BusinessMagazin

Tag: valori

  • O femeie dă în judecată statul pentru aerul irespirabil: „Doctorul care m-a tratat a spus că aerul este atât de poluat încât ne afectează inevitabil sănătatea”

    Clotilde Nonnez, o profesoară de yoga de 56 de ani din Paris, spune că în cei 30 de ani de când trăieşte în acest oraş i s-a deteriorat sănătatea din cauza poluării tot mai grave. Situaţia s-a înrăutăţit treptat, iar anul trecut în decembrie poluarea din Paris a înregistrat cele mai ridicate valori cunoscute din ultimii zece ani. Conform datelor oferite de avocatul profesoarei, poluarea aerului cauzează 48.000 de decese pe an.

    „Ne adresăm statului deoarece considerăm că problemele medicale suferite de victimele poluării aerului se datorează lipsei de măsuri a autorităţilor în această chestiune”, a declarat avocatul Francois Lafforgue pentru Le Monde. Iar astfel de cazuri se înmulţesc şi în oraşe precum Lyon, Lile etc., mai spune acesta.

    Parisul se străduieşte de ani buni să combată fenomenul şi autorităţile au introdus penalităţi pentru vehiculele care nu sunt dotate cu filtre de reţinere a emisiilor. Pe mai multe rute din Capitala franceză a fost restricţionat accesul vehiculelor, iar o arie de 3 km din centru a devenit pietonală.

    Nonnez spune că ea a avut un stil de viaţă sănătos dintotdeauna – fiind dansatoare în tinereţe, iar acum profesoară de yoga-  dar a început să sufere de diverse probleme respiratorii, de la astm cronic până la pneumonie. Când poluarea a atins cele mai înalte cote, în decembrie anul trecut, afecţiunea sa bronhică i-a cauzat un atac de pericardită acută. „Doctorul care m-a tratat a spus că aerul din Paris este atât de poluat încât ne afectează inevitabil sănătatea, iar ca mine sunt mulţi alţi pacienţi, inclusiv copii şi bebeluşi. La fel spune şi cardiologul”, a mai declarat aceasta.  

  • Mihaela Feodorof, executive coach & business consultant: Care-i treaba?

    Pe de o parte sunt angajatorii care-şi caută cei mai potriviţi coechipieri, împărtăşindu-şi reuşitele, dar şi experienţele care au eşuat. De cealaltă parte sunt candidaţii prospecţi, cei care se gândesc sau chiar au făcut demersuri pentru a se alătura unei noi echipe.

    De fiecare dată ajungem la aceeaşi temă. Alegerea. Căutarea aceasta formală are însă şi aspecte care merită o atenţie sporită, pe lângă un proces de introspecţie rafinat. Şi aici mă refer, desigur, la procesul individual, indiferent de care parte ne aflăm.

    Un CTO îmi povestea de curând păţaniile profesionale generate de alegeri care au ţinut cont, în principal, de competenţele profesionale, acele ”hard skills“ mult căutate. |ntr-un domeniu care suferă de o lipsă acută de resursă umană specializată, cum este cel tehnic-IT, e tare greu, spunea el. Şi are dreptate. Să cerni candidaţii care au competenţe şi îţi acceptă oferta după criterii ”soft“ este ca şi cum ţi-ai tăia craca de sub picioare. Dar ce te faci când lipsa de implicare, demotivarea şi egocentrismul angajatului decompensează tot setul de cunoştinţe şi abilităţi pentru care ai ales să-l aduci în echipă? Cât de mult costă, cât durează şi cu ce şanse de reuşită se produce o aliniere a valorilor personale? De ce nu faci acest sondaj din procesul de selecţie şi recrutare?

    Această întâmplare, replicată în diverse contexte, mi-a amintit de o experienţă din procesul de recrutare. Proiectul deschis era la nivel de top management. Mi-am ales ajutoare externalizate pentru a mă asigura de identificarea tuturor candidaţilor potriviţi profilului din piaţă şi obiectivitatea primei etape de selecţie a aplicaţiilor. Am întâlnit toţi candidaţii de pe lista scurtă, alături de colegii de echipă. Următoarea etapă a procesului era propunerea candidaţilor către echipa de management tehnic, care urma să lucreze cu cel ales pentru angajare. Doi dintre cei cinci candidaţi au primit avizul tehnic şi s-au întors către noi, cei din HR, pentru propunerea finală care însemna ofertarea. Urma decizia de angajare care, pentru acest nivel, era de mandatul comitetului executiv al companiei.

    Prima propunere a echipei manageriale se potrivea perfect la nivel de competenţe tehnice. Avea cunoştinţele şi le aplicase, cu rezultate foarte bune, în proiecte similare din alte companii, ceea ce îl poziţiona ca preferat pe lista finală. Celălalt candidat nu avusese parte de experienţe similare, dar îşi convinsese interlocutorii specializaţi prin potenţialul său de adaptare şi integrare a diferitelor contexte în care îşi punea la lucru cunoştinţele. Diferenţele majore de abordare între un departament tehnic şi cel de HR sunt bine cunoscute şi încercate de toţi cei care joacă roluri profesionale.

    A fost nevoie să fac câţiva paşi înapoi pentru a vedea cât mai clar contextul. Aveam specialiştii, aveam nivelul de expertiză, aveam nevoie să găsesc un argument solid care să susţină funcţionalitatea competenţelor menţionate în profil. Omul, valorile lui, atitudinea, stilul personal. Un pachet de abilităţi pe care desigur cei din rolurile tehnice nu-l luaseră prea mult în seamă. Maşina trebuie să funcţioneze, nu are suflet.

    Am pariat pe a doua propunere. M-am gândit la fiecare dintre viitorii interlocutori, care ocupau deja roluri manageriale majore în organizaţie. Mi-am imaginat ”deranjul“ produs de atitudinea primului candidat, preferat din punctul de vedere al experienţelor anterioare. De regulă, astfel de aspecte sunt cele care ar trebui soluţionate de HR. Ca şi cum responsabilul de bunăstarea departamentelor respective ar putea să facă pace între managerii lor ca un părinte între copiii săi. Am rămas pe gânduri. Cât avea să mă coste o decizie greşită pe termen lung? Dar, mai ales, cum să argumentezi propunerea către comitetul director?

    Am ales împăcată cu mine, dar şi provocată de toţi cei cărora a trebuit să le explic opţiunea mea, candidatul situat pe poziţia secundară din lista finală. L-am propus pentru angajare datorită modului diplomat şi argumentat prin care îşi susţinea deciziile cele mai inconfortabile. L-am selectat pentru liniştea pe care o aducea prin simpla lui prezenţă, acel echilibru interior care transpărea prin disponibilitatea sa de a se face înţeles. Am dat credit unor relaţii armonioase Am crezut că prezenţa acestei persoane o să ajute la decongestionarea discuţiilor într-un mediu care stătea mereu să explodeze din opinii puternic argumentate – pe teme de interes, urgente şi importante, care deseori degenerau în situaţii conflictuale. Nu este niciun secret dacă vă spun că multe din întâlnirile de lucru, brainstorming sau de proiect, se transformau într-un câmp de luptă pe care fiecare membru sau reprezentant de departament căuta să convingă şi să se declare învingător. Mi-a fost la îndemână să susţin candidatura persoanei care nu va sfârşi prin a alimenta astfel de situaţii atât de bine cunoscute în orice companie cu o cultură competitivă. Acest tip de comportament organizaţional, până să se manifeste în industrie faţă de ceilalţi jucători, este antrenat vehement în interiorul companiei.

    Am câştigat pariul cu  această propunere. Tocmai din acest motiv mi-am permis să-i sugerez CTO-ului trist să-şi pregătească echipa de recrutori astfel încât să aprecieze un candidat mai mult decât din punct de vedere tehnic. Să aloce în egală măsură timp pentru a intervieva persoana încercând să pună în lumină aspectele umane, valorile sale, principiile care-i ghidează modul de a acţiona. Atunci când echipa din care face parte se confruntă cu situaţii neaşteptate, înţelegi cât de bine îi prinde un membru care, pe lângă competenţe, lasă în urma sa şi o vorbă bună pentru colegi. Un model de determinare şi entuziasm reuşeşte să suplinească disconfortul creat. Până la urmă tot la această vorbă ajungem, anume că oamenii fac diferenţa prin modul în care aleg să-şi pună la dispoziţie competenţele. Alegerea individului potrivit comunităţii din care o să facă parte ţine, în egală măsură, dacă nu chiar preponderent, de calităţile lui umane.

  • Cum arată telefonul ortodox care se vinde cu 25.000 de dolari. Norocoşii pot cumpăra un exemplar binecuvântat

    Compania moscovită Gressp a creat 988  de unităţi (numărul este o referinţă la anul în care creştinismul a ajuns în Rusia) cu valori cuprinse între 6.300 şi 25.000 de dolari. Preţul depinde, desigur, de cât de mult aur a intrat în carcasa telefonului.

    Când vine însă vorba de funcţionalitate, uitaţi de social media, scriu cei de la Russia Today. Telefonul ortodox vă va purta înapoi la zilele în care cea mai puternică aplicaţie era cea de mesagerie.

    “Am vrut să minimizăm riscul adicţiei faţă de telefon”, a spus Anatoly Sautin. “Vrem ca oamenii să se concentreze pe lumea reală, nu pe una virtuală.”

    Telefonul este dotat cu o cameră “performantă” de 3 megapixeli şi are o memorie de 32 GB. Producătorul oferă totuşi o garanţie de 12 luni.

    “Primul telefon va fi dăruit Patriarhului Chiril”, au mai spus reprezentanţii companiei. “În perioada următoare vrem să şi ducem câteva unităţi la Moscova, pentru a fi binecuvântate.”

  • Antrenorul minţii: „Banii aduc Fericirea atunci când…”

    Psihologul Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, este de părere că influenţa social-culturală a mediului în care trăim este mult mai puternică decât dorinţele noastre interioare. Chiar dacă avem înclinaţii către spiritualitate sau dezvoltare personală, dar am crescut toată viaţa într-o ţară care are ca valori centrale materialismul, vom adopta, în cea mai mare parte din timp, valorile mediului de provenienţă.

    “În Occident, consumerismul este un mod de viaţă, care absoarbe toate intenţiile şi dorinţele noastre. Invazia reclamelor, mall-urilor, pieţei de desfacere, gusturilor chimicalizate, mofturilor trupeşti, ne fac să ne rotim într-un cerc vicios care ne păstrează proaspeţi şi hotărâţi să lucrăm pentru bani, nu pentru evoluţie. Chiar dacă, la un moment dat, ne vom revolta interior împotriva acestui stil de viaţă, această revolta va dura foarte puţin şi vom constata că nu putem rămâne o mică insuliţă într-un ocean atât de mare”, afirmă psihologul Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii.

    Cum putem împăca Materialismul cu … Fericirea?

    Chiar şi aşa, specialistul crede că Materialismul şi Spiritualitatea pot coabita într-o lume construită în jurul banilor, dar ca această relaţie să existe pe termen lung, trebuie să găsim o direcţie comună de utilizare.

    1.         Banii aduc Fericirea atunci când scopul cu care îi cheltuim e mai mare decât interesul personal. “Orice altă dorinţă de avuţie materială este un capriciu, instinct şi factor de mărire a egoului, iar astfel de atitudini îl îndepărtează pe om de el însuşi. Banii aduc Fericirea când cei care muncesc, nu muncesc doar pentru ei înşişi, ci şi pentru cei de lângă. Un cadou pentru mama ta, o bucurie unui copil, o masă oferită unui prieten, o donaţie făcută celor cu handicap, o călătorie pentru familia ta, un acoperiş celor nevoiaşi etc. Cel mai cunoscut exemplu, în acest caz, sunt copii noştri, lucrăm şi îi ajutăm necondiţionat, pentru a-i avea şi păstra fericiţi. Cum ar fi să facem la fel pentru ceilalţi oameni?”, este de părere psihologul Alexandru Pleşea.

    2.         Banii aduc fericirea doar când căutăm să servim viitorul nostru şi al celor din jur. “Servirea viitorului este observaţia spre unde ne îndreptăm şi ce scop avem. Dacă cei mai mulţi dintre noi căutăm să avem un acoperiş asupra capului, este doar pentru că aşa am văzut la părinţii noştri şi la societate. Această puternică programare ne face să muncim toată viaţa pentru asta şi, spre sfârşitul vieţii, vom constata că nu am făcut nimic şi pentru societate. Această concluzie ne va întrista”, afirmă psihologul.

    3.         Banii aduc Fericirea doar la cei care ştiu ce vor face cu ei. “Stările necontrolate şi capriciile noastre ne fac să cheltuim bani pe lucruri care îşi pierd valoarea după un timp scurt. Dacă ştim ce vom face clar cu banii, munca noastră începe să prindă un sens mai puternic. De exemplu, familia e bine, eu la fel, banii îi cheltuim pe ce ne place şi vrem, dar dacă la cineva din familie apare vreun cost de spitalizare şi e nevoie de bani, efortul depus pentru muncă va creşte considerabil. Cei mai mulţi oameni care înţeleg fluxul banilor, se comportă ca şi cum nu ar avea. Nu pentru faptul că sunt zgărciţi, ci pentru că înţeleg că fără un scop mai mare decât cel personal, nu pot câştiga mai mult”, declară Antrenorul Minţii.

    4.         Sintagma “Banii nu aduc Fericirea” este pentru cei care înţeleg greşit Fericirea. “Fericirea nu este o stare dependentă de factorii exteriori, ea este o voinţă pe care o generăm din interior. Fericirea este puterea de a oferi mai mult decât ai primit. Continuitatea acestui proces este mediul în care Fericirea poate fi menţinută. Orice altă formă de Fericire este identificată cu egoul şi nu este decât confort, plăcere, dorinţă, capriciu, moft sau interes. Fericirea devine atitutinea care este căutată tot mai mult în mediile societăţii actuale. Angajatorii caută angajaţi fericiţi, iubitul caută o iubită fericită şi invers, colaboratorii, la fel, vânzătorii de servicii/produse, la fel. Aceste aşteptări nu duc la nimic bun, e nevoie de efort pentru fericirea celor din jur. Tot ce avem de făcut este să deschidem ochii şi să facem lucruri mai multe pentru ceilalţi, astfel împlinirea noastră interioară, cât şi câştigurile, vor creşte”, conchide psihologul Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii.

    Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, este psihoterapeut şi hipnoterapeut şi trainer în programare neuro-lingvistică. A studiat natura minţii umane în trei sisteme educaţionale diferite – Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi România şi de peste 10 ani organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să afle ce posibilităţi au când îşi folosesc resursele intelectuale şi să arate abilităţile pe care mintea noastră încă le are latente.

     

  • Antrenorul minţii: „Banii aduc Fericirea atunci când…”

    Psihologul Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, este de părere că influenţa social-culturală a mediului în care trăim este mult mai puternică decât dorinţele noastre interioare. Chiar dacă avem înclinaţii către spiritualitate sau dezvoltare personală, dar am crescut toată viaţa într-o ţară care are ca valori centrale materialismul, vom adopta, în cea mai mare parte din timp, valorile mediului de provenienţă.

    “În Occident, consumerismul este un mod de viaţă, care absoarbe toate intenţiile şi dorinţele noastre. Invazia reclamelor, mall-urilor, pieţei de desfacere, gusturilor chimicalizate, mofturilor trupeşti, ne fac să ne rotim într-un cerc vicios care ne păstrează proaspeţi şi hotărâţi să lucrăm pentru bani, nu pentru evoluţie. Chiar dacă, la un moment dat, ne vom revolta interior împotriva acestui stil de viaţă, această revolta va dura foarte puţin şi vom constata că nu putem rămâne o mică insuliţă într-un ocean atât de mare”, afirmă psihologul Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii.

    Cum putem împăca Materialismul cu … Fericirea?

    Chiar şi aşa, specialistul crede că Materialismul şi Spiritualitatea pot coabita într-o lume construită în jurul banilor, dar ca această relaţie să existe pe termen lung, trebuie să găsim o direcţie comună de utilizare.

    1.         Banii aduc Fericirea atunci când scopul cu care îi cheltuim e mai mare decât interesul personal. “Orice altă dorinţă de avuţie materială este un capriciu, instinct şi factor de mărire a egoului, iar astfel de atitudini îl îndepărtează pe om de el însuşi. Banii aduc Fericirea când cei care muncesc, nu muncesc doar pentru ei înşişi, ci şi pentru cei de lângă. Un cadou pentru mama ta, o bucurie unui copil, o masă oferită unui prieten, o donaţie făcută celor cu handicap, o călătorie pentru familia ta, un acoperiş celor nevoiaşi etc. Cel mai cunoscut exemplu, în acest caz, sunt copii noştri, lucrăm şi îi ajutăm necondiţionat, pentru a-i avea şi păstra fericiţi. Cum ar fi să facem la fel pentru ceilalţi oameni?”, este de părere psihologul Alexandru Pleşea.

    2.         Banii aduc fericirea doar când căutăm să servim viitorul nostru şi al celor din jur. “Servirea viitorului este observaţia spre unde ne îndreptăm şi ce scop avem. Dacă cei mai mulţi dintre noi căutăm să avem un acoperiş asupra capului, este doar pentru că aşa am văzut la părinţii noştri şi la societate. Această puternică programare ne face să muncim toată viaţa pentru asta şi, spre sfârşitul vieţii, vom constata că nu am făcut nimic şi pentru societate. Această concluzie ne va întrista”, afirmă psihologul.

    3.         Banii aduc Fericirea doar la cei care ştiu ce vor face cu ei. “Stările necontrolate şi capriciile noastre ne fac să cheltuim bani pe lucruri care îşi pierd valoarea după un timp scurt. Dacă ştim ce vom face clar cu banii, munca noastră începe să prindă un sens mai puternic. De exemplu, familia e bine, eu la fel, banii îi cheltuim pe ce ne place şi vrem, dar dacă la cineva din familie apare vreun cost de spitalizare şi e nevoie de bani, efortul depus pentru muncă va creşte considerabil. Cei mai mulţi oameni care înţeleg fluxul banilor, se comportă ca şi cum nu ar avea. Nu pentru faptul că sunt zgărciţi, ci pentru că înţeleg că fără un scop mai mare decât cel personal, nu pot câştiga mai mult”, declară Antrenorul Minţii.

    4.         Sintagma “Banii nu aduc Fericirea” este pentru cei care înţeleg greşit Fericirea. “Fericirea nu este o stare dependentă de factorii exteriori, ea este o voinţă pe care o generăm din interior. Fericirea este puterea de a oferi mai mult decât ai primit. Continuitatea acestui proces este mediul în care Fericirea poate fi menţinută. Orice altă formă de Fericire este identificată cu egoul şi nu este decât confort, plăcere, dorinţă, capriciu, moft sau interes. Fericirea devine atitutinea care este căutată tot mai mult în mediile societăţii actuale. Angajatorii caută angajaţi fericiţi, iubitul caută o iubită fericită şi invers, colaboratorii, la fel, vânzătorii de servicii/produse, la fel. Aceste aşteptări nu duc la nimic bun, e nevoie de efort pentru fericirea celor din jur. Tot ce avem de făcut este să deschidem ochii şi să facem lucruri mai multe pentru ceilalţi, astfel împlinirea noastră interioară, cât şi câştigurile, vor creşte”, conchide psihologul Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii.

    Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, este psihoterapeut şi hipnoterapeut şi trainer în programare neuro-lingvistică. A studiat natura minţii umane în trei sisteme educaţionale diferite – Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi România şi de peste 10 ani organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să afle ce posibilităţi au când îşi folosesc resursele intelectuale şi să arate abilităţile pe care mintea noastră încă le are latente.

     

  • “Soţia urâtă este o comoară în casă”. Care sunt standardele de frumuseţe şi valorile familiale din China

    “Soţia urâtă este o comoară în casă”, este titlul cărţi autoarei Melissa Schneider, dar şi o zicală chinezească.
     
    Melissa Schneider a povestit pentru Business Insider diferenţele între cultura chinezească şi cea occidentală.
     
    “Tinerii mai înstăriţi caută femei frumoase pentru că vor să se mândrească cu ele, vor să-şi impresioneze prietenii cu iubitele lor frumoase, dar atunci când vine vorba de un om obişnuit, acesta caută o femeie care va avea grijă de el, de viitorul copil, care ştie să gătească. Nu este foarte important ca aceasta să fie foarte atractivă din punct de vedere fizic.”, spune Schineider. 
     
    “Conceptul de soţie nu este unul sexualizat, nici chiar sentimental, ci mai degrabă unul funcţional. Oamenii se căsătoresc pentru a duce numele familiei mai departe, pentru a creşte următoarea generaţie. O femeie frumoasă este riscantă pentru o căsătorie. Poate cheltuieşte mai mulţi bani pe haine, pe tratamente de înfrumuseţare, ar putea fugi cu altcineva de care este atrasă. Este considerată ca fiind o opţiune mai puţin stabilă pentru o viaţă de familie.”, continuă ea.
     
    “Dacă o femeie nu s-a căsătorit până la vârsta de 27 de ani aceasta este numită Shengnu (left over woman – ofilită). Chinezii folosesc cuvântul Shengnu şi când vine vorba de resturile de mâncare. Această situaţie creează o presiune asupra fetelor să găsească pe cineva repede. Doar 20% dintre femeile de peste 25 de ani sunt singur în China, iar 97% dintre bărbaţi consideră că o femeie de peste 27 de ani care a rămas singură este “ofilită”, potrivit unui sondaj.”, încheie Melissa Schneider.

  • Andrei şi Alexandru Cernătescu, Infinit Solutions: ”Contractele din afară ajung la valori de două până la cinci ori mai mari decât cele de pe piaţa locală”

    Grupul oferă servicii la cheie, de la consultanţă şi analiză de business, până la strategie, creaţie, project management, web development şi servicii de digital media planning, buying & reporting. Compania  a  raportat venituri de peste 2,2 milioane de euro la finalul lunii octombrie, în creştere cu peste 20% comparativ cu perioada similară a anului trecut.

     

    Grupul a început în 2016 să opereze prin compania sa localizată în Rotterdam şi o serie de clienţi din Olanda. Cei doi fraţi spun că au ales să se extindă în Olanda prin prisma relaţiilor comerciale dintre cele două ţări, dar şi a modului de a fi al olandezilor: „clientul olandez de exemplu, în majoritatea cazurilor, e parte din echipă, vine aici, îi motivează, stă cu ei, felul în care vorbeşte cu echipa, ne înţelegem  foarte bine cu ei”. Din perspectivă de business, au ales această poziţionare prin prisma faptului că pot ţinti clienţii din regiunea Benelux mai uşor. În prezent, în cadrul biroului din Rotterdam lucrează patru angajaţi olandezi: doi oameni de vânzări, un account manager şi partenerul lor. Pentru a mări echipa de acolo, şi-ar dori să angajeze români deja stabiliţi acolo sau, în funcţie de cum decurg proiectele de acolo, să trimită oameni de aici.

    Cei doi mărturisesc că unul dintre motivele pentru extinderea prin intermediul sucursalelor se leagă de necesitatea de a câştiga mai multă credibilitate în faţa clienţilor de acolo. „Ca antreprenori români, atunci când mergem în afară ducem două lupte: cea clasică, de a fi mai performant, mai bun, de a câştiga un business, dar şi lupta de a combate toată imaginea negativă adusă de greşelile generaţiilor anterioare”, descriu fraţii Cernătescu în lucrul cu companiile străine de până acum.

    Oferă ca exemplu o prezentare pe care au ţinut-o pe Skype unui client din Anglia a unui proiect pe care l-au câştigat. „Le-am prezentat portofoliul, iar a doua zi au venit aici. Voiau să vadă dacă este pe bune ce facem în România”. Prima luptă pe care spun că o au de dus este una legată de percepţii: „În primă fază te lupţi cu percepţiile – noi ni le-am asumat; într-o discuţie cu un client din Olanda, ne-a spus: «Voi aveţi o experienţă foarte mare în a privi doar spre Vest şi cu asta vă luptaţi, băieţi»”, descrie şi Andrei Cernătescu o discuţie cu un client olandez. Pe de altă parte, după experienţa lucrului cu românii, clienţii s-au dovedit mulţumiţi. „Vorbim limba engleză foarte bine, spre deosebire de Polonia, de pildă, şi suntem mai multitasking decât vesticii; apreciază la noi faptul că suntem dispuşi să facem mai mult decât ceea ce scrie în contract; la ei, la finalizarea orelor de muncă, la 5-6 pleacă toţi”, descriu cei doi câteva din plusurile apreciate de clienţii internaţionali.

    În sens invers, au făcut şi ei propriile observaţii legate de modul de lucru cu românii şi cu vesticii: „Dacă clienţii români deseori îşi spun preferinţele legate de cele mai mici detalii ale proiectelor, expaţii au cultul expertului sau consultantului, te ascultă şi te lasă să faci cum consideri tu mai bine”. Diferenţele nu se opresc însă aici. „Majoritatea clienţilor din vest spun aşa: «am o urgenţă foarte mare, un buget mic şi îmi trebuie repede. Am 50.000 de euro şi îmi trebuie în două luni», asta înseamnă urgenţă mare şi buget mic pentru ei; aici: «am o urgenţă foarte mare, am câteva sute de euro, îmi trebuie mâine»”, descriu antreprenorii extremele observate, fără să generalizeze.

    Următoarea piaţă pe care vor să se extindă este în Germania, iar cei doi spun că în prezent poartă discuţii în acest sens; planurile de deschidere se vor concretiza până la finalul acestui an sau  începutul lui 2017. Anul viitor însă vor să bifeze şi Emiratele Arabe Unite, prin deschiderea unui birou în Dubai. „Nu e foarte dificil, sunt, în mod clar, bariere culturale, dar au o deschidere foarte mare către business, nu sunt aşa protocolari ca vesticii de la noi, businessul e o oportunitate pentru ei.” Prin prisma întâlnirilor anterioare avute în Dubai şi Abu Dhabi, observă că acestea sunt interesate de dezvoltarea în zona IT – fie că vorbim despre strategie, creaţie, digital. Şi-au propus ca toate aceste sucursale să fie lansate în colaborare cu un partener local, cu cunoştinţe în e-business.

     

  • Managerul care ţine frâiele Bursei de Valori de la Bucureşti

    Născut într-un oraş de provincie polonez din sud-vestul ţării, „un oraş frumos cu o istorie complicată şi interesantă”, după cum descrie chiar el meleagurile natale a urmat cursurile universităţii la Cracovia. A fost iniţial asistent universitar la Facultatea de Drept din Cracovia, a lucrat în cadrul guvernului polonez pentru ceva mai mult de un an, apoi a fost apoi vicepreşedinte executiv al Depozitarului Naţional, iar ulterior CEO al Bursei de la Varşovia, care are rulaje de zece ori mai mari decât cea de la Bucureşti.

    Convingerea fermă a lui Ludwik Sobolewski este că „e foarte bine să ai oameni în jurul tău, pentru că ai ocazia, rareori, să porţi conversaţii transformaţionale”. Prietenii sunt cei care ajută în situaţii critice, dar Sobolewski spune că nu i-a fost niciodată uşor să-şi facă prieteni şi că a întâlnit de-a lungul timpului mulţi falşi prieteni.

    „Testul este în momentul când ai un eşec. De fapt, definiţia unui prieten este că e o persoană care nu te invidiază când ai realizări şi nu se bucură când dai de greu. Eu nu am prea multe astfel de persoane în jurul meu”, povestea Sobolewski în cadrul unui eveniment Meet the CEO.

  • Trafic îngreunat pe drumurile naţionale care duc spre Bucureşti

    Centrul INFOTRAFIC din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române anunţă o intensificare a traficului auto pe sensul către Capitală al DN6 (E70) Alexandria – Bucureşti. De asemenea, pe sensul de coborâre al DN1 Braşov – Ploieşti se înregistrează aglomeraţie pe tronsoanele Predeal – Buşteni şi Sinaia – Posada.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • DIGI (RCS-RDS) anunţă intenţia de a fi listată la Bursa de Valori din Bucureşti

    Oferta publică iniţială (IPO) va cuprinde o ofertă de acţiuni ordinare clasa B provenind de la acţionarii existenţi. Societatea nu va obţine nicio parte din sumele obţinute de pe urma vânzării Acţiunilor Oferite. Societatea a emis, de asemenea, acţiuni ordinare de clasa A, dar care nu fac parte din Ofertă şi care nu vor fi admise la tranzacţionare.

    Societatea intenţionează să listeze cel puţin 25% din capitalul social subscris al Societăţii, presupunând că are loc exercitarea opţiunii de supra-alocare a 10% din acţiuni, imediat după Admitere.

    „Ziua de astăzi marchează un moment istoric pentru DIGI Comunications N.V. şi pentru economia românească, în general. În calitate de unul dintre cei mai importanţi furnizori de servicii de telecomunicaţii din România şi Ungaria, intenţia de listare la Bursa de Valori Bucureşti este o oportunitate importantă pentru publicul românesc şi va reprezenta o realizare de care vom fi foarte mândri. Investind în DIGI, investitorii obţin acces la un lider atractiv în industrie, cu o creştere structurală stabilă. Investitorii vor beneficia de expertiza echipei noastre deconducere şi de o marcă cu o recunoaştere puternică pe pieţele în care activăm şi pe segmentele noastre de clienţi. Consiliul de Administraţie al Societăţiisprijină cu mândrie această etapă a dezvoltării noastre şi aşteaptă cu nerăbdare să lucreze cu acţionarii viitori, în calitatea de societate cotată la bursă“, a declarat Serghei Bulgac, CEO al RCS & RDS şi viitor CEO al DIGI

    În 2016, DIGI a generat venituri de 842,8 milioane de euro, iar EBITDA ajustat şi marja EBITDA ajustată s-au ridicat la 263,3 milioane de euro şi respectiv 31,2%, reprezentând o rată de creştere anuală compusă (RCAC) de 8%, din 2014 până în 2016.

    Pentru anul încheiat la data de 31 decembrie 2016, operaţiunile RCS-RDS din România au generat 612,7 milioane de euro.