aglomerat, in care
    atractiile le reprezinta mai degraba tweet-urile lui Britney Spears
    (cu aproape cinci milioane de “followers”). Pe de alta parte,
    Twitter merge in pierdere, in ciuda audientei fabuloase pe care
    si-a castigat-o (23 de milioane de vizitatori unici luna trecuta)
    si cresterii exponentiale (1.500% in martie), asa ca e de inteles
    interesul pe care l-a starnit zilele trecute stirea ca, in sfarsit,
    noua vedeta a internetului isi va dezvalui modelul de business cu
    care spera sa-si monetizeze popularitatea. Cred ca nici un startup
    nu a primit atat de multa consultanta gratuita in aceasta privinta,
    avand in vedere ca in ultimii doi ani aproape orice analist al
    industriei si-a exersat imaginatia cu cel putin un scenariu prin
    care Twitter ar putea sa castige o multime de bani in cel mai scurt
    timp cu putinta.

    Pana la urma, modelul conceput de cei de la Twitter nu este
    neaparat spectaculos (corespunde, in mare, cu asteptarile
    specialistilor) si nici foarte original, pentru ca influenta lui
    Google este cat se poate de transparenta. Primul mecanism cu
    valoare comerciala este “promoted tweets” care va permite
    companiilor sa plateasca pentru ca mesajele lor sa apara in fruntea
    listei de rezultate ale cautarilor pe anumite cuvinte cheie, adica
    ceva asemanator cu serviciul AdWords practicat de Google. Modelul
    de stabilire a pretului nu a fost inca prezentat, dar se prevede ca
    va fi in functie de numarul de vizualizari. Mai departe, Twitter va
    imparti acest venit (50%) cu partenerii care se alatura
    programului. Insa acesta este doar primul pas, pentru ca urmeaza ca
    tweet-urile promovate sa poate fi inserate in fluxurile de mesaje,
    cu avantajul utilizarii informatiilor demografice si statisticilor
    (deci contextualizare).

    Insa modelul nu este lipsit de unele riscuri, cel mai important
    fiind cel ca utilizatorii care s-au obisnuit cu un serviciu fara
    intruziuni publicitare sa migreze spre alte servicii de
    microblogging. Oficialii companiei insista insa cu nu este vorba de
    reclame propriu-zise, ci doar de tweet-uri ceva mai speciale care
    pot fi tratate exact ca si celelalte. In plus, se va masura
    “rezonanta” fiecarui astfel de mesaj si vor fi inlaturate cele care
    nu suscita interes. Daca planul va functiona si va fi aplicat cu
    moderatie, Twitter ar putea sa fie una dintre putinele companii
    care reusesc sa valorifice eficient un serviciu gratuit.

  • Google a lansat Google Maps Romania

    Serviciul se adreseaza utilizatorilor locali si companiilor.
    Harti detaliate ale Romaniei sunt disponibile prin intermediul
    Google Maps, accesibil cu orice web browser, sau prin Google Maps
    pentru telefonul mobil. De asemenea, serviciul Google Maps este
    disponibil prin intermediul oricarui terminal cu acces la
    internet.


    Cititi mai multe     pe www.mediafax.ro

  • Google anunta pentru primul trimestru al anului un profit in crestere cu 37%,

    In primul trimestru, compania a marit numarul angajatilor cu 800
    de persoane, a facut achizitii si si-a marit fondul de cheltuieli
    ca urmare a expansiunii pe publicitate si pe segmentul telefoniei
    mobile.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Microsoft se dedica puternic activitatilor din China

    Grupul producator de software intentioneaza sa cheltuiasca in
    acest an 500 de milioane de dolari pentru centrul de cercetare si
    dezvoltare din China, a declarat Zhang Yaqin, vicepresedinte al
    Microsoft insarcinat cu activitatile de profil din China, citat de
    Reuters.


    Cititi mai multe     pe www.mediafax.ro

  • Pe intelesul lor

    Desi s-a lucrat enorm la dezvoltarea sa, sistemul automat de
    traduceri este pe departe a fi perfect, pentru ca este foarte greu
    pentru un computer sa desparta o propozitie in mai multe unitati de
    sens, sa le traduca separat si mai apoi sa le asambleze din nou. Cu
    toate acestea, Google incearca sa imbunatateasca sistemul, lansand
    noi aplicatii. In luna februarie, compania a lansat un serviciu
    care leaga traducerile de imagini, permitand astfel unei persoane
    care face o poza cu un telefon ce are meniu in limba germana sa
    primeasca instant traducere si in engleza. “Instrumentul de tradus
    este unul din cele mai bune exemple care arata viziunea strategica
    a Google”, a comentat Tim O’Reilly, fondatorul si directorul
    companiei media O’Reilly Media.

    De asemenea, Google a lansat la inceputul lunii martie o
    aplicatie legata de traduceri si pentru site-ul sau de
    videosharing, Youtube. Videoclipurile postate pe site vor putea
    avea subtitrare in engleza, iar in urmatoarele luni vor beneficia
    de subtitrari si in alte limbi. Responsabilii site-ului de
    videosharing le-au cerut utilizatorilor sa integreze ei in
    videoclipuri subtitrarile proprii, pentru o mai buna functionare a
    sistemului. “Aceasta tehnologie ajuta la imbu-natatirea comunicarii
    intre utilizatori”, considera Franz Och, analist principal in
    cadrul Google, care conduce si echipa ce se ocupa de instrumentele
    de tradus. “In plus, in timp ce utilizatorii fac traduceri, baza de
    date a Google se imbunatateste”, a completat Och.

  • Google a facut cea de-a cincea achizitie din acest an

    Episodic este o companie cu sediul in San Francisco, creata de
    catre Noam Lovinsky si Matias Cudich, ce ofera servicii online de
    video hosting si ofera posibilitatea utilizatorilor de a publica
    filme in direct si continut la cerere,
    scrie YahooNews    .

    In aceasta saptamana, serviciul va fi inclus in cadrul YouTube,
    iar echipa Episodic se va alatura echipei Youtube. De la inceputul
    acestui an, Google a cumparat DocVerse, Picnik, reMail si compania
    Aardvark.

  • Editura Gallimard da in judecata Google pentru incalcarea drepturilor de autor

    “Vom intra si noi in lupta, alaturi de unii dintre confratii
    nostri”, a declarat Antoine Gallimard, patronul editurii franceze,
    care a precizat ca si editurile Albin Michel, Flammarion si
    Eyrolles vor ataca in instanta Google.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • eMAG vinde primul telefon lansat de Google de la 2.500 de lei

    Telefonul, produs de compania taiwaneza HTC, functioneaza pe
    platforma Android, si are un ecran tactil de 3,7 inchi (9,3 cm), o
    memorie RAM de 512 MB, un card microsd de 4 GB (care se poate
    extinde pana la 32 GB). De asemenea, dispozitivul are o camera foto
    de 5 megapixeli.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Razboiul Apple – Google, prin prisma iPhone vs Nexus One

    Parea inceputul unei frumoase prietenii. Cu trei ani in urma,
    Eric E. Schmidt, directorul executiv al Google, se grabea sa urce
    pe o scena din San Francisco ca sa-i stranga mana lui Steve Jobs,
    CEO si cofondator al Apple, si sa-l ajute sa dezvaluie o minunatie
    de gadget, iPhone-ul, in fata sutelor de jurnalisti si de fani
    extaziati, adunati la expozitia anuala MacWorld.

    Google si Apple colaborasera ca sa faca functionale pe iPhone
    serviciul de cautare si cel de harti de la Google, au spus cei doi
    catre public, iar Schimdt chiar a glumit, adaugand ca respectiva
    colaborare a fost atat de stransa, incat cei doi ar trebui pur si
    simplu sa-si puna la un loc companiile intr-una singura cu numele
    de “AppleGoo”.


    “Steve, felicitarile mele!”, i-a zis Schmidt aliatului sau
    corporatist. “Acest produs va fi tare.” Jobs a primit complimentul
    cu un zambet pe toata fata. Astazi, o asemenea caldura ar fi greu
    de imaginat. Jobs, Schmidt si companiile lor s-au angajat intr-o
    batalie dura privind viitorul telefoanelor mobile si al
    aplicatiilor pentru ele, cu implicatii care reverbereaza in
    intregul peisaj dgital.

    In ultimele sase luni, Apple si Google s-au duelat in achizitii,
    patente, directori, consilieri si aplicatii pentru iPhone. Jobs si
    Schmidt au tras fiecare in compania celuilalt, atat prin
    intermediul presei, cat si in discutiile cu propriii angajati.


    Luna aceasta, Apple a dat in judecata HTC, producatorul taiwanez
    de mobile care folosesc sistemul de operare Android, sustinand ca
    HTC a violat patentele iPhone. Miscarea a fost considerata de multi
    ca inceputul unui asalt juridic al Apple impotriva Google, ca si o
    incercare de a zadarnici planurile Google in a-si extinde dominatia
    in zona dispozitivelor mobile.

  • Taraba cu cuvinte

    In urma cu multi ani circula prin internet o parodie foarte hazlie la comunicatele de presa emise de Microsoft. Desigur, totul era exagerat si majoritatea produselor de care se vorbea erau fie fictive, fie prevazute pentru un viitor neprecizat, dat stilul era foarte bine imitat. Insa ultimul hohot de ras il starnea obisnuita notita cu privire la marcile utilizate in text, care aici era destul de laconica: toate cuvintele utilizate in acest text exceptand “foc” si “roata” sunt marci inregistrate de Microsoft. Desigur, daca ne gandim la multiplele campanii de imagine folosind noi si noi sloganuri, de la “Where do you want to go today” pana la “Your potential. Our passion”, trecand prin numeroase nume de produse sau servicii, se aduna o gramada de cuvinte. Iar cum legislatia drepturilor de proprietate intelectuale, fie si redusa la problematica marcilor, este suficient de stufoasa si interpretabila, ajungi sa-ti pui problema daca nu cumva risti sa fi chemat in instanta daca folosesti cuvantul “Word”. Sau daca-l scrii, oare trebuie sa-i pui semnele de marca comerciala si marca inregistrata si sa mentionezi proprietarul intr-o notita?

    Desigur, intr-un text ca acesta nu se pune problema (sau oare se pune?), dar intr-un material emis de o firma, chiar daca nu este vorba neaparat de publicitate, lucrurile par destul de complicate. Iar cand e vorba de un negustor de cuvinte, lucrurile o iau razna. Un astfel de negustor este Google, prin serviciul sau de publicitate numit AdWords. Poate nu toata lumea este familiarizata cu acest serviciu, asa ca o o succinta prezentare nu strica. Prin AdWords un client poate sa “cumpere” un set de cuvinte-cheie si sa specifice un scurt text publicitar cu o adresa web. Cand un utilizator oarecare foloseste unul sau mai multe dintre aceste cuvinte intr-o cautare pe web folosind motorul de cautare Google, are sanse sa vada pe banda din dreapta a uneia dintre paginile cu rezultate anuntul clientului. Se cheama “publicitate contextuala” deoarece este destul de bine directionata spre potentialii clienti prin chiar contextul creat de cautare. Daca, de exemplu, cautati informatii despre cursele aeriene spre Paris, veti vedea o multime de anunturi privind hoteluri pariziene si croaziere pe Sena. Daca faceti clic pe un astfel de anunt, ajungeti pe o pagina web iar proprietarul ei va plati catre Google o anumita suma, care depinde de pretul cuvintelor (stabilit printr-un sistem automat de licitatie). Pe scurt, cam asa isi castiga Google miliardele.

    Evident, totul este automatizat si, practic, nici un operator uman nu urmareste cine ce cuvinte cumpara sau cine pe ce anunt face face clic (ar fi si imposibil). Probabil ca Google filtreaza anumite cuvinte si, pe de alta parte, furnizeaza clientilor sugestii pe baza cuvintelor alese de acestia. Ce se intampla insa cand un client AdWords alege un cuvant care se intampla sa fie o marca comerciala a unei terte companii? Probabil ca veti spune ca nu mare lucru, deoarece ar fi absurd ca Microsoft sa se opuna ca eu sa cumpar cuvantul “word”, iar Google nu este decat un intermediar si s-ar ruina cu siguranta daca ar oferi spre vanzare doar “foc” si “roata”.

    Lucrurile nu stau insa asa de simplu. Imaginati-va ca un concurent al firmei dumneavoastra ar cumpara numele unor produse pe care le vindeti si de fiecare data cand un utilizator va cauta dupa aceste nume, anuntul sau va aparea alaturi de rezultate. Chiar asa s-a intamplat in urma cu cativa ani cu o firma de reparatii si servicii pentru computere numita Rescuecom, care a dat in judecata pe Google pentru folosirea ilegala a unei marci comerciale. In prima instanta curtea a respins acuzatiile, dar o a doua instanta a infirmat verdictul si a decis ca Google este vinovatul. Degeaba a argumentat Google ca foloseste nume comerciale doar intern, pentru a potrivi cautari si cuvinte cheie si ca nu este raspunzatoare pentru ce anunturi publica clientii sai, asa cum nici o revista nu este raspunzatoare de continutul reclamelor pe care le publica.

    Acest precedent a facut ca atunci cand un caz similar s-a petrecut in Europa, verdictul Curtii Europene de Justitie sa fie asteptat ca mare interes. De data aceasta impotriva lui Google au stat Louis Vuitton Malletier SA, Viaticum SA si altii iar sentinta pronuntata pe 23 martie a dat castig de cauza lui Google, precizand ca responsabil este cel care a folosit marca titularului intr-o comunicare comerciala si nu furnizorul serviciului, care nu a folosit-o. Simplu ca focul si roata.