BusinessMagazin

Tag: razboi

  • Cum a reuşit Trump să anuleze, în câteva secunde, zeci de ani de negocieri

    Cu o simplă semnătură, miliardarul-devenit-preşedinte Trump a reuşit să distrugă zeci de ani de negocieri între Statele Unite şi partenerii săi. Comerţul liber, un ideal pentru state precum Japonia sau Australia, a dispărut odată cu venirea sa la putere.

    „Am realizat ceva excelent pentru oamenii care muncesc în Statele Unite“, a declarat Trump după semnarea decretului. Sigur pe el, noul preşedinte nu a vrut să discute despre alte posibile parteneriate sau renegocierea celor existente, aşa cum este NAFTA (Tratatul de liber comerţ în America de Nord – n.red.); a preferat să se bucure de victoria lui, ignorând apelul în favoarea Acordului de Parteneriat Transpacific (TPP) formulat de companii precum Nike sau Wal-Mart.

    „Decenii de-a rândul am îmbogăţit industrii străine în loc să avem grijă de ale noastre“, a spus Donald Trump. „Am plătit pentru armatele altora şi am apărat graniţele altora, refuzând în acelaşi timp să le protejăm pe ale noastre. Şi am cheltuit miliarde de dolari în străinătate, în timp ce infrastructura Americii s-a degradat.“

    Acordul de parteneriat transpacific (TPP) a fost semnat de 12 state în februarie 2016, economiile combinate ale acestora reprezentând 40% din economia globală. Statele membre ale TPP sunt Japonia, Statele Unite ale Americii, Malaiezia, Vietnam, Singapore, Brunei, Australia, Noua Zeelandă, Canada, Mexic, Chile şi Peru. Tratatul are menirea de a întări relaţiile economice dintre aceste state prin reducerea mai multor taxe vamale. TPP a fost gândit, aşadar, pentru a crea o piaţă unică, similară cu cea din interiorul Uniunii Europene. Dar cele 12 state au, colectiv, o populaţie de 800 de milioane de persoane – aproape dublu faţă de populaţia Uniunii Europene. „Nu cred că am mai avut un preşedinte care să fie iniţiator al protecţionismului“, remarcă Dan Ikenson, director al unui centru de studii al politicilor comerciale. „Comerţul Statelor Unite s-a îndreptat, în ultimii 80 de ani, către liberalizare şi internaţionalizare.“

    Chiar şi membri ai Partidului Republican şi-au arătat neîncrederea faţă de deciziile lui Trump; John McCain, fost candidat pentru fotoliul de preşedinte, consideră că abandonarea TPP este un lucru greşit. „Mergând înainte, este imperativ ca America să aibă o agendă comercială pozitivă în zona Asia-Pacific, pentru că asta va ţine companiile americane la un nivel competitiv în regiunea cu cea mai rapidă creştere economică din lume.“

    Asociaţia Naţională a Producătorilor de Carne de Vită din S.U.A., care reprezintă interesele a peste 230.000 de fermieri, a anunţat recent că dispariţia TPP ar putea costa în jur de 400.000 de dolari zilnic. Dacă s-ar ajunge şi la anularea NAFTA, preţul cărnii de vită ar creşte atât de mult încât cea importată ar fi mai ieftină. „TPP şi NAFTA au fost pentru mult timp sacii de box ai clasei politice, dar în realitate comerţul exterior a reprezentat una dintre cele mai de succes poveşti din istoria Americii“, a transmis grupul. Cifrele dau dreptate fermierilor: de la intrarea în vigoare a NAFTA, în 1993, exportul de produse agricole s-a dublat.

    Principalele victime ale dispariţiei TPP vor fi însă marii producători; Mark Parker, CEO-ul Nike, a declarat anul trecut că acordul va ajuta la crearea locurilor de muncă. Argumentul său este unul pertinent: Nike produce în jur de 40% din încălţăminte în Vietnam, stat care a aderat la TPP. Astfel, economiile obţinute ca urmare a scăderii taxelor vamale ar fi reprezentat investiţii în unităţi din Statele Unite, iar asta ar fi dus la angajări în aceste noi unităţi.

    Aldo Group, producător canadian de încălţăminte, şi-a mutat unităţile de producţie din China în Vietnam, încercând să speculeze avantajele acordului de parteneriat transpacific. „Suntem dezamăgiţi, cel puţin pe termen scurt, pentru că vorbeam de o eliminare a taxelor care ajung la aproape 18%“, a spuns Bryan Eshelman, COO-ul companiei.

    Premierul nipon Shinzo Abe declara, la sfârşitul anului 2016, că un TPP fără Statele Unite şi cei 250 de milioane de consumatori ar fi „lipsit de sens“. Cu toate acestea, alte state precum Noua Zeelandă sau Mexic par dispuse să arunce mingea în curtea chinezilor. Dar lucrurile se complică şi mai mult: structura ar trebui schimbată radical, pentru că în cea actuală sunt implicate state aflate deja în conflict cu China, aşa cum este cazul Vietnamului sau al disputelor teritoriale din Marea Chinei de Sud. „Nu există claritate în ceea ce priveşte noul guvern american şi planurile sale legate de domeniul economic sau acorduri comerciale“, a declarat Eric Schweitzer, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a Germaniei. Poziţia sa reflectă sentimentelor celor mai mulţi lideri europeni; confruntaţi pe de-o parte cu Brexitul, ei trebuie acum să regândească şi strategia comercială faţă de Statele Unite. Nu că Trump ar fi anunţat vreo schimbare în această direcţie, dar noua administraţie de la Washington pare a fi una imprevizibilă.

    Germania va avea nevoie de o nouă strategie economică, orientată spre Asia, în cazul în care administraţia Donald Trump va iniţia un război comercial cu China, a declarat şi vicecancelarul Sigmar Gabriel, criticând abordarea protecţionistă a preşedintelui Donald Trump. „Cred că trebuie să ne pregătim pentru un parcurs dur“, a afirmat Sigmar Gabriel într-un interviu acordat postului ZDF. În opinia liderului Partidului Social-Democrat (SPD), victoria electorală a lui Donald Trump este rezultatul „radicalizării negative“. Întrebat despre avertismentele lansate de Donald Trump, inclusiv privind impunerea unor taxe vamale mari companiilor care fabrică autovehicule în Mexic şi le vând în SUA, Sigmar Gabriel, care este şi ministru al economiei şi energiei, a precizat: „Cred că vorbeşte extrem de serios. În discursul inaugural am auzit o serie de tonuri naţionaliste. Germania şi UE trebuie să rămână unite şi să îşi apere interesele. Dacă Statele Unite vor iniţia un război comercial cu China şi cu toată Asia, noi, ca europeni şi germani, suntem parteneri comerciali corecţi. Europa şi Germania au nevoie de o strategie orientată spre Asia şi China, avem noi oportunităţi. Nu trebuie să fim obedienţi sau să ne temem“, a mai spus el.

    Donald Trump are posibilitatea, aşadar, de a duce comerţul internaţional într-o zonă a incertitudinii şi a dezacordurilor. Poate consilierii săi îl vor face să înţeleagă consecinţele; poate că reacţia Chinei va fi suficientă pentru a-l face să-şi regândească strategia. Momentan, toate butoanele sunt la Trump, iar el e singurul care poate decide pe care să apese mai întâi.

  • Cel mai nou RĂZBOI bate la uşă. Declaraţiile care au zguduit lumea, de la Washington până la Berlin şi Beijing. ”Sunt ÎNGROZIT de asta…”

    Merkel şi Li au semnalat, astfel, o alianţă globală sugerată de mai multe ori de oficialii de la Berlin ca opoziţie la agenda protecţionistă a lui Trump. Tot la sfârşitul săptămânii trecute, pre­şedintele francez François Hollande şi Merkel au apreciat că Trump reprezintă „o provocare“ pentru Europa. În noua ordine politică germană, Germania va avea probabil un preşedinte care s-a declarat „îngrozit“ de campania noului preşedinte american.

     

  • Între timp, în restul lumii. Sau cum a început Războiul Rece 2.0

    Prin natura sa binară, conflictul tacit dintre Statele Unite ale Americii şi URSS oferea posibilitatea clară de aliniere în spatele uneia dintre cele două superputeri. Putem argumenta, desigur, că multe state nu au avut această opţiune; dar cele care nu se aflau sub o dominaţie evidentă puteau alege. Conflictul din ce în ce mai evident din ultimii ani are însă o structură mult mai complexă, cu mult mai mulţi actori în roluri principale şi mai ales în roluri secundare, iar asta nu poate să aducă decât nesiguranţă şi neîncredere. Un astfel de conflict are, de asemenea, şanse mult mai mici pentru o rezolvare paşnică.

    Scopul final al Rusiei, scriau anul trecut cei de la The Telegraph, este să obţină o serie de acorduri care să întoarcă „înţelegerile injuste” negociate după căderea Uniunii Sovietice. Nu este clar cum ar arăta un astfel de acord, dar există lucruri pe care cei din vest le-ar considera, cu siguranţă, inacceptabile; unul dintre aceste lucruri ar fi eliminarea NATO.

    Experţii ruşi citaţi de aceeaşi publicaţie discutau despre pericolul unui conflict deschis, în condiţiile în care relaţiile diplomatice dintre SUA şi Rusia se află în cădere liberă.

    Punctele fierbinţi sunt multe, dar ies în evidenţă zona baltică, unde NATO şi Rusia s-au acuzat reciproc de intensificarea prezenţei militare; estul Ucrainei, acolo unde Rusia continuă atragerea regiunilor separatiste Doneţk şi Lugansk; Siria, unde ruşii îl susţin pe Bashar al-Assad, iar americanii încearcă să îl dea jos.

    Dar acţiunile Moscovei merg mai departe: Putin încearcă să îşi extindă influenţa în Orientul Mijlociu – anul trecut, ruşii au trimis trupe ce reunesc 500 de militari în Egipt, cu intenţia de a întări relaţiile cu preşedintele Abdel Fattah el-Sisi. Iar răspunsul celor din Orient denotă, parcă, un joc de Tit-for-Tat: Qatar şi-a recăpătat recent apetitul pentru investiţii; în ultimele două luni, cea mai bogată ţară din lume a investit în cea mai mare fermă de păsări din Turcia, în gigantul rus Rosneft şi în compania britanică National Grid Plc.

    Din 2005 şi până acum, Qatar – care are o populaţie mai mică decât Bucureştiul – a strâns 335 de miliarde de dolari în bunuri, transformând Autoritatea pentru Investiţii din Qatar (QIA) în cel de-al 14-lea fond suveran de bunăstare al lumii ca mărime. După mai multe tranzacţii care au adus acţiuni în Hollywood, zona rezidenţială a Londrei, case de modă din Italia şi chiar o echipă de fotbal, numărul acţiunilor întreprinse de QIA a scăzut în 2015 şi 2016. Dar preţul petrolului a început din nou să urce, aşa că finanţiştii din Qatar s-au reapucat de afaceri. Investiţia de 11 miliarde de dolari în Rosneft, spre exemplu, întăreşte poziţia celor din Orientul Mijlociu în Rusia. QIA a mai cumpărat, în iulie, 25% din aeroportul Sankt Petersburg.

    O zi deosebit de importantă a fost 19 martie 2014, cea care a urmat anexării regiunii Crimeea de către Rusia. Discursul lui Putin din acea zi semnaliza schimbarea direcţiei în ceea ce priveşte intenţiile preşedintelui rus. „Ne-au minţit de nenumărate ori, au luat decizii în spatele nostru, ne-au pus în faţa faptelor împlinite”, spunea atunci Putin. „Aşa s-a întâmplat cu extinderea NATO către est, la fel şi cu aducerea infrastructurii militare în apropierea graniţelor noastre.” Putin a avertizat că Rusia nu va mai tolera o astfel de presiune.

    Îndreptându-ne către altă parte a lumii, întâlnim un alt actor cu rol semnificativ în acest conflict: China. Dacă la suprafaţă tensiunile par a avea ca punct central Marea Chinei de Sud şi controlul teritoriilor din zonă, un număr de incidente în ultimele 12 luni au adus în discuţie posibilitatea unei confruntări – fie ea doar pe plan economic – între cele mai mari forţe economice ale lumii: China şi Statele Unite ale Americii. Alegerea lui Donald Trump nu ajută prea mult: acesta „atacă” autorităţile de la Beijing cu fiecare ocazie, încercând să inducă (mai mult forţat) superioritatea americanilor în faţa celor din Asia.

    Ca un act de sfidare, Trump a discutat prin telefon cu liderul Taiwanului, Tsai Ing-wen, o manevră care a atras reacţia vehementă a Chinei (autorităţile de la Beijing nu recunosc statul Taiwan, considerând că teritoriul le aparţine). Este prima dată în ultimii 37 de ani când un preşedinte american discută direct cu preşedintele Taiwanului. Iniţial, ministrul chinez de externe, Wang Yi, declarase pentru postul Phoenix TV că incidentul reprezintă un „mic truc al Taiwanului”, exprimând speranţa că situaţia nu va genera modificări în politica externă a Washingtonului. Ulterior, guvernul de la Beijing a intensificat tonul, avertizând că nu va tolera iniţierea unor relaţii formale între Statele Unite şi Taiwan. „China se opune cu fermitate oricărei interacţiuni oficiale ori contactelor militare între Statele Unite şi Taiwan”, a transmis administraţia de la Beijing. An Fengshan, un purtător de cuvânt al guvernului chinez, a ameninţat recent că atitudinea lui Donald Trump ar putea atrage consecinţe mai grave. „Susţinerea principiului Chinei unitare este fundamentul politic al relaţiilor China-SUA, fiind elementul central de pace şi stabilitate în strâmtoarea Taiwan. Dacă acest fundament este afectat, atunci nu se va mai pune problema dezvoltării sănătoase şi stabile a relaţiilor dintre China şi SUA, urmând să existe efecte grave asupra păcii şi stabilităţii în strâmtoarea Taiwan”, a subliniat An Fengshan.

    Va fi 2017 anul în care acest conflict global se stinge? Greu de crezut. Mai cu seamă vom vedea accentuarea tensiunilor dintre NATO şi Rusia, pe de-o parte, şi Beijing şi Washington pe de altă parte. Alţi actori importanţi, precum Germania, Franţa, Turcia sau statele din Orientul Mijlociu, vor juca de asemenea roluri importante.

    Cât despre România, poziţia noastră pare a fi una secundară; nu trebuie însă uitat că din punct de vedere geografic România se află prinsă la mijloc între est şi vest. Similar, din nou, perioadei de după cel de-al Doilea Război Mondial.

  • Fost lider al URSS avertizează: “Pare că întreaga lume se pregăteşte de un război”

    Fostul lider al Uniunii Sovietice avertizează că bugetele pentru armată continuă să crească de la an la an. ”Banii se găsesc uşor pentru arme sofisticate a căror puteri distructive sunt comprabile cu cele ale armelor de distrugere în masă, pentru că submarinele pot să devasteze jumătate dintr-un continent cu o singură salvă, iar sistemele de apărare antirachetă submină ideea de stabilitate strategică”.

    Politicienii şi liderii armatelor sunt din ce în ce mai belicoşi, iar doctrinele de apărare sunt periculoase, mai spun el, adăugând că şi comentatori şi personalităţi TV au intrat în acest joc “Pare că întreaga lume se pregăteşte de un război”, a spus el. 

     

  • Preşedintele rus Vladimir Putin solicită Europei să rămână unită

    Putin a făcut aceste declaraţii în faţa unei audienţe formate din studenţii prestigioasei universităţi de stat din Moscova, Lomonosov.

    Acesta l-a citat în cadrul discursului său pe scriitorul rus Lev Tolstoi, cunoscut pentru romanul său ”Război şi pace”, afirmând că ”nu există nimic mai nefiresc decât războiul”.

    ”Cel mai natural lucru este să-ţi aminteşti despre această tragedie şi să faci tot ce stă în putinţă pentru ca nimic de genul acesta (războiul, not. red) să nu mai aibă loc vreodată”, a subliniat Putin.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Războiul antibioticelor cu superbacteriile: cine va ieşi câştigător?

    Medicina se află acum la un pas de dezastru: în lipsa unor măsuri ferme, de anvergură, la nivel mondial, rezistenţa la antibiotice ar putea provoca o creştere a pierderilor de vieţi omeneşti:  circa 10 milioane de decese în fiecare an. Costurile ar putea exploda, înregistrând un plus de 100.000 de miliarde de dolari.

    „Până la mijlocul secolului, rezistenţa bacteriilor în faţa antibioticelor va fi un pericol pentru umanitate mai mare decât este cancerul în prezent; asta dacă marii lideri ai lumii nu stabilesc un acord internaţional pentru a combate această ameninţare”, spunea în primăvara anului trecut George Osborne, fostul cancelar al Marii Britanii. A atras atenţia, de asemenea, asupra sumelor enorme pe care acest lucru le-ar implica, ajungând la o valoare cumulată estimată la 100.000 de miliarde de dolari până la nivelul anului 2050. „Nu este o problemă ce ţine doar de sănătate, ci şi de economie, iar costurile suferite dacă nu facem nimic ar fi mult prea mari, atât în ceea priveşte vieţile pierdute, cât şi din punct de vedere financiar. Statele lumii trebuie să se unească într-o abordare comună”, a completat Osborne în cadrul întâlnirii FMI la Washington.

    Avertizând că modelele actuale de decontare din partea statelor pentru tratamente sunt ineficiente, dar şi metodele de diagnosticare, el sublinia necesitatea de a sprijini propunerile economistului britanic Jim O’Neill de a crea „recompense de facilitare a accesului pe piaţă” ca „primă” pentru companiile farmaceutice ce reuşesc să producă un nou antibiotic. „Mesajul meu aici, la reuniunea FMI de la Washington, este că avem nevoie ca liderii din industria farma şi guvernele lumii să lucreze împreună la modul cel mai serios.

    Trebuie să schimbăm stimulentele pentru companiile farmaceutice, cu scopul de a crea o soluţie pe termen lung la această problemă, cu recompense noi, finanţate la nivel global, care să sprijine dezvoltarea de antibiotice inovative şi să asigure accesul acestora în ţările în curs de dezvoltare. Pentru a pune bazele unei soluţii pe termen lung avem nevoie, de asemenea, de o diagnosticare mai rapidă, care va reduce cantitatea de utilizare a antibioticelor inutile”, mai declara George Osborne.

    La nivel european, în prezent, circa 25.000 de oameni îşi pierd viaţa anual ca urmare a infecţiilor produse de bacterii rezistente la antibiotice. Cu ocazia celei de-a noua ediţii a Zilei europene a sensibilizării cu privire la utilizarea antibioticelor, Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC) a publicat spre finele anului trecut cele mai recente date în legătură cu rezistenţa şi consumul de antibiotice la nivelul UE. Rezultatele arată negru pe alb că rezistenţa la antibiotice a continuat să crească în 2015.

    În intervalul 2010-2014, consumul total de antibiotice în ambulator, la nivelul UE (în doze zilnice definite DDD/1.000 locuitori/zi), a prezentat o dinamică semnificativ crescătoare. Indicativul numit în cercurile medicale DDD – drug dose per day – este media dozelor zilnice la adult, pentru un medicament folosit conform indicaţiilor. În 2014, consumul de antibiotice în afara spitalelor a variat de la 10,6 DDD/1.000 locuitori/zi în Olanda la 34,1 DDD/1.000/locuitori/zi în Grecia, iar media consumului ponderat pe populaţie în UE/SEE a fost de 21,6 DDD/1.000 locuitori/zi şi aceste valori denotă plusuri an de an. Totuşi, luând în calcul consumul de antibiotice, exprimat în număr de cutii/1.000 locuitori/zi (care ar reflecta mai fidel numărul reţetelor eliberate), mai multe ţări se pot lăuda cu scăderi în intervalul amintit. În 2014, cele mai mari doze de antibiotice le-au luat francezii (4,6/1.000 de locuitori/zi), iar la polul opus s-au plasat suedezii (1,0/1.000 locuitori pe zi). La nivelul întregului continent, consumul a fost de 3,1/1.000 locuitori pe zi şi nu s-a modificat semnificativ în perioada 2010-2014.

    Consumul de antibiotice a crescut şi în România în 2015, faţă de 2014, iar ţara noastră se menţine în topul marilor consumatoare de antibiotice, potrivit celui mai recent raport al Centrului European de Prevenţie şi Control al Bolilor (ECDC). În 2015, România a înregistrat un consum de antibiotice de 33,3 DDD/1.000 de locuitori pe zi, faţă de 31,16 DDD/1.000 locuitori pe zi în 2014, al doilea cel mai ridicat rezultat din Europa, după Grecia, ceea ce înseamnă că aproximativ 600.000 de români au urmat un astfel de tratament.

    „Înainte de a discuta despre automedicaţie, aş dori să subliniez că antibioticele salvează în continuare vieţi, chiar în epoca rezistenţei bacteriene, şi multe dintre procedurile medicale moderne nu s-ar putea realiza fără ele”, precizează Mihaela Moşneguţu, directorul medical al companiei Antibiotice, cel mai mare producător de pe plan local în acest segment de medicamente, cu procesul de producţie aflat integral în România. În opinia ei, este responsabilitatea fiecăruia din noi – autorităţi, medici, farmacişti, pacienţi, companii farmaceutice, companii din agricultură şi zootehnie – să păstrăm eficacitatea antibioticelor, astfel încât generaţiile viitoare să poată beneficia în continuare de tratamente adecvate ale bolilor infecţioase.

  • Alertă de RĂZBOI! Anunţul care cutremură o lume întreagă tocmai a fost făcut. Cele mai mari puteri din lume sunt în prag de război

    SUA riscă “un război la scară largă” cu China dacă încearcă să blocheze accesul la insulele din Marea Chinei de Sud,a scris presa chineză de stat, adăugând că dacă declaraţii recente se transformă în politici la investirea lui Trump,ar fi mai bine ca cele două părţi să se pregătească de confruntare.

    În ultimii trei ani, China a construit insule în zone disputate din Marea Chinei de Sud, existând riscul ca, treptat, Beijingul să blocheze accesul navelor altor ţări în aceste regiuni.

    Alertă de RĂZBOI! Anunţul care cutremură o lume întreagă tocmai a fost făcut. Cele mai mari puteri din lume sunt în prag de război

  • SUA riscă război cu China dacă încearcă să blocheze accesul la insule din Marea Chinei de Sud – presa chineză de stat

    În ultimii trei ani, China a construit insule în zone disputate din Marea Chinei de Sud, existând riscul ca, treptat, Beijingul să blocheze accesul navelor altor ţări în aceste regiuni.

    “Intenţionăm să transmitem Chinei un semnal clar că, în primul rând, construcţia insulelor trebuie să înceteze şi că, în al doilea rând, accesul la aceste insule nu va mai fi permis”, a spus Rex Tillerson, desemnat de preşedintele-ales Donald Trump pentru funcţia de secretar de Stat american.

    În cursul audierilor în Comisia senatorială pentru Relaţii Externe, Rex Tillerson a declarat că decizia Chinei de a construi insule în zonele disputate din Marea Chinei de Sud este “comparabilă” cu anexarea Crimeei de către Rusia în 2014.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cele mai lungi datorii din istorie. Unele sunt vechi de aproape 300 de ani şi încă nu au fost plătite

    Fie din cauza datoriilor de război sau a consturilor reparaţiilor de după război, guvernele au întâmpinat de-a lungul istoriei obligaţii financiare care au fost plătite după decenii sau chiar secole. Iată şase dintre datoriile statelor care au fost plătite în decursul multor ani.

    În 2014, guvernul britanic a anunţat planul său de a plăti o parte din datoria care datează din secolul XVIII.

    Vezi aici care sunt  cele mai lungi datorii din istorie. Unele sunt vechi de aproape 300 de ani şi încă nu au fost plătite

  • Armele secrete cu care Hitler voia să castige războiul – GALERIE FOTO

    Inginerii lui Hitler au dezvoltat, în secret, unele dintre cele mai ambiţioase şi sofisticate proiecte de război, scrie Business Insider.

    În numărul de toamă al revistei “Weapons of WWII”, autorul KM Lee a dezvălui dezvăluit mai multe detalii despre armele lui Hitler.

    Horten Ho 229 este un avion bombardier creat cu o capacitate de depozitare a peste 900 de kilograme de armament, în timp ce zbura la 15.000 de metri înălţime, capabil de a atinge o viteză  de aproape 1.000 de kilometri pe ora. Aeronava a fost primul avion stealth din lume şi a zburat pentru prima dată în 1944.

    Altă armă a lui Hitler a fost Fritz X, un explozibil de 1.500 de kilograme, echipat cu transmisie radio şi cu o serie de controale sofisticate cu ajutorul cărora bomba era ghidată la ţintă.

    Mini-tancul dezvoltat de nemţi, denumit “Doodlebug” de către trupele americane, era controlat printr-un joystick şi era prevăzut cu două motoare electrice. Acesta a fost construit să care între 60 şi 100 de kilograme de explozibil. Au fost construite peste 7.000 de exemplare în timpul războiului.

    De asemenea, la sfârşitul anilor 30, naziştii au construit un avion cu reacţie, Messerschmitt Me 163 Komet, care era capabil să atingă o viteză ameţitoare de 1100 de kilometri pe oră. Peste 300 de modele au fost construite, dar rapiditatea aeronavei i-a ajutat pe nemţi să evite focul inamic, dar şi să-şi rateze ţintele.