BusinessMagazin

Tag: valori

  • Globetrotter în business

    De aproape doi ani, Marcel Cobuz este responsabil pentru Europa în Comitetul Executiv al grupului LafargeHolcim, activ în producţia de materiale de construcţii, cu o cifră de afaceri de 7 miliarde de franci elveţieni (6,4 miliarde de euro) şi aproape 20.000 de angajaţi care lucrează în peste 40 de uzine de ciment, 600 de staţii de betoane şi 300 de cariere de agregate din peste 20 de ţări europene.

    Deşi industria construcţiilor l-a „clădit”, cărămidă cu cărămidă, de-a lungul anilor, altele erau planurile expatului român.

    „Fac parte din generaţia care a atins majoratul în 1989. Am lăsat deoparte oportunitatea de a face o carieră militară şi am studiat Dreptul cu profesori care scriau noaptea cursurile pe care le predau a doua zi. Astfel, am plonjat pentru câţiva ani în dreptul afacerilor, fiscalitate şi concurenţă. Iar după o bursă în străinătate pe pieţele de capital şi la îndrumările profesorilor, a fost un pas natural să nu urmez repartiţia de procuror şi, în schimb, să dau concurs la banca naţională”, povesteşte Marcel Cobuz.

    A ajuns să fie unul dintre cei care au pus bazele Bursei de valori Bucureşti în România postcomunistă şi ale unor instituţii conexe acesteia, precum Asociaţia Brokerilor sau Depozitarul Central, care facilitează transferul instrumentelor financiare – acţiuni, obligaţiuni, titluri de stat etc – şi al banilor între vânzător şi cumpărător.

    „Am creat apoi propria firmă, ca să accelerez proiecte de finanţare pe piaţa de capital pentru întreprinderi mici şi mijlocii, iar avocatul Francisc Peli a fost unul dintre colaboratorii mei cei mai reuşiţi în nişte tranzacţii de anvergură. În 2000, am ştiut că a venit momentul să mă dezvolt şi să creez un impact mai larg şi am plecat la Lafarge, în Franţa.”

    În primii doi ani petrecuţi la Lafarge a avut misiuni în 15 ţări. De la sediul din Franţa, Marcel Cobuz a plecat în Grecia, după o scurtă întoarcere în România, ca director financiar, apoi s-a îndreptat către Asia, în Indonezia, devenind cel mai tânăr „şef de ţară” al Lafarge, cu scopul de a redinamiza un business de ciment devastat după tsunamiul din 2004.

    „Următoarea destinaţie a fost Orientul Mijlociu, în Irak, unde am fost responsabil pentru creşterea afacerilor între 2008 şi 2011, ca prim investitor din afara sectorului petrolier cu mai multe uzine construite”, spune Marcel Cobuz.

    Apoi a revenit în Franţa şi, mai târziu, a ajuns în Maroc – unde Lafarge reprezenta a treia capitalizare bursieră de la Casablanca. În 2014, a fost artizanul fuziunii dintre giganţii Lafarge (Franţa) şi Holcim (Elveţia), care a dat naştere actualului grup LafargeHolcim, liderul mondial în producţia de ciment.

    „În tot acest parcurs, am avut familia alături şi câţiva buni prieteni care mi-au servit drept ghizi. Soţia, căreia îi mulţumesc că m-a urmat în aproape toate regiunile globului, a fost primul meu sfătuitor. Copiii s-au născut în ţări diferite – România, Franţa, Malaezia şi Iordania – fiind cetăţeni români şi globali în acelaşi timp.”

    De altfel, chiar şi cu bagajul lui impresionant de „domicilii” provizorii, Marcel Cobuz urmăreşte cu atenţie schimbările de „nuanţe” în peisajul de business românesc.

    „Urmăresc cu emoţie şi bucurie realizările prietenilor mei din România sau ambiţiile şi rezultatele de excepţie de la noua generaţie de antreprenori din IT şi de sportivi de performanţă în tenis şi nu numai. Vin des în ţară, unde îmi întâlnesc cu bucurie echipele entuziaste şi îi văd pe fraţii mei şi familiile lor, iar în Elveţia obişnuim să primim cu drag prieteni din România la noi acasă.”

    Stabilit în Elveţia acum, Marcel Cobuz şi-a creat un ritm cotidian şi, mai presus de orice responsabilitate de afaceri, se încăpăţânează să nu se abată cel puţin de la una – de suflet: să nu întârzie la cina cu soţia şi copiii, momentul din zi în care poveştile au răgaz să se depene.„Încep devreme ziua, de regulă alerg timp de o oră după un program predeterminat. Apoi (sunt – n. red.) pe telefon şi video. Biroul meu are doar o masă de întâlniri cu şase scaune, două monitoare pentru întâlnirile video şi tableta, rar vreo hârtie. Sunt în contact permanent cu echipele din 20 de ţări, iar, în medie, trei zile pe săptămână călătoresc în regiune, unde văd clienţii locali sau pan-europeni – societăţi de construcţii şi antreprenori – şi proiectele importante de infrastructură, în special Grand Paris, High Speed 2 în Marea Britanie, drumurile din Polonia sau proiectele Greater Moscova ori centrele de inovare din Lyon.”

    Pentru că în mâinile lui stau decizii importante la nivelul grupului LafargeHolcim – precum investiţii majore, achiziţii şi fuziuni, parteneriate – Marcel Cobuz caută să delege cea mai mare parte a celorlalte activităţi.

    În pauzele pe care şi le permite, participă voluntar în boardul unei şcoli internaţionale non-profit, pentru a urmări tendinţele în educaţia noilor generaţii. În plus, cam odată la trei luni, în weekend, aleargă un semimaraton sau un maraton în marile oraşe europene, ca să-şi ţină treaz spiritul de competiţie.

    „Am făcut o excepţie în 2018, când am participat la două maratoane în mai puţin de o lună, la Paris şi Zurich, o experienţă care mi-a arătat că limitele şi recuperarea după efort trebuie respectate. Îmi place pregătirea fiecărei curse, care, cu tehnicile de azi, este «train smarter, not harder», dar şi complexitatea sporturilor de anduranţă în care mentalul face diferenţa.” Pregătirea, crede Marcel Cobuz, este cheia şi în mediul de business românesc, care, „plin de vigoare” aşa cum este deja, ar trebui să-şi întoarcă mai mult privirea asupra tinerilor, pentru a le oferi şanse în meseriile viitorului, în care amprenta este a inteligenţei artificiale. „Nevoile de infrastructură sunt enorme şi un program de investiţii majore pe termen lung va creşte încrederea investitorilor, va impulsiona creşterea economică şi va alimenta, în acelaşi timp, optimismul tinerei generaţii.”

    De optimism dă dovadă şi Marcel Cobuz, privind către viitorul industriei construcţiilor, care, crede el, va creşte moderat, susţinut de finanţările marilor proiecte de infrastructură din ţări ca Franţa sau Marea Britanie. Automatizarea tot mai frecventă şi inteligenţa artificială vor revoluţiona procesele de producţie şi chiar modurile de utilizare, iar marile companii îşi vor seta ţinte ambiţioase de reducere a impactului lor asupra mediului.

    Cu aproape două decenii de experienţă la LafargeHolcim, Marcel Cobuz a învăţat că sectorul construcţiilor este unul care se reinventează rapid. Aşa cum a făcut-o şi el, indiferent că s-a întâmplat în Franţa, Grecia, Irak, Maroc, Elveţia…

    LafargeHolcim în România

    Pe piaţa locală, gigantul LafargeHolcim este prezent prin compania Holcim, producătoare de ciment şi beton, cu 800 de angajaţi în cele două fabrici – de la Câmpulung (judeţul Argeş) şi Aleşd (judeţul Bihor) – şi în celelalte unităţi de prelucrare a cimentului din ţară.

    În 2018, afacerile Holcim în România au fost de 1.270,6 milioane de lei, în creştere cu 20% faţă de anul anterior. Profitul a urcat cu 23% faţă de anul anterior şi s-a situat la 182,1 milioane de lei. Astfel, marja de profit a Holcim România a fost anul trecut de peste 14%.

    Recent, Holcim România a cumpărat grupul Somaco de la fondul de investiţii Oresa Ventures, într-o tranzacţie de peste 60 de milioane de euro care aşteaptă încă acordul Consiliului Concurenţei.

    Pe plan local, operaţiunile LafargeHolcim sunt conduse, de la începutul anului 2018, de Horia Adrian, de asemenea cu experienţă peste graniţe. El a început să lucreze în 2000 pentru Holcim, fiind iniţial responsabil cu dezvoltarea businessului pentru agregate şi betoane. După patru ani, a fost trimis în Azerbaidjan pentru a coordona activitatea companiei de acolo, iar după şase ani s-a mutat la Moscova, pentru a conduce Holcim Rusia. La începutul lunii februarie 2018, Horia Adrian a preluat funcţia de CEO al Holcim România, dar şi pe cea de market head al Lafarge Holcim pentru Europa emergentă, conducând activitatea din Bulgaria, Serbia, Azerbaidjan şi Republica Moldova.

  • Bursa de Valori a încheiat prima jumătate de an cu toţi indicii pe plus şi creşteri de două cifre

    Această creştere accelerată a apărut şi ca urmare a unui efect de bază, pentru că piaţa era foarte jos la finalul anului trecut. Capitalizarea bursieră a tuturor companiilor listate pe piaţa reglementată a BVB a depăşit 34,8 de mld. euro în ultima şedinţă de tranzacţionare din iunie 2019, comparativ cu 30,6 mld. euro la final de 2018, în creştere cu 14%.

    Piaţa reglementata de acţiuni, excluzând ofertele publice iniţiale şi secundare, care a generat 93% din totalul veniturilor din tranzacţionare în prima jumătate a anului 2019 (S1 2018: 60% din totalul veniturilor din tranzacţionare la BVB) a înregistrat o creştere cu 12% a valorii tranzacţionate, respectiv 5,25 mld. lei, rezultat al interesului investitorilor pentru tranzacţionarea pe piaţa secundară.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cât de stropite sunt roşiile de la piaţă. Ce valori au înregistrat pesticidele

    Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Autoritatea Naţională Fitosanitară, efectuează în această perioadă controale în pieţe şi la locul de producţie (sere şi solarii) după recoltare, în vederea prelevării de probe de roşii de la producătorii înscrişi în Programul guvernamental de sprijin pentru tomate, în scopul determinării calităţii acestora, în special pentru a determina eventuala prezenţă a reziduurilor de pesticide.

    În urma verificărilor efectuate până la data de 13 iunie 2019, ministerul apreciază că tomatele aflate pe piaţă sunt sigure pentru consum şi nu s-au depistat depăşiri ale reziduurilor de pesticide peste limita maxima admisă.

    A fost prelevat un număr de 329 probe, din mai multe judeţe din ţară, din care 243 au fost analizate, iar 86 sunt în lucru.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Piaţa imobiliară a început să depăşească valorile din anii de boom. Proprietăţile premium au ajuns la peste 4.000 euro mp

    47% dintre aceste locuinţe ultra premium costă acum peste 4.000 de euro metrul pătrat, iar în unele cazuri depăşesc chiar 7.000 de euro pentru un metru pătrat.

    Proprietatile fine living (de lux) au luat avânt în perioada 2012-2016 şi au apărut datorită cererii în creştere an de an pentru acest tip de locuinţe. Cel mai puternic atu al lor este zona în care sunt construite, majoritatea fiind în nordul capitalei, în zone precum: Herăstrău – Şoseaua Nordului, Pipera, Băneasa, Primăverii, Aviatorilor, Floreasca, Kiseleff şi Dorobanţi.

    35% dintre proprietăţile fine living au preţuri pe metrul pătrat între 4000 şi 4.400 euro, iar 11,5% costă între 5.300 euro/mp şi 5.609 euro/mp.

    Cele mai mici preţuri pentru astfel de locuinţe nu scad sub 3.000 de euro. 24% costă între 3.000-3.500 euro/mp. Mai puţin de o treime (29%) au valori între 3.700 euro şi 4.000 euro/mp.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Piaţa imobiliară a început să depăşească valorile din anii de boom. Proprietăţile premium au ajuns la peste 4.000 euro mp

    47% dintre aceste locuinţe ultra premium costă acum peste 4.000 de euro metrul pătrat, iar în unele cazuri depăşesc chiar 7.000 de euro pentru un metru pătrat.

    Proprietatile fine living (de lux) au luat avânt în perioada 2012-2016 şi au apărut datorită cererii în creştere an de an pentru acest tip de locuinţe. Cel mai puternic atu al lor este zona în care sunt construite, majoritatea fiind în nordul capitalei, în zone precum: Herăstrău – Şoseaua Nordului, Pipera, Băneasa, Primăverii, Aviatorilor, Floreasca, Kiseleff şi Dorobanţi.

    35% dintre proprietăţile fine living au preţuri pe metrul pătrat între 4000 şi 4.400 euro, iar 11,5% costă între 5.300 euro/mp şi 5.609 euro/mp.

    Cele mai mici preţuri pentru astfel de locuinţe nu scad sub 3.000 de euro. 24% costă între 3.000-3.500 euro/mp. Mai puţin de o treime (29%) au valori între 3.700 euro şi 4.000 euro/mp.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum se infiltreazã cleptocraţia rusească în America – partea I

    Publicaţia The Atlantic descrie pe larg efectele pe care această ignoranţă o are asupra politicului şi businessului american. Mai grav este că politicul şi businessul se împletesc acum la conducerea SUA mai mult ca niciodată.

    Timp de doi ani, la începutul anilor 1990, Richard Palmer a fost ofiţerul CIA detaşat la ambasada SUA din Moscova. Evenimentele care se desfăşurau în jurul său – colapsul Uniunii Sovietice şi ascensiunea Rusiei – au fost atât de haotice, traumatizante şi palpitante, încât cele mai multe au depăşit analizele făcute la rece. Din toate informaţiile care treceau prin biroul său, Palmer a dobândit o înţelegere clară a spiritului acelor vremuri. O mare parte din restul lumii striga de bucurie că istoria a căpătat o traiectorie frumoasă, spre pieţele libere şi spre democraţia liberală. Raportul lui Palmer despre evenimentele din Rusia a venit ca un baros. În toamna anului 1999, el a depus mărturie în faţa unei comisii a Congresului pentru a-i readuce cu picioarele pe pământ pe membrii acestuia şi pentru a-i avertiza cu privire la ceea ce avea să vină.

    Oficialii americani, credea Palmer, au judecat greşit Rusia. Washingtonul şi-a pus încrederea în elita noului regim; a crezut-o pe cuvânt atunci când şi-a exprimat angajamentul faţă de capitalismul democratic. Însă Palmer a văzut de aproape cum interconectarea tot mai mare a lumii – mai ales a finanţelor globale – ar putea fi folosită pentru rău. În timpul Războiului Rece, KGB-ul a devenit expert în înţelegerea căilor lăturalnice ale sistemului bancar din Occident, iar ofiţerii de spionaj au devenit maeştri în ceea ce priveşte transmiterea de cash către agenţii lor din străinătate. Acest talent a facilitat acumularea de noi averi. În zilele de agonie a URSS, Palmer privea cum vechii lui adversari din serviciile de informaţii sovietice deturnau fonduri de miliarde de la trezoreria statului lor spre conturi private din Europa şi din SUA. Acesta a fost unul dintre cele mai mari jafuri din istorie.

    Washingtonul şi-a făcut o poveste reconfortantă care a minimalizat importanţa acestei erupţii de cleptomanie: aceştia erau răufăcători din afara sistemului şi oportunişti necinstiţi care se grăbeau să exploateze slăbiciunea noului stat. Această situaţie l-a înfuriat pe Palmer. El a vrut să trezească Congresul, să-l facă să-şi dea seama că hoţii erau chiar elita care conducea fiecare colţ al sistemului. „Pentru ca SUA să fie unde Rusia este astăzi“, a explicat el în faţa comisiei Congresului, „ar avea o corupţie masivă la care să ia parte majoritatea membrilor Congresului, precum şi departamentele de justiţie şi trezorerie şi agenţi ai FBI, CIA, DIA, IRS, poliţia federală, patrulele de frontieră, ofiţeri de poliţie locali, Rezerva Federală, Curtea Supremă de Justiţie.“ În mărturia sa, Palmer l-a menţionat chiar pe primul-ministru al Rusiei, recent instalat şi puţin cunoscut (pe care l-a numit în mod eronat Boris Putin), acuzându-l că „ajută la prădarea Rusiei“.

    Statele Unite, a subliniat Palmer, au devenit un complice în acest jaf. Aprecierea lui era nemiloasă. Vestul ar fi putut respinge sumele furate; ar fi putut opri fluxurile de bani către firme paravan şi paradisuri fiscale. În schimb, băncile occidentale şi-au etalat prada rusească adăpostită în seifurile lor. Furia lui Palmer se concentra pe provocarea unei introspecţii – şi pe alimentarea anxietăţii cu privire la pericolul pe care ascensiunea cleptocraţiei l-ar prezenta pentru Occident. La urma urmei, ruşii ar avea un interes puternic să-şi protejeze activele relocate. Ar dori să-şi protejeze aceste averi de politicienii americani moralizatori care ar putea să încerce să le confişte.

    Cu optsprezece ani inainte ca procurorul special Robert Mueller să înceapă investigaţia privind interferenţele externe în alegerile din SUA, Palmer a avertizat Congresul cu privire la donaţiile politice ruseşti către politicienii americani şi partidele politice făcute cu scopul de a obţine influenţă. Miza ar fi putut fi o contagiune sistemică: valorile ruseşti ar putea infecta şi apoi slăbi sistemele de apărare morală ale politicii şi afacerilor americane.

    Acest spion a fost un profet, iar el a vorbit într-un moment de cotitură al istoriei corupţiei mondiale. America nu şi-a putut permite să se amăgească presupunând că ar putea reprezenta un model de virtute, cu atât mai puţin să apară ca un spectator inocent. Cu toate acestea, atunci când Iegor Gaidar, un prim-ministru rus reformist din primele zile postcomuniste, a cerut Statelor Unite să ajute la găsirea miliardelor pe care KGB le ascunsese, Casa Albă a refuzat. „Ieşirile de capital sunt ieşiri de capital“ a fost modul în care un fost oficial al CIA a rezumat raţionamentul american pentru a rămâne în aşteptare. Însă acestea au fost ieşiri de capital la o scară fără precedent şi doar prologul unei epoci de furt excesiv. Când economistul Gabriel Zucman de la Berkeley a studiat problema în 2015, el a constatat că 52% din avuţia Rusiei era în afara ţării.

    Prăbuşirea comunismului în celelalte state postsovietice, împreună cu orientarea Chinei spre capitalism au adus aportul lor la averile cleptocratice care au fost duse în străinătate pentru păstrarea lor în siguranţă. Oficiali din întreaga lume au prădat întotdeauna bugetele ţărilor lor şi au acumulat averi din mită. Însă globalizarea bancară a făcut ca exportul banilor lor iliciţi să fie mult mai convenabil decât a fost înainte – ceea ce, desigur, a încurajat şi mai mult furtul. După o estimare, peste 1.000 de miliarde de dolari părăsesc acum ţările în curs de dezvoltare din întreaga lume în fiecare an sub formă de bani spălaţi şi evaziune fiscală.

    La fel ca în cazul Rusiei, o mare parte din această avere obţinută prin jaf se află în Statele Unite. New York, Los Angeles şi Miami s-au alăturat Londrei în grupul celor mai dorite destinaţii din lume pentru banii spălaţi. Acest boom a îmbogăţit elita americană care l-a făcut posibil – şi a degradat valorile politice şi sociale ale naţiunii americane în acest proces. În timp ce toţi ceilalţi lăudau naşterea unei lumi globalizate care va adopta cele mai bune valori ale Americii, Palmer a văzut pericolul opusului: ca valorile cleptocraţilor să devină ale Americii. Această viziune sumbră se apropie acum de împlinire.

    Contaminarea s-a răspândit remarcabil de rapid într-o ţară bântuită de la fondarea ei de pericolul corupţiei. Statele Unite au avut atacuri de conştiinţă pe drumul spre topul noii ordini globale – lucru consemnat de jurnalistul britanic Oliver Bullough în cartea sa „Pământul banilor: De ce hoţii şi escrocii guvernează lumea şi cum să le-o luăm înapoi“. În lunile care au urmat mărturiei lui Palmer, spiritul vremii a urmat direcţia arătată de el, cel puţin pentru un timp. Articolele de ziar din toamna anului 1999 au arătat cum miliarde de dolari din bani ruseşti, o parte dintre ele aparent având legături cu un presupus şef al crimei organizate, au aterizat la Bank of New York. Aceste sume au luat prin surprindere administraţia lui Bill Clinton, care a pregătit norme anti-spălare de bani mai dure, menite să întărească reglementările bancare. Însă administraţia se afla în ultimul an de guvernare, iar adoptarea oricărei legi noi ar fi necesitat un efort legislativ şi calmarea lobbyiştilor gălăgioşi, aşa că planurile au stagnat.

    Propunerile din epoca Clinton ar fi rămas o curiozitate nebăgată în seamă  în arhivele naţionale dacă Osama bin Laden nu ar fi atacat SUA. În zilele de după prăbuşirea turnurilor gemene, administraţia lui George W. Bush a cerut furios Washingtonului idei pe care să le înghesuie în proiectul de lege de 342 de pagini care avea să devină The Patriot Act. Un sentiment de panică naţională a creat pentru un moment o oportunitate pentru birocraţi să pună în practică planurile lăsate până atunci la păstrare. Titlul III din The Patriot Act, legea privind oprirea spălării banilor şi cea privind finanţarea terorismului, au fost promulgate la aproape o lună după 11 septembrie.

    Această secţiune a proiectului de lege a fost o realizare legislativă monumentală. Neabătuţi de norii de fum ai crizei, reprezentanţii marilor bănci au hărţuit Senatul, încercând să oprească schimbarea. Oficialii de la Citibank au intrat în conflicte verbale cu angajaţi ai Congresului în sala mare. Această furie reflectă forţa pe care o are Patriot Act. Dacă o bancă descoperă bani dubioşi transferaţi din străinătate, acum este obligată să raporteze transferul către guvern. De asemenea, banca ar putea face obiectul unor acuzaţii penale dacă nu a stabilit garanţii suficiente împotriva fluxului de cash ilegal. Nu e de mirare că băncile au luptat ferm împotriva impunerii unui număr atât de mare de reguli noi, ceea ce le-a obligat să-şi întărească diviziile de conformitate – şi, mai mult decât atât, le expune la pedepse scumpe pentru permisivitate.

    O mare parte din ceea ce a cerut Palmer a devenit brusc legea pământului. Însă cuibărită în Patriot Act stă lucrarea altor lobbyişti. Fiecare district de locuinţe din ţară are proprietăţi imobiliare, iar reprezentanţii grupurilor de interese pentru acest gen de afaceri au cerut scutirea de la monitorizarea tranzacţiilor străine dubioase la care obliga noua lege. Toţi au înfăţişat imagini cu mame din cartiere mărginaşe care înfig semne cu „De vânzare” pe peluze, uşor de păcălit de către cumpărători. Lobbyiştii au convins în cele din urmă Congresul să acorde industriei o scutire temporară de la obligaţia de a aplica noua lege.

    Scutirea s-a bazat pe o lacună legislativă – o oportunitate extraordinară de creştere pentru afaceri cu proprietăţile imobiliare scumpe. Cu toate zorzoanele noi cu care a fost împopoţonat sistemul financiar, străinii tot puteau cumpăra apartamente sau vile de lux în mod anonim şi cu uşurinţă, ascunzându-se în spatele companiilor paravan înfiinţate în state americane precum Delaware şi Nevada. Aceste state, alături de altele, au transformat înregistrarea companiilor fantomă într-o afacere extrem de profitabilă – şi era uimitor de simplu de făcut astfel de aranjamente în numele unui dictator, unui traficant de droguri sau unui oligarh. Potrivit Global Witness, un ONG anticorupţie din Londra fondat în 1993, achiziţionarea unui card de bibliotecă necesită mai multe proceduri de identificare în multe state decât crearea unei companii paravan anonime.

    O mare parte din banii care s-au strecurat în bănci înainte ca Patriot Act să devină lege erau acum folosiţi pentru a cumpăra proprietăţi. New York Times a descris fenomenul într-o serie de anchete publicate în 2015, numite Towers of Secrecy. Reporterii au descoperit că apartamentele din ultraluxosul Time Warner Center din Columbus Circle, Manhattan, erau deţinute de o constelaţie de cleptocraţi. Unul dintre aceste apartamente aparţinea familiei unui fost senator rus, ale cărui posibile legături cu crima organizată l-au împiedicat să intre în Canada în mod legal timp de câţiva ani. Un alt apartament de la acelaşi etaj a aparţinut unui om de afaceri grec care a fost arestat recent într-o  campanie împotriva corupţiei din guvern. Familia unui fost guvernator columbian, închis pentru că a profitat de funcţie pentru a se îmbogăţi, avea o locuinţă pe care nu o mai putea vizita.

    Aceşti locatari – şi toţi neagă că ar fi făcut ceva rău – au efectuat achiziţiile într-un mod care a devenit obişnuit. La nivel naţional, aproape jumătate din locuinţele în valoare de cel puţin 5 milioane de dolari, a constatat The Times, au fost cumpărate folosind companii paravan. Proporţia a fost mai mare în Los Angeles şi Manhattan (unde mai mult de 80% din vânzările Time Warner Center se încadrează în această descriere). După cum a arătat Departamentul de Trezorerie în 2017, aproape una din trei achiziţii imobiliare high-end pe care le monitorizează implică un individ pe care guvernul îl urmăreşte ca fiind „suspect“. Cu toate acestea, se face că prezenţa unui număr atât de mare de cumpărători obscuri nu a tulburat niciodată industria imobiliară sau, după caz, pe politicieni. În 2013, primarul oraşului New York, Michael Bloomberg, a întrebat: „Nu ar fi minunat dacă i-am convinge să se mute aici pe toţi miliardarii ruşi?“.

    Primirea călduroasă a creat o disonanţă ciudată în politica americană. Luaţi cazul magnatului aluminiului Oleg Deripaska, un personaj cu multiple apariţii în investigaţia privind intervenţia rusă în alegerile prezidenţiale din 2016. Departamentul de Stat, preocupat de conexiunile lui Deripaska cu crima organizată rusească (pe care acestea le-a negat), i-a limitat deplasările în Statele Unite ani de zile. Astfel de temeri nu au stat în calea obţinerii unui conac de 42,5 milioane de dolari în partea superioară a Manhattanului şi a unei alte proprietăţi în apropierea zonei în care sunt concentrate ambasadele şi misiunile diplomatice din Washington – Embassy Row.

    De-a lungul timpului, decalajul dintre intenţiile nobile ale Patriot Act şi realitatea murdară de pe piaţa imobiliară a devenit prea largă pentru a fi ignorată. În 2016, administraţia lui Barack Obama a testat un program pentru a aduce industria imobiliară în linie cu băncile, obligându-i pe brokeri să-i raporteze şi pe cumpărătorii străini. Programul, implementat mai întâi în Miami şi Manhattan, ar fi putut deveni scheletul unui regim de aplicare a legii cu adevărat robust. Dar apoi preşedinţia americană s-a schimbat, iar la putere a venit un baron imobiliar. Succesorului lui Obama i-a plăcut să vândă apartamente de lux cumpărătorilor străini anonimi – şi astfel s-ar putea ca acesta să fi devenit dependent de banii lor. (Sfârşitul primei părţi.)

  • Cele mai puternice 100 de femei din business: Laura Ţeposu, director dezvoltare şi fondatorn { Libris.ro }

    •   În 2009 a fondat librăria online Libris.ro, business cu peste 120.000 de titluri în portofoliu.
    •   Consideră că pentru a reuşi în mediul de afaceri din România este important să ştii să extragi informaţia relevantă din amalgamul celor care ne asalteaza, să ai mintea şi urechile deschise pentru a face faţă la desele schimbări de traiectorie, să ai suficiente cunoştinţe de marketing, finanţe, IT, contabilitate, sau ce este relevant pentru domeniul de business al fiecăruia, astfel încât să poţi face diferenţa dintre un specialist bun şi un vânzător bun, să ştii să îţi înveţi lecţia din fiecare greşeală făcută şi să ai resursele interne şi externe să mergi mai departe.
    •   Îi sfătuieşte pe cei care îşi doresc să înceapă o afacere să facă ceea ce le place şi îi reprezintă – „Este mult mai uşor când businessul tău se intersectează cu hobby-ul tău. Înconjoară-te de oameni cu aceleaşi valori, sens, plini de chef şi ino­vativi. În felul acesta lucrurile vor merge în direcţia în care doreşti, cu viteza la care doreşti. Fii integru!”.
    •   Le spune totodată colegilor din business să aloce timp în permanenţă pentru a se documenta pe toate canalele: cărţi, presă de specialitate, conferinţe, oameni cu rezultate, să analizeze piaţa, tendinţele din România, şi mai ales pe cele din afară, şi spune că un partener cu competenţe şi abilităţi complementare poate fi un lucru bun dacă aveţi aceeaşi viziune şi valori.

    Cifră de afaceri (2018): 40 mil. lei
    Număr de angajaţi: 100

  • Noul indice IRCC, o sabie cu două tăişuri: Dacă s-ar calcula bazat pe valorile din aprilie 2019, indicele ar fi deja 3,29, în linie cu Robor şi mult peste nivelul de 2,36 anunţat de BNR pe T4 2018

    Noul indice IRCC, care a intrat de pe 2 mai în calculul dobânzilor variabile pentru creditele de consum, a generat o serie de controverse la nici o zi după ce a fost lansat. Prima valoare anunţată de BNR ia în calcul media aritmetică a valorilor zilnice din trimestrul patru al anului trecut, ajungându-se la 2,36%. Dacă ne-am uita la valorile din ultima lună, când deja se ştia că IRCC va înlocui Robor, media aritmetică a valorilor zilnice ar rezulta un indice 3,29%, în linie cu Robor. Drept comparaţie, BNR a anunţat astăzi o valoare pentru Robor la 3 luni de 3,31%.

    IRCC va fi folosit pentru creditele viitoare acordate de bănci, dar în Parlament există o iniţiativă potrivit căreia clienţii vor putea să schimbe indicatorul de referinţă din ROBOR în IRCC, dacă vor.

    Ministerul Finanţelor a anunţat joi că IRCC va fi folosit şi la creditele în derulare Prima casă, Prima maşină şi Investeşte în Tine.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Raport PwC: Valorile solide sprijină creşterea afacerilor de familie în ciuda temerilor legate de posibile perturbări

    Rezultatele studiului din acest an au reliefat faptul că afacerile  de familie au raportat o dezvoltare solidă în ultimul an financiar. La nivel global, 69% dintre participanţii la studiu au declarat că au înregistrat o creştere a cifrei de afaceri. Se observă o uşoară apreciere faţă de ediţia precedentă a raportului când 64% dintre respondenţi considerau că afacerea lor a înregistrat o evoluţie pozitivă în ultimul an. Veniturile sunt previzionate a creşte în continuare pentru majoritatea afacerilor (84%), iar 16% spun că se aşteaptă la o creştere „rapidă” şi „agresivă”.  În România, procentul afacerilor de familie cu perspective de creştere pentru următorii doi ani este mai mic – 71%, cu 17% mizând pe o creştere „agresivă”.
     
    Pe regiuni, proprietarii de afaceri din Orientul Mijlociu şi Africa sunt printre cei mai optimişti, 28% dintre aceştia se aşteaptă la o creştere agresivă. Sunt urmaţi în aceste previziuni de cei din zona Asia Pacific (24%), Europa de Est (17%), America de Nord (16%), America Centrală şi de Sud (12%) şi Europa de Vest (11%). 
     
    Afacerile de familie aflate la prima generaţie le depăşesc clar pe cele conduse de generaţii subsecvente în abilitatea lor de a genera creşteri de două cifre. Acest lucru evidenţiază nevoia de a găsi un echilibru între asigurarea continuităţii modelului de afaceri şi apetitul pentru inovaţie şi transformare. 
    Printre cele mai importante provocări enunţate de proprietarii afacerilor de familie sunt inovaţia (66%), accesul la angajaţii cu abilităţi şi calificări necesare dezvoltării afacerii (60%) şi digitalizarea (44%). Într-adevăr 80% dintre cei intervievaţi văd în digitalizare, inovare şi tehnologie provocări semnificative pentru afacerile lor.  
     
    Antreprenorii români consideră că provocările cele mai importante pentru următorii doi ani sunt reprezentate de mediul economic (69%), nevoia de inovare (68%), cadrul de reglementare (56%), securitatea cibernetică (56%) şi competiţia venită din partea companiilor internaţionale (51%). 
     
    În mod surprinzător, ediţia 2018 a raportului arată legătura între a pune valorile în centrul planificării strategice şi perspectivele solide de creştere. Deşi 75% dintre afacerile de familie consideră că valorile proprii şi cultura organizaţională puternică  le oferă un avantaj competitiv în faţa altor tipuri de afaceri, mai puţin de jumătate (49%) dintre respondenţi au declarat că au articulat în scris aceste valori. 
     
    Printre acele afaceri de familie care au raportat creşteri anuale de două cifre, 53% au putut să indice un set de valori bine structurat. Acest lucru reflectă accentul tot mai mare pus pe nevoia de integrare a strategiilor de proprietate a unei afaceri de familie şi a celor de creştere a companiei. 
     
    Conform celei mai recente ediţii a raportului Global Family Business Survey realizat de PwC, afacerile de familie trebuie să caute să-şi maximizeze avantajul competitiv care vine din cultura puternică bazată pe valori. 
     
    Rezultatele studiului din acest an au reliefat faptul că afacerile  de familie au raportat o dezvoltare solidă în ultimul an financiar. La nivel global, 69% dintre participanţii la studiu au declarat că au înregistrat o creştere a cifrei de afaceri. Se observă o uşoară apreciere faţă de ediţia precedentă a raportului când 64% dintre respondenţi considerau că afacerea lor a înregistrat o evoluţie pozitivă în ultimul an. Veniturile sunt previzionate a creşte în continuare pentru majoritatea afacerilor (84%), iar 16% spun că se aşteaptă la o creştere „rapidă” şi „agresivă”.  În România, procentul afacerilor de familie cu perspective de creştere pentru următorii doi ani este mai mic – 71%, cu 17% mizând pe o creştere „agresivă”.
     
    Pe regiuni, proprietarii de afaceri din Orientul Mijlociu şi Africa sunt printre cei mai optimişti, 28% dintre aceştia se aşteaptă la o creştere agresivă. Sunt urmaţi în aceste previziuni de cei din zona Asia Pacific (24%), Europa de Est (17%), America de Nord (16%), America Centrală şi de Sud (12%) şi Europa de Vest (11%). 
     
    Afacerile de familie aflate la prima generaţie le depăşesc clar pe cele conduse de generaţii subsecvente în abilitatea lor de a genera creşteri de două cifre. Acest lucru evidenţiază nevoia de a găsi un echilibru între asigurarea continuităţii modelului de afaceri şi apetitul pentru inovaţie şi transformare. 
    Printre cele mai importante provocări enunţate de proprietarii afacerilor de familie sunt inovaţia (66%), accesul la angajaţii cu abilităţi şi calificări necesare dezvoltării afacerii (60%) şi digitalizarea (44%). Într-adevăr 80% dintre cei intervievaţi văd în digitalizare, inovare şi tehnologie provocări semnificative pentru afacerile lor.  
     
    Antreprenorii români consideră că provocările cele mai importante pentru următorii doi ani sunt reprezentate de mediul economic (69%), nevoia de inovare (68%), cadrul de reglementare (56%), securitatea cibernetică (56%) şi competiţia venită din partea companiilor internaţionale (51%). 
     
    În mod surprinzător, ediţia 2018 a raportului arată legătura între a pune valorile în centrul planificării strategice şi perspectivele solide de creştere. Deşi 75% dintre afacerile de familie consideră că valorile proprii şi cultura organizaţională puternică  le oferă un avantaj competitiv în faţa altor tipuri de afaceri, mai puţin de jumătate (49%) dintre respondenţi au declarat că au articulat în scris aceste valori. 
     
    Printre acele afaceri de familie care au raportat creşteri anuale de două cifre, 53% au putut să indice un set de valori bine structurat. Acest lucru reflectă accentul tot mai mare pus pe nevoia de integrare a strategiilor de proprietate a unei afaceri de familie şi a celor de creştere a companiei.
     
    PwC a analizat 2.953 de companii din 53 de ţări (inclusiv România) şi a acoperit o varietate largă de sectoare, de la agricultură la tehnologie. 
     
    Între 20 aprilie 2018 şi 10 august 2018 au avut loc 2.953 de interviuri telefonice semi-structurate, online sau faţă în faţă cu executivi ai afacerilor de familie din 53 de teritorii din lumea întreagă.
     
    Interviurile au fost realizate de Kudos Research în limba locală, de către vorbitori nativi şi au durat între 30 şi 40 de minute. Cifra de afaceri a companiilor participante a variat de la 5 milioane de dolari la peste un miliard de dolari. Rezultatele au fost analizate de Jigsaw Research. 
     
    PwC reprezintă o reţea de firme prezentă în 158 de ţări cu mai mult de 250.000 de specialişti dedicaţi oferirii de servicii de calitate de audit, consultanţă fiscală şi consultanţă pentru afaceri.

  • Bursa de Valori la a treia zi de scădere consecutivă

    Valoarea tranzacţiilor a fost de 44,5 milioane lei (9,5 milioane euro), peste media anului, de 39,4 milioane lei (8,45 milioane euro). Capitalizarea pieţei a rămas stabilă, la 147 de miliarde de lei (31,6 miliarde euro).

    Cele mai mari creşteri de preţ au fost întregistrate de acţiunile Oltchim, cu +14,65%, Electroputere cu 14,29% şi Condmag, cu 12,9%. Cele mai importante scăderi aparţin Transelectrica, cu -2,84%, Patria Bank, cu -2,74% şi Nuclearelectrica cu -2,65%.

    Cele mai mari volume tranzacţionate au fost pentru OMV Petrom (22 milioane), Banca Transilvania (9,1 milioane ) şi Fondul Proprietatea (2,8 milioane). Din punct de vedere al valorii tranzacţiilor, clasamentul este condus de Banca Transilvania, cu 18,3 milioane lei, OMV Petrom, cu 6,6 milioane lei şi BRD cu 4,3 milioane lei.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro