BusinessMagazin

Tag: revenire

  • Cum a ajuns un produs făcut într-o mică fabrică din Berceni să fie prezent în barurile şi terasele din toate oraşele mari ale României

    Acum că terasele şi-au redeschis braţele virtuale şi că revenirea la viaţă a adus cu sine un trend de susţinere a micilor – sau marilor – producători locali de… orice, am adunat câteva dintre poveştile brandurilor autohtone de bere. La fel ca licoarea, începuturile în business au avut şi ele câte o tentă amăruie, că nimic nu e doar lapte şi miere în afaceri. Dar au rezistat tulburărilor, iar azi le regăsim în meniuri, pregătite să ni se aşeze pe masă.

    Cristian Dorobănţescu s-a asociat cu alţi trei prieteni – Dan Stratulat, Bogdan  Sturza şi Alexandru Platon – în urmă cu mai bine de patru ani pentru a pune împreună bazele Perfektum, un brand de bere artizanală, produsă într-o mică fabrică din Berceni. Au fost nişte novici pe această piaţă care a cunoscut o dezvoltare fulminantă şi, povestea Cristian Dorobănţescu la emisiunea online ZF Afaceri de la zero, au mers pe o cale nebătătorită.

    Au recuperat echipamente de la fabrici de lapte, au făcut altele de la zero, au tăiat, au sudat, au legat şi în final a rezultat fabrica.Atelierul se află într-un spaţiu închiriat de pe o fostă platformă industrială din zona de sud a Capitalei, iar prima şarjă de bere a numărat 800 de sticle care au ajuns în câteva baruri din Bucureşti.„Fără tone de entuziasm şi pasiune, nopţi nedormite şi suportul familiilor, cred că nu reuşeam să scoatem nici prima sticlă până acum”, spune Cristian Dorobănţescu.

    Berea Perfektum se găseşte în baruri, restaurante, magazine, locuri specializate în bere artizanală (craft), în Bucureşti, dar şi în restul ţării, în oraşe ca Sibiu, Iaşi, Cluj-Napoca, Arad, Timişoara, Braşov, Constanţa sau Sfântu Gheorghe.
    În primele săptămâni de pandemie, când barurile şi restaurantele tocmai se închiseseră, Cristian Dorobănţescu spunea că se simte din nou ca la început, când tocmai punea bazele afacerii. Începuse să anunţe că livrează acasă, să-şi abordeze cunoscuţii, să sară în sus de bucurie la vederea comenzilor online.
    Treptat, businessul a reuşit să supravieţuiască şi chiar s-a diversificat cu noi sortimente, precum cel cu gust de ciocolată caldă şi cafea proaspăt prăjită. Mai mult ca Perfekt(um)!

    Bereta timişoreană
    Tot un pionier a fost şi Adrian Biebel, cu a sa marcă Bereta, născută la Timişoara. Primele experimente le-a făcut într-un garaj, în 2013, iar trei ani mai târziu a creat această microberărie cu aromă de ambiţie şi perseverenţă.
    Materia primă pentru berea Bereta vine parţial din România şi parţial din Uniunea Europeană, iar produsele ajung în marile oraşe din ţară, ca Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Sibiu, Braşov, Constanţa, Oradea şi Arad.
    „Peste trei-cinci ani, vedem businessul internaţional”, spunea Adrian Biebel în vara anului trecut.
    Cu o capacitate de circa 5.000 de litri de bere pe lună, antreprenorul ţinteşte dublarea, un plan ambiţios, ţinând cont că primele sale teste au fost făcute într-o oală de 8 litri, pe aragazul de acasă. Trecerea la echipamentul din garaj a fost un pas înainte.

    Treptat însă, antreprenorul a crescut împreună cu alte fabrici mici şi a pus şi el umărul la educarea consumatorilor, care au învăţat că berile artizanale pot să ajungă pe picior de egalitate cu marile branduri internaţionale, ba chiar, uneori, să le depăşească.

    Cei care îşi văd de propria Capră
    În celălalt colţ de ţară, la Iaşi, o altă poveste cu gust de malţ s-a născut sub numele Capra Noastră. De ce astfel? „Deoarece clientul Caprei ştie să aprecieze la o bere calitatea gustului şi diversitatea sortimentelor, are haz şi nu trage cu ochiul la capra vecinului, ci îşi vede de Capra lui. Aşa credem.” O spun fondatorii brandului, iar noi nu avem decât să-i credem.
    În urmă cu aproape cinci ani, Ionel Păsărică, de profesie inginer, împreună cu alţi trei asociaţi aduceau în peisajul berii artizanale locale brandul Capra Noastră, a cărui producţie are loc într-o microberărie din Iaşi.
    „Toată povestea a început în octombrie 2016, când în România existau numai 12 microberării artizanale şi în Iaşi niciuna. Ideea acestei afaceri a apărut fără prea multă planificare, dintr-un calcul simplu şi sincer. Cred că argumentele care m-au convins au fost gustul fascinant al berilor din ţările prin care am călătorit, necesitatea de a avea un astfel de proiect şi în oraş, atracţia pentru un domeniu în care jucătorii sunt prieteni care învaţă unii de la alţii şi din curajul de a risca”, spunea Ionel Păsărică, unul dintre fondatorii brandului de bere artizanală, pentru Afaceri de la zero. El a lucrat în domeniul ingineriei până în 2016, când a început să se dedice integral businessului cu bere.
    De la idee la producţia efectivă au trecut aproximativ nouă luni. Reţetele, degustările şi testele de piaţă au fost începute în Belgia, alături de un maestru berar, şi au fost finalizate în Iaşi. Capra Noastră a pornit, de fapt, ca o afacere de familie în 2016, iar atunci când mica fabrică a luat contur, trei asociaţi au decis să se alăture afacerii, astfel că businessul s-a transformat în unul de familie şi prieteni.
    Berea Capra Noastră a depăşit graniţele României, ajungând şi în Belgia, Italia, Franţa, Japonia. Exporturile aduc între 20% şi 30% din businessul anual.

    Ca varza, doar că bere
    În inima Transilvaniei, o altă bere trudită artizanal prinde viaţă, sub numele Bere à la Cluj. O produce Ferencz Vigh, cel care a descoperit, în 2016, gustul aromei artizanale şi de atunci nu a mai putut să renunţe la el. Un an mai târziu, începea să producă el însuşi, alături de alţi doi prieteni, semn că berea rămâne un liant incontestabil pentru prietenii şi idei de afaceri.
    Prima serie de beri artizanale gândită de cei trei antreprenori a fost produsă într-o fabrică din Ungaria, în iunie 2017. La începutul anului 2018, producţia a fost mutată în propria unitate din Cluj-Napoca, de unde pot ieşi lunar 3.800 de litri de bere.
    Bere à la Cluj are o gamă principală de produse ce constă în stiluri tradiţionale, englezeşti, iar tema brandului reinterpretează anumite elemente cosmice, numele berilor fiind inspirate de cosmos. Spre exemplu, în portofoliul companiei se găsesc beri precum Phaza Lunii, Cosmo Băut sau Pitica Roşie.
    Anul trecut, Bere à la Cluj a ajuns şi la Electric Castle, unde stocurile s-au epuizat în trei zile.

    Gypsy brewing temporar
    Înapoi în Bucureşti, peisajul berii artizanale prinde contur şi cu Anagram, un brand al familiei formate din Raluca şi Paul Baran-Candrea. Ei au vândut prima bere artizanală Anagram în mai 2018. Evident, ideea a venit la o bere împărtăşită cu prietenii. Au investit mii de ore, spun ei, dar şi mii de euro pentru a ajunge să aibă acum în mână sticlele cu berea proprie, pe care au pus brandul Anagram, sinteza poveştilor lor individuale, dar şi împreună.
    „Mai întâi, a trebuit să învăţăm să facem bere. Paul a făcut cursuri de specialitate şi a început să experimenteze reţete acasă, în bucătărie. Pentru că ne-a plăcut rezultatul încercărilor sale, împreună cu prietenii i-am cumpărat de ziua lui un Grainfather, o miniberărie de 30 de litri”, povesteşte Raluca Baran-Candrea.
    Aşa a început Paul să producă bere constant, câte o şarjă la fiecare două săptămâni. A creat reţete proprii, pe care le-a ajustat până când a ajuns la gustul, culoarea, textura şi concentraţia de alcool dorite. Apoi totul s-a transformat în afacere.
    Iniţial au vrut să deschidă o berărie în centrul Capitalei, în zona pieţei Lahovary, dar au aflat că acolo nu ar fi obţinut avizele necesare pentru producţie. Aşa că s-au reorientat către un spaţiu de pe o platformă industrială din zona Crângaşi din Bucureşti. Între timp, până când spaţiul a fost gata, producţia a avut loc cu echipamentele unei alte berării artizanale, Three Happy Brewers. În această vară, fabrica Anagram a fost gata, după cum anunţau cei doi fondatori pe pagina de Facebook a brandului.
    „După doi ani de gypsy brewing, începem să producem la noi acasă!”, au scris ei.
    Printre localurile care au astăzi Anagram în portofoliu se regăsesc The Artist, Simbio, Mercato Comunale, baruri specializate în bere craft precum Fabrica de Bere Bună sau The Beers, magazine ca Pain Plaisir şi Nasul Roşu, cafenelele Fellow One şi Artichoke, dar şi alte localuri similare.

    O piaţă spumoasă

    Berea artizanală, o categorie care a câştigat în ultimii doi-trei ani tot mai mulţi consumatori, creşte şi din perspectiva numărului de firme care realizează această licoare cu spumă, chiar şi în condiţiile în care piaţa berii per ansamblu nu evoluează spectaculos. Astfel, în 2018 erau active în jur de 40 de microberării. Acestea au realizat afaceri de peste 15 milioane de lei (în jur de 3 mil. euro), arată o analiză ZF pe baza datelor de pe listafirme.ro.
    Piaţa de 7 miliarde de lei a berii are potenţialul de a se transforma într-un brand de ţară şi de a deveni unul dintre motivele pentru care turiştii străini să viziteze România.

    Materia primă pentru berea Bereta vine parţial din România şi parţial din Uniunea Europeană.

    Berea Perfektum, creată de Cristian Dorobănţescu (foto) şi alţi trei asociaţi, se găseşte în baruri, restaurante, magazine, locuri specializate în bere artizanală (craft), în Bucureşti, dar şi în restul ţării, în oraşe ca Sibiu, Iaşi, Cluj-Napoca, Arad, Timişoara, Braşov, Constanţa sau Sfântu Gheorghe.

    Capra Noastră a pornit, de fapt, ca o afacere de familie în 2016, iar atunci când mica fabrică a luat contur, trei asociaţi au decis să se alăture afacerii, astfel că businessul s-a transformat într-unul de familie şi prieteni.

    Bere’a la Cluj are o gamă principală de produse ce constă în stiluri tradiţionale, englezeşti, iar tema brandului reinterpretează anumite elemente cosmice, numele berilor fiind inspirate de cosmos.

     

    În această vară, fabrica Anagram a fost gata, după cum anunţau cei doi fondatori pe pagina de Facebook a brandului.

  • Tânăra care după ce a fost şefă de promoţie la o şcoală celebră din Londra şi a lucrat la Bruxelles şi Paris, a decis să revină în ţara natală: „Văd foarte multe schimbări pozitive în România”

    Andreea Petrişor este astăzi managing director al platformei de livrări foodpanda România, poziţie pe care o ocupă din ianuarie 2019, momentul în care s-a şi întors în ţară. Cea mai mare parte a carierei ea şi-a petrecut-o în domeniul consultanţei, fiind project manager pentru compania Roland Berger la Bucureşti, Bruxelles şi Paris. În momentul în care a luat decizia să revină se afla în capitala Europei, la Bruxelles, unde coordona proiecte locale şi internaţionale.

    „La sfârşitul lunii ianuarie 2019 am preluat managementul local al grupului Delivery Hero SE, una dintre cele mai mari platforme de comenzi şi livrări de mâncare la nivel global, prezentă în România prin operaţiunile foodpanda.” Aşa îşi începe Andreea Petrişor povestea. Acum, din poziţia pe care o deţine, ea coordonează peste 150 de persoane care lucrează în toate zonele operaţionale ale foodpanda: vânzări, logistică, suport clienţi, dezvoltare tech, marketing şi alte funcţii de suport.

    „Principalele mele obiective sunt în continuare legate de extinderea operaţiunilor în toate oraşele mari din ţară, creşterea calităţii operaţionale a platformei, cât şi crearea unei organizaţii puternice bazate pe procese bine definite, astfel încât foodpanda să se dezvolte constructiv şi să se reinventeze constant pentru a îşi consolida poziţia de lider pe piaţa autohtonă.” În ultimele luni platforma a listat peste 1.000 restaurante noi la nivel naţional, ajungând la un total de 3.000 de localuri partenere. Foodpanda are operaţiuni de livrare în aproape 30 de oraşe din ţară.

    „Am luat o decizie (aceea de a se întoarce în ţară – n.red.) în baza unor argumente bine definite care mă bucur că mi s-au confirmat. În primul rând, văd foarte multe schimbări pozitive în România, atât din punctul de vedere al dezvoltării din zona de business, cât mai ales social prin implicarea din ce în ce mai activă a comunităţii.”

    Totodată, afirmă că îi place foarte mult activitatea pe care o are şi ceea ce reuşeşte să construiască în fiecare zi în business.

    „Am reuşit să atrag persoane talentate în echipa mea, inclusiv alţi colegi pe care i-am convins să se întoarcă în ţară sau pe care i-am oprit din a se reloca.”

    Pentru Andreea Petrişor experienţa Roland Berger nu a fost primul contact cu străinătatea. Absolventă a unui MBA în cadrul INSEAD în 2015, ea a absolvit în 2010, ca şefă de promoţie, European Business School din Londra. De asemenea, a studiat la Universitatea Paris Dauphine, dar şi la Universitatea Torcuato Di Tella din Buenos Aires.  

    Şi, după ce a străbătut lumea în lung şi în lat, după ce a avut contact cu diferite culturi şi lumi, executivul spune că din punctul său de vedere România este o ţară cu foarte mult potenţial.

    „Acest lucru ne oferă mie şi generaţiei mele oportunitatea de a aduce un plus de valoare şi de a pune umărul la o creştere sănătoasă pe termen lung a mediului de afaceri local.” De altfel, la decizia întoarcerii sale acasă a contribuit şi faptul că îşi doreşte, după cum spune chiar ea, să pună o cărămidă la construcţia ţării, care deja are un ritm de creştere alert – deşi întrerupt de pandemie. „Iar acest lucru cu siguranţă se va reflecta şi în dezvoltarea mea profesională şi în parcursul carierei mele. Gândirea pozitivă de tip «se poate» şi gradul ridicat de implicare pe care le am în fiecare activitate pe care o întreprind mă vor ajuta într-un context de business în care etapele de dezvoltare se succed într-un ritm extrem de dinamic.” Nu în ultimul rând, contextul emoţional legat de apropierea de familie îi oferă energia şi încrederea de care are nevoie pentru a face faţă provocărilor aduse de acest job.

    „Ca să pot avea o contribuţie solidă, am vrut mai întâi să îmi formez o educaţie multiculturală, prin expunere activă la mai multe exemple de economii şi culturi.” Astfel, prin mai multe sisteme de referinţă, ea are instrumentele necesare prin care să îşi poată construi propriul sistem de criterii de business pe care să le poată aplica şi să participe în acest fel la definirea mediului de afaceri local.

    „Cred că principala lecţie pe care am învăţat-o în întreaga mea experienţă internaţională, atât cea dedicată studiilor, cât şi de-a lungul carieriei, a fost aceea de a fi dispus să ai curaj şi să fii deschis să ai o abordare alternativă.” Totodată, astfel şi-a dezvoltat flexibilitatea de a se adapta cu uşurinţă la diverse medii şi culturi.

    A locuit şi a reuşit să se integreze în şapte ţări, în metropole diferite ca background cultural, printre care Londra, Paris, Singapore, Bruxelles sau Buenos Aires.

    „Acest lucru m-a ajutat să-mi dezvolt abilitatea de a aprecia diversitatea culturală, să fiu deschisă să înţeleg şi să accept perspective diferite, pentru a putea vedea imaginea de ansamblu şi să extrag ce este mai bun din interacţiunile cu oameni veniţi din culturi diferite.”

    Momentan, cel mai dor îi este de contextul internaţional şi de diversitatea la care a fost expusă în tot acest timp, dar observă că şi mediul de business local se transformă, devenind din ce în ce mai agil şi inovator.

    „Consider că avem o mentalitate bazată pe o abordare din ce în ce mai antreprenorială, dar există şi mecanisme de suport, ceea ce ne ajută foarte mult.”

    Povestea Andreei Petrişor a apărut în articolul de copertă „Operaţiunea Repatrierea. Managerii români de top se întorc acasă”

  • Leonardo Badea, viceguvernator BNR: Ipoteza unei reveniri economice începând din trimestrul trei al anului 2020 pare a se confirma

    Datele statistice recente care sunt publice par a confirma ipoteza localizării efectelor economice a crizei pandemice în trimestrul 2 din 2020. Deşi evoluţia se află în strânsă legătură cu cea medicală, ipoteza unei reveniri economice începând din trimestrul trei al anului 2020 pare a se confirma, susţine Leonardo Badea, viceguvernatorul BNR.

    „Ulterior declinului semnificativ al PIB-ului real, care s-a înregistrat în trimestrul doi din 2020, este preconizat, cel puţin din punctul meu de vedere, să înregistreze o rată trimestrială pozitivă. Trebuie văzut că avem în acest moment o natură temporară a şocului pandemic, iar contracţia activităţii economice din anul curent se va reflecta preponderent în evoluţia componentei ciclice cu un impact mai moderat asupra dinamicii PIB-ului potenţial. Eu anticipez intrarea deviaţiei PIB-ul în teritoriu negativ în T2/2020 cu întârziere de un trimestru faţă de partenerii externi, pe seama contracţiei atât a cererii interne, cât şi a cererii externe. Se remarcă impulsul de atenuare a scăderii activitatii economice imprimat de configuraţia contraciclică a politicii monetare şi fiscale”, a declarat viceguvernatorul BNR la videoconferinţa ZF Bankers Summit ’20.

  • Şeful gigantului farmaceutic Johnson & Johnson nu e prea optimist: Dezvoltarea unui vaccin pentru coronavirus reprezintă doar „o parte din puzzle”

    Chiar dacă gigantul farmaceutic american Johnson & Johnson plănuieşte să producă miliarde de doze de vaccin anticoronavirus până la sfârşitul lui 2021, CEO-ul Alex Gorsky a declarat că nu ar fi suficient ca societatea va reveni la normalitate, potrivit Fortune.

    „Există un mit care spune că din momentul în care vom avea un vaccin, viaţa îşi va reveni la normal – că putem să batem palma şi să revenim la vechile obiceiuri. Nu cred că va fi cazul”, a spus CEO-ul.

    Gorsky a declarat că, cel mai probabil, vom avea mai mulţi candidaţi la vaccin la începutul lui 2021, însă sistemele de distribuţie trebuie puse din timp la punct şi oamenii trebuie să fie informaţi corespunzător. În mod normal, un astfel de vaccin este dezvoltat într-o perioadă de 5 până la 7 ani.

    „Lumea nu a mai încercat niciodată ceva atât de important şi complex. De aceea cred că vaccinul, care are un rol crucial în oprirea pandemiei, reprezintă doar o parte din puzzle”. Purtarea măştilor în anumite situaţii, protocoalele sistemelor spitaliceşti, igiena şi distanţarea socială vor fi în continuare necesare.

    „Vom avea nevoie de o combinaţie a tuturor acestor factori pentru a sfârşi o dată şi pentru totdeauna cu virusul.”

    Fondată în 1886, Johnson & Johnson are în prezent o capitalicare de aproximativ 377 de miliarde de dolari.

  • Ca să închizi o afacere care nu merge şi unde pierzi mulţi bani îţi trebuie un curaj mult mai mare

    În criza anterioară, de acum un deceniu, mulţi antreprenori români nu au avut curajul să spună stop, să iasă la timp din businessul lor,
    marcându-şi pierderea, au aşteptat să se întâmple ceva, să-şi revină economia, clienţii, băncile să le dea credite în continuare, dar în schimb pierderile s-au mărit, au venit şi cu datorii în spate, ceea ce a pus businessul într-o situaţie fără ieşire.
    În România încă persistă în business stigmatul eşecului şi niciun antreprenor nu vrea să-şi treacă în CV închiderea unui business.
    Chiar dacă insolvenţa a ajuns ceva comun, închiderea unui business doare.
    După ce o afacere se prăbuşeşte de tot, toată lumea – consultanţi, avocaţi, bancheri, furnizori, creditori – ştiu ce era mai bine de făcut, ştiu când antreprenorul ar fi trebuit să-şi închidă businessul.
    În realitate nimeni nu ştie. Indicatorii economici sunt un reper, dar sunt post-mortem.
    Un antreprenor nu are curajul să-şi închidă afacerea când dă prima dată de greu, chiar dacă trăieşte zilnic sub ameninţarea lipsei de lichidităţi, cu creditori în antecameră, cu salariile şi taxele la stat neplătite. Astfel de situaţii fac parte din viaţă.
    Lumea este plină de exemple
    în care un antreprenor era la un pas de faliment, dar apoi şi-a revenit. Chiar Daniel Dines de la UiPath, companie care acum se îndreaptă spre o valoare de 10 miliarde de dolari, spune că în 2014 era la o lună şi jumătate de faliment, nu mai avea deloc bani, era la un pas să închidă totul.
    Până să creeze Uber, Travis Kalanick a avut numai eşecuri. Şi nici Uber nu este vreun succes financiar sau bursier, aşa cum este un succes operaţional şi de marketing.
    Pentru că este precum un copil pe care l-a creat, l-a crescut, i-a dat să mănânce, l-a dus la şcoală, un antreprenor nu va renunţa atât de uşor la afacerea lui dacă trebuie să o închidă. Va dormi cu pierderile lângă el până în ultimul moment pentru că este mult mai greu să închizi un business decât să-ţi limitezi pierderea.
    Businessul din România este plin de astfel de exemple.
    Poate ar trebui ca, în
    paralel cu romanele de succes în afaceri, antreprenorii să vorbească liber despre eşecuri, despre curajul de a închide un business, când
    poţi şi trebuie să faci acest lucru, care sunt semnele la care trebuie să te uiţi.
    Mai ales mediul de business din România are nevoie de astfel de exemple pentru că suntem la începutul unei noi crize şi cu cât antreprenorii îşi vor limita mai mult pierderile, cu atât vor reuşi mai repede să-şi revină.
    În criza anterioară peste 120.000 de firme au intrat în insolvenţă şi în faliment, lăsând în urmă active de peste 10 miliarde de euro.
    Este uşor să spui unui antreprenor că trebuie să se reinventeze, când el crede că modelul de succes pe care l-a avut îl va ajuta să supravieţuiască în continuare. Plus că nu toată lumea are capacitatea să se reinventeze, nu mai sunt bani, nu mai sunt oameni, nu mai există energie să o iei de la capăt.
    Cu toţii vom trece prin această criză, pierderile vor fi mai mari sau mai mici şi vom vedea cine a supravieţuit.
    Dar întotdeauna mai întâi trebuie să ai curajul de a începe un business, pentru că dacă nu-l ai, nu vei avea curajul să-l închizi atunci când lucrurile nu merg. 

  • Noul „normal” post-pandemie: Când vom putea reveni la fostele obiceiuri şi când îşi vor reveni statele din Uniunea Europeană dintr-o criză fără precedent

    Economia zonei euro va începe din nou să crească în al treilea trimestru chiar dacă cererea slabă şi numărul de şomeri vor continua să îngreuneze recuperarea, relatează Bloomberg.

    Ritmul trimestrial al contracţiei economice a ajuns la 0,2% în luna iunie, activitatea sectorului privat atingând cel mai înalt nivel din ultimele patru luni, potrivit indicelui IHS Markit. În timp ce cererea a continuat să scadă, companiile au câştigat încredere pe măsură ce restricţiile de circulaţie au fost ridicate.

    „Îmbunătăţirea moralului din cadrul business-urilor ne spune că PIB-ul regiunii va înregistra rezultate pozitive în al treilea trimestru al anului”, spune Chris Williamson, membru în cadrul IHS Markit.

    Autorităţile europene au declarat că este puţin probabil ca economia să îşi menţină actualul ritm de recuperare. Christine Lagarde, preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE), a avertizat săptămâna această că cea mai mare provocare pentru zona euro se află în continuare pe linia orizontului. Principalul economist al BCE a descris următoarele luni drept „doi paşi înainte şi unul înapoi”.

    „În timp ce încrederea în viitor a crescut, nu a reuşit să revină la nivelurile înregistrate la începutul anului, ceea ce reflectă faptul că multe business-uri sunt departe de a reveni la normalitate”, a declarat Williamson.

    În iunie, Indicele de Achiziţionare al Managerilor (PMI) pentru producţie şi servicii a crescut până la 48,5. Franţa a fost singura ţară care a reuşit să depăşească pragul de 50, care separă contracţia de expansiune.

     

  • Recomandare de film: Miliardele şi dramele aduse de acestea

    Lansată în 2016, producţia HBO Billions a revenit cu cel de-al cincilea sezon în luna mai a acestui an. Serialul este o dramă (deşi pe alocuri putem spune că este şi o comedie a locurilor de muncă), axată pe lupta dintre miliardarul Bobby „Axe” Axelrod (Lewis), un titan al fondurilor de hedging, şi unul dintre cei mai buni procurori din New York – Chuck Rhoades (Paul  Giamatti). După o alianţă neaşteptată între cele două personaje principale în cel de-al patrulea sezon, cei doi se întorc la lupta psihologică în cea mai recentă serie.
    Noile episoade readuc în scenă intrigile din lumea politicii şi a finanţelor din New York (fiindcă, indiferent de geografie, cele două par să fie inseparabile). Iar dacă primele sezoane s-au concentrat pe ura dintre personaje şi pe setea lor pentru putere, acum ele se confruntă şi cu consecinţe ale acţiunilor lor iniţiale.
    Sezonul se deschide cu o nuntă tensionată, unde Chuck şi soţia sa, Wendy, asistă la unirea tatălui lui Chuck cu o fostă amantă.
    Într-un alt tablou, Axe încearcă o călătorie spirituală – un road trip cu motocicleta. Dramele personale sunt doar consecinţele adevăratului conflict al filmului.
    Axe îl aduce de partea sa pe fostul angajat transformat în rival Taylor Mason (Asia Kate Dillon).
    Geniul în matematică Taylor Mason este forţat de fapt să revină în firma lui Axe după ce eşuează în încercarea de a-şi lansa o companie rivală. Situaţia este bizară, în contextul în care Axe (cu ajutorul lui Rhoades) este cel care a sabotat planurile lui Mason.
    La finalul sezonului anterior, Rhoades a realizat că tot ce este greşit în viaţa sa a fost cauzat de conflictul cu Axe, astfel că acum pare să fie mai hotărât ca niciodată să ia atitudine în direcţia eliminării acestuia. Noul jucător din acest joc de putere este Michael Prince (Corey Stoll), care este adus în scenă în „armura filamtropiei”. Este un oponent pe măsura averii, prestigiului şi ferocităţii de business a lui Axe. În plus, el vine cu imaginea imaculată a liderului ghidat de dorinţa de a face fapte bune.
    După cum remarcă Axe la prima întâlnire cu Prince, „Oamenii ca noi trebuie să îi distrugă pe oamenii ca el”, iar asta îl ghidează pe parcursul următoarelor episoade.
    Serialul aduce şi noi teme – după cele patru sezoane în care s-a concentrat pe răzbunare, acum seria se concentrează pe demolarea acestui comportament distructiv. Lupta pentru putere este evidenţiată astfel şi de unele teme secundare – spre exemplu, în unul dintre episoade este evidenţiată relaţia dintre taţi şi copii – dorinţa de putere a lui Axe rezidă în copilărie, ca urmare a abuzurilor şi abandonării de către tatăl său, când avea 12 ani.
    Unde va înclina balanţa în această serie vom afla abia mai târziu, în contextul în care noul sezon va fi împărţit în două părţi din cauza unei opriri a producţiei cauzate de coronavirus, potrivit informaţiilor din presa internaţională.

    Billions
    Lansare: 17 ianuarie 2016
    Gen: Dramă
    Producători: Brian Koppelman, David Levien, Andrew Ross Sorkin
    Actori: Paul Giamatti, Damian Lewis, Maggie Siff, Malin Akerman, Toby Leonard Moore
    Durata unui episod: 54-60 de minute
    Distribuţie: HBO

  • Opinia specialistului. Digitalizarea joacă un rol important în revenirea economică, construind, în acelaşi timp, o societate mai rezilientă şi mai incluzivă

    Izbucnirea pandemiei COVID a ridicat numeroase provocări pentru familii, business-uri, autorităţi şi societate în general.

    La Vodafone România am acţionat rapid pentru a ne asigura că propria noastră afacere continuă să funcţioneze cu forţă maximă în condiţiile excepţionale, fiind în acelaşi timp în măsură să ne sprijinim pe deplin clienţii şi societatea în ansamblul său.

    Cu lumea sub presiune şi incertitudinile constante din jurul nostru, a trebuit cu adevărat să acţionăm rapid, să acţionăm inteligent, ţinând cont totodată de prioritatea noastră: protecţia angajaţilor, a partenerilor şi a clienţilor noştri. Ca măsură imediată, am mutat peste 80% din angajaţii noştri în modul de lucru de acasă şi am luat toate măsurile necesare pentru a proteja sănătatea şi siguranţa echipelor noastre din teren (reţea şi operaţiuni), precum şi a angajaţilor noştri din magazine.

    Cu siguranţă, în astfel de timpuri fără precedent, comunicaţiile fixe şi mobile au devenit infrastructuri vitale, sprijinind tot ceea ce am avut nevoie să facem. A devenit foarte clar că misiunea noastră, mai mult ca oricând, este să menţinem conectaţi toţi clienţii noştri şi să le asigurăm toate serviciile de comunicaţii electronice de care au nevoie pentru a lucra, a învăţa, a rămâne conectaţi la familie şi prieteni, a avea acces la servicii medicale şi de urgenţă. În câteva zile doar, am ajustat multe dintre fluxurile şi procesele noastre şi am implementat iniţiative, care în circumstanţe normale ar fi luat probabil săptămâni sau luni.

    Odată cu creşterea traficului atât în ​​reţeaua mobilă, cât şi în cea fixă, am accelerat investiţiile într-o serie de zone pentru a extinde capacitatea reţelei, astfel încât să răspundem cererii în creştere. Inginerii noştri au lucrat intens pentru a menţine cea mai bună calitate a reţelei noastre şi pentru a creşte capacitatea, astfel încât comunicaţiile care susţin misiunile esenţiale şi alte servicii vitale în această perioadă, cum ar fi accesul la sănătate şi educaţie, sau capacitatea oamenilor de a lucra de acasă să nu fie afectate.

    Pentru clienţii noştri, atât companii, cât şi clienţi rezidenţiali, ne-am concentrat să le aducem oferte relevante, care să le ofere un real beneficiu, aplicând în acelaşi timp o abordare proactivă în sprijinirea acestora în funcţie de fiecare caz punctual. Am depus toate eforturile pentru a sprijini autorităţile, departamentele guvernamentale şi instituţiile de sănătate, asigurând serviciile de comunicaţii de care au avut nevoie. Fundaţia Vodafone România s-a implicat imediat în sprijinirea iniţiativelor prioritare din zona de sănătate şi educaţie online.

    Donaţiile în bani şi servicii pe care le-am acordat în prima fază a crizei, atât prin iniţiativele Vodafone România, cât şi ale Fundaţiei Vodafone România, se ridică la aproximativ 1 milion de euro şi depăşesc 100 milioane de euro în Europa şi Africa la nivelul grupului Vodafone.

    Pentru noi, acesta este doar începutul. Pe măsură ce începem să  reconstruim societatea, realizăm că doar împreună putem face acest efort şi că va fi necesară o implicare mult mai mare din partea tuturor. Lăsăm în urmă săptămâni şi luni dificile şi cu toţii sperăm că cea mai grea perioadă a pandemiei a trecut. Cu toate acestea, avem în faţă provocări semnificative, pe care prognozele economice vin doar să le confirme. Comisia Europeană anticipează că economia UE va fi lovită în acest an de cea mai profundă recesiune economică din istoria sa. Se estimează că PIB-ul României va scădea cu 6% în 2020, în timp ce rata şomajului va ajunge la 6,5%.

    În acelaşi timp, criza COVID a expus vulnerabilităţi în societate, mediul de afaceri şi servicii publice pe care nu le putem ignora. Este esenţial ca planurile de revenire economică să aibă ca scop fundamental crearea unei societăţi mai reziliente, mai incluzive şi digitale pentru un viitor mai bun şi durabil.

    Digitalizarea accelerată trebuie să joace un rol central, recunoscând contribuţia esenţială pe care infrastructura, serviciile şi instrumentele digitale au avut-o pentru marea majoritate a oamenilor şi a companiilor în timpul crizei de sănătate. Trebuie să acţionăm cu determinare şi să stabilim o agendă digitală mai cuprinzătoare şi mai ambiţioasă pentru România, pentru a crea cadrul legislativ necesar şi pentru a implementa rapid soluţii pentru utilizarea instrumentelor digitale. În opinia mea, sunt patru puncte cheie pe care să ne concentrăm:

    Incluziune. Rezilienţa trebuie să fie în beneficiul tuturor. Fiecare elev şi fiecare cetăţean trebuie să aibă acces digital şi abilităţi digitale, astfel încât să poată beneficia de oportunităţi egale într-o lume digitală. Prin criza COVID-19, sistemele de învăţământ din întreaga lume s-au confruntat cu o provocare fără precedent, ceea ce a dus la o schimbare bruscă şi pe scară largă a instrumentelor de educaţie digitală. Cu toate acestea, această schimbare a expus vulnerabilităţi şi decalaje care riscă să lase prea mulţi elevi în urmă. Potrivit oficialilor Ministerului Educaţiei, 250.000 de elevi din România nu au echipamente electronice care să le permită să participe la sistemul de învăţământ la distanţă şi doar 60% dintre elevi au participat la cursuri online în timpul restricţiilor. Doar accesul la conexiune internet şi instrumentele digitale nu sunt suficiente; oamenii trebuie să aibă abilităţile necesare pentru a beneficia de societatea digitală. Cel mai recent raport DESI 2020 ne arată că România este mult în urmă în cadrul UE (clasându-se pe penultimul loc), cu mai puţin de o treime dintre persoanele cu vârste cuprinse între 16 şi 74 de ani având abilităţi digitale de bază, comparativ cu media UE de 58%.

    Rezilienţa mediului de afaceri. Devine tot mai clar faptul că digitalizarea este esenţială pentru ca business-urile de orice dimensiune să continue să funcţioneze şi să supravieţuiască şi trebuie să îmbunătăţim nivelul de digitalizare, în special al business-urilor mici si mijlocii, care vor fi motorul redresării economice. Tehnologiile digitale nu numai că permit companiilor să fie mai competitive, să-şi îmbunătăţească serviciile şi să câştige noi pieţe, dar le cresc şi capacitatea de a se redresa şi le fac mai adaptabile la provocările viitoare. Uitându-ne din nou la raportul DESI 2020, România se situează printre ultimele locuri în UE în ceea ce priveşte integrarea tehnologiilor digitale în afaceri.

    Sectorul public. În timp ce digitalizarea sectorului public este de mult timp pe agendă, criza COVID – 19 ne-a arătat şi mai mult urgenţa, dar şi potenţialul acesteia. În doar câteva săptămâni, am observat mai multe schimbări şi decizii pozitive care au permis o interacţiune extinsă a cetăţenilor şi a companiilor cu instituţiile publice prin mijloace digitale. Trebuie să ne asigurăm că acesta nu este un proces reversibil, iar eforturile trebuie să continue pentru a accelera furnizarea serviciilor publice esenţiale. Soluţiile de e-Health şi e-Education ar trebui să fie integrate în “noua normalitate” a serviciilor publice.

    Infrastructura digitală. Angajamentul nostru este să ne îndeplinim promisiunea digitală; cu toate acestea, subliniem necesitatea unui dialog constant şi constructiv cu autorităţile cu privire la cadrul legislativ privind infrastructura, cu accent special pe legislaţia privind procesul de autorizare a proiectelor de construcţie şi tarifele reglementate pentru accesul pe proprietatea privată, care să permită construirea şi adoptarea mai rapidă a noilor tehnologii la nivel naţional. De asemenea, includerea infrastructurilor de telecomunicaţii în planurile de construcţie a drumurilor europene şi naţionale, precum şi în proiectele de modernizare a drumurilor judeţene şi urbane devine un pas înainte esenţial pentru a permite şi sprijini modalităţi mai eficiente de dezvoltare a reţelelor noastre.

    În timp ce sectorul nostru a fost (şi probabil va fi) mai puţin afectat de criză decât alte industrii, suntem departe de a fi imuni. În plus, impactul COVID-19 se adaugă la performanţele slabe ale industriei în ceea ce priveşte rentabilitatea investiţiilor şi profitul acţionarilor, o situaţie care afectează sectorul telecomunicaţiilor la nivelul întregii Europe de mulţi ani. Având în vedere rolul cheie pe care tehnologia 5G îl va avea în digitalizarea întregii societăţi, dar şi investiţiile semnificative din partea operatorilor pe care dezvoltarea noii tehnologii le implică, sprijinul guvernamental este esenţial pentru asigurarea unei implementări eficiente a acesteia. Taxele de licenţă şi de spectru ar trebui reduse şi aliniate la nivelul ARPU din România, împreună cu un program susţinut de co-investiţie, ca un parteneriat sănătos public – privat. Reţelele de capacitate foarte mare necesită o cantitate semnificativă de elemente de reţea, care să fie disponibile pe scară largă, de aceea este esenţial să putem beneficia pe deplin de reţelele care sunt deja dezvoltate, prin asigurarea unui acces eficient la elementele pasive de reţea, inclusiv la infrastructurile de fibră.  

    Este un moment important să construim rezilienta. Trebuie să acţionăm rapid şi hotărât. Trebuie să profităm de această ocazie pentru a îmbunătăţi infrastructura digitală, pentru a reduce decalajele şi pentru a accelera digitalizarea tuturor cetăţenilor, business-urilor şi serviciilor guvernamentale în beneficiul societăţii şi pentru un viitor mai rezilient şi mai durabil.

    Transformarea în profunzime va necesita o colaborare mult mai strânsă între guvern, companii, societate. Vodafone România este pregătită să-şi asume rolul său.

     

    Murielle Lorilloux

    CEO Vodafone România

     

     

     

     

  • Optimism de la Christine Lagarde, preşedintele BCE: „Probabil am depăşit cel mai rău moment al crizei”

    Christine Lagarde, preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE), crede că lumea a trecut deja de cel mai dur moment al crizei coronavirusului, însă crede că revenirea la normalitatea anterioară pandemiei este puţin probabilă, potrivit CNBC.

    „Probabil am depăşit cel mai rău moment al crizei şi spun asta cu nelinişte pentru că ar putea exista un al doilea val”, a spus Christine Lagarde, într-o intervenţie online, în cadrul Northern Light Summit.

    BCE a estimat că PIB-ul zonei euro a căzut cu 16% în primele două trimestre din 2020. Cu toate acestea, banca centrală se aşteaptă la revenirea creşterii economice în următoarele luni, pe măsură ce economiile din zona euro se redeschid.

    După o contracţie de 8,7% pentru întreg anul 2020, BCE previzionează o revenire de 5,2% în 2021 şi de 3,3% în 2022.

    Lagarde a avertizat că revenirea „va fi incompletă şi ar putea fi transformaţională”, considerând că lumea nu va mai fi la fel după pandemie.

    Anumite modele de business se vor chinui să supravieţuiască şi să se adapteze noii lumi, în timp ce alte companii vor fi create pentru a adresa această realitate schimbătoare, a spus ea.

    Lagarde consideră că într-o lume în care proximitatea ar putea deveni noul trend, „este posibil ca schimburile comerciale să se reducă semnificativ”.

    „Trebuie să fim foarte atenţi la cei mai vulnerabili dintre noi”, a adăugat şefa BCE.

    BCE a anunţat luna aceasta o expansiune a programului de achiziţie de obligaţiuni, întrucât banca centrală s-a obligat la un program de achiziţie de datorie de 1.350 miliarde euro până în iunie 2021.

  • Cui îi este frică de taxa pe avere?

    Bernie Sanders, fost candidat la preşedinţia SUA, se autodescrie ca socialist democrat. Printre măsurile extreme propuse de el se numără taxarea celor mai bogaţi americani. Elizabeth Warren, de asemenea fostă candidată la preşedinţia SUA, a propus şi ea impozitarea capitalului miliardarilor, dar îmbrăţişează fără rezerve şi piaţa liberă. Jamie Dimon, executivul puternicei bănci americane JPMorgan Chase, a descris-o pe Warren ca fiind un politician care-i „denigrează pe oamenii de succes”.

    Şi Sanders, şi Warren au renunţat în cele din urmă la candidatură în această primăvară, având rezultate prea slabe. Dar între timp s-a stârnit furtuna economică produsă de pandemia de COVID-19, s-a instalat o recesiune soră cu marea depresiune economică, milioane de americani au rămas în doar câteva săptămâni fără loc de muncă, acutizând o inegalitate a distribuirii avuţiei ţării care schimbase deja radical peisajul politic al Americii. Au venit apoi cele mai mari proteste sociale din ultimii 50 de ani, care s-au răspândit rapid în alte ţări, inclusiv din Europa.

    Odată cu aceste probleme au revenit în forţă dezbaterile privind introducerea taxei pe averile celor mai bogaţi. Ar fi o soluţie pentru diminuarea inegalităţilor. Dar şi pentru susţinerea guvernului în faţa cheltuielilor uriaşe pe care le implică lupta contra şocurilor economice cauzate de pandemie. La fel de în forţă a revenit şi opoziţia. Pe Dimon îl cunoaşte toată lumea. Dar despre el cu greu se poate spune că este un „om de succes”. „În principiu, există doar cinci modalităţi de a acumula un miliard de dolari şi niciuna dintre ele nu are de-a face cu succesul pe o piaţă cu adevărat liberă”, după cum scrie în The Guardian Robert Reich, economist, profesor şi comentator american.

    Prima modalitate este exploatarea unui monopol, spune el. Jamie Dimon are o avere de1,6 miliarde de dolari. Strânsă nu pentru că a reuşit sub capitalismul pieţei libere. În 2008, guvernul american a salvat JPMorgan şi alte patru bănci mari de pe Wall Street, considerându-le „prea mari pentru a putea fi lăsate să se prăbuşească”. Această salvare este în realitate o poliţă de asigurare ascunsă, încă în vigoare, cu o valoare pentru marile bănci estimată la 83 miliarde de dolari pe an. Dacă JP Morgan nu ar fi atât de mare şi, prin urmare, i s-ar permite să falimenteze, averea lui Dimon ar valora cu mult sub
    1,6 miliarde de dolari.

    Există însă prin opoziţia faţă de taxa pe avere şi nume care nu se învârt neapărat prin lumea miliardarilor. Emma Agyemang de la Financial Times, care a remarcat că puţine soluţii de înmulţire a veniturilor bugetare stârnesc mai multă agitaţie ca taxa pe avere, a încercat să-i scoată pe aceşti oameni la lumină. Când FT a organizat o sesiune de întrebări şi răspunsuri pentru cititori în privinţa taxei, aşteptările erau să apară sentimente puternice. N-a fost aşa, dar reacţia a fost totuşi surprinzătoare: au existat peste 300 de comentarii la întrebarea „Cum ar funcţiona o taxă pe avere?”. Acesta este cel mai mare număr de răspunsuri primit în oricare dintre sesiunile live interactive de întrebări şi răspunsuri organizate până atunci de FT. Munca a fost solicitantă pentru specialistul jurnalului, dar acesta a aflat multe din discuţii. În primul rând, majoritatea cititorilor FT nu sunt în favoarea impozitului pe avere.

    Acest lucru este în contrast cu un sondaj recent realizat de YouGov, care a pus întrebări la 1.682 de adulţi din Marea Britanie şi a constatat că 61% dintre ei ar aproba o taxă pe avere pentru cei cu active mai mari de 750.000 lire sterline. Într-un sens, acest lucru nu este surprinzător, spune Agyemang. Majoritatea cititorilor FT sunt semnificativ mai bogaţi decât adultul mediu din Marea Britanie. Sau, după cum a spus un cititor cu sarcasm: 

    „Majoritatea persoanelor care au spus că susţin un impozit pe avere nu ar fi cei care ar plăti din banii lor. Sunt întotdeauna mai uşor de folosit banii altor oameni.“
    Să însemne acest lucru că sentimentul puternic antiimpozit exprimat în comentarii se reduce la interesul de a evita plata şi mai multor impozite? Categoric. Cu toate acestea, chiar şi atunci când această motivaţie a fost exprimată, ea a fost adesea însoţită de alte opinii. „Impozitul pe venit, NIC –„contribuţii de asigurări naţionale”, TVA, taxa pe combustibil, acciza pe bere, taxa de timbru, impozitul pe câştiguri de capital, lista poate continua. Toate aceste impozite există şi sunt plătite; de ce sunteţi atât de dornici să daţi şi mai mult din banii dumneavoastră Marii Britanii pentru salariile a 200.000 de funcţionari publici pentru gestionarea unor lanţuri de aprovizionare care nici măcar nu pot duce echipamentele medicale de protecţie dintr-un depozit la un spital?”, a întrebat un cititor. Câţiva comentatori au spus că ei cred că atât oamenii, cât şi guvernele au „responsabilitatea de a economisi pentru zile negre” şi că o taxă pe avere ar „pedepsi” persoanele care au economisit şi le-ar descuraja să facă rezerve pentru viitor. Este vorba despre oameni „care şi-au găsit un rost în viaţa şi care nu reprezintă o povară pentru public”, a spus o persoană.

    O minoritate importantă s-a opus ideii. Ei au susţinut că averea nu este întotdeauna creată sau câştigată prin muncă şi economisire, ci uneori prin moştenire sau câştiguri neimpozitate. „Banii care creează active nu au fost neapărat impozitaţi ca venituri, dimpotrivă”, arată un cititor.
    „Cea mai mare parte din avuţia din sud-est se datorează faptului că boomerii au cumpărat proprietăţi în urmă cu 20-30 de ani şi nu au făcut nimic de valoare economică pentru a crea acel activ valoros.” „Cei mai săraci sunt taxaţi în mod disproporţionat, taxele reprezintă cea mai mare parte din averea lor”, a scris o altă persoană. „În schimb, la cei mai bogaţi, în timp ce ca număr absolut contribuţia este mai mare, procentul din averea lor care se duce la guvern este mult mai mic. Prin urmare, impactul pe care impozitele îl au asupra celor bogaţi este mult mai mic. Acest lucru nu este nici corect, nici durabil.”
    Aceşti cititori spun, în general, că ar fi dispuşi să plătească mai mult – fie ca impozit pe avere, fie prin creşterea ratelor la câştigurile de capital sau prin impozitul pe moştenire. Unii o văd ca pe un argument moral. „Impozitul este, de asemenea, o funcţie a unei societăţi morale, astfel încât cei care o duc mai bine oferă o plasă de siguranţă pentru cei ce nu se pot descurca în perioadele grele”, arată un răspuns. Această confruntare politică între cei care cred într-un stat mic, cu funcţii şi impozite limitate, şi cei care cred într-un stat intervenţionist care oferă o plasă de siguranţă cuprinzătoare este responsabilă pentru o mare parte din energia din discuţiile din jurul impozitelor pe avere. Un comentator a pus punctul pe i când a scris: „Există o întrebare culturală imensă la care trebuie găsit răspuns. Marea Britanie este cea mai de dreapta ţară din Europa din punct de vedere economic. Este puţin probabil să devenim Franţa”. Aceste valori culturale sau economice ar putea explica de ce ideea impozitului pe avere nu a avut niciodată multă tracţiune în Marea Britanie, deşi este colectat în patru ţări europene – Norvegia, Spania, Belgia şi Elveţia. Însă în Marea Britanie, ideea că valorile pot fi schimbate în favoarea impozitelor mai mari este responsabilă pentru o mare parte din frica evidentă în comentariile formulate în sesiunea de întrebări şi răspunsuri a FT. În faţa unui guvern conservator care a adoptat cel mai mare program de susţinere fiscală pe timp de pace şi a condus o extindere masivă a datoriei publice, oamenii înstăriţi sunt nesiguri de ceea ce înseamnă aceasta pentru viitorul ţării şi al activelor lor. Cititorii au mai spus că pandemia a pus accentul pe inegalitatea economică înfricoşătoare dintre tineri şi bătrâni – o problemă care nu mai poate fi ignorată. „Este despre faptul că pentru a proteja baby boomerii înstăriţi, care sunt deja ieşiţi la pensie, tinerii săraci în active a trebuit să sufere. O taxă pe averea celor care deţin proprietăţi scumpe ar fi o modalitate bună de a repara acest dezechilibru”, a spus un cititor. O temă înrudită din comentarii este despre cum un impozit pe avere ar putea fi conceput pentru a limita evaziunea, luându-i în considerare şi pe cei care deţin active valoroase, dar au bani puţini. Franţa lui Emmanuel Macron, considerat preşedintele bogaţilor, a eliminat parţial taxa pe avere în 2017 deoarece a generat venituri reduse. Acestea sunt doar câteva dintre problemele care ar trebui să fie rezolvate înainte de introducerea unui astfel de impozit. Este puţin probabil ca miniştrii să elaboreze planuri pentru acest lucru, deoarece acestea se vor încadra cu cerinţele zilnice ale unei crize economice şi de sănătate. În Marea Britanie, există un consens din ce în ce mai mare între politicieni, economişti şi experţi fiscali – precum şi printre cititorii FT – că şansele pe termen lung ca bogatului să i se ceară să plătească mai mult s-au redus dramatic. În Franţa, însă, Macron dă semne că ia în considerare reintroducerea impozitului pe avere.