BusinessMagazin

Tag: viata

  • Soiul de castraveţi care poate ajunge să coste chiar şi 3.000 de dolari/kg. Sunt atât de valoroşi încât oamenii îşi riscă viaţa ca să îi culeagă

    Castraveţii costă în general mai puţin de 3 dolari/kg. Dar castraveţii de mare sunt o delicatesă care poate ajunge la un preţ de 3.000 de dolari/kg, potrivit Business Insider. 

    Castraveţii de mare au fost consideraţi o delicatesă în Asia timp de secole, iar familiile bogate mâncau aceste animale pentru proteinele lor. Cererea pentru aceste animale marine a explodat în anii 1980, odată cu creşterea numărului celor din clasa mijlocie în China. În general sunt uscaţi şi împachetaţi şi oferiţi chiar şi ca daruri la ocazii speciale. Cu cât arată mai ciudat, cu atât mai scumpi sunt, scrie publicaţia americană. 

    Există 1.250 de specii diferite de castraveţi de mare în lume, iar cei japonezi ar fi cei mai preţioşi. Totuşi, chiar şi dacă veţi comanda o specie mai comună de pe Amazon, aţi putea plăti până la 170 de dolari pentru aceasta. 

     

    Dincolo de gustul şi consistenţa lor, aceştia sunt apreciaţi şi pentru proprietăţile lor farmaceutice: se crede, de pildă, că ar putea conţine o substanţă care vindecă artrita şi chiar şi anumite tipuri de cancer. 

     

    Nu e de mirare că numărul ţărilor unde a crescut cererea pentru aceste delicatese a crescut: din 1996 şi până în 2011, numărul ţărilor care exportau castraveţi de mare a crescut de la 35, la 83. Totuşi, pe măsură ce au fost mai căutaţi, au devenit şi mai greu de găsit. În Yucatan, Mexic, scafandrii au văzut o scădere a recoltei de 95% între 2012 şi 2014. Preţul mediu al acestora a crescut cu aproape 17% la nivel global între 2011 şi 2016. Din cele peste 70 de specii disponibile, 7 sunt clasificate acum ca fiind pe cale de dispariţie. 

     

    Până acum, peste 40 de scafandri din Yucatan ar fi murit încercând să recolteze castraveţii preţioşi. 

     

    Acvacultura pentru anumite specii a început să se intensifice, totuşi „cultivarea” acestor castraveţi este un proces destul de dificil din cauza faptului că durează până la doi ani pentru ca aceştia să ajungă la maturitate.

     

  • Cătălin Priscorniţă, CEO şi fondator Blitz: „Pentru dezvoltarea pieţei, este nevoie de o lege a agentului imobiliar”

    După criza din 2008-2009, piaţa imobiliarelor româneşti a trecut printr-o etapă de educare, mai cu seamă datorită clienţilor, care au început să pună din ce în ce mai multe întrebări agenţilor înainte de a cumpăra un imobil. Totuşi, ca piaţa să ajungă la nivelul maturităţii, mai este nevoie de un element: o lege a agentului imobiliar. 

    „Foarte mulţi agenţi imobiliari din perioada anterioară crizei financiare nu mai sunt astăzi, totuşi sunt încă mulţi care practică această profesie drept ceva temporar, pe o durată de câţiva ani. Este în curs de schimbare acest trend, dar nu se regăsesc foarte mulţi veterani ca procent în numărul total al agenţilor imobiliari”, a răspuns Cătălin Priscorniţă, fondator şi CEO al agenţiei imobiliare Blitz, în cea mai recentă ediţie a webinarului Real Estate. Real Talk, realizat de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN, referindu-se la felul în care cei care lucrează în domeniu se raportează la meseria de agent imobiliar după criza financiară din 2008. 

    El observă că schimbarea a venit mai ales din partea consumatorilor şi a nivelului lor de educaţie când vine vorba despre achiziţiile în imobiliare: dacă în 2007 se mulţumeau să cumpere un teren fără să pară interesaţi de multe detalii legate de imobil, acum au învăţat să pună întrebările potrivite. Clienţii care vor să cumpere un imobil astăzi studiază mult mai bine proprietatea anterior semnării contractului, aspect care se reflectă în fişa postului agentului imobiliar. 

    „Exista o lipsă de cunoştinţe, oamenii nu ştiau de fapt ce nu ştiu şi cumva asta făcea şi ca brokerul să nu îi furnizeze respectivele informaţii informaţii. Au existat <<ţepe>> şi voite, şi nevoite. Acum s-au mai schimbat lucrurile, este o schimbare constantă, în paşi mici, nu în salturi mari. Ca să existe o schimbare mare, trebuie să existe o lege care să schimbe regulile jocului”, a punctat Cătălin Priscorniţă. 

    El observă că pe piaţa locală nu există un registru al tuturor agenţilor imobiliari în prezent – potrivit estimărilor, numărul acestora s-ar plasa la 10.000 – 12.000 de brokeri – iar fiecare dintre aceştia se educă aşa cum cred ei de cuviinţă, în absenţa unei legi care să îi ajute. De asemenea, pe această piaţă există foarte multe companii mici, la nivel de start-up. „Nu spun că este greşit să ai un business mic sau unul bazat pe brandul personal, dar cu cât este mai mic businessul, cu atât eşti mai vulnerabil şi mai impredictibil în faţa viitorului.” 

    De aceea, o lege ar ajuta dezvoltarea pieţei, atât în beneficiul brokerilor,  cât şi al clienţilor acestora. „O lege va schimba regulile jocului pentru toată lumea – va fi pentru toată lumea la fel –  vor exista poate nuanţe pentru companiile mari, dar baza va fi aceeaşi pentru toţi şi toţi vom ajunge la aceeaşi limbă, iar clientul va resimţi aceeaşi calitate a serviciului prestat.”

    Când ar putea să fie lansată o astfel de lege?

    Potrivit lui Cătălin Priscorniţă, care face parte dintr-o comisie consultativă cu Parlamentul, în prezent se lucrează la stabilirea detaliilor pentru expunerea legii în plen. Aceasta va include realizarea unui registru al agenţilor imobiliari, precum şi realizarea unui program de educaţie care să includă un anumit număr de ore de formare pentru toţi agenţii imobiliari, dar să fie pus accentul şi pe existenţa de educaţie continuă; primirea unei licenţe – a unei diplome de agent cu ID unic; existenţa unei asigurări profesionale. 

    „Avem inspiraţia legii agentului european şi a multor alte legi care există în alte ţări, vrem să luăm ce e mai bun din acele legi şi să facem o lege care să fie bună şi predictibilă pentru noi în următorii 3-5 ani de zile.”

    Citiţi mai multe despre evoluţia pieţei imobiliare în România, precum şi a profesiei de broker în acest domeniu, în următoarele articole rezultate în urma webinarului Real Estate. Real Talk by Storia.ro, care l-a avut ca invitat pe Cătălin Priscorniţă, CEO al Blitz. 

     

    – Cătălin Priscorniţă este fondatorul şi CEO-ul agenţiei imobiliare Blitz. Businessul său este format în prezent din 17 birouri, proprii sau deschise în regim de franciză – răspândite în 12 oraşe şi care se dezvoltă în continuare la nivel naţional.

     

    – Storia.ro e platforma de imobiliare cu cele mai multe anunţuri din piaţă – peste 200.000. Lansată de OLX, aceasta primeşte peste 5 milioane de vizite lunar, putând fi accesată atât de pe desktop, cât şi prin aplicaţiile de iOS, Android şi HUAWEI. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniştilor pentru a identifica cea mai bună soluţie de creditare.  

     

     

     

  • Cum ajungi la succes în real estate? Studiu de caz: Cătălin Priscorniţă, fondatorul agenţiei Blitz

    Cătălin Priscorniţă, fondatorul şi CEO-ul agenţiei imobiliare Blitz, lucrează în real estate de suficient de mult timp încât să treacă prin două crize. Dacă în criza financiară a fost martorul falimentului firmei pentru care lucra, noua criză, generată de pandemie, l-a prins în rolul de antreprenor cu vise mari. Iar lecţiile învăţate în trecut l-au ajutat să folosească scurtul moment de linişte din piaţă pentru a apăsa acceleraţia dezvoltării naţionale. 

    „În imobiliare îmi place să spun că sunt un lider înnăscut şi un antreprenor în devenire – încerc – fiindcă nu îmi iese de fiecare dată – să mă autodepăşesc de la o lună la alta şi de la un an la altul şi să devin varianta mea cea mai bună în fiecare moment. Am devenit un antreprenor care se lasă inspirat de alţii care au reuşit în viaţă. Îmi doresc să depăşesc această industrie imobiliară şi să o duc acolo unde cred că poate fi dusă”, a spus Cătălin Priscorniţă, fondatorul şi CEO-ul agenţiei imobiliare Blitz, în cea mai recentă ediţie a emisiunii Real Estate. Real Talk by Storia.ro, realizată în parteneriat cu Business MAGAZIN. 

    Businessul său este format în prezent din 17 birouri, proprii sau deschise în regim de franciză – răspândite în 12 oraşe şi care se dezvoltă în continuare la nivel naţional. Drumul lui Priscorniţă până aici este însă lung şi atipic. 

    Originar din Bistriţa, a lucrat mai bine de 17 ani în domeniul imobiliarelor în Cluj-Napoca. Totuşi, pornirile sale antreprenoriale sunt chiar mai vechi de atât: au început în copilărie, „după ureche şi după stomac”. Îşi aminteşte de pildă că,  atunci când avea 10-11 ani, mama sa aducea produse „de la ruşi”, iar el devenise responsabil cu vânzarea la piaţă a acestora. 

    Nu e de mirare că se autodescrie independent financiar de când se ştie, iar pe vremuri, pentru el „independenţa era să îmi iau un suc la TEC, o îngheţată sau o gumă Turbo, din banii mei”. 

    La maturitate, a lucrat apoi, cu sau fără contract, vreo 10 ani, interval în care îşi aminteşte că a avut peste 15 joburi, în domenii diverse. Singura punte comună între toate acestea a fost linia de vânzări. 

    Cariera sa „mai serioasă” a început într-o agenţie imobiliară mare în 2006, în Cluj-Napoca. Aceasta s-a închis însă în perioada crizei, din cauza managementului prost, după cum avea să constate el „cu ochii cei de pe urmă”: „Am rămas doar eu cu fondatorul la criza din 2008-2009. El a închis compania, iar eu a trebuit să îmi iau colacul de salvare şi să mă duc departe şi repede, respectiv să dezvolt compania Blitz”.

    A urmat apoi o perioadă prolifică din punct de vedere financiar, în care îşi aminteşte că „făceam tranzacţii cu comisioane de zeci de mii de euro”, bani care i-ar fi permis să „se pensioneze” la 30 de ani, dacă şi-ar fi dorit acest lucru. 

    A mizat însă pe altceva: „Am ales drumul antreprenoriatului şi să fac un business aşa cum mi-ar plăcea mie să fiu servit în acest domeniu. Dacă mă întrebi unde aş fi văzut Blitz acum 10-11 ani, aş spune aici unde sunt acum – respectiv dezvoltând o companie care domină piaţa din Cluj de 8-9 ani”. 

    Nici pandemia nu a încetinit planurile antreprenorului ardelean, care a decis ca în 2020 să apese acceleraţia dezvoltării naţionale. „În lockdown am intrat într-un plan de dezvoltare pentru intervalul 2020 – 2023; am considerat că momentul propice de începere a expansiunii a fost 2020. Am accelerat puternic, am făcut branding ca la carte, am creat platforme de e-learning, am redesenat organigrama etc.”, descrie Cătălin Priscorniţă câteva dintre elementele expansiunii. 

    Adaugă că avea în minte această strategie cu mult timp înainte de pandemie, dar aceasta a adus momentul perfect, de linişte, în care să poată să îşi pună planurile în aplicare. „Domeniul acesta este conectat la o nevoie primară – nevoia locativă – am ştiut că ne confruntăm doar cu o perioadă de linişte în care putem să ne gândim la extindere, iar apoi piaţa îşi va reveni.”

    Prin prisma experienţei sale în domeniu, de „veteran”, după cum spune chiar el, Cătălin Priscorniţă observă că piaţa a trecut prin numeroase schimbări de-a lungul timpului, iar odată cu aceasta, şi colegii săi de breaslă: „Piaţa şi brokerii imobiliari s-au schimbat semnificativ, iar ca în orice industrie, schimbarea vine de la consumator. Când spun că ne-am schimbat mă uit la zona de educaţie, simt că sunt multe companii care pun accent pe educaţie, pe programe în care vorbim despre faptul că reprezentăm un business cu oameni, despre oameni”. 

    Totuşi, mai este cale lungă până când industria îşi va atinge potenţialul. „Chiar dacă piaţa a evoluat, există în continuare multe oraşe unde brokerul imobiliar este perceput mai degrabă ca un samsar, ca un om care lucrează ilegal. Dacă ne uităm la industriile de vânzări, sunt foarte puţine care să învârtă cifrele pe care noi le avem, iar un om cumpără o proprietate o dată – de două ori în viaţă, prin urmare acestea sunt momente cruciale pentru el. Se ştie că decizia în imobiliare este una emoţională, pe care o justificăm raţional, apoi – astfel, brokerul imobiliar trebuie să fie un om educat, care să înţeleagă toate aceste aspecte. Sunt, din păcate, foarte mulţi agenţi pentru care contează foarte mult venitul imediat şi nu viaţa omului; în următorii ani, îmi doresc să facem o ţară ca afară în industria imobiliară.”

    ·       Storia.ro e platforma de imobiliare cu cele mai multe anunţuri din piaţă – peste 200.000. Lansată de OLX, aceasta primeşte peste 5 milioane de vizite lunar, putând fi accesată atât de pe desktop, cât şi prin aplicaţiile de iOS, Android şi HUAWEI. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniştilor pentru a identifica cea mai bună soluţie de creditare.  

     

     

  • Un studiu al Universităţii Harvard care a durat 80 de ani a scos la iveală ceea ce ar putea să fie secretul pentru o viaţă fericită

    Studiul Grant, precum şi Studiul Harvard axat pe dezvoltarea adulţilor, au urmărit mai multe sute de oameni pe parcursul întregii lor vieţi şi au analizat diferite aspecte ale acestora. Potrivit unui articol publicat de platforma theladders.com, cercetătorii implicaţi în aceste studii au descoperit că, deşi răspunsul este complex, cei mai fericiţi dintre participanţi s-au concentrat pe trei aspecte pe parcursul vieţii lor: obţinerea succesului pe termen lung, inteligenţa emoţională şi relaţiile. 

    Începând cu anul 1938, cercetătorul Dr. Arlie Bock, de la şcoala de medicină a Harvard, a început proiectul cu 268 de bărbaţi aflaţi în cel de al doilea an de studiu la aceeaşi facultate. Participanţii la studiu au consimţit să fie subiectul unor măsurători fizice şi psihice, să răspundă unor chestionare şi interviuri pe parcursul vieţii lor, toate cu scopul de a-i ajuta pe cercetători să găsească elementele necesare pentru o viaţă mai bună. 

    Dintre cei 268 de oameni analizaţi, schimbările cele mai mari au venit la bărbaţi când aceştia se aflau în jurul vârstei de 40 de ani. Spre exemplu, unul dintre ei a devenit preşedintele Statelor Unite – John F. Kennedy, unul dintre ei a devenit un autor de succes, iar alţi patru au candidat pentru Senat. Mulţi alţii s-au confruntat cu tragedii sau cu drame în dragoste.

    Cercetătorii au descoperit că primul element necesar unei vieţi mai bune era succesul bazat pe un orizont pe termen lung. Au observat că dacă se uitau la un anumit moment din viaţa oricăruia dintre participanţi, studiul era înşelător. Participanţii au trecut prin bune şi rele pe parcursul vieţii, iar eşecurile anterioare nu reprezentau neapărat un indicator al unui viitor fără succes. Cu alte cuvinte, doar din cauza faptului că cineva a experimentat traume sau alte evenimente semnificative în viaţă, acest lucru nu însemna că nu vor reuşi să ajungă la succes pe termen lung niciodată. Din contră, mulţi dintre cei care s-au concentrat pe a merge mai departe au atins într-un final succesul.

    Pe de altă parte, cei care au avut succes foarte devreme în viaţă, nu au avut neapărat aceeaşi şansă mai târziu. Spre exemplu, unul dintre participanţi – John Hines –  era un model la Harvard şi părea că totul merge bine pentru el în tinereţe. S-a căsătorit, avea o carieră de succes şi a excelat la şcoală. Dar când avea 30 de ani, a început să fumeze şi să bea, a avut o aventură şi a murit din cauza bolii izbucnite subit. În contrast cu viaţa lui John, un alt participant, Godfrey Camille, părea că este destinat eşecului şi era catalogat ca fiind persoana cu cele mai puţine şanse să reuşească. A mâncat singur până când avea şase ani, a încercat să se sinucidă şi a fost bântuit de amintirile traumelor din copilărie. Totuşi, la 35 de ani, a experimentat o trezire spirituală şi a devenit psihiatru licenţiat, folosindu-se de  experienţele din viaţa pentru a-i ajuta pe alţii. Cercetătorii au aflat că până la finalul vieţii sale, el a fost unul dintre cei mai fericiţi participanţi dintre cei implicaţi în studiu.

    Inteligenţa emoţională presupune gestionarea obstacolelor şi problemelor din vieţile noastre şi a influenţei acestora asupra noastră. Cercetătorii au descoperit că cei care puteau răspunde problemelor din viaţă într-un mod optimist erau mai sănătoşi din punct de vedere emoţional şi fizic decât cei care s-au împotmolit în problemele din vieţile lor. Unii dintre participanţi s-au chinuit cu răspunsurile la emoţiile lor în tinereţe, dar cercetarea a arătat că inteligenţa emoţională poate fi câştigată şi îmbunătăţită pe parcursul anilor. De asemenea, câţiva dintre participanţi au început cu o inteligenţă emoţională bună, dar au dezvoltat mai târziu obiceiuri distructive. Cercetătorii au descoperit că în general însă, 

    inteligenţa emoţională a mers mână în mână cu succesul personal şi profesional; dar şi că a a fost învăţată şi a crescut odată cu vârsta.

    În cele din urmă, cercetătorii au descoperit că relaţiile cu însemnătate au reprezentat cel mai important indicator al unei vieţi bune. Există o corelaţie directă între nivelul de fericire pe care îl avem în relaţiile apropiate şi sănătatea noastră. Relaţiile puternice ajută la întârzierea declinului nostru fizic şi psihic. Să ai grijă de corpul tău este important, dar să ai grijă de relaţiile tale este o formă de grijă de asemenea.

  • Un studiu al Universităţii Harvard care a durat 80 de ani a scos la iveală ceea ce ar putea să fie secretul pentru o viaţă fericită. Care sunt cele mai importante lucruri la care trebuie să fim atenţi

    Studiul Grant, precum şi Studiul Harvard axat pe dezvoltarea adulţilor, au urmărit mai multe sute de oameni pe parcursul întregii lor vieţi şi au analizat diferite aspecte ale acestora. Potrivit unui articol publicat de platforma theladders.com, cercetătorii implicaţi în aceste studii au descoperit că, deşi răspunsul este complex, cei mai fericiţi dintre participanţi s-au concentrat pe trei aspecte pe parcursul vieţii lor: obţinerea succesului pe termen lung, inteligenţa emoţională şi relaţiile. 

    Începând cu anul 1938, cercetătorul Dr. Arlie Bock, de la şcoala de medicină a Harvard, a început proiectul cu 268 de bărbaţi aflaţi în cel de al doilea an de studiu la aceeaşi facultate. Participanţii la studiu au consimţit să fie subiectul unor măsurători fizice şi psihice, să răspundă unor chestionare şi interviuri pe parcursul vieţii lor, toate cu scopul de a-i ajuta pe cercetători să găsească elementele necesare pentru o viaţă mai bună. 

    Dintre cei 268 de oameni analizaţi, schimbările cele mai mari au venit la bărbaţi când aceştia se aflau în jurul vârstei de 40 de ani. Spre exemplu, unul dintre ei a devenit preşedintele Statelor Unite – John F. Kennedy, unul dintre ei a devenit un autor de succes, iar alţi patru au candidat pentru Senat. Mulţi alţii s-au confruntat cu tragedii sau cu drame în dragoste.

    Cercetătorii au descoperit că primul element necesar unei vieţi mai bune era succesul bazat pe un orizont pe termen lung. Au observat că dacă se uitau la un anumit moment din viaţa oricăruia dintre participanţi, studiul era înşelător. Participanţii au trecut prin bune şi rele pe parcursul vieţii, iar eşecurile anterioare nu reprezentau neapărat un indicator al unui viitor fără succes. Cu alte cuvinte, doar din cauza faptului că cineva a experimentat traume sau alte evenimente semnificative în viaţă, acest lucru nu însemna că nu vor reuşi să ajungă la succes pe termen lung niciodată. Din contră, mulţi dintre cei care s-au concentrat pe a merge mai departe au atins într-un final succesul.

    Pe de altă parte, cei care au avut succes foarte devreme în viaţă, nu au avut neapărat aceeaşi şansă mai târziu. Spre exemplu, unul dintre participanţi – John Hines –  era un model la Harvard şi părea că totul merge bine pentru el în tinereţe. S-a căsătorit, avea o carieră de succes şi a excelat la şcoală. Dar când avea 30 de ani, a început să fumeze şi să bea, a avut o aventură şi a murit din cauza bolii izbucnite subit. În contrast cu viaţa lui John, un alt participant, Godfrey Camille, părea că este destinat eşecului şi era catalogat ca fiind persoana cu cele mai puţine şanse să reuşească. A mâncat singur până când avea şase ani, a încercat să se sinucidă şi a fost bântuit de amintirile traumelor din copilărie. Totuşi, la 35 de ani, a experimentat o trezire spirituală şi a devenit psihiatru licenţiat, folosindu-se de  experienţele din viaţa pentru a-i ajuta pe alţii. Cercetătorii au aflat că până la finalul vieţii sale, el a fost unul dintre cei mai fericiţi participanţi dintre cei implicaţi în studiu.

    Inteligenţa emoţională presupune gestionarea obstacolelor şi problemelor din vieţile noastre şi a influenţei acestora asupra noastră. Cercetătorii au descoperit că cei care puteau răspunde problemelor din viaţă într-un mod optimist erau mai sănătoşi din punct de vedere emoţional şi fizic decât cei care s-au împotmolit în problemele din vieţile lor. Unii dintre participanţi s-au chinuit cu răspunsurile la emoţiile lor în tinereţe, dar cercetarea a arătat că inteligenţa emoţională poate fi câştigată şi îmbunătăţită pe parcursul anilor. De asemenea, câţiva dintre participanţi au început cu o inteligenţă emoţională bună, dar au dezvoltat mai târziu obiceiuri distructive. Cercetătorii au descoperit că în general însă, 

    inteligenţa emoţională a mers mână în mână cu succesul personal şi profesional; dar şi că a a fost învăţată şi a crescut odată cu vârsta.

    În cele din urmă, cercetătorii au descoperit că relaţiile cu însemnătate au reprezentat cel mai important indicator al unei vieţi bune. Există o corelaţie directă între nivelul de fericire pe care îl avem în relaţiile apropiate şi sănătatea noastră. Relaţiile puternice ajută la întârzierea declinului nostru fizic şi psihic. Să ai grijă de corpul tău este important, dar să ai grijă de relaţiile tale este o formă de grijă de asemenea.

  • Satul vechi de peste 700 de ani din România unde zeci de străini şi-au cumpărat case: “Am o viaţă mult mai BUNĂ aici decât în Germania!”

    Unii au lăsat în urmă ţările în care s-au născut şi au ales să-şi ducă traiul în bătrânul sat transilvănean Richiş. Satul sibian Richiş se ascunde într-un loc pitoresc, printre dealuri. Noii locuitori îl consideră un loc fermecător, care le aminteşte de copilărie. Richiş este un sat de viticultori, vechi de peste 700 de ani.

    Soţii Schmid sunt din Munchen, iar acum cativa ani, fiul lor i-a îndemnat să viziteze satul, denumit pe vremuri satul celor bogaţi. Aşa este şi în prezent, după ce străinii s-au îndrăgostit iremediabil de acest loc şi au fost atenţi să dezvolte aici o comunitate strânsă şi puternică. “Richiş e a două casă pentru mine. Am o viaţă bună aici cu soţia mea, mult mai bună decât în Germania”, a declarat Heribert Schmid.

    Eleine şi Martin sunt primii olandezi care s-au mutat la Richis. În anii ’90, au vizitat satul cu nişte prieteni şi au rămas fermecaţi de tot ce au descoperit. “Tot ceea ce ne înconjoară, atmosfera, uitaţi-va la dealurile din jur! Natură! Şi să nu uităm ce le spunem mereu românilor: Fiţi mândri cu propria ţară! Sunt atâtea naţionalităţi care au ales să-şi ia o casă aici. Trebuie să fie ceva special la locul asta!” Cei doi soţi au cumpărat o casă veche de la saşi. Au investit mulţi bani în ea, pentru reparaţii, dar nu au aruncat nimic, nici măcar războiul de ţesut. Două vecine au învăţat-o pe Eleine cum să lucreze la el”, a declarat Martin Engbrenghof.

    Străinii deveniţi localnici au deschis mai multe magazine, dar şi un centru infoturistic. Organizează vara şi primăvară brunch-uri cu produse tradiţionale şi un festival de literatură. Pe lângă români şi câteva familii de saşi, la Richiş trăiesc zeci de nemţi, francezi, olandezi, italieni, elveţieni, lituanieni şi americani.

  • Cel mai scump medicament din lume costă 2 milioane de dolari. Ce afecţiune tratează

    2 milioane de dolari. Atât costă cel mai scump medicament din lume.
     
    Zolgesma este şansa unei vieţi normale pentru copiii diagnosticaţi cu atrofie musculară spinală. Este o boală rară, care necesită un tratament complex şi extrem de scump.
     
    În România nu există acest medicament, dar avem Spinrazza. Acest medicament este primul pas în combaterea acestei boli.
     
    Irina este mama lui Robert. Cea care a reuşit să mute munţii din loc şi să pornească o campanie online prin care a reuşit să strângă toţi banii pentru ca Robert să ducă o viaţă normală.
     
    „SMA este o boală foarte complexă care afectează extraordinar de multe puncte şi respectiv trebuie să analizezi per ansamblu fiecare părticică. Am apreciat foarte mult că avem spinraza şi nici ea nu este ieftină e 72.0000 de euro o singură doză şi copilul are nevoie de trei doze în fiecare an, toată viaţa sa. Noi suntem la spitalul Robănescu, iar doctorii de acolo sunt efectiv nişte îngeri pe pământ. Ei real se luptă”, a spus Irina, mama lui Robert.
     
    Progresele se văd şi asta este cel mai important. „E bine, cognitiv, copilaşii cu SMA sunt la fel ca toţi ceilalţi copilaşi, la o săptămână după Zolgesma el a început să se rostogolească, a început să fie mai bine pe parte de glutiţie, noi riscam atunci când eram în state, doctorii au pus foarte multă presiune pe noi să-i punem gastrostomă, şi noi am insistat şi am refuzat şi eram aşa pe muchie de cuţit şi ne-au dat o săptămână termen, să vedem dacă ia în greutate, şi a luat, acum este un mâncăcios, îi place tot, e foarte pofticios, este mult mai bine pe parte de respiraţie”,  a spus aceasta.
     
     
    După progresul celui mic, Irina îşi mai doreşte un singur lucru. De data asta, de la viitorii părinţi şi de la autorităţi. „Mi-aş dori să îndem pe această cale părinţii să-şi facă testarea genetică, pentru că un om din 40 de persoane, este purtător de SMA şi dacă mama îşi face testarea şi vede că este pozitivă, atunci şi tatăl să-şi facă testarea şi există şanse de 25% ca copilul să fie afectat. Cred cu tărie că acestă testare ar putea face statul român să aprobe screeningul neonatal, astfel încât niciun alt copilaş să nu ştie ce înseamna SMA”.
     
    SMA este atrofia musculară spinală care afectează neuronii din măduva spinării, adesea şi pe cei din trunchiul celebral, ducând la moartea acestora. SMA1 este cea mai severă din punct de vedere a evoluţiei şi progresului, aproximativ două treimi din copiii diagnosticaţi mor de stop respirator înainte de vârsta de 3 ani. Pe lângă Zolgesma, Spinrazza este prima doză de tratament pe care un copil diagnosticat trebuie să o ia. Nici aceasta nu este mai accesibilă, o singură doză costă undeva la 72.000 de euro şi un copil are nevoie de 3 doze anual, toată viaţa lui.
     

     

  • Cel mai scump medicament din lume costă 2 milioane de dolari. Ce afecţiune tratează

    2 milioane de dolari. Atât costă cel mai scump medicament din lume.
     
    Zolgesma este şansa unei vieţi normale pentru copiii diagnosticaţi cu atrofie musculară spinală. Este o boală rară, care necesită un tratament complex şi extrem de scump.
     
    În România nu există acest medicament, dar avem Spinrazza. Acest medicament este primul pas în combaterea acestei boli.
     
    Irina este mama lui Robert. Cea care a reuşit să mute munţii din loc şi să pornească o campanie online prin care a reuşit să strângă toţi banii pentru ca Robert să ducă o viaţă normală.
     
    „SMA este o boală foarte complexă care afectează extraordinar de multe puncte şi respectiv trebuie să analizezi per ansamblu fiecare părticică. Am apreciat foarte mult că avem spinraza şi nici ea nu este ieftină e 72.0000 de euro o singură doză şi copilul are nevoie de trei doze în fiecare an, toată viaţa sa. Noi suntem la spitalul Robănescu, iar doctorii de acolo sunt efectiv nişte îngeri pe pământ. Ei real se luptă”, a spus Irina, mama lui Robert.
     
    Progresele se văd şi asta este cel mai important. „E bine, cognitiv, copilaşii cu SMA sunt la fel ca toţi ceilalţi copilaşi, la o săptămână după Zolgesma el a început să se rostogolească, a început să fie mai bine pe parte de glutiţie, noi riscam atunci când eram în state, doctorii au pus foarte multă presiune pe noi să-i punem gastrostomă, şi noi am insistat şi am refuzat şi eram aşa pe muchie de cuţit şi ne-au dat o săptămână termen, să vedem dacă ia în greutate, şi a luat, acum este un mâncăcios, îi place tot, e foarte pofticios, este mult mai bine pe parte de respiraţie”,  a spus aceasta.
     
     
    După progresul celui mic, Irina îşi mai doreşte un singur lucru. De data asta, de la viitorii părinţi şi de la autorităţi. „Mi-aş dori să îndem pe această cale părinţii să-şi facă testarea genetică, pentru că un om din 40 de persoane, este purtător de SMA şi dacă mama îşi face testarea şi vede că este pozitivă, atunci şi tatăl să-şi facă testarea şi există şanse de 25% ca copilul să fie afectat. Cred cu tărie că acestă testare ar putea face statul român să aprobe screeningul neonatal, astfel încât niciun alt copilaş să nu ştie ce înseamna SMA”.
     
    SMA este atrofia musculară spinală care afectează neuronii din măduva spinării, adesea şi pe cei din trunchiul celebral, ducând la moartea acestora. SMA1 este cea mai severă din punct de vedere a evoluţiei şi progresului, aproximativ două treimi din copiii diagnosticaţi mor de stop respirator înainte de vârsta de 3 ani. Pe lângă Zolgesma, Spinrazza este prima doză de tratament pe care un copil diagnosticat trebuie să o ia. Nici aceasta nu este mai accesibilă, o singură doză costă undeva la 72.000 de euro şi un copil are nevoie de 3 doze anual, toată viaţa lui.
     

     

  • Un nou brand românesc este readus la viaţă. Cum arată frigiderele FRAM şi cine este antreprenorul-surpriză din spatele relansării acestora

    Primul frigider românesc, FRAM, revine pe piată. Acesta va fi relansat de compania Network One Distribution (NOD) şi este elementul în jurul căruia se construieşte o nouă linie de produse electrocasnice, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei. Planurile pe termen mediu pentru noul FRAM includ obţinerea unei cote de piaţă de 10%.

    Potrivit comunicatului de presă, sub umbrela FRAM vor fi lansate anul acesta peste 30 de produse, electrocasnice mari (frigidere, maşini de spălat rufe, maşini de spălat vase, hote, aragazuri) şi mici (espressoare, cafetiere, friteuze, fierbătoare, prăjitoare de pâine, tocătoare), integrate în 4 game diferite şi declinările lor (retro, clasic, color si modern) sub sloganul “Din trecut, în prezent”. 

    Noua linie se adresează deopotrivă generaţiilor nostalgice, millenialilor deschişi să redescopere simbolurile vremurilor de atunci, cât şi generaţiei Z, dornică să se raporteze deopotrivă la rădăcini şi la aspiraţii contemporane.

    Network One Distribution este o companie cu acţionariat 100% românesc şi afaceri de peste 360 milioane euro în 2020,  este cel mai mare distribuitor de tehnologie din România, cu o experienţă de 19 ani pe piaţa de distribuţie, o echipă formată din peste 450 de angajaţi, o reţea naţională de parteneri specializaţi şi peste 130 de branduri în portofoliu. Compania este controlată de antreprenorul român Iulian Stanciu. 

    NOD contribuie la revitalizarea brandurilor româneşti consacrate, completând portofoliul cu noua linie de electrocasnice FRAM, pe lângă Diamant şi Pegas, şi pariază şi pe crearea şi dezvoltarea de noi branduri româneşti, având în portofoliul său branduri proprii – Heinner – linii de electrocasnice, gătire, servire, confortul casei şi grădină care acoperă nevoile ce ţin de universul casei; Horizon – LCD TV & sisteme de home entertainment; Serioux – periferice pentru o experientă simplă şi interesantă în lumea digitală; U-Grow – gamă de produse pentru universul bebeluşului.

  • Copiii din generaţia actuală vor avea pe parcursul vieţii lor cel puţin şapte locuri de muncă, iar 85% din meseriile care vor exista peste 10 ani nici nu au fost inventate încă

    Generaţiile actuale de copii vor avea pe parcursul vieţii lor cel puţin şapte locuri de muncă, iar 85% din meseriile care vor exista peste 10 ani nici nu au fost inventate încă, sunt de părere specialiştii în educaţie.

    ”Dacă ar fi un lucru despre care să spun că trebuie făcut urgent din acest moment în România, acesta ar fi să învăţăm cât mai aplicat şi să nu le mai dăm copiilor probleme bine definite pentru că în viaţă problemele sunt incomplete, nu sunt clare şi trebuie să le rezolvăm având multe necunoscute. Este important ca dascălii să descopere noi stiluri de a face lecţii, să experimenteze, să împacheteze subiecte uneori plictisitoare pentru copii în haine interesante. Problema nu este curriculumul, nimic nu trebuie să îi împiedice să îşi prezinte materia într-un mod atractiv”, a declarat Măriuca Talpeş, CEO Intuitex, cu ocazia Conferinţei SuperTeach ”Revoluţia Mentalităţii în Educaţie.

    Având în vedere schimbările rapide care au loc în piaţa muncii, şcoala ar trebui regândită, iar copiii ar trebui să dobândească o serie de abilităţi care să le ofere avantaje în viitor, cum ar fi comunicarea interpersonală şi empatia, autonomie în învăţare, gândire critică şi rezolvarea problemelor complexe, abilităţile digitale, antreprenoriale şi abilităţile de leadership şi spirit civic, printre care se numără flexibilitate cognitivă şi ascultarea activă, media & public speaking şi capacitatea de a conduce echipe.

    ”Şcoala ar trebui să urmareasca să dezvolte în copii aptitudini precum gândirea critică, creativitatea, comunicarea, iniţiativa, adaptabilitatea şi curiozitatea”, este de părere Ciprian Stănescu, coordonator al Social Innovation Solutions (SIS) şi fondator al platformei de evenimente despre viitor “Future Summit”.

     La rândul lui, Marius Ştefan, CEO Autonom, a precizat că la toate interviurile de angajare organizate de companie, se concentrează pe atitudine şi comportament, nu pe competenţe, nu pe ce ştie efectiv candidatul dintr-un anumit domeniu.

    ”Primul instrument care ne-a dus către succes este cititul. Toţi angajaţii  grupului Autonom au în contract stipulată obligativitatea de a citi o carte pe lună. Acesta este elementul cheie care este aplicat în companie de 10 ani şi care ne-a adus succes. Apoi, fiecare coleg din companie petrece peste 50 de ore pe an în traininguri. Cu alte cuvinte, ceea ce citim învăţăm să şi aplicăm”.

    Proiectul SuperTeach a fost fondat de Felix Tătaru (iniţiator), Dragoş Anastasiu, Cristina Gheorghe şi Alexandru Ghiţă, care li s-au alăturat încă din primul an (2017), alături de Felix Pătrăşcanu, Andy Szekely si Părintele Constantin Necula. SuperTeach este rezultatul parteneriatului dintre Romanian Business Leaders (RBL), Institutul Dezvoltării Personale (IDP) şi Grupul Educativa.

    ”80% din ceea ce învaţă copiii învaţă în afara orei, a materiei predate. Ei învaţă din interacţiuni, din mediul înconjurător, în pauze. Pentru  a-i pregăti cu adevărat pentru viitor ar fi important să îi ajutăm să se cunoască pe ei înşişi deoarece atunci când nu ştim ce ne rezervă viitorul este bine să ştim ce daruri avem, ce valori avem fiecare dintre noi, şi poate ce ne lipseşte şi cum să devenim mai buni”,a  spus Felix Tătaru în cadrul conferinţei.