BusinessMagazin

Tag: The Guardian

  • Ce spune presa internaţională despre obiceiul deţinuţilor ”de lux” de a ieşi mai repede din închisoare scriind cărţi: O “portiţă” ce subminează campania anticorupţie a României

    Subiectul cărţilor scrise de deţinuţi în România a ajuns în cotidianul britanic The Guardian, care menţionează că publicarea unei cărţi cu valoare ştiinţifică poate reduce cu 30 de zile pedeapsa cu închisoarea, dar această “portiţă” subminează campania anticorupţie dusă de autorităţi.

    Această “portiţă” subminează campania anticorupţie din România, comentează The Guardian în ediţia online, subliniind că nimeni nu evaluează impactul pe care îl are numărul mare de deţinuţi ce exploatează această lege.

    Dan Voiculescu, unul dintre cei mai bogaţi oameni din România şi proprietarul unor posturi de televiziune, a fost condamnat la 10 ani de închisoare în august 2014, pentru corupţie. De atunci, a scris opt lucrări ştiinţifice, o realizare uimitoare după toate standardele, notează cotidianul britanic. Oricât de impresionant ar fi, există totuşi suspiciuni că productivitatea sa nu este motivată doar de zelul academic.

    Conform legislaţiei române, pedepsele deţinuţilor pot fi reduse cu 30 de zile pentru fiecare carte cu valoare ştiinţifică pe care o publică, iar aceasta este o oportunitate de care profită mulţi condamnaţi într-o ţară implicată într-o campanie anticorupţie fără precedent, comentează The Guardian.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Ultimul trend în consumul de canabis: somonul infuzat cu esenţă de marijuana

    Ţigările şi prăjiturelele (brownies) sunt metode arhicunoscute de a consuma canabis, însă o metodă mai elegantă a ieşit la suprafaţă.

    Jason Pollack s-a gândit să infuzeze somonul cu tinctură de canabis pentru sărbătoarea 4/20, ziua în care se sărbătoreşte consumul de marijuana. “Am combinat două lucruri pe care oamenii le îndrăgesc”, a spus Pollack, conform The Guardian.

    Jason Pollack s-a născut şi a trăit în New Jersey apoi a trebuit să se mute în Colorado pentru facultate. După absolvire, el a lucrat în domeniul finanţelor o perioadă, dar s-a plictisit şi s-a îndreptat spre o pasiune mai veche, gătitul. “Tot timpul am fost obsedat de mâncare”, a mărturisit Pollack.

    A fost greu să găsească tipul de mâncare favorit în Denver, aşa că s-a hotărtât să pornească o afacere, a deschis Rosenbergs Bagels and Delicatessen, magazin ce vindea produse precum sandivşuri sau “lox”, file de somon servit într-un covrig cu cremă de brânză.

    Prima încercare de a infuza somonul cu canabis a fost cam puternică pentru consumatori, dar apoi şi-a ajustat dozajul şi a găsit combinaţia perfectă. La fiecare 85 de grame de somon se pun 10 miligrame de tinctură.

    Pentru a produce somonul infuzat cu canabis, primul pas este producerea tincturi care se face prin înăbuşirea plantei de canabis în alcool, apoi fierbe lichidul, fără a activa THC-ul. Apoi adaugă tinctura reţetei clasice folosite pentru a  prepara somonul.

    Jason Pollack nu se opreşte doar la somon şi vrea să creeze şi o supă infuzată cu canabis.

  • Ultimul trend în consumul de canabis: somonul infuzat cu esenţă de marijuana

    Ţigările şi prăjiturelele (brownies) sunt metode arhicunoscute de a consuma canabis, însă o metodă mai elegantă a ieşit la suprafaţă.

    Jason Pollack s-a gândit să infuzeze somonul cu tinctură de canabis pentru sărbătoarea 4/20, ziua în care se sărbătoreşte consumul de marijuana. “Am combinat două lucruri pe care oamenii le îndrăgesc”, a spus Pollack, conform The Guardian.

    Jason Pollack s-a născut şi a trăit în New Jersey apoi a trebuit să se mute în Colorado pentru facultate. După absolvire, el a lucrat în domeniul finanţelor o perioadă, dar s-a plictisit şi s-a îndreptat spre o pasiune mai veche, gătitul. “Tot timpul am fost obsedat de mâncare”, a mărturisit Pollack.

    A fost greu să găsească tipul de mâncare favorit în Denver, aşa că s-a hotărtât să pornească o afacere, a deschis Rosenbergs Bagels and Delicatessen, magazin ce vindea produse precum sandivşuri sau “lox”, file de somon servit într-un covrig cu cremă de brânză.

    Prima încercare de a infuza somonul cu canabis a fost cam puternică pentru consumatori, dar apoi şi-a ajustat dozajul şi a găsit combinaţia perfectă. La fiecare 85 de grame de somon se pun 10 miligrame de tinctură.

    Pentru a produce somonul infuzat cu canabis, primul pas este producerea tincturi care se face prin înăbuşirea plantei de canabis în alcool, apoi fierbe lichidul, fără a activa THC-ul. Apoi adaugă tinctura reţetei clasice folosite pentru a  prepara somonul.

    Jason Pollack nu se opreşte doar la somon şi vrea să creeze şi o supă infuzată cu canabis.

  • REPLICA lui Varoufakis, în The Guardian: “Germania nu-i va cruţa pe greci de DURERE, are un interes să ne distrugă”

    Grecia a devenit un stat insolvent în 2010, recunoaşte el, după care au apărut două opţiuni în vederea rămânerii în zona euro, şi anume opţiunea “sensibilă, pe care orice bancher decent ar recomanda-o – restructurarea datoriei şi reformarea economiei – şi cea toxică – oferirea unor noi împrumuturi unei entităţi falite, pretinzând că rămâne solventă”.

    Europa a ales-o pe a doua, punând băncile franceze şi germane expuse datoriei publice greceşti “mai presus de viabilitatea socio-economică a Greciei”, denunţă fostul ministru, recunoscând că o restructurare ar fi implicat pierderi din partea bancherilor.

    “Grijulii să evite să mărturisească în faţa parlamentarilor că cei care urmau să plătească din nou băncilor noi împrumuturi nesustenabile sunt contribuabilii, oficiali UE au prezentat insolvenţa statului grec ca pe o problemă de lipsă de lichidităţi şi au justificat «planul de salvare» drept «solidaritate» cu grecii”, acuză Varoufakis.

    “Pentru a pune transferul cinic al pierderilor private iremediabile pe umerii contribuabililor, ca un exerciţiu de “tough love”, Greciei – ale cărei venituri naţionale s-au micşorat cu peste un sfert şi din care urmau să fie plătite noile şi vechile datorii – i-a fost impusă o fişă de austeritate. Este necesară expertiza matematică a unui puşti de opt ani ca să-ţi dai seama că acest proces nu se putea termina bine”, scrie el.

    “Odată ce sordida operaţune a fost completă, Europa a obţinut automat alt motiv să refuze să discute restructurarea datoriei: acest lucru avea să afecteze buzunarele europenilor! Iar astfel au fost administrate doze tot mai mari de austeritate, în timp ce datoria creştea, obligându-i pe creditori să acorde împrumuturi şi mai mari, în schimbul unei austerităţi şi mai mari”, continuă el.

    “Guvernul nostru a fost ales să pună capăt acestei bucle nefericite; să ceară restructurarea şi să pună capăt austerităţii paralizante”, subliniază fostul ministru, adăugând că negocierile au ajuns în mult mediatizatul impas deoarece “creditorii continuă să respingă orice restructurare tangibilă a datoriei, insistând în acelaşi timp ca datoria noastră imposibil de plătit să fie plătită de cei mai slabi dintre greci, de copii lor şi de nepoţii lor”.

    Varoufakis dezvăluie că Jeroen Dijsselbloem, preşedintele Eurogrupului, l-a vizitat în prima sa săptămână de mandat pentru a-l pune în faţa unei alegeri dure, şi anume fie să accepte “logica” planului de salvare şi să renunţe la orice solicitări de restructurare, fie acordul de împrumut “crapă – repercusiunile nerostite fiind că băncile greceşti aveau să fie condamnate”.

    După cinci luni de negocieri se profila Grexitul, ieşirea Greciei din zona euro, scrie el.

    “Ameninţarea unui Grexit a avut o istorie scurtă şi agitată”, scrie fostul ministru, evocând faptul că i-a băgat în sperieţi pe bancheri în 2010, dar şi în 2012, “când ministrul de Finanţe al Germaniei Wolfgang Schäuble a decis că costurile Grexitului erau o «investiţie» care merită, ca modalitate de disciplinare a Franţei şi celorlalţi”.

    Atunci când Syriza a ajuns la putere, în ianuarie, “ca o confirmare a afirmaţiei noastre că «planul de salvare» nu avea nimic de a face cu salvarea Greciei (ci numai cu consolidarea Europei de Nord), o mare majoritate (a membrilor din cadrul) Eurogrupului – sub tutela lui Schäuble – a adoptat Grexitul fie ca rezultatul lor preferat, fie ca arma preferată împotriva Guvernului nostru”, continuă el.

    Grecii se tem, pe bună dreptate de ieşirea din uniunea monetară, recunoaşte fostul ministru, evocând însă retragerea fără dificultate a lirei sterline din Mecanismului european al ratei de schimb în 1992. Dar, “din nefericire, Grecia nu are o monedă pe care să despartă de euro”, contină el, adăugând că ţara sa a adoptat euro. “o monedă străină integral administrată de către un creditor ostil restructurării datoriei nesustenabile”. “Pentru a ieşi (din zona euro), ar fi fost necesar să creăm o nouă monedă de la zero”, conchide Varoufakis

    În opinia sa, acest sfârşit de săptămână reprezintă punctul culminant al negocierilor, în contextul în care Euclid Tsakalotos, succesorul său, “depune eforturi să pună boii înaintea carului”, adică “să convingă un Eurogrup ostil că restructurarea datoriei este o condiţie prealabilă a reformării Greciei cu succes, ci nu o recompensă ex-post a acesteia”.

    Trei sunt motivele acestei dificultăţi, şi anume “inerţia instituţională”, faptul că o datorie nesustenabilă le oferă creditorilor o putere imensă asupra debitorilor – “iar puterea corupe”, notează el.

    Al treilea motiv, “mai pertinent şi mai interesant” spune fostul ministru, este faptul că “euro este un hibrid între un regim de rată de schimb valutar fix (…) şi o monedă de stat”. “Primul se bazează pe frica expulzării pentru (ca membrii săi) să rămână împreună, în timp ce moneda de stat implică mecanisme pentru reciclarea surplusurilor între statele membre (de exemplu un buget federal, obligaţiuni comune)”, afirmă Varoufakis. subliniind că “zona euro nu se încadrează între cele două – este mai mult decât un regim al ratei de schimb şi mai puţin decât un stat”.

    Europa nu a şiut cum să răspundă crizei din 2008-2009. “Ar trebui să pregătească terenul pentru cel puţin o expulzare (Grexit) sau să întărească disciplina? Sau să treacă la federalizare?”, se întreabă el, notând că “până acum nu a făcut nici una ni alta, iar angoasa sa existenţialistă continuă să crească”.

    “Schäuble este convinsă că, aşa cum stau lucrurile, el are nevoie de un Grexit ca să asaneze atmosfera, într-un fel sau altul. Brusc, o datorie publică greacă nesustenabilă permanent, fără de care riscul unui Grexit ar păli, a dobândit o nouă utilitate pentru Schauble”, scrie Varoufakis .

    “Ce vreau să spun cu asta? Pe baza lunilor de negocieri, convingerea mea este că ministrul german al Finanţelor vrea ca Grecia să fie împinsă afară din zona monedei unice, pentru a-i speria pe francezi şi a-i face să accepte modelul său al unei zone euro disciplinare”, conchide fostul ministru grec al Finanţelor.

  • Cele mai bune destinaţii europene pentru un city-break ieftin – GALERIE FOTO

    Dacă vreţi să vă luaţi o vacanţă de câteva zile cu un buget mai mic, cel mai bine este să uitaţi de marile capitale europene precum Londra, Paris sau Madrid.

    Există numeroase alte opţiuni pentru a petrece un week-end, iar cei de la The Guardian au alcătuit un top al acestora.

  • Care a fost cuvântul anului 2014?

    După ce anul trecut a ales cuvântul „selfie” ca fiind reprezentativ, Oxford Dictionary a numit cuvântul anului 2014 :  „vape”,  o abreviere de la „vapor” sau „vaporize”.  Acesta este un verb definit ca „a inspira şi expira vaporii produşi de o ţigară electronică sau un dispozitiv similar”. Oxford spune că folosirea acestui termen s-a dublat în ultimul an, pe seama creşterii vânzărilor de ţigări electronice.

    „În dicţionare a existat un spaţiu gol, căci era nevoie de un termen care să descrie această activitate şi să fie distinct de smoking,” au declarat cei de la Oxford Dictionary. Termenul se aplică şi procesului prin care respirăm vapori dintr-o ţigară electronică, dar şi ţigării în sine.

    Iată şi alţi termeni incluşi pe lista scurtă a Oxford Dictionaries în 2014:

    • bae (substantiv): folosit ca un termen afectiv pentru un partener romantic
    • budtender (substantiv): persoană al cărei serviciu este de a servi clienţii într-un magazin de canabis
    • contactless (adjectiv): referitor la sau implicând tehnologii care permit unui smart card sau telefon mobil, etc. să se conecteze wireless la un cititor electronic pentru a face o plată
    • indyref (substantiv): referendumul independenţei Scoţiei care a avut loc în Scoţia pe 18 septembrie 2014 când votanţilor li s-a cerut să voteze cu da sau nu la întrebarea „Scoţia ar trebui să fie o ţară independentă?”
    • normcore (substantiv): o tendinţă prin care hainele demodate, banale sunt purtate ca un manifest deliberat pentru modă
    • slacktivism (substantiv, informal): acţiuni realizate prin intermediul internetului sprijinind o cauză politică sau socială, dar privite ca cerând puţin timp sau implicare, cum ar fi semnarea unei petiţii online sau înscrierea într-un grup militant pe un site de socializare

    Alte dicţionare au ales alte cuvinte drept definitorii pentru anul care se încheie. Spre exemplu, dicţionarul american Merriam-Webster a ajuns la concluzia că termenul “cultură” a fost cuvântul anului 2014.

     

  • The Guardian: IKEA a efectuat plăţi către fosta Securitate a lui Ceauşescu în anii ’80

    Potrivit publicaţiei, documente declasificate recent de către Colegiul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) sugerează că producătorul suedez de mobilă a fost de acord să fie suprafacturat pentru produse fabricate în România. Unele dintre aceste sume suprafacturate au fost depuse într-un cont al Securităţii, iar documentele sugerează că Ikea a fost “complice” în cadrul acestui aranjament, scrie The Guardian.

    Contactată de către publicaţia britanică, Ikea a negat “orice complicitate” şi a anunţat că a lansat o investigaţie internă cu privire la acest subiect. De asemenea, firma a precizat că nu avea cunoştinţă despre implicarea Securităţii române în operaţiunile sale comerciale.

    Însă aceste dezvăluiri vor provoca întrebări despre operaţiunile Ikea în timpul Războiului Rece, când a utilizat deţinuţi politici din Germania de Est pentru fabricarea unor produse, apreciază The Guardian, care adaugă că Ikea a fost una dintre puţinele companii occidentale care a obţinut avantaje de pe urma deschiderii, în anii ’80, către o serie de ţări din blocul comunist. Ea a fost atrasă de resursele uriaşe de lemn şi de munca ieftină dintr-o ţară ca România, notează publicaţia.

    Astfel, în 1981 firma suedeză a încheiat cu firma de stat românească de cherestea Tehnoforestexport un contract care a atins către mijlocul deceniului suma de zece milioane de lire sterline pe an, scrie The Guardian, citând documente de la CNSAS, potrivit cărora Securitatea a folosit firma de comerţ exterior ICE Dunarea pentru a încasa sumele suprafacturate din contracte. Securitatea, acuzată de torturarea şi uciderea a mii de oponenţi politici în cei 24 de ani de existenţă ai regimului Ceauşescu, ar fi încasat miliarde de dolari din comisioane oculte în baza unor contracte cu firme de stat şi alte activităţi infracţionale, notează The Guardian.

    Mai mult pe www.mediafax.ro.

     

     

     

  • Oliver Stone va realiza un film despre Edward Snowden

     Oliver Stone, în vârstă de 67 de ani, şi producătorul Moritz Borman au cumpărat drepturile de ecranizare a cărţii scrise de Luke Harding “The Snowden Files: The Inside Story of the World’s Most Wanted Man”, care prezintă în detaliu dezvăluirile lui Snowden privind amploarea sistemului de supraveghere organizat de Agenţia pentru Securitate Naţională americană.

    “Este unul dintre cele mai importante subiecte ale vremurilor noastre. O adevărată provocare. Mă bucur că (ziarul, n.r.) The Guardian colaborează cu noi”, a spus regizorul american într-un comunicat.

    Oliver Stone, care a primit premiul Oscar la categoria “cel mai bun regizor” pentru filmele “Plutonul” (1986) şi “Născut pe 4 iulie” (1989), va scrie şi scenariul, în care vor fi incluse materiale ale jurnaliştilor de la The Guardian care au adus acest caz în atenţia cititorilor.

    Edward Snowden, născut în 1983, este pus sub acuzaţie în SUA pentru spionaj şi furt de documente aparţinând statului.

    Dezvăluirile sale, provenind din documente furate, au pus în încurcătură administraţia americană şi au tensionat relaţiile cu ţările aliate, furioase să descopere că Washingtonul înregistra chiar şi convorbirile private ale liderilor lor. Snowden, acuzat de spionaj, a fost nevoit să părăsească Statele Unite, în prezent aflându-se pe teritoriul Rusiei, unde a obţinut azil. Acest regim expiră însă la sfârşitul lunii august, iar Snowden a transmis recent o cerere oficială de azil în Brazilia.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Omul care dă de pământ cu gândirea pozitivă

    Burkeman, jurnalist la The Guardian, autorul unei rubrici săptămânale “care îţi va schimba viaţa”, dă de pământ cu arhanghelii fericirii impuse prin “positive thinking” şi încearcă să explice, în “Antidotul”, de ce o abordare stoică, lipsită de pozitivismul impus, dar realistă şi raţională, poate genera fericire.

    În sprijinul afirmaţiilor sale Burkeman invocă filosofi antici greci, alături de filosofi moderni, psihologi, împăraţi romani, budişti, alpinişti, scriitori, umorişti, cineaşti, antreprenori, experţi în terorism sau mahalagii din Kenya – o lume întreagă şi colorată, pentru care drumul spre fericire se traduce prin eşec, pesimism, nesiguranţă sau insecuritate.  

    O bună bucată din carte este destinată zonei corporatiste şi modului în care angajaţii îşi definesc reuşitele şi îşi stabilesc obiective. Cultura optimismului forţat, crede Burkeman, stă, într-o oarecare măsură, printre cauzele actualei crizei financiare, pentru că brokerii de pe Wall Street au fost “setaţi” să creadă că “mie/nouă nu ni se poate întâmpla ceva, pentru că noi gândim pozitiv”.

    Sau exemplul “29” de la General Motors: compania traversa, în preajma anului 2000, o situaţie dificilă, pierzând clienţi şi profituri în favoarea competitorilor asiatici. Filosofia organizaţională, de tip pozitiv, a companiei a impus un obiectiv, iar obiectivul era “29”, adică procentul de cotă de piaţă pe care compania îşi propunea să îl câştige pentru a-şi redobândi poziţia dominantă. Au fost imprimate insigne cu “29”, iar valoarea apărea pe orice document al companiei şi era ţintă de creştere pentru oricine, de la ingineri la vânzători. Pentru “29” s-au investit sume uriaşe în strategii şi publicitate, în loc să fie folosiţi pentru cercetare şi îmbunătăţirea produselor. 29 a devenit un fetiş, care a început să alimenteze gândirea pe termen scurt, viziunea fără susţinere reală şi un întreg şir de eşecuri care au aruncat compania în faliment, în 2009.

    Oliver Burkeman este omul cu duşul rece, aşa că nu există încheiere mai bună a acestei cronici decât un citat din Shakespeare: “Nu există bine sau rău, doar gândurile noastre pot aşeza lucrurile în acest fel”. Hamlet zice, putem noi oare să-l contrazicem?

    Oliver Burkeman – “Antidotul”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

  • Marea Britanie a prezentat noua monedă de o liră sterlină, considerată cea mai sigură din lume

     Descrisă drept “un salt uriaş spre viitor”, noua monedă va fi introdusă în circulaţie începând din anul 2017, potrivit The Guardian.

    Trezoreria Marii Britanii estimează că 3% din cele 45 de milioane de monede de o liră aflate în circulaţie sunt contrafăcute.

    Noua monedă este de mărime similară cu cea veche şi este în formă de poligon cu 12 laturi, preluând designul vechiului bănuţ de trei pence, cu valoarea de 1/80 dintr-o liră sau 1/4 dintr-un şiling, aflat în circulaţie până în 1971, înainte de trecerea la sistemul zecimal de denominaţie. Bănuţul de trei pence a fost prima monedă bătută cu chipul Reginei Elisabeta a II-a.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro