BusinessMagazin

Tag: relaxare

  • De la un simplu instrument de comunicare, telefonul a ajuns pentru tineri gadgetul care le organizează viaţa

    Conform studiului calitativ realizat de EXACT Cercetare şi Consultanţă în decembrie 2014, telefonul este pentru tineri exclusiv smartphone, acesta reprezentând la momentul actual un obiect multitasking indispensabil, se arată într-un comunicat de presă.

    “Integrând atât canelele media (TV, radio, ziare/ reviste), cât şi dispozitivele IT (calculator, laptop, tableta), telefonul s-a transformat dintr-un simplu mijloc de realizare a conversaţiilor la distanţă, într-un obiect omniprezent în rutina zilnică a utilizatorilor, încorporând o bună parte din viaţa acestora (amintiri, activităţi zilnice, fişiere importante etc.)”, declară Denisa Iacoboaea, coordonatorul studiului.

    Una dintre asocierile cel mai des făcute de către tineri este cea legată de smartphone ca instrument de relaxare în timpul liber sau în ”timpul gol” (aşteptare, deplasarea cu mijloacele de transport în comun etc). Relaxarea este tradusă atât prin jocuri, cât şi muzică – fie că este vorba de playlist-ul personal, fie că discutăm despre muzică/ videoclipuri de pe Youtube –  care fac ca aşteptarea să fie mai plăcută şi mai scurtă.

    Telefonul a devenit, de asemenea, cel mai utilizat instrument de imortalizare şi stocare a momentelor importante din viaţă prin poze şi videoclipuri. În ultima perioadă, tinerii au înlocuit aparatul de fotografiat/ cameră video cu Smartphone-ul, întrucât rezoluţia acestuia a devenit tot mai bună şi, în plus, este mereu la îndemână, notează acelaşi comunicat.

    Ideea de smartphone este de asemenea asociată cu aplicaţiile care, de altfel, îi creeză şi o utilizare atât de complexă. Aplicaţiile le facilitează accesul utilizatorilor la o plajă foarte mare de servicii –  cel mai des menţionate fiind GPS-ul, serviciile bancare (internet banking), comandă taxi, plaţi online ale facturilor şi tips-uri din domenii tot mai diverse: reţete culinare, modă, stil de viaţă etc.

    Majoritatea tinerilor îşi petrec o bună parte din timp în mediul virtual şi, din acest motiv, reţelele de socializare sunt principalele shortcut-uri de pe ecranul smartphone-ului. Facebook, Twitter, WhatsApp reprezintă cele mai des accesate linkuri, fiind percepute ca cele mai simple modalităţi de a rămâne la curent cu noutăţile din viaţa cunoscuţilor/ prietenilor. În plus, comunicarea scrisă este preferată de acest target, fiind considerată mai eficientă prin prisma faptului că permite ataşarea de elemente vizuale (poze, video).

    Smartphone-ul a reuşit să încorporeze principalele canale de informare – TV, radio, ziare/ reviste, facilitând accesul utilizatorilor la informaţie oriunde s-ar afla. Astfel, smartphone-ul a devenit pentru tineri principala sursă de informare – indiferent dacă este vorba de o informaţie pe care o caută pe Google sau de cele generate de canalele de socializare sau agregatoarele de ştiri.

    Pe lângă aplicaţii, funcţiile proprii ale telefonului sunt de asemenea utilizate zilnic, fiind de un real ajutor pentru organizarea activităţilor.  Aceste funcţii reuşesc să substituie o gamă largă de obiecte, începând de la ceasul deşteptător, calendar, carnete pentru notiţe, liste pentru cumpărături etc. Tinerii preferă să utilizeze aceste funcţii deoarece sunt percepute a fi mai sigure, mereu la îndemână şi uşor de stocat în memoria telefonului.

    Metodologia utilizată în realizarea acestui studiu a fost una de tip calitativ: tehnica jurnalului (scris de către respondenţi). Targetul a fost reprezentat de tineri, femei şi bărbaţi, cu vârstă cuprinsă între 20 şi 30 de ani. Cercetarea s-a realizat în perioada 1- 10 Decembrie 2014.

  • Efectele reducerii CAS în economie. Este prima reducere de taxe după cinci ani în care fiscalitatea muncii s-a înăsprit

    România a urcat anul acesta 17 locuri, până pe locul 59 din 144, în clasamentul competitivităţii economice al Forumului Economic Mondial, înaintea unor ţări ca Ungaria, Grecia sau Croaţia, dar după Bulgaria, Letonia sau Polonia. Ceea ce a ridicat-o sunt indicatorii de eficienţă, care arată că România, în termenii Forumului, este o economie în stadiul al doilea de dezvoltare, cel bazat pe eficienţă (primul este cel bazat pe factorii bruţi de producţie), rămânând totuşi departe de stadiul al treilea, cel bazat pe inovaţie. Luaţi la bani mărunţi, indicatorii de eficienţă arată că România stă cel mai bine la capitolul dimensiunii pieţei (locul 45 din 144) şi al maturităţii tehnologice (locul 47), dar cel mai prost la eficienţa pieţei muncii (locul 90), în timp ce principalii factori care stau în calea uşurinţei de a face afaceri sunt accesul slab la finanţare şi ratele impozitării.

    Despre eficienţa pieţei muncii continuă să vorbească investitorii străini şi români care cer periodic atât o liberalizare şi mai mare a condiţiilor de angajare şi concediere, după reforma codului muncii din vremea guvernului Boc, cât şi o scădere a fiscalităţii muncii, care s-a menţinut ani în şir printre cele mai mari din UE. Reducerea CAS era o temă la zi de discuţie încă din 2011, când Mugur Isărescu spunea că dacă şi-ar asuma un risc pentru a stimula economia, acesta ar fi diminuarea CAS, iar Jeffrey Franks de la FMI cerea guvernului Boc să aleagă între creşterea salariilor bugetarilor, mai mulţi bani pentru investiţii sau reducerea CAS, întrucât nu există suficient spaţiu bugetar pentru toate. Atunci, guvernul a ales mărirea bugetului de investiţii pe seama tăierii tuturor celorlalte cheltuieli şi a abţinerii de la orice măsuri de relaxare fiscală după majorarea TVA din 2010. Din 2013 încoace, guvernul Ponta a ales întâi mărirea salariilor şi apoi scăderea CAS, preţul fiind tăierea banilor de investiţii, introducerea taxei pe stâlp şi majorarea accizei la carburanţi.

    În ambele cazuri însă, România a urmat filozofia FMI, care a avut ca unic obiectiv reducerea drastică de la un an la altul a deficitului structural. Într-un bilanţ al relaţiei cu România publicat în primăvara acestui an, FMI a remarcat că programul de ajustare fiscală în cadrul primului acord stand-by s-a bazat în principal pe tăieri de cheltuieli, deşi ar fi putut cuprinde planuri de majorare a veniturilor prin lărgirea bazei de impozitare şi creşterea unor taxe (aşa cum sugerase iniţial FMI) şi că acestea din urmă au început să apară abia din 2013. FMI arăta că nivelurile relativ mici ale datoriei şi deficitului, raportat la alte ţări din UE, ar fi permis României să nu fie atât de concentrată pe ţinta deficitului de 3% din PIB, având în vedere recesiunea, dar autorităţile au insistat să se încadreze în această ţintă până în 2012, ceea ce a amplificat scăderea economiei.

    Am pomenit de FMI pentru că relaţia cu Fondul a fost ruptă de România în 2005 exact în contextul introducerii cotei unice de impozitare, invocată astăzi ca precedent de îndrăzneală fiscală atât de adepţii tăierii CAS (ministrul finanţelor, Ioana Petrescu, care invocă argumentele de atunci, anume că pierderile iniţiale de venituri la buget se vor acoperi din creşterea economică ulterioară), cât şi de opozanţii ei (preşedintele Traian Băsescu, care a preluat constatarea Consiliului Fiscal că după introducerea oricărui stimulent fiscal, gradul de conformare a contribuabililor creşte treptat până la un punct, apoi scade din nou, întrucât dispare efectul de noutate – în cazul cotei unice, gradul de conformare a început să stagneze din 2007 şi s-a deteriorat din 2012 chiar sub nivelurile dinainte de 2005).

    Comparaţia cu anul 2005 nu rezistă însă, întrucât pe atunci România nu era ameninţată de nicio recesiune şi nu avea de încheiat niciun ciclu de consolidare fiscală (dimpotrivă, în 2004 economia crescuse cu peste 8% şi deficitul bugetar era puţin peste 1% din PIB), cu atât mai puţin de vreo conjunctură externă defavorabilă creşterii economice. Astfel încât anul acesta rămâne primul în care România aplică realmente “în orb” măsuri de relaxare fiscală, deja criticate de Consiliul Fiscal pe motiv că impactul lor asupra veniturilor bugetare este subestimat de guvern. În cazul scutirii de impozit a profitului reinvestit de la 1 iulie, CF a calculat un impact de cel puţin 475 mil. lei anul acesta, faţă de 137,5 mil. lei estimat de Finanţe; în cazul scăderii CAS la angajator cu 5 puncte procentuale de la 1 octombrie, impactul calculat de CF ar fi de 1,1 mld. lei la nivelul agregatului de venituri şi la 850 mil. lei impact la nivelul deficitului bugetar.

    Documentul mult aşteptat al Ministerului Finanţelor care estimează impactul reducerii CAS, publicat săptămâna trecută graţie insistenţei Societăţii Academice Române, se bazează şi el tot pe precedente, menţionând că, deşi din 2005 până în 2008 cota de CAS a scăzut de la 50,2% la 43,7%, nivelul încasărilor bugetare ca pondere în PIB s-a menţinut relativ constant, între 9,5% şi 9,6% din PIB, în timp ce în 2009, când CAS a crescut cu 3 puncte procentuale (2 la angajator şi 1 la angajat), încasările la buget din această sumă s-au redus cu 3%. Cum anii 2005-2008 au fost ani de creştere economică, raportarea la trecut nu ajută decât prin prisma faptului, amintit de ministrul Ioana Petrescu în document, că acum impactul pozitiv al tăierii CAS în investiţii sau în majorarea salariilor ar fi potenţat, pentru că inflaţia este mult mai mică decât atunci. Cât priveşte însă scăderea încasărilor din CAS după majorarea ei în 2009, aici într-adevăr am avut de-a face cu o deteriorare imediată a gradului de conformare voluntară a contribuabililor, în contextul crizei, care n-a făcut decât să se accentueze începând din 2011, conform aceluiaşi Consiliu Fiscal.

    Documentul arată că reducerea CAS “poate conduce la o creştere reală a PIB cu cca 0,1-0,2%, cu reflectare directă în îmbunătăţirea productivităţii muncii”. Dacă sumele în plus obţinute de angajatori vor fi folosite pentru crearea de locuri de muncă, ar rezulta un spor de 70.000 de locuri de muncă fiscalizate anual, iar dacă jumătate din sume vor fi folosite pentru investiţii, s-ar recupera anual cca 1,3 mld. lei din creşterea numărului de salariaţi (din CAS, CASS, contribuţii la fondul de şomaj, impozit pe venit). În plus, arată Ioana Petrescu, prin creşterea investiţiilor de capital ar ajunge la bugetul de stat 1,25-1,3 mld. lei prin TVA încasată şi efecte de multiplicare anuală. La acestea se adaugă un posibil efect de reducere a muncii la negru: în cel mai pesimist scenariu, în care tăierea CAS ar fiscaliza numai un sfert (4,75 mld. lei) din evaziunea fiscală a muncii la negru, golul de venituri la buget estimat de Finanţe va fi acoperit fără niciun fel de măsuri suplimentare.

    Scăderea CAS va reduce povara fiscală asupra muncii cu 1,6 puncte procentuale faţă de 2013, la 42,6% din costul forţei de muncă, un nivel care chiar şi aşa va continua să menţină România în topul european din acest punct de vedere şi să menţină şi decalajele din rata implicită de impozitare a muncii (vezi grafic), cu ponderea cea mai mare a CAS la angajator, urmată de CAS la angajat şi de impozitul pe venit, limitat de cota unică la unul dintre cele mai mici niveluri din Europa. Aceasta se explică prin faptul că taxarea consumului şi a muncii, adică din TVA şi CAS, urmate de accize şi impozit pe venit, reprezintă de departe cele mai solide surse de venituri la buget, valoric şi ca pondere în PIB (vezi tabele), în opoziţie nu numai cu taxarea capitalului, adică impozitul pe profit, dar şi cu toate celelalte categorii de taxe pomenite atunci când e vorba de soluţii de compensare pentru o reducere a TVA sau a CAS (proprietate, mediu, energie).

    Nu e numai cazul României: raportul Eurostat din iunie privind tendinţele de impozitare în Europa arată că în ansamblu, statele UE n-au încercat deloc să aplice relaxări fiscale din 2008 încoace, ci au reacţionat la anii de criză menţinând neschimbată rata de impozitare a capitalului şi, în schimb, majorând impozitarea muncii (nu numai contribuţiile sociale, care în majoritatea ţărilor reprezintă peste 2/3 din povara fiscală pe muncă, ci şi impozitul pe venit) şi impozitarea consumului, în special TVA, deşi cu rezultate variabile (Eurostat arată că România, Letonia, Grecia şi Lituania au cele mai mari decalaje dintre rata teoretică şi colectarea veniturilor din TVA).

    Explicaţia pentru aceste tendinţe e simplă – austeritatea: majoritatea statelor au avut nevoie de reduceri ale deficitelor bugetare şi atunci au apelat la singurele surse certe de venituri colectabile inclusiv pe timp de criză, menajând însă companiile, investitorii, spre a evita ca aceştia să plece ori să-şi înceteze activitatea. Pentru noi, raportul Eurostat oferă deci indirect cel puţin o concluzie provizorie: dacă scenariile din documentul Finanţelor ar fi date peste cap de conjunctura proastă din Europa şi programul de reducere a deficitului structural va fi realmente ameninţat, soluţiile cu impact substanţial asupra bugetului nu sunt decât două – majorarea impozitului pe venit (adică renunţarea la cota unică) şi/sau îmbunătăţirea rapidă a colectării TVA.

  • Cum vrea Daimler să îşi relaxeze angajaţii

    Plecatul în concediu înseamnă pentru mulţi dintre noi întoarcerea la o cantitatea uriaşă de e-mailuri necitite. Producătorul german de maşini Daimler a venit cu o strategie prin care să îşi ajute angajaţii să nu rămână în urmă. Potrivit Financial Timesc, compania a anunţat că cei 100.000 de angajaţi au acum opţiunea de a-şi şterge toate e-mailurile primite în perioada în care sunt plecaţi în concediu. Astfel, persoanele care încearcă să îi contacteze vor primi un „Mail de concediu” care să îi anunţe că mesajul lor va fi şters, dar şi datele de contact ale unui superior, în cazul în care problema este urgentă.

    “Angajaţii noştri ar trebui să se relaxeze în concediu, nu să citească e-mailuri legate de muncă” a declarat Wilfired Porth, membru al consiliului director Daimler, pentru Financial Times. „Cu <Mail de concediu>, vor începe să lucreze imediat după concediu fără a fi nevoiţi să răspundă la mailuri anterioare. Este o eliberare emoţională.” Compania a lansat o variantă trail a versiunii „Mail on Holiday” în urmă cu un an şi au descoperit astfel că angajaţii care se întorc din concedii sunt mai fericiţi şi mai productivi pe termen lung.

    Majoritatea angajaţilor nu permit ştergerea mesajelor primite, dar există strategii prin care să vă eliberaţi inboxul în vacanţă. Spre exemplu, puteţi să setaţi mesajul „out of office” cu o zi în plus după întoarcerea din concediu, astfel încât să petreceţi ziua respectivă pentru a recupera mesajele primite anterior şi fără să vă simţiţi obligaţi să răspundeţi imediat la cele primite în ziua întoarcerii la birou.


     

  • Reportaj: Bali, insula care abia se vede pe harta lumii, dar atrage trei milioane de turişti

    Mii de temple hinduse, zeci de hectare de plantaţii de orez, păduri de mangrove şi plaje cu nisip alb sau negru scăldate de Oceanul Indian sunt atracţiile pe care le-au căutat în Bali peste 2.000 de români, care au ales anul trecut această destinaţie exotică, considerată una din cele mai atractive din lume şi descrisă ca atare şi în bestseller-ul scriitoarei americane Elizabeth Gilbert, „Mănâncă, Roagă-te, Iubeşte“.

    „Am fost de două ori în vacanţă în Bali, cel mai recent anul trecut, când am stat două săptămâni. Este o altă lume, o altă cultură. Serviciile sunt bune, se organizează diferite eve­nimente, oamenii sunt degajaţi. În ceea ce priveşte tarifele, acestea sunt comparabile la cazare cu cele din România“, afirmă Neculai Mihai, unul din acţionarii companiei de curierat FAN Courier, pe care insula Bali l-a fascinat. Aici a experimentat masajul bali­nez la patru mâini, şedinţele de yoga, dar şi snorkeling în Oceanul Indian.

    De altfel, antreprenorii, dar şi executivii din top mana­ge­­ment sunt cei pe care agenţiile de turism îi trimit în va­­can­ţă în insula exotică, având în vedere că preţul unui sejur începe de la 2.000 de euro de persoană. „Am trimis un grup de 12 români într-o vacanţă de două săptămâni în Bali şi Sin­ga­pore. Tariful pachetului a fost de 2.150 de euro cu ca­zări la hoteluri de patru stele. Transportul cu avionul a fost inclus în preţ. Diversitatea, exotismul insulei, cultura sunt elementele care atrag turişti în Bali“, spune Dragoş Pir­nog, directorul de programe al agenţiei de turism Explore Travel, care trimite anual 250 de români în insula Bali. El precizează că cererea este în creştere dato­rită accesibilităţii mai mari.

    Viza se poate lua di­rect din aeroportul din Indonezia, iar taxa este de aproa­pe 25 de euro de persoană. Mai mult, din 2011, pe piaţa locală a intrat Qatar Airways, compania aeriană naţională a statului Qatar şi una dintre cele mai mari din lume, cu zboruri pe ruta Bucureşti-Doha (cinci curse săptămânal în prezent), de unde românii pot ajunge direct în Indonezia. De la sfâr­şi­tul lunii iulie compania aeriană va avea zbo­ruri directe spre Bali din Doha. Preţul unui bilet începe de la 800-900 de euro.

    „Numărul turiştilor străini care vin în Bali este în creştere. Anul trecut am avut 3,2 milioane de vizitatori, în 2008 aveam 1,9 mili­oane de vizitatori“, spune Nyoman Warda­wan, şeful departamentului de mar­­ke­ting al biroului de turism din Bali.
    Insula, unde observi imediat contrastul dintre resorturile de lux şi casele modeste ale localnicilor (salariul minim în Bali este de 116 dolari pe lună), a atras anul trecut jumătate din vizitatorii străini înregistraţi de Indonezia (deşi reprezintă doar 0,29% din suprafaţa ţării), iar în acest an aşteaptă 3,5 milioane de vizitatori străini. Veniturile din turism au depăşit 4 miliarde de dolari anul trecut. Transportul public nu există în Bali, cei mai mulţi dintre localnici se deplasează pe scutere sau pe motociclete, iar turiştii închiriază maşini sau le folosesc pe cele puse la dispoziţie de hotelieri. Cu toate acestea, indonezienii au construit deasupra nivelului mării, prin pădurea de mangrove, 12 kilometri de autostradă, care unesc localităţile Benoa, Denpasar şi Nusa Dua.

    În Bali nu trece zi fără ceremonii la temple şi fără ofrande închinate zeilor, ceea ce dă unicitate acestei destinaţii. Fie­care casă are în curte un templu, iar ofrandele sunt puse la poarta casei, pe drum, în restaurante, în magazine, peste tot. Şi timpul se măsoară altfel în Bali, calendarul (Pawukon) având doar 210 zile, altfel spus localnicii numără şase luni a câte 35 de zile.

  • A 5-a ediţie BICICLEŞTI are loc sâmbătă la Bucureşti

    Mai multe mii de bucureşteni au răspuns „Prezent” invitaţiei lansate în precedentele ediţii Bicicleşti şi au ieşit de fiecare dată la plimbare pe renumitul bulevard bucureştean, transformat în cea mai mare pistă de activităţi sportive din Bucureşti. Următoarea ediţie este programata în sâmbătă, 21 iunie.

    GeoBateŞaua şi Asociaţia “Bate Şaua Să Priceapă Iapa” vă invită în 2014 la ediţiile BICICLEŞTI, continuând astfel iniţiativa ProSport şi Gândul care şi-au propus începând din octombrie 2013 să ofere în Bucureşti cea mai mare platformă de activităţi recreative de week end. Iniţiativa BICICLEŞTI a putut fi pusă în aplicare după ce ProSport şi Gândul au lansat în toamna anului trecut o campanie de strângere de adeziuni, campanie la care Primăria Capitalei a raspuns afirmativ şi a devenit partener al evenimentului, acceptând să închidă circulaţia auto pe toată lungimea bulevardului Kiseleff!

    “Bate Şaua Să Priceapă Iapa” este o asociaţie nonprofit, înfiinţată în 2004 şi militează pentru promovarea bicicletei şi a transportului alternativ. Activează pentru promovarea tradiţiilor cultural-artistice, turismului sportiv, activ şi de aventură şi a turismului rural, ecologic şi istoric.

  • Românul care şi-a făcut birou în mijlocul unui spa. Are saună, piscină şi jacuzzi la dispoziţie în fiecare zi

    La spa te simţi de milioane. Dar când conduci spa-ul şi acesta aduce milioane, te simţi şi mai bine.

    Conduce un centru spa de 3.000 de metri pătraţi şi merge o singură dată pe lună la masaj, deşi este prezent de duminică până vineri în biroul aflat la doar câţiva metri de spa‑ul pe care îl administrează.

    Dragoş Penca, 38 de ani, a acceptat să se ocupe în 2010 de deschiderea centrului Orhideea Spa din cadrul complexului rezidenţial Orhideea Gardens, dezvoltat de omul de afaceri Daniel Piţurlea. Investiţia în spa s-a ridicat la circa 3,5 milioane de euro. Decizia de a dezvolta centrul spa a venit la scurt timp după ce a vândut acţiunile pe care le deţinea la agenţia de turism online Paravion către fondul de investiţii spaniol GED.

    „Avem lunar 4.500-5.000 de clienţi la spa. Sunt două categorii de clienţi, cei care sunt membri, 850-900 de persoane, care plătesc o taxă de membru 350 de euro anual individual (la care se adaugă taxa de abonament – n. red.) şi 500 de euro pe familie (soţ, soţie, bonă, copii) şi cei care nu sunt membri. Cei mai mulţi sunt corporatişti“, spune Dragoş Penca. Profilul clientului de spa se referă la persoane cu vârstă cuprinsă între 35 şi 40 de ani, care au grijă de sănătatea lor, cu studii universitare şi postuniversitare, cu salarii între 600 şi 1.200 de euro în general. „Înainte de-a intra la terapii li se fac fişe de anamneză, pentru ca terapeutul să ştie ce afecţiuni au“, spune el.

    Anul trecut centrul spa Orhideea avut venituri de 800.000 de euro, iar în acest an se aşteaptă un milion de euro. „În cazul spa-urilor există creşterea organică pe care ţi-o dă vechimea pe piaţă şi creşterea adusă de reclama făcută de la om la om. Noi vom avea o creştere organică de 20% în acest an“, spune el, care coordonează o echipă de 40 de angajaţi. Deşi este prezent la birou de duminică până vineri, când spa-ul este deschis, Penca spune că beneficiază prea rar personal de serviciile spa-ului, în restul timpului asigurându-se că sunt fericiţi clienţii: „Serviciile de calitate nu se pot realiza decât dacă eşti prezent, nu poţi să delegi calitatea“.

    Aproape 70% din clienţii care intră în centrul spa vin pentru „tratamente relaxante“, după cum spune Dragoş Penca, vin să prevină, „în loc să se ducă la spital, care inhibă relaxarea“. Jumătate dintre clienţii care intră în centrul spa sunt turişti, cei mai mulţi dintre ei evrei sau francezi. „Dacă Bucureştiul ar avea zece spa-uri mari, s-ar umple de străini“, este de părere Penca. Avantajul Bucureştiului în faţa altor oraşe europene care au centre spa ar fi că încă sunt „costuri mici cu forţa de muncă“ – Penca dă exemplu un terapeut care face masaj şi al cărui salariu în Suedia, de exemplu, trece de 1.500 de euro, pe când în România acesta câştigă 2.000 de lei pe lună.

    Centrul Orhideea Spa este structurat pe trei niveluri, unul fiind destinat terapiilor spa, pentru care au fost amenajate o salină artificială, două săli pentru tratamente, zone de relaxare, un bar şi vestiare. Pe un alt nivel sunt piscine, un hamam turcesc, saună şi un bar, iar pe cel mai de jos nivel se află o sală de aerobic şi de kinetoterapie. Orhideea Spa este operat de Fundaţia pentru Sănătate Orhideea Spa. „Am ales să funcţionăm pe fundaţie din două motive: în primul rând pentru că pe o societate comercială este foarte greu să activezi în acest domeniu.

    Legislaţia în materie de sănătate prevede să ai un cod CAEN unic. Dacă în cadrul centrului vrei să faci un curs de înot, nu poţi. Fundaţia îţi dă posibilitatea să faci mai multe activităţi sub aceeaşi umbrelă, organizarea pe fundaţie este mult mai avantajoasă şi permisivă. La fel ca o societate comercială, plătim şi noi impozit pe profit, avem aceleaşi obligaţii faţă de stat, dar mai multe înlesniri ca fundaţie“, explică Penca. Anul trecut, Fundaţia pentru Sănătate Orhideea Spa a avut un excedent de 150.000 de euro din activitatea de spa, care subliniază că acesta se redistribuie pentru activităţile medicale.

    Dragoş Penca activează într-o piaţă a spa-urilor de 6 milioane de euro şi 140.000 de clienţi, piaţă care se află încă la început. Cele mai multe spa-uri se găsesc în hotelurile de cinci stele, dar sunt şi câteva centre spa independente. În România mai este mult loc de investiţii în astfel de centre, piaţa fiind la început. Printre antreprenorii care mai deţin centre spa se numără Liliana Paraipan. Compania ei operează centrele Eden Spa (unul în zona Primăverii, care se întinde pe o suprafaţă de circa 350 de metri pătraţi, o unitate în cadrul Grand Hotel Continental, hotelul de pe Calea Victoriei, şi unitatea din cadrul ansamblului rezidenţial Orhideea Gardens).

    În afara Bucureştiului, Eden Spa operează un centru de relaxare în cadrul hotelului Hilton din Sibiu. Familia Jianu (Ştefan Jianu, medic chirurg, alături de soţia sa medicul Dana Jianu) a investit într-un centru spa din Cornu, numit Bali Spa, deschis în vara anului 2007, după o investiţie de circa 1,5 milioane de euro. La nivel mondial, turismul de relaxare, unul dintre cele mai dinamice sectoare, generează 439 miliarde de dolari anual, potrivit unui studiu prezentat la Congresul Global al Turismului de Wellness din New Delhi.

    Penca a intrat în businessul de spa după ce a vândut în 2010 afacerea Paravion, o agenţie de turism online, pe care o conducea alături de doi parteneri.

    Vânzarea Paravion l-a făcut milionar în euro pe Dragoş Penca, care admite că „termenul de milionar este relativ, dat fiind că cea mai mare parte a banilor s-a dus pe achitarea unor credite mai vechi, care au propulsat afacerea, iar diferenţa de bani a reprezentat practic un beneficiu la nivelul unor salarii rezonabile pe care nu le luasem în cei şase ani de funcţionare“. Valoarea tranzacţiei nu a fost făcută publică.

  • Ponta, inspirat de culorile unui centru IT: Ar trebui să fie roşu la Guvern. Galbenul e de relaxare!

     După ce a tăiat panglica de inaugurare a centrului tehnologic, alături de ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea, despre care a apreciat că “e cel mai bun când vine vorba de tăiat”, premierul Ponta a fost invitat să viziteze spaţiile de lucru ale centrului.

    Premierului i s-a explicat că birourile au un design specific pentru modul în care lucrează specialiştii IT, iar podeaua spaţiilor de lucru desemnează prin culori scopul acestora.

    “Dacă vă uitaţi la podea, culorile desemnează zonele de lucru. Albastru este zona de lucru în colaborare. Roşu este pentru relaxare şi pentru cafea. Când cineva întreabă de cafea, i se spune: vezi unde e roşu”, i-au eplicat reprezentanţii centrului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Lecţiile economice din Game of Thrones – FMI din Westeros, relaxare cantitativă şi un ţăran şef la Goldman Sachs

    În lumea cărţilor „Cântec de gheaţă şi foc”, scrise de George R.R. Martin, şi a serialului HBO „Urzeala tronurilor„ bazat pe acestea, intriga nu este determinată doar de dragonii care scuipă flăcări, ci şi de monedele de aur care pun în mişcare economia. În timp ce povestea lui Martin despre Umblătorii Albi, lupi străvechi şi pitici poate părea depărtată de lumea obişnuită a finanţelor şi politicilor economice, mulţi au sesizat o serie de lecţii de economie pe care unele dintre personaje ar fi trebuit să le înveţe înaintea tentativelor de a acapara puterea.

    BANCA DE FIER – FMI DIN WESTEROS? „Banca de Fier va primi ceea ce i se cuvine” nu este o frază recunoscută la fel de uşor ca mottoul familiei Stark, „Iarna se apropie”, dar ar putea fi în final la fel de important. „În fantezie sau realitate, lupta tronurilor împiedică extinderea unor concepte economice sănătoase şi exclude politicile economice bune„, afirmă, pentru CNBC, Matt McCaffrey, academician la Universitatea din Illinois, care a scris despre economia din „Urzeala tronurilor„.

    Westeros este în cea mai mare parte o economie de tip feudal, care generează venituri reduse. În schimb, regatele au apelat la Oraşele Libere – fiecare dintre acestea cu câte o bancă prosperă şi comerţ dezvoltat cu mirodenii, stofe şi sclavi – pentru împrumuturi necesare finanţării campaniilor militare. Banca de Fier, din oraşul Braavos, pare a fi cea mai puternică. Aceasta este un exemplu de instituţie de credit „prea mare pentru a fi lăsată să se prăbuşească„ din lumea reală. Astfel, dacă unul sau mai mulţi regi nu-şi plătesc datoriile, ar putea apărea probleme serioase.

    Tycho Nestoris, cel mai important reprezentant al Băncii, apare în Sezonul IV al serialului, mai devreme decât în carte, fiind interpretat de actorul britanic Mark Gatiss.Se poate spune că Cersei Lannister începe să piardă controlul asupra tronului nu atunci când încep să circule zvonuri despre cine este cu adevărat tatăl copiilor ei, ci atunci când începe să nu-şi mai plătească datoriile către Banca de Fier.

    Din nefericire pentru ea, tronul este în acest moment o investiţie cu risc ridicat, iar Banca de Fier îşi transferă rapid sprijinul către duşmanul acesteia, Stannis Baratheon. Situaţia ar putea fi asemănătoare cu modul cum FMI şi Banca Mondială acordă sprijin anumitor grupări în ţările în care intervin, notează CNBC.

    REZERVA FEDERALĂ FEUDALĂ. Lordul Baelish, alintat în serial Degeţel (Littlefinger), este responsabil de finanţe şi, aşa cum îl descrie cartea, are talentul ca din două monede să facă rapid o a treia. La fel ca Rezerva Federală (Fed), se pare că a derulat propria versiune de relaxare cantitativă, injectând în economie un număr mare de monede, însă într-un mod mai puţin sofisticat decât banca centrală a SUA, reducând cantitatea de material folosită pentru fiecare monedă, astfel încât să poată produce mai mulţi bani.

    În acelaşi timp, a pus în pericol situaţia economică a casei regale prin împrumuturi masive de la Banca de Fier şi creşterea taxelor.De asemenea, şi-a construit afaceri de succes apelând la împrumuturi din banii luaţi pe credit în numele casei regale.
     

  • Draghi: BCE nu exclude o nouă reducere a dobânzii cheie, dacă va fi nevoie

     “Nu excludem o nouă relaxare a politicii monetare, o reducere a dobânzii”, a spus Draghi după şedinţa consiliului guvernatorilor la care s-a decis menţinerea dobânzii cheie la nivelul de 0,25%, în pofida inflaţiei care s-a îndepărtat periculos de obiectivul de 2% al instituţiei.

    În luna martie, preţurile din zona euro au crescut cu 0,5%, după un avans de 0,7% în februarie.

    Draghi a reiterat însă că nu crede în pericolul deflaţiei, sinonimă cu o scădere generalizată a preţurilor şi declin economic.

    BCE anticipează pentru acest an o inflaţie de 1% în zona euro, urmată de 1,3% în 2015 şi 1,5% în 2016.

    “Acest fapt nu înseamnă să rămânem indiferenţi”, a spus Draghi, subliniind că BCE urmăreşte cu atenţie evoluţia preţurilor şi este gata să se folosească, în afară de dobânzi, de instrumente neconvenţionale pentru menţinherea stabilităţii preţurilor, inclsiv suplimentarea lichidităţilor prin achiziţii de active.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Producătorii de gaze din SUA vor să exporte în Europa, pentru a reduce dependenţa aliaţilor de Rusia

     SUA a devenit în ultimii ani cel mai mare producător de gaze naturale la nivel mondial datorită exploatării la scară largă a depozitelor de şist şi altor progrese în zona tehnologiilor de extracţie şi prelucrare, potrivit Bloomberg.

    Rusia, al doilea producător la nivel global, a întrerupt în două rânduri, 2006 şi 2009, livrările de gaze către Ucraina, în contextul disputelor dintre Kiev şi Moscova privind preţul gazelor şi tarifele de tranzit.

    Creşterea accesului Europei la resursele SUA ar reduce posibilitatea ca Rusia să utilizeze energia ca pe o armă, consideră analiştii şi grupurile de lobby care susţin relaxarea restricţiilor asupra exportului.

    “Vorbim despre un instrument de presiune geopolitică pe care l-am putea utiliza dacă nu ar exista aceste restricţii protecţioniste în sectorul energiei din SUA”, a declarat pentru Bloomberg Christopher Guith, vicepreşedinte al Institutului pentru Energie în Secolul 21 din cadrul Camerei de Comerţ a SUA.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro