BusinessMagazin

Tag: retete

  • O familie din Bucovina a creat o afacere de un milion de euro inspirată din reţetele strămoşilor

    „Între pereţii abatorului cu iz habsburgic construit încă din timpul Împăratului Franz Iosef în anul 1815 am adus la viaţă reţetele moştenite de la Moş Toader şi am dat gust bucăţilor de carne“, descriu într-un mod pitoresc fondatorii afacerii La Baciu începuturile firmei ANDELVERO (după numele celor trei fiice ale lui Ioan Baciu, fondatorul afacerii: Ana, Delia şi Veronica), în anul 1997, ca o continuare a tradiţiei de măcelari transmise din strămoşi. De la măcelăria din comuna Fundu Moldovei afacerea s-a extins la o unitate de producţie, trei magazine La Baciu, în Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei şi Bucureşti, pe calea Floreasca, cât şi o pensiune axată pe promovarea tradiţiilor bucovinene, care au totalizat anul trecut venituri de aproximativ un milion de euro.

    De la unitatea de producţie de preparate din carne, familia Baciu s-a extins în 1998 cu primul magazin La Baciu, în Câmpulung Moldovenesc, iar în perioada următoare s-a concentrat pe dezvoltarea gamei de produse, după reţete bucovinene vechi. A urmat o serie de participări la târguri tradiţionale organizate în Bucureşti şi în străinătate care le-au confirmat faptul că există cerere pentru produsele lor, chiar şi în Capitală.

    „Succesul a venit după ce am invitat bucureştenii să ne guste produsele. La târgurile din Piaţa Amzei şi Muzeul Ţăranului Român am fost primiţi cu braţele deschise şi ni s-a oferit ideea deschiderii magazinului din Capitală“, explică Delia Baciu, fiica lui Ion Baciu, fondatorul afacerii, modul cum au decis să se extindă în Bucureşti. În 2008 au lansat primul magazin de produse tradiţionale din ţară, în care se găsesc costiţa hătuită, chişca tradiţională şi cârnaţii din busuioc, dar şi zacusca de hribi, dulceţuri de afine şi merişoare şi alte specialităţi din „cămara bunicii“. „Am căutat o zonă centrală, aproape de clienţii pe care i-am avut în planuri“, explică Delia Baciu modul cum produsele tradiţionale şi-au găsit locul în zona Floreasca, caracterizată de locuitori cu venituri peste medie şi clădiri de birouri.

    Delia Baciu vorbeşte despre clienţii lor ca despre oameni care vor să ştie ce mănâncă, sunt curioşi să afle reţeta şi povestea ingredientelor, cât şi modul cum au fost crescute animalele. Ca efect al acestei curiozităţi, s-au extins în 2012 şi în zona serviciilor cu un concept de pensiune care îmbină tradiţia bucovineană cu atracţiile moderne precum piscina, sauna sau terenul de tenis pe un domeniu întins pe 10.000 de metri pătraţi. „Oaspeţii de la pensiune sunt în mare parte clienţii de la magazin care vor să se bucure de tradiţie, de natură şi de alimentaţie sănătoasă.“

    Baciu a observat deja o schimbare importantă: dacă la început clienţii lor din Câmpulung Moldovenesc alegeau produsele în funcţie de preţ şi făceau comparaţii cu marfa producătorilor industriali, cu preţuri mai mici şi termen de valabilitate mai mare, acum au început să se îndrepte şi spre produsele tradiţionale, înţelegând diferenţele. Spune că numeroasele campanii derulate în mass-media referitoare la alimentaţia sănătoasă au fost principalele ajutoare în popularizarea alimentelor „de altădată“.

    Iar în ce priveşte efervescenţa afacerilor construite în jurul produselor alimentare tradiţionale, a observat că în intervalul 2008-2013 a existat o febră a deschiderii de magazine axate pe vânzarea de produse tradiţionale, iar această nişă aproape devenise un segment. „În Capitală veniseră mai mulţi producători din toate zonele ţării care mizau pe tradiţie în vânzarea produselor lor, realizate nu întotdeauna în mod tradiţional. Ordinul Ministerului Agriculturii privind atestarea produselor tradiţionale a redus semnificativ numărul acestora, iar reatestarea se face prin îndeplinirea unui cumul de condiţii punctuale care îngreunează obţinerea atestatului“, explică Baciu, care mai spune şi că au fost primii producători de carne ce au obţinut acest atestat.

     

  • O reţetă uitată într-o cutie de amintiri a transformat-o într-o multimilionară. Povestea unui preparat devenit mâncarea simbol a unei ţări

    Când tatăl lui Hiroe Tanaka a murit, acesta a lăsat în urmă o reţetă care avea să-i schimbe viaţa fiicei sale. A fost un act de iubire. Fiica sa adora kushikatsu, mâncarea japoneză vândută pe stradă, iar el a petrecut ore în şir pentru a-i perfecţiona gustul. 

    Biletul scris de mână de către tatăl ei, în care explica fiecare detaliu despre cum să pregătească reţeta, a ajutat-o pe Tanaka să salveze un restaurant de la faliment, în 2008, să treacă de la stadiul de angajat cu jumătate de normă, la vicepreşedinte al companiei numite după ea, pentru ca într-un final să o transforme într-o multimilionară. Acum, Tanaka trasează strategiile unei companii ce valorează  82 de milioane de dolari, Kushikatsu Tanaka Co, notează Bloomberg.

    “Simt că îi aduc un tribut tatălui meu în fiecare zi”, spune Tanaka, în vârstă de 46 de ani. “Şi totul se întâmplă datorită acestei reţete”.

    Kushikatsu, legume şi carne, prăjite pe frigăruie, apoi servite cu sos, este un preparat comun pe străzile din Osaka, unde Tanaka a copilărit. Este însă mai puţin cunoscut în alte zone din ţară. Când era mică şi lumea o întreba ce vrea să mănânce, Tanaka spunea întotdeauna kushikatsu. Iar tatăl e a realizat un lucru la care alţii nu s-au gândit: gătitul este o artă. Uleiul, aluatul şi sosul necesitau dozele perfecte. Ani de zile, a perfecţionat reţeta.

    Când Tanaka a împlinit 21 de ani, şi-a pierdut tatăl. Tânăra a început să lucreze în departamentul administrativ al unei companii de publicitate, după ce a decis să nu mai continue studiile la universitatea de literatură. Apoi a încercat să creeze reţeta perfectă de kushikatsu. Fără succes însă. La sfârşitul anilor 90, pentru că şi-a dorit să afle cât mai multe despre gătit, s-a angajat la Nuki, care conducea un bar în Osaka. Aici a testat tot felul de reţte de kushikatsu. Când Nuki s-a extins în Tokyo, câţiva ani mai târziu, Tanaka s-a mutat în capitală pentru a lucra împreună la restaurnat de lux pe care el l-a deschis. Aici, câţiva ani mai târziu, a hotărât să renunţe: reţeta perectă de kushikatsu s-a pierdut odată cu moartea tatălui ei, şi-a spus ea.

    Cititi mai multe pe www.gustarte.ro

  • O reţetă uitată într-o cutie de amintiri a transformat-o într-o multimilionară. Povestea unui preparat devenit mâncarea simbol a unei ţări

    O reţetă pierdută, scrisă de un tată, a transformat-o într-o multimilionară pe fiica sa.

    Când tatăl lui Hiroe Tanaka a murit, acesta a lăsat în urmă o reţetă care avea să-i schimbe viaţa fiicei sale. A fost un act de iubire. Fiica sa adora kushikatsu, mâncarea japoneză vândută pe stradă, iar el a petrecut ore în şir pentru a-i perfecţiona gustul. 

    Biletul scris de mână de către tatăl ei, în care explica fiecare detaliu despre cum să pregătească reţeta, a ajutat-o pe Tanaka să salveze un restaurant de la faliment, în 2008, să treacă de la stadiul de angajat cu jumătate de normă, la vicepreşedinte al companiei numite după ea, pentru ca într-un final să o transforme într-o multimilionară. Acum, Tanaka trasează strategiile unei companii ce valorează  82 de milioane de dolari, Kushikatsu Tanaka Co, notează Bloomberg.

    “Simt că îi aduc un tribut tatălui meu în fiecare zi”, spune Tanaka, în vârstă de 46 de ani. “Şi totul se întâmplă datorită acestei reţete”.

    Kushikatsu, legume şi carne, prăjite pe frigăruie, apoi servite cu sos, este un preparat comun pe străzile din Osaka, unde Tanaka a copilărit. Este însă mai puţin cunoscut în alte zone din ţară. Când era mică şi lumea o întreba ce vrea să mănânce, Tanaka spunea întotdeauna kushikatsu. Iar tatăl e a realizat un lucru la care alţii nu s-au gândit: gătitul este o artă. Uleiul, aluatul şi sosul necesitau dozele perfecte. Ani de zile, a perfecţionat reţeta.

    Când Tanaka a împlinit 21 de ani, şi-a pierdut tatăl. Tânăra a început să lucreze în departamentul administrativ al unei companii de publicitate, după ce a decis să nu mai continue studiile la universitatea de literatură. Apoi a încercat să creeze reţeta perfectă de kushikatsu. Fără succes însă. La sfârşitul anilor 90, pentru că şi-a dorit să afle cât mai multe despre gătit, s-a angajat la Nuki, care conducea un bar în Osaka. Aici a testat tot felul de reţte de kushikatsu. Când Nuki s-a extins în Tokyo, câţiva ani mai târziu, Tanaka s-a mutat în capitală pentru a lucra împreună la restaurnat de lux pe care el l-a deschis. Aici, câţiva ani mai târziu, a hotărât să renunţe: reţeta perectă de kushikatsu s-a pierdut odată cu moartea tatălui ei, şi-a spus ea.

    Cititi mai multe pe www.gustarte.ro

  • O familie din Fundu Moldovei a făcut de la zero o afacere de 1.000.000 de euro învăţată de la bătrânii satului

    „Între pereţii abatorului cu iz habsburgic construit încă din timpul Împăratului Franz Iosef în anul 1815 am adus la viaţă reţetele moştenite de la Moş Toader şi am dat gust bucăţilor de carne“, descriu într-un mod pitoresc fondatorii afacerii La Baciu începuturile firmei ANDELVERO (după numele celor trei fiice ale lui Ioan Baciu, fondatorul afacerii: Ana, Delia şi Veronica), în anul 1997, ca o continuare a tradiţiei de măcelari transmise din strămoşi. De la măcelăria din comuna Fundu Moldovei afacerea s-a extins la o unitate de producţie, trei magazine La Baciu, în Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei şi Bucureşti, pe calea Floreasca, cât şi o pensiune axată pe promovarea tradiţiilor bucovinene, care au totalizat anul trecut venituri de aproximativ un milion de euro. în 2015, afacerea a avut o cifra de afaceri de 1,3 milioane de euro cu un profit de peste 83.000 de euro, potrivit informaţiilor de pe siteul Ministerului de Finanţe.

    De la unitatea de producţie de preparate din carne, familia Baciu s-a extins în 1998 cu primul magazin La Baciu, în Câmpulung Moldovenesc, iar în perioada următoare s-a concentrat pe dezvoltarea gamei de produse, după reţete bucovinene vechi. A urmat o serie de participări la târguri tradiţionale organizate în Bucureşti şi în străinătate care le-au confirmat faptul că există cerere pentru produsele lor, chiar şi în Capitală.

    „Succesul a venit după ce am invitat bucureştenii să ne guste produsele. La târgurile din Piaţa Amzei şi Muzeul Ţăranului Român am fost primiţi cu braţele deschise şi ni s-a oferit ideea deschiderii magazinului din Capitală“, explică Delia Baciu, fiica lui Ion Baciu, fondatorul afacerii, modul cum au decis să se extindă în Bucureşti. În 2008 au lansat primul magazin de produse tradiţionale din ţară, în care se găsesc costiţa hătuită, chişca tradiţională şi cârnaţii din busuioc, dar şi zacusca de hribi, dulceţuri de afine şi merişoare şi alte specialităţi din „cămara bunicii“. „Am căutat o zonă centrală, aproape de clienţii pe care i-am avut în planuri“, explică Delia Baciu modul cum produsele tradiţionale şi-au găsit locul în zona Floreasca, caracterizată de locuitori cu venituri peste medie şi clădiri de birouri.

    Delia Baciu vorbeşte despre clienţii lor ca despre oameni care vor să ştie ce mănâncă, sunt curioşi să afle reţeta şi povestea ingredientelor, cât şi modul cum au fost crescute animalele. Ca efect al acestei curiozităţi, s-au extins în 2012 şi în zona serviciilor cu un concept de pensiune care îmbină tradiţia bucovineană cu atracţiile moderne precum piscina, sauna sau terenul de tenis pe un domeniu întins pe 10.000 de metri pătraţi. „Oaspeţii de la pensiune sunt în mare parte clienţii de la magazin care vor să se bucure de tradiţie, de natură şi de alimentaţie sănătoasă.“

    Baciu a observat deja o schimbare importantă: dacă la început clienţii lor din Câmpulung Moldovenesc alegeau produsele în funcţie de preţ şi făceau comparaţii cu marfa producătorilor industriali, cu preţuri mai mici şi termen de valabilitate mai mare, acum au început să se îndrepte şi spre produsele tradiţionale, înţelegând diferenţele. Spune că numeroasele campanii derulate în mass-media referitoare la alimentaţia sănătoasă au fost principalele ajutoare în popularizarea alimentelor „de altădată“.

    Iar în ce priveşte efervescenţa afacerilor construite în jurul produselor alimentare tradiţionale, a observat că în intervalul 2008-2013 a existat o febră a deschiderii de magazine axate pe vânzarea de produse tradiţionale, iar această nişă aproape devenise un segment. „În Capitală veniseră mai mulţi producători din toate zonele ţării care mizau pe tradiţie în vânzarea produselor lor, realizate nu întotdeauna în mod tradiţional. Ordinul Ministerului Agriculturii privind atestarea produselor tradiţionale a redus semnificativ numărul acestora, iar reatestarea se face prin îndeplinirea unui cumul de condiţii punctuale care îngreunează obţinerea atestatului“, explică Baciu, care mai spune şi că au fost primii producători de carne ce au obţinut acest atestat.

     

  • O familie din Fundu Moldovei a făcut de la zero o afacere de 1.000.000 de euro învăţată de la bătrânii satului

    „Între pereţii abatorului cu iz habsburgic construit încă din timpul Împăratului Franz Iosef în anul 1815 am adus la viaţă reţetele moştenite de la Moş Toader şi am dat gust bucăţilor de carne“, descriu într-un mod pitoresc fondatorii afacerii La Baciu începuturile firmei ANDELVERO (după numele celor trei fiice ale lui Ioan Baciu, fondatorul afacerii: Ana, Delia şi Veronica), în anul 1997, ca o continuare a tradiţiei de măcelari transmise din strămoşi. De la măcelăria din comuna Fundu Moldovei afacerea s-a extins la o unitate de producţie, trei magazine La Baciu, în Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei şi Bucureşti, pe calea Floreasca, cât şi o pensiune axată pe promovarea tradiţiilor bucovinene, care au totalizat anul trecut venituri de aproximativ un milion de euro. în 2015, afacerea a avut o cifra de afaceri de 1,3 milioane de euro cu un profit de peste 83.000 de euro, potrivit informaţiilor de pe siteul Ministerului de Finanţe.

    De la unitatea de producţie de preparate din carne, familia Baciu s-a extins în 1998 cu primul magazin La Baciu, în Câmpulung Moldovenesc, iar în perioada următoare s-a concentrat pe dezvoltarea gamei de produse, după reţete bucovinene vechi. A urmat o serie de participări la târguri tradiţionale organizate în Bucureşti şi în străinătate care le-au confirmat faptul că există cerere pentru produsele lor, chiar şi în Capitală.

    „Succesul a venit după ce am invitat bucureştenii să ne guste produsele. La târgurile din Piaţa Amzei şi Muzeul Ţăranului Român am fost primiţi cu braţele deschise şi ni s-a oferit ideea deschiderii magazinului din Capitală“, explică Delia Baciu, fiica lui Ion Baciu, fondatorul afacerii, modul cum au decis să se extindă în Bucureşti. În 2008 au lansat primul magazin de produse tradiţionale din ţară, în care se găsesc costiţa hătuită, chişca tradiţională şi cârnaţii din busuioc, dar şi zacusca de hribi, dulceţuri de afine şi merişoare şi alte specialităţi din „cămara bunicii“. „Am căutat o zonă centrală, aproape de clienţii pe care i-am avut în planuri“, explică Delia Baciu modul cum produsele tradiţionale şi-au găsit locul în zona Floreasca, caracterizată de locuitori cu venituri peste medie şi clădiri de birouri.

    Delia Baciu vorbeşte despre clienţii lor ca despre oameni care vor să ştie ce mănâncă, sunt curioşi să afle reţeta şi povestea ingredientelor, cât şi modul cum au fost crescute animalele. Ca efect al acestei curiozităţi, s-au extins în 2012 şi în zona serviciilor cu un concept de pensiune care îmbină tradiţia bucovineană cu atracţiile moderne precum piscina, sauna sau terenul de tenis pe un domeniu întins pe 10.000 de metri pătraţi. „Oaspeţii de la pensiune sunt în mare parte clienţii de la magazin care vor să se bucure de tradiţie, de natură şi de alimentaţie sănătoasă.“

    Baciu a observat deja o schimbare importantă: dacă la început clienţii lor din Câmpulung Moldovenesc alegeau produsele în funcţie de preţ şi făceau comparaţii cu marfa producătorilor industriali, cu preţuri mai mici şi termen de valabilitate mai mare, acum au început să se îndrepte şi spre produsele tradiţionale, înţelegând diferenţele. Spune că numeroasele campanii derulate în mass-media referitoare la alimentaţia sănătoasă au fost principalele ajutoare în popularizarea alimentelor „de altădată“.

    Iar în ce priveşte efervescenţa afacerilor construite în jurul produselor alimentare tradiţionale, a observat că în intervalul 2008-2013 a existat o febră a deschiderii de magazine axate pe vânzarea de produse tradiţionale, iar această nişă aproape devenise un segment. „În Capitală veniseră mai mulţi producători din toate zonele ţării care mizau pe tradiţie în vânzarea produselor lor, realizate nu întotdeauna în mod tradiţional. Ordinul Ministerului Agriculturii privind atestarea produselor tradiţionale a redus semnificativ numărul acestora, iar reatestarea se face prin îndeplinirea unui cumul de condiţii punctuale care îngreunează obţinerea atestatului“, explică Baciu, care mai spune şi că au fost primii producători de carne ce au obţinut acest atestat.

     

  • Şi-a părăsit cariera dintr-o multinaţională şi a deschis business-ul la care visa. În numai şase luni, a avut venituri de 20.000 de euro. Care este reţeta succesului?

    „Pasiunea pentru design şi producţie hand made am dobândit-o în urma unui curs de design vestimentar, în urma căruia am creat împreună cu o prietenă o colecţie de haine“, îşi amin­teşte Elena Pistrui despre cum a pornit ideea brandului Iguelle, administrat de firma Iguelle Design.
     
    Antreprenoarea a dobândit experienţă în muncă după ce a lucrat într-o firmă multinaţională pe o poziţie de auditor, după care s-a reprofilat şi a mai lucrat şase ani în marketing la o firmă românească de IT.  Pasiunea pentru pantofi s-a dovedit mai puternică şi astfel, în urmă cu circa doi ani, antreprenoarea a început un nou capitol, de această dată de producţie, design şi comercializarea accesoriilor şi încălţămintei.
     

  • Şi-a părăsit cariera dintr-o multinaţională şi a deschis business-ul la care visa. În numai şase luni, a avut venituri de 20.000 de euro. Care este reţeta succesului?

    „Pasiunea pentru design şi producţie hand made am dobândit-o în urma unui curs de design vestimentar, în urma căruia am creat împreună cu o prietenă o colecţie de haine“, îşi amin­teşte Elena Pistrui despre cum a pornit ideea brandului Iguelle, administrat de firma Iguelle Design.
     
    Antreprenoarea a dobândit experienţă în muncă după ce a lucrat într-o firmă multinaţională pe o poziţie de auditor, după care s-a reprofilat şi a mai lucrat şase ani în marketing la o firmă românească de IT.  Pasiunea pentru pantofi s-a dovedit mai puternică şi astfel, în urmă cu circa doi ani, antreprenoarea a început un nou capitol, de această dată de producţie, design şi comercializarea accesoriilor şi încălţămintei.
     

  • A încercat să îşi vândă reţeta de pui prăjit de 1.009 ori înainte de a fi acceptată. Acum este una dintre cele mai cunoscute francize din lume, cu peste 18.000 de restaurante

    Respingerile pot fi deprimante, dar pentru unii oameni pot reprezenta motivaţia de a excela în anumite domenii. Mulţi dintre cei mai de succes oameni de afaceri ai lumii au eşuat în mod repetat înainte de pune bazele unor companii de milioane de dolari. Colonelul Harland David Sanders, fondatorul KFC, este unul dintre exemple.

    Colonelul Sanders de la Kentucky Fried Chicken a încercat să îşi vândă reţeta de pui de 1.009 ori înainte de a fi acceptată. El a călătorit în Statele Unite ale Americii căutând pe cineva care să îi cumpere reţeta de pui prăjit, iar după ce, în cele din urmă, a obţinut o înţelegere de afaceri în Utah, Kentucky Fried Chicken s-a născut. KFC este în prezent una dintre cele mai cunoscute francize din lume, cu peste 18.000 de restaurante.

    Sanders s-a născut în Henryville, Indiana, în 1890. Şase ani mai târziu, tatăl său a murit, iar mama sa a fost obligată să se angajeze pentru a-şi întreţine familia. La şase ani, Harland a devenit responsabil de fraţii săi mai mici, aspect care includea şi gătitul. În următorii 30 de ani, a avut o serie de locuri de muncă. Înainte de a deveni un colonel renumit la nivel mondial, Sanders a abandonat şcoala, în clasa a şasea, a lucrat la o fermă, a fost îngrijitor de catâri în armată, fochist de locomotivă, lucrător la drumuri, avocat aspirant, vânzător de asigurări,vânzător de cauciucuri, obstetrician amator, candidat politic fără succes, operator de benzinărie, administrator de hotel şi, în cele din urmă, patron de restaurant.

    A realizat că poate să construiască o afacere pe seama reţetelor sale în 1930, când avea 40 de ani şi era angajatul unei benzinării din Corbin, Kentucky. A  început să gătească acolo pentru călătorii înfometaţi care se opreau pentru benzină. Nu avea încă un restaurant, aşa că ei mâncau direct pe o masă pe care o adusese el în benzinărie. A inventat atunci “înlocuitorul pentru masa de acasă” şi a început să vândă sub acest concept mese complete pentru familiile ocupate. Numea afacerea “Masa de duminică, şapte zile pe săptămână.”

    Într-un final, a reuşit să îşi deschidă propriul restaurant, dar când a împlinit 65 de ani, o nouă autostradă i-a “furat” clienţii care tranzitau şoseaua lângă care se afla restaurantul său. Tot ce îi mai rămăsese era o reţetă secretă de pui prăjit

    Sanders a încercat să îşi vândă reţeta de pui de 1.009 ori înainte de a fi acceptată. A reuşit în cele din urmă şi, în 1955, încrezător în calitatea puiului său prăjit, s-a dedicat dezvoltării unui sistem de francize prin care să răspândească reţeta. În mai puţin de zece ani, mai mult de 600 de francize KFC erau răspândite în Statele Unite ale Americii.

    După ce faima lui a crescut, guvernatorul american Ruby Laffoon l-a numit Colonel al statului Kentucky, drept recunoaştere pentru contribuţia adusă bucătăriei statului. În 1964, şi-a vândut partea din companie unui grup de investitori în schimbul a două milioane de dolari. Până la moartea sa din 1980, Colonelul a călătorit în jurul lumii pentru a vizita restaurantele deschise sub brandul KFC.

    În 2013, KFC ajunsese la o cifră de afaceri de 23 de miliarde de dolari.

  • Greşelile pe care le facem majoritatea atunci când gătim ouă

    Fie că dorim să impresionăm partenerul cu un mic dejun perfect sau sigurul lucru din frigider este un carton cu ouă, este important să ştim cum să gătim perfect fiecare tip de reţetă cu ouă. Iată căteva sfaturi pentru a prepara cele mai bune ouă ochiuri, poşate sau scrob.

    Ouă fierte

    Ouăle care sunt fierte prea mult devin sfărămicioase şi emit un miros sulfuros. Pentru a evita acest lucru, ouăle ar trebui încălzite treptat într-o oală. Oala trebuie amplasată pe aragaz cu focul la un nivel ridicat.

    Vezi aici greşelile pe care le facem majoritatea atunci când gătim ouă

  • Un business simplu, dar extrem de profitabil. Care este reţeta succesului pentru o afacere românească de 4,7 mil. de euro

    Florăria Magnolia Cluj-Napoca a înregistrat în acest an o cifră de afaceri de 4,7 milioane de euro din comercializarea florilor şi plantelor, livrând un buchet oriunde în România în maximum 4 ore, iar şi în 24 de ore oriunde în lume, transmite corespondentul MEDIAFAX.

     

    Gabriel Molnar a fondat în 1997 Florăria Magnolia, iniţial în Bistriţa Năsăud, apoi a mutat-o la Cluj-Napoca unde a reuşit să o dezvolte, devenind nucleul afacerii de familie pe care o gestionează împreună cu soţia sa, Ioana.

    ”În vara anului 1995, un prieten de-al meu cumpărase nişte flori din Târgu Mureş şi mergea la Bistriţa şi l-am întrebat de ce nu le cumpără din Bistriţa. Mi-a răspuns că acolo nu sunt flori aşa frumoase. Iar peste doi ani, când îmi doream un business al meu, am început să cumpăr flori dintr-un oraş şi să vând într-altul. Aşa am început, în Bistriţa, cu un sacou cumpărat din second hand, eram tânăr absolvent într-un domeniu tehnic, nu avea nimic de-a face cu florile. Am împrumutat bani, am împrumutat vaze ca să încep o afacere în acest domeniu. Toate afacerile merg bine dacă ştii să le faci bine, să le începi bine”, a povestit Molnar.

    Afacerea s-a mutat în scurt timp la Cluj-Napoca, oraş mai mare, cu mai multe posibilităţi mizând pe faptul că florile sunt pe placul tuturor.

    ”Cui nu îi plac florile? Nu cred că este vreo persoană căreia să nu îi placă. Iniţial, mă gândeam pur şi simplu la un business, dar apoi am ajuns să le îndrăgesc. Nu mi-am închipuit că afacerea aceasta va lua o asemenea amploare. Am vrut altceva pe piaţa de flori din România şi ne bucurăm că am reuşit. Anul viitor sărbătorim două decenii pe această piaţă a florilor. Am început cu un magazin în Cluj-Napoca, iar acum avem 13 magazine în ţară şi trei depozite, precum şi 130 de angajaţi”, a spus Gabriel Molnar.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro