BusinessMagazin

Tag: viata

  • Cine este românca nominalizată la Oscar

    Lungmetrajul “Toni Erdmann” tratează tema obsedantă a momentului, ruptura drastică între generaţii. Tatăl parcurge distanţa între Germania în România doar pentru a echilibra viaţa fără sens a fiicei sale. Cum se spune, face totul pentru ea. Discret sau intruziv, o urmăreşte pas cu pas în viaţa sa corporatistă din România. Drog, eşec sentimental, tranzacţii eşuate, partyuri trăznite, toate îl au drept martor “din umbră” pe tatăl care îi spune fetei sale că viaţa merită trăită şi trebuie trăită altfel.

    “Toni Erdmann” spune povestea lui Winfried care o vede rar pe fiica lui, Ines, în permanenţă prinsă cu jobul ei. Profesorul de muzică, rămas brusc fără elevi, se hotărăşte să-i facă o vizită-surpriză. Decizia este problematică, fiindcă Ines, o femeie de carieră sobră, lucrează la un proiect important pe o funcţie de strateg corporatist în Bucureşti. “Schimbarea” geografică nu-i ajută pe cei doi să se înţeleagă mai bine. Lui Winfried, mereu pus pe glume, îi place să-şi enerveze fiica cu farse răsuflate.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum au reuşit doi tineri să se pensioneze la doar 30 de ani. Vezi cum trăiesc acum cei doi

    S-au pensionat în august 2015, iar de atunci trăiesc fără nicio restricţie.

    Cum au reuşit să se pensioneze atât de devreme? Cheia a fost, potrivit unui interviu acordat în Business Insider: minimizarea costului traiului.

    Tinerii s-au cunoscut în 2004, când erau amândoi la colegiu. S-au căsătorit în vacanţa de iarnă a ultimului an de studiu. S-au mutat în Las Vegas imediat după absolvire – Joe acceptase acolo un post de profesor în cadrul Teach for America. Ali a început şi ea să lucreze ca profesor suplinitor şi s-a alăturat în cele din urmă TFA, începând să predea limba engleză la un liceu local.

    ”Din fericire, în Las Vegas costul traiului este foarte scăzut – totuşi şi salariile profesorilor sunt la fel de scăzute”, a spus Ali într-un interviu pentru Mad Fientist, într-un episod al ”Financial Independence Podcast”.

    Au fosr nevoiţi astfel să îşi ia  extra joburi – predarea de cursuri la şcoli de vară, administrarea unor cluburi, meditaţii – pentru a-şi creşte veniturile. În unii ani, au reuşit  să îşi crească salariile cu până la 50% prin intermediul acestor posturi suplimentare. În cele din urmă, au realizat că vor să fie independenţi din punct de vedere financiar şi să aibă libertatea să facă ce vor, când vor. Au continuat să trăiască frugal, economisind circa 75% din veniturile lor, iar în 2008 şi-au cumpărat prima proprietate în Vegas. În anii următori, au reuşit să administreze încă 13 spaţii închiriate. Chiar dacă au pierdut bani în timpul crizei , piaţa şi-a revenit în cele din urmă şi au reuşit să ajungă la profituri consistente – şi-au crescut averea până la peste 1 milion de dolari.

    În prezent, sunt complet independenţi din punct de vedere financiar şi călătoresc în jurul lumii împreună cu fiica lor de doar un an. Cei doi au şi un blog unde îşi descriu experienţele – Adventuring Along.

  • Opinie Mihai Bandraburu: Să învăţăm să luăm decizii!

    MIHAI BANDRABURU, fondator, Centrul Tău de Consultanţă

    Dacă ne gândim puţin, în fiecare zi suntem puşi în situaţia de a lua decizii: dacă mergem sau nu undeva, cum ne îmbrăcăm, dacă ne întâlnim sau nu cu cineva, ce răspunsuri trebuie să dăm în anumite situaţii, cum rezolvăm sarcinile de lucru, dacă angajăm sau nu pe cineva, dacă acceptăm o nouă poziţie în companie, când concediem pe cineva… Dar există şi multe alte situaţii de viaţă în care trebuie să facem alegeri: ce facultate urmăm, cu cine ne căsătorim, ce nume punem copilului, ce culoare şi marcă să fie maşina cea nouă, ce vrem să mâncăm într-o anumită zi, unde să ne petrecem concediul, în ce să investim economiile personale, dacă mă las de fumat, la ce spital sau doctor fac operaţia chirurgicală etc.

    Unele decizii sunt simple şi imediate, altele mai complicate.

    Oricum ar fi, în fiecare zi apar situaţii care necesită luarea de decizii! „A lua o decizie” nu este o sperietoare, aşa cum pare la prima vedere, ci este un proces, potrivit conceptelor managementului modern (engl. „decision making process“), care se suprapune peste imaginea managerului sau a liderului. „Dacă eşti manager, atunci iei decizii !”…

    Ce ne împiedică să luăm decizii?!

    Păi, nehotărârea! Alegem o variantă de rezolvare, ne răzgândim, ni se pare că cealaltă variantă ar fi mai bună, după care iarăşi ne răzgândim şi fie ne reîntoarcem la prima variantă, fie mergem la o a treia soluţie… Şi tot aşa… Tergiversăm, amânăm mereu luarea deciziei, găsind de fiecare un pretext. Şi în final, dacă totuşi ajungem să luăm decizia mult aşteptată, nu suntem mulţumiţi de rezultat şi ni se pare că cealaltă soluţie ar fi fost poate mai bună.

    Nehotărârea ascunde mai multe lucruri:

    • Lipsă de încredere în sine, în propriile forţe, în propriile gânduri şi în capacitatea de a lua decizii;

    • Instabilitate emoţională;

    • Criticism exagerat („Nimeni şi nimic nu este suficient de bun pentru mine”);

    • Teamă de a nu greşi (izvorâtă dintr-un perfecţionism peste măsură – „Totul trebuie să fie perfect, fără greşeală”);

    • Comoditate („De ce să iau decizia astăzi, o pot lua la fel de bine şi mâine”);

    • Personalitate influenţabilă („Care, cum vine, îmi schimbă decizia luată”);

    • Şiretenie şi oportunism („Amân luarea deciziei până când situaţia îmi este favorabilă sau găsesc ceva mai bun”);

    • Experienţe negative din trecut, legate de decizii luate şi finalizate prost.

    De asemenea, nehotărârea în luarea unei decizii mai poate fi cauzată şi de lipsa informaţiilor în baza cărora luăm decizia. Există şi posibilitatea ca informaţiile să existe, dar să fie confuze şi incomplete.

    Cum luptăm împotriva acestei nehotărâri?

    Printr-o bună organizare, pe care să se bazeze decizia noastră! Culegem toate informaţiile necesare, ne asigurăm că sunt adevărate, construim scenarii de dezvoltare / alternative şi în final alegem soluţia care ne convine cel mai mult. Dacă partea de pregătire nu este făcută corespunzător, ne va veni foarte greu să luăm o decizie! Pe de altă parte, a lua decizii fără o analiză anterioară a informaţiilor este comparabil cu a te arunca în gol cu o paraşută neverificată: poate se deschide, poate nu.

    Pripeala în luarea unei decizii este la fel de nocivă ca tergiversarea sau amânarea nejustificată a deciziei.

    Când te arunci cu capul înainte, preţul plătit poate fi foarte mare. Nu se iau decizii la nervi sau la ambiţie, deciziile se iau „la rece“! De multe ori ne bazăm foarte mult pe instinctul interior în ce priveşte o situaţie sau persoană, care ne poate înşela, dar a greşi este omeneşte şi nu înseamnă că abandonăm pe viitor orice demers de luare a unei decizii.

    În procesul de luare a unei decizii, după analiza informaţiilor obţinute, vine şi momentul deciziei efective. Acela este de fapt punctul culminant al acestui proces şi momentul când cei mai mulţi dau înapoi.

    Trebuie spus: nimeni nu poate lua decizii în locul nostru!

    Şi asta deoarece orice decizie luată presupune şi asumarea responsabilităţii rezultatelor sau a consecinţelor!

    Este frumoasă ideea de a lua decizii peste oameni, peste destine, peste sume mari de bani, dar trebuie să ne asumăm şi ce vine în urma deciziei noastre. Unii se tem că trebuie să răspundă pentru deciziile luate, şi atunci preferă să amâne cât mai mult luarea ei. „Poate situaţia se rezolvă de la sine şi nu mai trebuie să iau eu hotărârea.“ Însă nu poţi să fii conducător, manager sau lider fără să iei decizii care influenţează pe cei din jur, dezvoltarea şi siguranţa companiei sau renumele instituţiei. Unele decizii eronate pot conduce chiar la falimentul afacerii, la pierderea libertăţii (erori financiare) sau a vieţii (de exemplu: hotărârea de a face o depăşire foarte periculoasă într-o curbă fără vizibilitate). Un manager sau un lider căruia îi vine greu să ia decizii este o persoană care blochează mersul companiei sau al instituţiei pe care o conduce.

    În viaţă, deciziile rareori sunt uşoare şi bazate pe informaţii clare, precise.

    De obicei situaţiile nu sunt în tuşe de alb şi negru, ci de multe ori sunt de culoare gri, cu elemente pozitive şi negative amestecate în egală măsură. Sunt momente în viaţa personală şi profesională în care, cu toate analiza anterioară făcută, rezultatele deciziei luate sunt proaste. O decizie bună nu exclude totuşi un rezultat slab sau negativ. Pot exista multe alte cauze exterioare care influenţează rezultatele deciziei luate cu bună credinţă.

    Patru lucruri trebuie să reţinem privitor la luarea deciziilor: curaj, înţelepciune, hotărâre şi asumare. Bune sau rele, deciziile fac parte din viaţa noastră de zi cu zi şi dau măsura omului şi a managementului adevărat!

  • Noul film al lui Ben Affleck, o poveste despre prohibiţie şi beneficiile vieţii de infractor

    Scris şi regizat de Ben Affleck, ”Legea nopţii“ se desfăşoară în era prohibiţiei, la mijlocul anilor ’20, când traficul ilegal de alcool punea toată puterea în mâinile bandelor de gangsteri, iar legea nu mai putea ţine pasul.

    Pentru că suficient curaj şi ambiţie garantau puterea şi banii, Joe Coughlin (Ben Affleck), fiul inpectorului poliţiei din Boston, a renunţat de mult la rigorile legii şi se bucură de beneficiile pe care i le aduce viaţa de infractor. Numai că până şi în rândul proscrişilor există reguli, iar Joe o încalcă pe cea mai importantă, furându-i banii şi amanta unuia dintre cei mai periculoşi mafioţi.

    În timp ce Ben Affleck interpretează rolul principal, distribuţia este completată de Sienna Miller, Zoe Saldana şi câştigătorul Premiului Oscar Chris Cooper. O producţie Warner Bros. Pictures, ”Legea nopţii“ poate fi văzut în cinematografe de pe 13 ianuarie.

  • Cum arată şi cât costă cea mai scumpă casă din SUA. Are chiar şi o cameră unde ţine dulciuri de 200.000 de dolari – GALERIE FOTO

    Imensa casă, ce se întinde pe 3.500 de mp, deţine mobilier personalizat şi găzduieşte 12 dormitoare, 21 de băi, trei bucătării, o alee de bowling, o sală film, o piscină de 25 de metri adâncime cu propriul său bar şi o cameră de dulciuri în valoare de 200.000 de dolari. Malkowsky a inclus, de asemenea, o colecţie de 12 maşini de lux în de 30 de milioane de dolari şi 130 de opere de artă, dar şi „bijuteria” parcată deasupra locuinţei, un elicopter. „Mica” sală de cinema dispune de 40 de fotolii din piele şi s-a ridicat la costuri de circa 2 milioane de dolari. Preţul de 250 de milioane de dolari nu include doar facilităţile materiale, ci şi şapte angajaţi ce vor lucra non-stop la proprietate, cărora Makowsky le va plăti salariile timp de doi ani.

    Mogulul a construit locuinţa fără a avea, anterior, un cumpărător interesat, însă afirmă că până în zece oameni s-au arătat interesaţi. „Oamenii cheltuiesc circa 300 de milioane de dolari pe iahturi de lux,  pe care le folosesc cam opt săptămâni pe an. Apoi se întorc şi locuiesc în case de 30-40 de milioane de dolari. De fapt, oamenii îşi petrec cam jumătate din viaţă acasă, iar aici ar trebui să fie oaza de linişte şi relaxare”, a declarat acesta ziariştilor.

    În cele din urmă, doar 1.810 dintre miliardari lumii şi-ar putea permite această casă, 540 aflându-se pe teritoriul SUA, conform Forbes.

     

  • Cum arată şi cât costă cea mai scumpă casă din SUA. Are chiar şi o cameră unde ţine dulciuri de 200.000 de dolari – GALERIE FOTO

    Imensa casă, ce se întinde pe 3.500 de mp, deţine mobilier personalizat şi găzduieşte 12 dormitoare, 21 de băi, trei bucătării, o alee de bowling, o sală film, o piscină de 25 de metri adâncime cu propriul său bar şi o cameră de dulciuri în valoare de 200.000 de dolari. Malkowsky a inclus, de asemenea, o colecţie de 12 maşini de lux în de 30 de milioane de dolari şi 130 de opere de artă, dar şi „bijuteria” parcată deasupra locuinţei, un elicopter. „Mica” sală de cinema dispune de 40 de fotolii din piele şi s-a ridicat la costuri de circa 2 milioane de dolari. Preţul de 250 de milioane de dolari nu include doar facilităţile materiale, ci şi şapte angajaţi ce vor lucra non-stop la proprietate, cărora Makowsky le va plăti salariile timp de doi ani.

    Mogulul a construit locuinţa fără a avea, anterior, un cumpărător interesat, însă afirmă că până în zece oameni s-au arătat interesaţi. „Oamenii cheltuiesc circa 300 de milioane de dolari pe iahturi de lux,  pe care le folosesc cam opt săptămâni pe an. Apoi se întorc şi locuiesc în case de 30-40 de milioane de dolari. De fapt, oamenii îşi petrec cam jumătate din viaţă acasă, iar aici ar trebui să fie oaza de linişte şi relaxare”, a declarat acesta ziariştilor.

    În cele din urmă, doar 1.810 dintre miliardari lumii şi-ar putea permite această casă, 540 aflându-se pe teritoriul SUA, conform Forbes.

     

  • 5 ritualuri mortuare, prin care s-a încercat aducerea la viaţă a celor decedaţi. Cum poţi fi readus la viaţă prin ÎNVIERE cuantică?

    Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii şi-au pus întrebări legate de ce se va întâmpla după ce vor muri. După ce murim, există posibilitatea să reapărem pe Pământ după o perioadă îndelungată, ca şi cum nu am fi dispărut vreodată. În acest sens, un autor american a scris o carte, în care prezintă cele mai importante ritualuri legate de momentul morţii, de la incinerare, până la învierea cuantică.

    Vezi aici 5 ritualuri mortuare, prin care s-a încercat aducerea la viaţă a celor decedaţi. Cum poţi fi readus la viaţă prin ÎNVIERE cuantică?

     

     

  • Viaţa unui copil de bani gata .”Arăt prea bine, sunt prea frumoasă şi prea educată pentru o slujbă de birou” – GALERIE FOTO

    Julia Stakhiva are 23 de ani, trăieşte la Londra, se coafează şi face tratamente de înfrumuseţare la Moscova, cheltuie 200.000 de lire sterline pe an pe pantofi şi are o garderobă în valoare de 1.5 milioane de lire sterline. Iar totul este plătit de părinţii ei, scrie Daily Mail.

    Părinţii ei au făcut milioane de dolari conducând diferite companii în Ucraina şi susţin stilul de viaţă luxos al tinerei. Până acum, tânăra ar fi cheltuit 180.000 de lire pe operaţii estetice.

    “Oricine poate fi bogat, însă nu oricine nu poate fi frumos”, mărturiseşte tânăra plină de înţelepciune pentru cotidianul britanic.”În cercurile în care mă învârt oamenii nu sunt geloşi pentru că cineva are nu ştiu ce pereche de pantofi sau geantă, ci sunt geloşi pe înfăţişarea celuilalt. De aceea este important pentru mine să fiu frumoasă, slabă şi să am un păr frumos”, a continuat ea.

    “Este bine să începi operaţiile estetice de la vârstă fragedă. Unii oameni nu sunt destul de curajoşi să-şi facă operaţii estetice. Cred că este mai bine să stea acasă şi să mănânce pizza. Ei bine, voi să mâncaţi pizza şi eu să arăt bine”, este un alt gând înţelept al Juliei Stakhiva.

    “Scopul meu în viaţă este să am succes. Arăt prea bine, sunt prea frumoasă şi prea educată pentru o slujbă de birou”, încheie ea.
     

  • Cum arată palatul unde a locuit Michael Jackson ultimii doi ani din viaţă – GALERIE FOTO

    Mega vila lui Michael Jackson din Las Vegas, Nevada a fost scoasă la vânzare pentru nu mai puţin de 9.5 milioane de dolari, astfel fanii vor avea ocazia să vadă unde idolul muzicii pop a trăit, scrie Daily Mail. Cântăreţul nu a deţinut niciodată această proprietate, el locuind acolo cu chirie din 2007 până în 2009.

    Denumită “Thriller Villa”, proprietatea era ascunsă de ochiul publicului curios, se întinde pe 1.7 acri, iar casa propriu-zisă pe 7.400 de m2, are şapte dormitoare, 12 băi şi o capelă.

    După moartea lui Michael Jackson, proprietarul vilei a decis să transforme locul într-un altar închinat lui Jackson. Cele şapte dormitoare sunt pline cu opere de artă în care este infăţişat Michael Jackson, iar unele locuri nu au fost modificate de la moartea cântăreţului, cum ar fi dormitorul lui Michael.

    De asemenea, pe această proprietate se pot organiza şi nunţi, în vilă existând şi o capelă unde se poate organiza o ceremonie la care pot asista în jur de 70 de persoane.

    De la moartea lui Michael Jackson, casa a fost scoasă la vânzare de mai multe ori: în 2010 pentru 12.8 milioane de dolari, apoi şase luni mai târziu pentru 8.8 milioane. În 2011 pentru 4.8 milioane când a stat 3 luni la vânzare. În 2014 a revenit pe piaţă cu un preţ de vânzare de 19.5 milioane, acum preţul a scăzut cu 10 milioane şi a ajuns la 9.5 milioane de dolari. 

  • Deşi basmele nu devin realitate, ceva din ele îşi poate găsi locul în viaţa reală

    Deşi basmele nu devin realitate, ceva din ele îşi poate găsi locul în viaţa reală şi anume ţinutele vestimentare şi accesoriile unora dintre personaje. Rochiţe şi pantofi de prinţese pentru fetiţe, costume de vrăjitoare şi vrăjitori şi, mai nou, pantofi şi accesorii pentru femei, inspirate de povestea Cenuşăresei şi nu numai.

    Casa Jimmy Choo a creat anul trecut pantofii folosiţi în povestea cinematografică a Cenuşăresei, pe care doritoarele îi pot comanda în continuare, scrie Financial Times. Bătuţi cu 7.000 de cristale Swarovski, aceştia s-au bucurat de mare succes în ciuda preţului de aproape 4.000 de dolari. Ca să reediteze succesul de anul trecut Jimmy Choo a lansat în acest sezon o colecţie, Pick & Choo, de pantofi care pot fi personalizaţi cu butoni cu pietre preţioase şi broşe în funcţie de dispoziţia purtătoarei.

    Manolo Blahnik nu s-a lăsat mai prejos, lansând pantofi de satin cu bareta decorată cu cristale ce închipuie ramuri şi cu broşe aplicate aproape de vârf, în timp ce Sophia Webster a lansat o ediţie limitată de sandale Chiara prevăzute cu aripi de fluture şi 3.600 de cristale Swarovski cusute manual pe care le-a gândit ca încălţări perfecte pentru ocazii speciale, după cum ea însăşi declară. Christian Loubotin propune, la rândul său, o ediţie limitată de pantofi albaştri care închipuie un cer înstelat, în timp ce Dolce & Gabbana a  lansat o întreagă colecţie de toamnă/iarnă având ca motiv prinţesele.