Tag: relatii

  • Bashar al-Assad: Siria şi Coreea de Nord luptă împotriva “ambiţiilor nebuneşti” ale Marilor Puteri

    “Cele două ţări prietene celebrează această aniversare şi, în acelaşi timp, luptă împotriva ambiţiilor nebuneşti ale Marilor Puteri care vor să subjuge toate statele politicii lor expansioniste şi dominatoare şi să le priveze de dreptul la autodeterminare”, se afirmă în scrisoarea preşedintelui sirian către liderul nord-coreean Kim Jong-un, notează agenţia de ştiri Tass.

    Assad s-a declarat încrezător că “relaţiile de prietenie şi cooperare între cele două ţări vor deveni mai puternice în conformitate cu interesele celor două popoare”.

  • Şi bogaţii mor câteodată

    S-a dus, la 101 ani, aproape falit (mai avea doar 3,3 miliarde de dolari). A  fost un prinţ al elitei globale. Marele său vis kantian: Statele Unite ale Lumii. Dacă Immanuel Kant a sfârşit prin a se teme că un guvern mondial ar degenera într-un detestabil despotism, el nu s-a îndoit de nimic (după al doilea million, nu te mai lasă anturajul).  

    Şi bogaţii mor câteodată. Află aici cine este personajul fabulos care a murit la 101 ani

  • Mihaela Feodorof, executive coach & business consultant: Suntem ceea ce avem spaţiu să devenim

    Prima experienţă care-mi vine în minte, despre care am mai scris într-un alt context, este a Roxanei. Nu o căutaţi în grupul de conexiuni de pe LinkedIn sau Facebook, mai importantă este povestea ei. A venit în relaţia de coaching din disperare de cauză. Cu doar şase luni în urmă făcuse o alegere profesională care valida valoarea la care ajunsese în piaţa de profil. Era în topul vânzătorilor, toate prilejurile în care se afla îi confirmau că se simţea ca peştele în apă cu ceea ce făcea, iar rezultatele ei erau mereu peste aşteptări. Oferta unui jucător mai mare de a se alătura echipei sale a gâdilat orgoliul profesional al Roxanei. După câteva discuţii a acceptat să treacă în ambarcaţiunea mai lustruită a concurenţei. Nu vă grăbiţi să o judecaţi, performerii au nevoie de provocări pentru a se antrena şi a-şi păstra forma. De data aceasta însă, provocarea a fost să vină dintr-o altă direcţie.

    Noul angajator şi mediul său profesional s-au dovedit atât de diferite de ceea ce avea nevoie Roxana încât, chiar punându‑şi toate abilităţile şi profesionalismul la bătaie, simţea cum zi după zi energia ei scădea, iar entuziasmul unui nou început se transforma într-o sumedenie de temeri, ezitări şi îndoieli. Persoana care-şi exprima opiniile asupra demersurilor Roxanei era chiar cea care conducea businessul şi care şi-o dorise în echipă. Aşadar, porţi de scăpare nu erau decat să-i citească pe chip, sau printre rânduri, nemulţumirea în raport cu acţiunile ei profesionale. Iniţiativele nu erau bune, fie timpul alocat pentru a obţine rezultate nu era alocat, mereu era câte ceva nepotrivit. Libertatea de acţiune a Roxanei era doar declarativă, în spatele ei simţea mereu răsuflarea şefului neîncrezător şi perfecţionist. Cum oare să funcţioneze la parametrii maximi comportamentele manifestate natural de un talent?

    Continuarea poveştii o găsiţi în volumul „O să mori de foame”, sub titlul „Talentul devine balast cand managementul este impropriu”.

    Ceea ce am vrut să reamintesc este importanţa alegerii mediului şi a relaţiilor profesionale, astfel ca ele să se acordeze firesc cu aşteptările şi nevoile noastre. Potenţialul de devenire al fiecăruia dintre noi este maximizat, sau blocat, de relaţiile pe care le dezvoltăm.   

    Un alt exemplu care-mi întăreşte crezul că aplicabilitatea acestor concepte este universală ţine de relaţia copiilor cu procesul de învăţare. Familia, şcoala, societatea sunt factorii care susţin sau deviază până la situaţii major conflictuale relaţia copilului cu sine însuşi. Când acesta nu mai vrea (să înveţe, să citească, să asculte etc.), avem tendinţa să ne apărăm şi să spunem că am pus la dispoziţia lui toate mijloacele ca el să performeze sau măcar să obţină rezultate optime. Le-am oferit, nimeni nu contestă asta, dar, cu siguranţă, doar din perpectiva noastră. Până să ajungem să ne punem cu adevărat „în papucii” copilului manifestând şi exersând empatia, comportamentul definitoriu în orice relaţie de suport, mai e drum lung.

    Cadrul în care fiecare dintre noi funcţionează, rafinându-şi acţiunile şi ajungând să obţină rezultate pe măsură, este cel mai important. Pe lângă acesta, cine populează acest spaţiu în relaţie cu noi defineşte calitatea relaţiilor pe care le trăim. Sunt ele în folosul devenirii noastre sau, în pofida bunelor credinţe, mai rău ne încurcă?

    Vin cu un alt exemplu real, doar protejând identitatea subiectului, pe care îl împărtăşesc aici. Bogdan este student la medicină. A muncit mult să ajungă aici, ştim că nu este cel mai facil examen şi demers educaţional pe care să-l practici. Vine însă la pachet cu satisfacţia că cei din jur vor aprecia alegerea ta şi reuşitele din anii de muncă care vor urma. Aparent, Bogdan funcţionează fără cusur, dar în interiorul lui se duce o luptă. Pe cine şi de ce vreau să mulţumesc? Îi este deja limpede că nu-i mai ajunge aprecierea celor din jur. „Woow, medicină, ce provocare, felicitări!“ Pentru cine fac acest efort dacă pe mine nu mă hrăneşte? se întreabă din ce în ce mai des Bogdan. Oare ce aş alege dacă nimeni şi nimic nu m-ar influenţa? Dacă aş da la o parte toate modelele de reuşită pe care părinţii, profesorii, prietenii, mi le aduc în prim-plan, ce ar rămâne la sfârşitul exerciţiului? Iată cum spaţiul de dezvoltare al lui Bogdan este brusc curăţat de impurităţi şi devine limpede că alegerea făcută nu a fost a lui. Nici să-i convingi pe ceilalţi nu este uşor, dar bine măcar că m-am lămurit cu mine însumi, îşi spune Bogdan împăcat.

    Relaţiile cu oamenii cei mai apropiaţi sunt şi cele mai delicate. Să nu-i rănim, dezamăgim, supărăm este miza implicării emoţionale. Pentru că ţinem la ele şi nu vrem să le deteriorăm, amânăm până la cronicizarea diagnosticului să le îngrijim. Dar experienţa ne dovedeşte că toţi cei dragi nouă ar fi mai fericiţi prin simplul fapt că noi suntem fericiţi. Rezultatul este la îndemână: alegerile noastre trebuie să răspundă unei singure condiţii: să fie în acord cu nevoile noastre şi să ne permită dezvoltarea armonioasă în mediul natural.

    Aici se încheie gândul meu despre importanţa relaţiei cu cel care contribuie la devenirea ta şi a terenului propice în care să sădeşti seminţele încrederii în sine, convingerilor şi valorilor fiecăruia dintre noi.

  • Şi bogaţii mor câteodată

    S-a dus, la 101 ani, aproape falit (mai avea doar 3,3 miliarde de dolari). A  fost un prinţ al elitei globale. Marele său vis kantian: Statele Unite ale Lumii. Dacă Immanuel Kant a sfârşit prin a se teme că un guvern mondial ar degenera într-un detestabil despotism, el nu s-a îndoit de nimic (după al doilea million, nu te mai lasă anturajul).  

    Şi bogaţii mor câteodată. Află aici cine este personajul fabulos care a murit la 101 ani

  • Mevlut Cavusoglu: Turcia şi Rusia au restabilit relaţiile şi acum colaborează pe probleme regionale

    “Am rezolvat neînţelegerile cu Rusia. În acest moment, legăturile noastre au fost restabilite şi cooperăm în rezolvarea unor probleme regionale”, a spus Mevlut Cavusoglu, menţionând ca arii de cooperare subiecte precum Siria şi Azerbaidjan.

    În acelaşi timp, a spus ministrul, Ankara continuă “să susţină integritatea teritorială a Georgiei şi a Ucrainei (…)”.

    Relaţiile dintre Rusia şi Turcia s-au deteriorat după ce armata turcă a doborât, în noiembrie 2015, un bombardier rus care participa la o operaţiune antiteroristă în Siria.

    Ankara a susţinut că avionul a încălcat spaţiul aerian turc din apropiere de graniţa cu Siria. Ministerul rus al Apărării a anunţat însă că avionul zbura deasupra teritoriului sirian şi că nu a încălcat deloc spaţiul aerian al Turciei.

    Pe data de 28 noiembrie 2015, preşedintele rus Vladimir Putin a semnat un decret prin care impunea măsuri de ordin economic Turciei, iar pe 1 ianuarie 2016, aceste sancţiuni au intrat în vigoare.

    Preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, şi-a cerut scuze pentru incident în iunie 2016 iar relaţiile bilaterale au început să se amelioreze.

  • Top 100 cei mai admiraţi CEO: Felix Tătaru, preşedinte GMP

    Tătaru este cunoscut şi prin prisma faptului că a fost consultant de marketing politic în campaniile electorale ale fostului preşedinte al României Traian Băsescu, dar şi a lui Klaus Iohannis, actualul şef al statului.

    GMP Group, fondat de Tătaru în 1998, cuprinde agenţiile GMP PR (relaţii publice), GMP Advertising (creaţie), Webstyler (digital), Point Public Affairs (public affairs şi comunicare strategică), Go Studio (design grafic şi branding) şi Chapter 4 (relaţii publice).

  • Şcoala care te ajută să devii o “materialistă de succes”: 1.000 de dolari pe săptămâmă ca să înveţi cum să profiţi de bărbaţii cu bani

    “Teoria în afaceri ne învaţă o lecţie importantă”, explică profesoara citată de Pomerantsev. “Caută în permanenţă dorinţele clienţilor. Aplică acelaşi principiu şi când cauţi un bărbat bogat. La prima întâlnire există o singură regulă: nu vorbi despre tine. Ascultă-l. Găseşte-l fascinant. Află-i dorinţele. Studiază-i hobby-urile. Iar mai apoi schimbă-te în concordanţă cu acestea.”

    Studentele iau notiţe şi ascultă cu mare atenţie, poate şi pentru că plătesc 1.000 de dolari pentru fiecare săptămână de curs. Există zeci de astfel de “academii” în Moscova şi St. Petersburg, purtând nume precum “Geisha School” sau “Cum să fii o femeie adevărată”.

    Una dintre fetele care participă, pe nume Oliona, s-a mutat la Moscova din Donbas, o regiune minieră din Ucraina. Mama sa era coafeză, iar Oliona ar fi vrut să urmeze aceeaşi profesie; din păcate, salonul a intrat în faliment. În vârstă de 20 de ani la acea vreme, Oliona s-a angajat ca dansatoare la un club de striptease.

    Acolo l-a cunoscut pe cel care o întreţine, oferindu-i ceea ce ea numeşte “venit de amantă”: un apartament, 4.000 de dolari pe lună, o maşină şi două concedii de 7 zile pe an în Turcia sau Egipt. În schimb, ea trebuie să-i asigure acestuia acces nelimitat la corpul ei.

    Oliona nu se vede însă ca o prostituată: diferenţa, spune ea, este că o prostituată trebuie să facă sex cu cel indicat de peşte. Ea, în schimb, îşi vânează singură prada.

  • China vrea relaţii bune, dar avertizează că Statele Unite ar pierde un eventual război comercial

    Într-un discurs rostit la Congresul Partidului Comunist chinez, Li Keqiang a evocat recentele tensiuni cu Statele Unite în materie de securitate şi din cauza relaţiilor comerciale, în contextul în care preşedintele american, Donald Trump, a atribuit Beijingului presupuse activităţi de manipulare monetară.

    “Speranţa noastră, a părţii chineze, este că, indiferent de obstacolele pe care le va întâmpina relaţia bilaterală, va continua să se îndrepte într-o direcţie pozitivă”, a spus Li Keqiang.

    “Recent, am citit un articol elaborat de un influent institut internaţional. Concluzia era că, în cazul izbucnirii unui război comercial între China şi Statele Unite, companiile cu acţionari străini, în special cele americane, ar suporta consecinţele”, a atras atenţia şeful Guvernului de la Beijing.

    “Noi nu vrem să asistăm la un război comercial între cele două naţiuni. Această situaţie nu ar face mai corecte relaţiile comerciale şi ar afecta ambele părţi”, a insistat Li Keqiang.

    Secretarul de Stat american, Rex Tillerson, a sosit miercuri la Tokyo (Japonia), urmând să efectueze peste câteva zile prima vizită oficială în China.

  • Film: Ana, mon amour

    ”Ana, mon amour“ este analiza unei poveşti de dragoste, o incursiune atipică ce surprinde cele mai tensionate şi delicate momente din evoluţia unui cuplu. Toma şi Ana se cunosc în facultate, se apropie rapid şi încep o relaţie de iubire care devine în scurt timp o luptă contra tuturor.

    Din cauza unor probleme din copilărie, Ana are frecvent atacuri de panică, iar Toma îşi asumă rolul de protector necondiţionat. Deşi pare să deţină controlul asupra relaţiei, ani mai târziu el se trezeşte gravitând în jurul unei femei pe care nu o poate înţelege, forţându-se până la limită în încercarea de a o salva.

  • Studiu eJobs: 1 din 2 români a avut o relaţie la birou

    Relaţiile amoroase la birou sunt mult mai frecvente decât ar putea crede mulţi dintre noi. În condiţiile în care petrecem în interes de serviciu o parte semnificativă din viaţă, şansele de a ne găsi jumătatea în timpul orelor de program sunt, din punct de vedere statistic, extrem de mari. Acest lucru este confirmat şi de către cel mai recent studiu eJobs derulat în luna februarie şi care arată că 56% dintre români au avut o relaţie la birou – pentru 45% a fost o relaţie serioasă, de lungă durată, în timp ce pentru 11% dintre ei a fost doar o aventură.

    Oarecum surprinzător, în segmentul de vârstă 18-25 de ani ponderea celor care nu au avut o relaţie de dragoste la job are nivelul cel mai ridicat (60%), pondere egală cu cea a respondenţilor cu vârste între 25-55 ani care au confirmat astfel de relaţii.

    În ceea ce priveşte partenerul, 25% dintre respondenţi spun că au avut o relaţie cu un coleg sau cu o colegă, 12% au avut o relaţie cu un furnizor sau partener extern, iar 19% este ponderea celor care au recunoscut că au avut o relaţie cu superiorul direct.

    Marea majoritate a celor implicaţi într-o relaţie amoroasă la locul de muncă erau singuri la acel moment (62%), 18% erau deja într-o relaţie, iar 20% au recunoscut că erau căsătoriţi.

    25% dintre cei care au avut o relaţie la locul de muncă au ajuns la altar de mână cu colegul sau colega de birou, ponderea fiind mai mare în rândul femeilor (28% femei vs. 20% bărbaţi).

    La întrebarea “Ce influenţă a avut relaţia la locul de muncă asupra carierei tale”, 17% au spus că unul dintre parteneri a trebuit să părăsească compania în următorul an. Cu o pondere apropiată – 16%, sunt cei care au afirmat că relaţia de la locul de muncă i-a ajutat să se dedice şi mai mult jobului, în timp ce doar 7% dintre respondenţi afirmă că relaţia i-a ajutat să avanseze în carieră. În restul cazurilor, relaţia nu a influenţat evoluţia profesională a respondenţilor.

    Sondajul eJobs a fost efectuat la nivel naţional, în perioada 1-12 februarie 2017, pe un eşantion de 1.242 de respondenţi, cu vârste curprinse între 18 şi 55 de ani. 2 din 3 respondenţi sunt femei şi mai mult de jumătate dintre aceştia au vârsta cuprinsă între 25 şi 40 de ani.