Cu două zile înainte de vot, sondajele naţionale arată o cursă de final strânsă între preşedintele democrat în exerciţiu şi fostul guvernator al statului Massachusetts (nord-est). Un sondaj publicat duminică seară de către Wall Street Journal şi NBC News îl creditează cu 48 la sută intenţii de vot pe Barack Obama şi cu 47 la sută pe Mitt Romney, cei doi fiind aproape la egalitate, dacă se ţine cont de marja de eroare de 2,55 la sută. Un alt sondaj realizat pentru USA Today de către institutul Gallup în statele-cheie îi situează pe cei doi candidaţi la egalitate, cu 48 la sută fiecare. Un sondaj precedent publicat duminică de ABC News/Washington Post îi plasa pe ambii candidaţi la egalitate, fiecare având 48 la sută intenţii de vot.
Tag: alegeri
-
Efectul Sandy în politica americană
Electoral vorbind, uraganul i-a priit preşedintelui Barack Obama, ca reprezentant al statului salvator. Atitudinea lui faţă de nevoile sinistraţilor i-a dat ocazia să se acţioneze ca preşedinte, nu ca un simplu candidat pentru prezidenţiale, şi chiar a adus în tabăra susţinătorilor lui doi adepţi grei – guvernatorul republican de New Jersey, Chris Christie, şi primarul New Yorkului, Michael Bloomberg, care a invocat drept argument faptul că Obama e singurul candidat care ia în serios ameninţarea pe termen lung pentru SUA a schimbărilor climatice, ilustrate de uraganul Sandy.
Ultimele sondaje disponibile arată fie egalitate la 48% (ABC News/Washington Post, cu o preferinţă pentru Obama în rândurile alegătorilor tineri / femei / non-albi şi pentru Romney în rândurile alegătorilor mai în vârstă / bărbaţi / albi), fie un avans minim al lui Obama (47%, faţă de 45,6% pentru Mitt Romney – New York Times, 47% la 46% – Reuters/Ipsos), inclusiv în “swing states” ca Iowa şi Ohio (la voturile electorale, Obama ar conduce cu 243 la 206, numărul de voturi electorale necesare unui candidat pentru victorie fiind de 270). Avansul lui Obama nu este însă atât de semnificativ precum cel pe care îl avea în 2008 în faţa lui John McCain, astfel încât şansele lui Romney de a câştiga rămân deschise în continuare. Alegerile din SUA au loc la 6 noiembrie.
-
Micile vise de mărire ale clasei politice
Fumigena lui Voiculescu, cu rolul de a descuraja un nou plan prezidenţial de a forma o nouă majoritate post-electorală în jurul PDL, le-a dat ocazia unora dintre liderii USL (Călin Popescu-Tăriceanu, Ioan Rus) să-şi afirme frustrările faţă de actuala conducere a uniunii (Tăriceanu, principalul vânător al şefiei PNL în locul lui Crin Antonescu, a spus chiar că “unii ar trebui să se vindece de obsesia suspendării”, făcând evident aluzie şi la Antonescu). De partea cealaltă, fumigena lui Voiculescu a dat prilejul unora dintre liderii opoziţiei (Sulfina Barbu) să dezvăluie că speră încă nu doar la spargerea USL înainte sau după alegeri (ceea ce, având în vedere caii mari pe care se află candidaţii uniunii, are probabilitate zero), ci chiar la desemnarea de către preşedintele Băsescu a unui premier din partea ARD.
Numai că ARD nu face nimic ca să merite puterea: proiect de guvernare nu are, nici măcar unul de formă; a repus pe liste 23 dintre cei 36 de candidaţi respinşi de comisia de etică formată de Monica Macovei, ba chiar cu indignare că Macovei şi-a permis să le refuze candidatura pe motive de integritate morală; şi-a trimis candidaţii “grei” din Bucureşti exclusiv în colegiile uşoare (Arad, Neamţ), iar în rest a desemnat doar candidaţi care nu pun deloc probleme celor de la USL, lăsând impresia unui non-combat extrem de dezagreabil pentru electoratul dreptei.
-
Analiştii financiari despre politica din România: care e riscul nr. 1 pentru 2013
Planurile fiscale ale ambelor grupări sunt însă neclare, singurele anunţate până acum fiind intenţiile USL de a reduce TVA la alimentele de bază, reducerea CAS şi trecerea la impozitarea progresivă, cu precizarea că nu le pot pune însă în practică decât după preluarea puterii prin alegeri.
În aceste condiţii, cel mai mare risc pentru anul post-electoral 2013 este ca noul guvern, indiferent de formaţiunile care îl vor compune, să adopte un program de relaxare fiscală care să pericliteze acordul cu FMI, apreciază analiştii grupului olandez.
-
De ţinut minte. Cifrele săptămânii
18.749
numărul de secţii de votare care vor fi organizate pentru alegerile de la 9 decembrie, din care în ţară vor fi organizate 18.454 de secţii de votare70%
ponderea angajaţilor din UE care lucrau în sectorul serviciilor în 2011, cu un maxim în Luxemburg (85%) şi un minim în România (43%), comparativ cu o medie de 62% în 200012,6 mld. euro
deficitul comercial al UE în comerţul cu mărfuri în luna august 2012, comparativ cu un deficit de 22,1 mld. euro în august 201112%
ponderea românilor în totalul celor daţi în urmărire la nivel mondial prin Interpol, conform MAI34 mil. euro
investiţiile străine directe în luna august, după ce în iulie au atins un nivel record de 286 mil. euro
-
Statistica şomajului ţine cu Obama
Sondajele printre economişti estimau o creştere a şomajului de la 8,1% în august la 8,2% în septembrie, însă pieţele financiare anticipaseră deja vestea bună, mizând pe efectul noii injecţii monetare anunţate de Rezerva Federală. Datele Departamentului Muncii difuzate vineri arată că în SUA au fost create 146.000 de locuri de muncă lunar din iulie până în septembrie, faţă de 67.000 în cele trei luni precedente. Companiile au raportat 114.000 de locuri de muncă noi în septembrie, iar revizuirea datelor pentru iulie şi august arată că economia a creat atunci cu 86.000 de locuri de muncă mai mult decât relevau estimările iniţiale. Numărul şomerilor americani se situează acum la 12,1 milioane, cel mai scăzut nivel din ianuarie 2009 încoace.
Anunţul de vineri al Departamentului Muncii a venit la fix după dezbaterea Obama-Romney de miercuri, când unul dintre caii de bătaie ai lui Romney, aflat în mare vervă retorică, a fost tocmai situaţia pieţei muncii, mai exact faptul că Obama nu a reuşit din 2009 încoace să reducă rata şomajului sub 8%. Următoarele dezbateri electorale între cei doi candidaţi la preşedinţie au loc la 16 şi 22 octombrie, iar alegerile prezidenţiale au loc la 6 noiembrie. În prezent, Barack Obama are în sondajele de opinie un uşor avans în faţa lui Mitt Romney, de circa 2%.
-
De ţinut minte. Cifrele săptămânii
12%
cu atât au scăzut în iulie faţă de luna precedentă comenzile noi din industrie (piaţa internă şi piaţa externă) în termeni nominali4,6 mld. euro
excedentul comercial al UE în T2, comparativ cu un deficit de 37,1 mld. euro în aceeaşi perioadă din 20116,2%
scăderea PIB în Grecia în T2 raportat la aceeaşi perioadă a anului trecut, reprezentând cea mai mare scădere a PIB din UE, în timp ce creşterea cea mai mare a avut-o Letonia (4,3%)5%
cu atât a crescut în iulie cifra de afaceri din industrie (piaţa internă şi piaţa externă) în termeni nominali faţă de luna corespunzătoare din anul precedent1,5%
scăderea producţiei industriale a UE în iulie faţă de aceeaşi lună a anului trecut, reprezentând un progres faţă de scăderea de 2,2% din luna mai
-
Cusurul comun al partidelor: frica de un electorat pe care nu-l cunosc
Ambele alianţe mari care participă la alegeri (USL şi Alianţa România Dreaptă) sunt terorizate de perspectiva unei înfrângeri, pentru că aceasta ar fi decisivă. Pentru USL, înfrângerea înseamnă mai puţin de 50% din mandate şi deci o guvernare formată de preşedintele Traian Băsescu din actuala opoziţie şi cu ce s-ar putea rupe din USL. Pentru ARD, înfrângerea ar însemna soarta CDR din 2000, adică irelevanţa PDL şi a partiduleţelor aliate cu el. Aşa se face că amândouă alianţele acţionează mânate de o frică teribilă faţă de un electorat căruia nu ştiu să-i anticipeze reacţiile şi în faţa căruia n-au nicio idee stabilă în afară de “votaţi cu noi, oricum ceilalţi sunt mai răi”.
Componentele celor două alianţe au păreri divergente despre felul cum poate fi cucerit electoratul, căruia îi atribuie mecanic sentimentele lor, iar de aici apar conflicte; din cauza fricii de a nu pierde puncte electorale, conflictele sunt însă fie înăbuşite cu eforturi vizibile, fie izbucnesc şi apoi sunt negate în chip ridicol de politicienii care vor să pară uniţi.
La USL, în ACS (Alianţa de Centru-Stânga – PSD + UNPR) domină percepţia că electoratul vrea bună guvernare în cadrele stabilite de UE, fără scandaluri, în timp ce în ACD (Alianţa de Centru-Dreapta – PNL + PC) domină percepţia că oamenii vor un război până-n pânzele albe şi cu orice risc contra lui Băsescu şi a susţinătorilor lui din UE. Conflictul se manifestă din plin în presa apropiată ACD, care loveşte PSD şi guvernul Ponta din toate poziţiile, deşi Crin Antonescu şi Victor Ponta pretind că se înţeleg bine în continuare. Deocamdată, negocierile pentru împărţirea brută a colegiilor s-au încheiat fără incidente, în sensul dorit de PSD, care şi-a rezervat un număr mai mare de locuri pentru ACS (246 de colegii), în detrimentul ACD (206), care iniţial dorise împărţirea egală a locurilor între cele două sub-alianţe. Presiunile asupra premierului Ponta de a se arăta cât se poate de agresiv la adresa lui Traian Băsescu vor continua însă, iar ceea ce complică lucrurile e că aceste presiuni se vor muta în planul politicii externe, în relaţia cu UE, unde opoziţia faţă de uniunea bancară enunţată de Comisia Europeană ca prim pas spre federaţia Statelor Unite ale Europei a început deja să se contureze în tabăra ACD.
La ARD, PDL nu ştie nici cum să-şi păstreze electoratul de la alegerile locale, necum să atragă alţi votanţi, astfel încât a apelat la aceeaşi tactică de atunci: revopsirea gardului cu ajutorul micilor aliaţi PNŢCD, Forţa Civică (micul partid cedat lui Mihai-Răzvan Ungureanu de către Adrian Iuraşcu) şi Noua Republică, pentru ca amintirea PDL să se şteargă în favoarea noii “alianţe a reformiştilor”. Dar alianţa respectivă colcăie deja de frustrări, pe de o parte din partea adepţilor FC, care nu vor să-şi piardă identitatea într-o alianţă dominată tot de PDL, pe de altă parte din partea PDL la unison cu Noua Republică, din cauza ambiţiilor celor de la FC, dornici de nominalizări în colegii eligibile, dar fără capacitate de a trece pe cont propriu pragul electoral de 5%. Protocolul ARD a fost semnat totuşi, duminică, de PDL, FC şi PNŢCD, rămânând ca Noua Republică să-şi găsească locuri probabil pe lista PNŢCD, întrucât, din cauza a două contestaţii care trebuie examinate în justiţie, NR nu se poate înscrie ca partid până la termenul de 17 septembrie cerut de Biroul Electoral Central.
-
O săptămână de foc pentru Obama
Marina americană a trimis “preventiv” spre Libia două nave şi o echipă de puşcaşi marini, ulterior o altă echipă în Yemen şi a întărit securitatea la misiunile diplomatice din Orientul Mijlociu, nordul Africii şi Asia. Situaţia rămâne însă delicată pentru preşedintele Barack Obama, presat intens în campania electorală atât de belicosul său contracandidat Mitt Romney, cât şi de premierul israelian Benjamin Netanyahu nu doar să-i anihileze pe extremiştii musulmani care încearcă să câştige influenţă după “primăvara arabă”, dar şi să dea undă verde unor acţiuni militare în Siria şi Iran.
Deocamdată, vârful protestelor a fost depăşit, iar politizarea excesivă de către Mitt Romney a cazului legat de atentatul de la Benghazi, cu un discurs în care susţinea că Obama nu doar că n-a gestionat cu suficientă fermitate evenimentele, dar chiar “a manifestat simpatie” pentru cauza teroriştilor, nu s-a dovedit o strategie bună pentru candidatul republican la preşedinţie. Un sondaj New York Times/CBS News difuzat vineri indică un avans de trei puncte al lui Obama faţă de Romney în rândul votanţilor potenţiali şi de opt puncte în rândul votanţilor înregistraţi, iar un sondaj NBC News/Wall Street Journal difuzat joi indică un avans substanţial al lui Obama în statele-cheie Ohio, Florida şi Virginia.
Şi nu e vorba numai de problema securităţii Americii şi de politica externă: un sondaj CNN/ORC publicat joi arată că 68% dintre americani se aşteaptă ca starea economiei să fie “foarte bună” sau “relativ bună” în decurs de un an – cea mai mare pondere de răspunsuri de acest fel din 2002 încoace. Un sondaj Gallup publicat miercuri relevă că 30% dintre americani sunt satisfăcuţi de felul cum merg lucrurile acum în America, faţă de numai 11% anul trecut. Decisivă pentru soarta confruntării din 6 noiembrie pentru preşedinţia SUA pare să fie, aşadar, tot starea economiei. Cât priveşte politica externă, rolul tradiţional al Americii de jandarm mondial, pe care republicanii lui Romney doresc să-l amplifice, trece prin acelaşi criteriu economic, întrucât mobilizarea de resurse pentru un atac contra Siriei ori a Iranului e aproape imposibil de justificat în faţa electoratului. Remarca lui Obama la adresa lui Romney, că acesta “pare să aibă tendinţa întâi să tragă şi apoi să ochească”, a ţintit deci corect.