BusinessMagazin

Tag: soare

  • Din ciclul “e bine de ştiut”: tarifele unui ucigaş plătit italian

    Este vorba de Giancarlo Orsini, de 48 de ani, care a “rezolvat” o serie de probleme pentru mafie în anii 2013 şi 2014. Astfel, investigatorii au aflat că a ologi pe cineva Orsini primea 3.500 de euro, iar o crimă costa 25.000 de euro. Orsini a mărturisit cinci atentate armate şi crime, relatează Telegraph, care preia Corriere della Sera.

    Modul de acţiune era relativ simplu: Orsini ajungea la locul faptei călare pe scuter şi purtând cască şi ochelari de soare, anunţa că este călăul şi trăgea. Pe Cinzia Pugliese, o cosmeticiană de 61 de ani, a împuşcat-o picioare, în salonul ei, pentru 3.500 de euro. Pe Frederico Di Meo, un dealer de cocaină de 37 de ani care a intrat în conflict cu o bandă de albanezi, l-a împuşcat, pentru 17.000 de euro, în piept şi în cap, în faţa unui supermarket.

    Pe Sesto Corvini, un cămătar care se ocupa şi de dezvoltări imobiliare, l-a împuşcat în maşină, undeva în suburbiile Romei. A primit pentru asta 25.000 de euro. Poliţa a precizat că l-a prins pe Orsini după ce un scuter furat şi folosit într-un jaf a fost identificat la locuinţa sa; tot acolo au mai fost găsiţi ochelarii de soare stropiţi cu sânge şi arma folosită în atacuri.

  • Ministrul Culturii stinge scandalul de la Operă: Kobborg acceptă postul de director artistic al Operei Naţionale

    Ministrul Culturii Vlad Alexandrescu şi-a exprimat sâmbătă aprecierea şi încrederea faţă de actuala conducere a Operei Naţionale Bucureşti reprezentată de directorul general interimar Vlad Conta, directorul adjunct Tiberiu Soare şi directorul artistic al Baletului ONB, Johan Kobborg.

    „Mă bucur să aflu ca Johan Kobborg a acceptat postul de director artistic al Baletului Operei Nationale din Bucuresti. Acum sunt sigur ca Opera are la conducere pe cei mai buni profesionisti. Vlad Conta, Tiberiu Soare, Johan Kobborg. Mult succes tuturor!”, a scris ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, pe pagina sa de Facebook.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Interviu cu Liviu Beriş, supravieţuitor al Holocaustului: „Încerc să-mi amintesc chipul fruntaşului care m-a salvat”

    În 1941, Liviu Beriş era un băieţandru. Avea 13 ani şi-şi aminteşte cum într-o zi de iulie, pe data de 5 mai exact, tatăl său a venit la el şi i-a zis: „Hai să-i întâmpinăm pe ai noştri, că am scăpat de deportarea în Siberia!”. Trupele române intraseră în Herţa, iar ei, evreii, trăgeau speranţa că vor fi salvaţi. S-au adunat mai mulţi, ei,10, şi vreo 20 de români. „Care sunt jidanii dintre voi? Să treacă la o parte!”, îi tună şi acum în urechi, după mai bine de 70 de ani, vocea căpitanului căruia îi lucea în soare casca metalică. „Descălţaţi-vă!”.
     
    Când şi-au ridicat privirile din pământ, armele erau îndreptate spre ei. Unul din grupul de români a început să-şi facă semnul crucii: „Ce faceţi, domnule căpitan? Aştia sunt oameni care au suferit alături de noi”. Şi au scăpat. „Dar ne-am lămurit cam ce soartă ne aşteaptă”, spune Liviu Beriş, astăzi preşedintele Asociaţiei Evreilor din România victime ale Holocaustului.
     
    În vara lui 1941, la 13 ani, Liviu Beriş a fost deportat, în urma ordinului lui Ion Antonescu, împreună cu familia sa din localitatea Herţa, care fusese ocupată de sovietici din iunie 1940 până în iunie 1941. După mai multe marşuri prin Basarabia care au durat câteva luni, în decembrie 1941 convoiul de evrei din care făcea parte a ajuns pe malul Nistrului şi, într-un final, a fost trimis cu familia sa în ghetoul de la Moghilev-Podolski la începutul anului 1942.
     
    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Artă sau linguşeală: “Milioane de ani vor trece, totul va fi distrus, dar portretul preşedintelui Rusiei o să strălucească în razele soarelui pentru totdeauna”

    Omul de ştiinţă şi artistul, Victor Petrik, a creat un pandantiv cu portretul preşedintelui Rusiei pentru a comemora ziua de naştere a lui Vladimir Putin.

    Experţii au fost impresionaţi de opera de artă, atât din punct de vedere artistic, cât şi din punct de vedere al tehnici folosite pentru a realiza portretul preşedintelui rus. Prin intermediul tehnologiei dezvoltate de Victor Petrick se pot produce imagini 3D pe diferite pietre preţioase.

    Portretul lui Putin a fost inscripţionat pe un safir albastru închis ce cântăreşte 611 de grame. Dimensiunile pietrei sunt: 100x90x44 mm.

    Aceasta nu este primul portret realizat de Petrick, el fiind faimos pentru colecţia sa care conţine peste 90 de portrete ale persoanelor faimoase contemporane sau din istorie. Portretele sale sunt realizate pe rubine, safire, topaze sau alte pietre preţioase.

    “Milioane de ani vor trece, totul va fi distrus, dar portretul preşedintelui Rusiei o să strălucească în razele soarelui pentru totdeauna”, a spus Viktor Petrik

    Vezi aici alte opere ale lui Victor Petrik
     

  • NASA a făcut public un VIDEO inedit la calitate HD cu erupţiile de la suprafaţa Soarelui

    NASA a realizat primele sale filme de o calitate ultra HD, iar rezultaul este spectaculos. Printre imaginile surprinse din spaţiu, se numără un film de 30 de minute, cu portretul Soarelui, care a fost montat din imaginile captate de către Observatorul Dinamicii Solare. 

    Observatorul Dinamicii Solare a fost lansat în anul 2010 si a fost special conceput pentru a examina Soarele, captând imagini din 10 lungimi de undă diferite, informează Eye Opening. 

     Fiecare lungime de undă captată de Observatorul Dinamicii Solare evidenţiază diferitele temperaturi ale materialului solar. În observarea acestor multiple tipuri de radiaţie, NASA poate urmări diferite faţete ale activităţii solare, precum erupţiile solare şi fluxurile de plasmă electrificată numite şi buclele coroanei.

    Punându-le pe toate împreună într-o rezoluţie de ultimă tehnologie 4K, NASA  a creat o imagine a Soarelui nemaivăzută de publicul larg până acum.

  • NASA a făcut public un VIDEO inedit la calitate HD cu erupţiile de la suprafaţa Soarelui

    NASA a realizat primele sale filme de o calitate ultra HD, iar rezultaul este spectaculos. Printre imaginile surprinse din spaţiu, se numără un film de 30 de minute, cu portretul Soarelui, care a fost montat din imaginile captate de către Observatorul Dinamicii Solare. 

    Observatorul Dinamicii Solare a fost lansat în anul 2010 si a fost special conceput pentru a examina Soarele, captând imagini din 10 lungimi de undă diferite, informează Eye Opening. 

     Fiecare lungime de undă captată de Observatorul Dinamicii Solare evidenţiază diferitele temperaturi ale materialului solar. În observarea acestor multiple tipuri de radiaţie, NASA poate urmări diferite faţete ale activităţii solare, precum erupţiile solare şi fluxurile de plasmă electrificată numite şi buclele coroanei.

    Punându-le pe toate împreună într-o rezoluţie de ultimă tehnologie 4K, NASA  a creat o imagine a Soarelui nemaivăzută de publicul larg până acum.

  • O fugă în sudul luminos al Spaniei

    Trei zile nu îţi ajung pentru a înţelege o regiune, dar trei zile folosite inteligent îţi pot spune suficient ca să vrei să revii spre aprofundare. Aceasta a fost logica din spatele scurtei călătorii în sudul Spaniei, destinaţia perfectă pentru un weekend cu soare, mâncare fantastică, vin bun şi arhitectură magnifică.

    Situaţia în Spania anului 1564 era cel putin instabilă; revolta maurilor contra regelui Filip al II-lea nu adusese decât victorii temporare; sângele umplea bisericile şi străzile deopotrivă, iar oamenilor li se cerea să îşi schimbe religia la fiecare câteva zile. Comunităţi întregi musulmane erau catolicizate de joi până miercuri şi-şi răzbunau apostazia vinerea.Şi invers, când norocul în luptă le surâdea credincioşilor catolici (pentru cei interesaţi de Reconquista, o abordare beletristică foarte interesantă oferă Ildefonso Falcones în „Cathedral of the Sea“ şi „The Hand of Fatima“).

    Deşi puternicul califat al Cordobei îşi încetase existenţa cu aproape şaptezeci de ani înainte, viaţa era în continuare marcată de comunitatea arabă, fapt ce a continuat până astăzi, chiar dacă într-o formă atenuată.
    Astăzi, influenţa ei se simte în şirurile de portocali ce străjuiesc străzile, în arhitectura clădirilor, curţile răcoroase ale palatelor şi în ochii spaniolilor umbriţi de gene dese şi negre.

    Oraşele Andaluziei miros a floare de portocal, iar palatele mudejar (stil arhitectural cu influenţe maure, caracteristic zonei în secolele XII-XVI) zâmbesc în soare. Peste tot străzile sunt străjuite de portocali, iar piaţetele au pavajul brăzdat geometric de mici canale prin care curge apa – încă o moştenire arabă, căci pe lângă funcţia estetică, grădinile, fântânile şi piscinele au avut mereu şi un rol de reglare a temperaturii, răcorind aerul celui mai călduros oraş spaniol.

    În Sevilla poezia pluteşte pe fiecare adiere de vânt, dar este nevoie de puţină istorie pentru a înţelege această regiune; în Andaluzia oraşele au un puternic aer oriental care în lipsa unui set minim de informaţii provoacă adesea confuzie, dar, interpretat în cheia corectă, se arată extrem de generos în poveşti.

    Unitate politico-administrativă autonomă, Andaluzia este situată în sudul peninsulei iberice, fiind singura regiune spaniolă care are deschidere atât la Mediterană, cât şi la Atlantic. Numele evocă perioada maură, Al-Andaluz fiind denumirea arabă, derivată la rândul ei din Vandaluzia, teritoriul vandalilor (neam scandinav împins de huni spre vest, stabilit ca regat în Peninsula Iberică şi rămas în istorie ca simbol al distrugerii barbare, după ce au prădat Roma în 455, conform Wikipedia).

    Regiunea este rezultatul unui mix de influenţe mai bogat de atât. Au mai trecut pe acolo fenicienii, grecii, romanii, vandalii, vizigoţii şi bizantinii, apoi maurii şi evreii sefarzi.Ultimele două seminţii au decis să şi rămână. Primii au făcut-o în 711 prin cucerirea Hispaniei de către generalul omeiad Tarik ibn Zyad, cel care a dat şi numele strâmtorii Gibraltar (din arabă, Jib-al-Tarik, muntele lui Tarik).
    Arabii au întemeiat califatul Cordobei şi au influenţat puternic cultura regiunii, rămânând până în 1492, când a căzut şi Granada, ultimul teritoriu aflat sub dominaţie maură. Perioada de peste 750 ani dintre cucerire şi recuperarea de către spanioli este cunoscută drept Reconquista. Anul 1492 a însemnat şi expulzarea evreilor, sosiţi în Spania pe la începutul mileniului II. Decretul din Alhambra semnat de Isabela de Castilia şi Ferdinand de Aragon cu privire la expulzare a fost revocat oficial în 1968 de către al doilea Consiliu de la Vatican, iar din 2014 descendenţii celor expulzaţi pot obţine cetăţenie spaniolă fără a îndeplini alte condiţii.

    Centrul vechi al Sevillei reflectă această moştenire multietnică şi unul dintre primele locuri care oferă lecţii de istorie, arhitectură şi culturăeste Reales Alcazares de Sevilla, palatul regal al oraşului. Palatul a fost iniţial fort maur şi este unul din cele mai bune exemple de arhitectură mudejar. Are o reţea de piscine nu prea adânci populate de peşti roşii, aşezate terasat în cascadă, numeroase livezi de lămâi şi alei străjuite de portocali cu fructe în pârg, iar construcţiile sunt impresionante nu prin mărime, ci prin bogăţia detaliului decorativ, cu pereţi plini cu plăci de azulejos – faianţă pictată manual cu superbe modele geometrice arabe.

    S-a scris istorie în acest palat, atât din cea reală, cât şi fictivă: disputele legate de comerţul cu nou descoperita Americă au fost rezolvate în sala numită Casa del contratacion, iar legenda spune că Lo patio de las doncelles, curtea interioară folosită de Ridley Scott ca spaţiu de curte a regelui Ierusalimului în producţia „Regatul cerului“, îşi datorează numele celor 100 de virgine cerute ca impozit de către califi.
    „Lawrence al Arabiei“ a fost filmat parţial aici, iar sezonul cinci din „Urzeala tronurilor“ a folosit palatul ca reşedinţă a familiei regale din Dorne (locul de baştină al carismaticului prinţ Oberyn Nymeros Martell, vă amintiţi?). Arhitectura palatului a suferit modificări în spirit renascentist, baroc şi în secolul XIX, regii spanioli aducându-şi pe rând aportul în ceea ce îi priveşte funcţionalitatea şi înfăţişarea.
    Un alt punct de interes este catedrala. La finalizarea ei, în secolul XVI, catedrala din Sevilla a detronat Hagia Sophia din poziţia de cea mai mare catedrală din lume. Este şi locul care adăposteşte rămăşiţele lui Columb (onoare disputată cu Hispaniola, capitala Republicii Dominicane, unde povestea spune că fiul Diego a adăpostit sicriul furat din Spania nerecunoscătoare).

    Nava centrală are 42 de metri, iar în interior, arhitecţii, pentru plata cărora clerul a renunţat un timp la jumătate din salariu, au folosit coloane ale unei moschei preexistente precum şi minaretul, o practică des întâlnită în Spania Reconquistei şi nu numai. Turnul catedralei, cunoscut ca La Giralda, are 105 metri şi este unul dintre simbolurile oraşului. Arhivele Generale ale Indiilor sunt situate chiar în laterala catedralei; mai sunt adăpostite acolo o cerere de angajare a lui Miguel de Cervantes, jurnalul lui Cristofor Columb, dar şi bula papală “Inter caetera” prin care Alexandru al VI-lea împărţea lumea între Spania şi Portugalia.

    Atât palatul regal, cât şi catedrala şi arhivele sunt monumente aleUNESCO, aceasta dacă mai era nevoie de un argument în plus în ceea ce le priveşte. O informaţie pe care o regăseşti frecvent în textele de prezentare a oraşului Sevilla este aceea că oraşul, parte din provincia romană Baetica, a dat Romei pe împăraţii Hadrian şi Traian. Alta menţionează cele patru opere muzicale localizate în oraş: „Nunta lui Figaro“ şi „Don Giovanni“ de Mozart, „Bărbierul din Sevilla“ de Giaccomo Puccini şi Carmen“ de Bizet. Pentru cel ce are doar două-trei zile pentru a-l cunoaşte, oraşul se concentrează în atracţiile turistice menţionate şi câteva restaurante de tapas şi nu numai.
    O experienţă aproape perfectă atât gastronomică dar şi oenologică se petrece la Az Zait, unde coada de viţel în sandviş de vafă oferăun moment memorabil, iar ospătarul este şi un somelier desăvârşit. Enslava este un alt loc cu mâncare bună, dar fără rezervare ajungi să stai pe trotuar cu un cocktail în mână şi cu ochii pe lista de aşteptare de pe perete. Nu-i rău nici aşa, însă.

    Şi dacă este ceva de luat acasă din Sevilla portocalilor în floare, acel lucru trebuie să fie vino naranja (vinul de portocale), obţinut prin macerarea cojii de portocală în vin dulce alb şi maturat prin metoda solera, cunoscută celor pasionaţi de vinul de Jerez şi care presupune maturarea prin amestecarea fracţionată a unor vinuri de vârste diferite.

    Text de Adriana Sohodoleanu

  • Un nou film de animaţie: Gardianul Lunii

    Într-un univers în care ziua şi noaptea se află sub atenta grijă a unor gardieni legendari, Mune, un mic spiriduş al nopţii, este ales să devină Gardianul Lunii, spre surprinderea tuturor. |n ciuda unei staturi deloc impunătoare şi a lipsei sale de experienţă în coordonarea unei echipe, simpaticul personaj trebuie să ghideze Luna în noapte şi să vegheze asupra Lumii Viselor. Când novicele şi inocentul Mune pierde Luna din greşeală, echilibrul planetei este în pericol, iar Soarele cade în mâinile lui Necross, lordul lumii subterane, şi întreaga planetă se scufundă în întuneric.

    Pentru a salva omenirea, Mune trebuie să facă echipă cu noul Gardian al Soarelui, egoistul Sohone şi cu Glim, o făptură agilă, dar plăpândă, din ceară. Distribuită de Freeman Entertainment, animaţia ”Mune: Gardianul Lunii„ ajunge din 11 septembrie la cinema în versiune 3D dublată sau subtitrată.

  • A apărut soluţia pentru persoanele care suferă de daltonism – VIDEO

    Arată ca o pereche de ochelari obişnuiţi, însă efectul este altul. EnChroma a creat ochelari speciali care ajută persoanele ce suferă de daltonism să perceapă corect culorile.

    Daltonismul este cauzat, de cele mai multe ori, de lipsa unuia sau mai multor tipuri de celule cu con. Iar asta îi face să distingă culorile unele de altele (mai ales roşul de verde). Majoritatea oamenilor este tricromată, adică au celule cu con ce “văd” pigmenţi roşi, verzi şi albaştri.

    Ochelari au fost creaţi cu intenţia de a fi folosiţi de către chirurgi pentru a-şi proteja ochii de laser, dar acum compania îî vinde pentru daltonişti.

    Sticla ochelarilor conţine un filtru care absoarbe lumina unde spectrele de culoare se suprapun, separând culorile. Rezultatul este o “amplificarea culorilor”, care îi permite unei persoane ce suferă de daltonism să distingă culorile mai clar.

    Produsul este un succes şi a fost testat de mulţi oameni care au văzut pentru prima oară nuanţele de culoare, verdele peluzei sau oranjul apusului de soare.

    Vezi cum reacţionează oamenii când vad pentru prima dată culorile cu adevarat. Clip realizat de Valspar realizat în parteneriat cu EnChroma.

  • Scenariu apocaliptic: ce s-ar întâmpla dacă soarele ar dispărea chiar acum

    Masa soarelui este de 333 de mii de ori mai mare decât masa pământului şi produce energie echivalentă a 100 de miliarde de bombe de hidrogen în fiecare secundă. Masa acesteia face ca soarele să fie forţa gravitaţională predominantă din sistemul nostru ce ţine planetele gravitând pe orbite eliptice în jurul său.
     
    În acelaşi timp, soarele este responsabil pentru lumină şi încălzirea planetelor. Astfel întrebarea: ce s-ar întâmpla daca soarele ar dispărea devine şi mai importantă, scrie Business Insider.
     
    Primul lucru care s-ar întâmpla ar fi dispariţia gravitaţiei şi luminii. Globul pământesc ar intra într-o noapte eternă, deşi oraşele ar fi încă iluminate atât timp cât există energie. O problemă gravă ar fi dispariţia fotosintezei, iar majoritatea plantelor ar muri în câteva zile. Şi mai important pentru omenire ar fi faptul că temperatura pământului ar scădea la 0 grade celsius într-o săptămână de la dispariţia soarelui, ca apoi la finalul primului an, temperatura să ajungă la -65 de grade celsius. Astfel apele ar îngheţa transformând planeta într-una de gheaţă, dar interiorul oceanelor ar rămâne lichid. Singurul refugiu al oamenilor ar fi aproape de energia geotermală din interiorul pământului. 
     
    Conform teoriei lui Einstein, gravitaţia nu este instantanee şi circulă la aceeşi viteză cu lumina. Asta însemnă că daca steaua ce ne încălzeşte planeta ar dispărea, oamenii de pe pământ ar afla abia la 8 minute după ce fapta s-a întâmplat deja. Dacă gravitaţia ar dispărea, planetele, pur şi simplu, ar zbura prin spaţiu. Pământul gravitează în jurul soarelui cu o viteză de 67.000 de mile pe oră. Odată cu dispariţia soarelui, atracţia gravitaţională a acestuia nu ar mai exista, însă pământul s-ar deplasa cu aceeaşi viteză. Astfel, dacă planeta nu s-ar ciocni cu asteroizi, comete sau alte planete din sistemul solar, pământul ar traversa, până la cea mai apropiată stea asemănătoare soarelui, Alpha Centauri, 4,3 ani lumină în aproximativ 43.000 de ani.
     
    Chiar dacă oamenii nu ar rezista mult în aceste condiţii, viaţa pe pământ ar continua. Organismele care trăiesc pe fundul oceanului ar supravieţui deoarece nu au nevoie de lumina soarelui; acestea îşi procură hrana şi căldura din căldura geotermală.
     
    Călătoria pământului prin spaţiu ar fi una imprevizibilă deoarece oricând planeta ar putea fi atrasă în câmpul gravitaţional al unei stele sau al unei găurii negre.