Check-in-ul pe care şi l-a dat din greşeală Snoop Dogg în Bogata a ajuns un pretex foarte bun de reclamă pentru comuna din judeţul Mureş.
Artistul a postat o fotografie pe Instagram şi, pentru a-şi anunţa fanii că a ajuns în Columbia, a vrut să dea check-in în Bogota.
Din greşeală, însă, Snoop Dogg a dat check-in în Bogata, Mureş, o comună cu 2.018 locuitori, conform recensământului din 2011.
Dacă în perioada 1 – 14 februarie 2016 au fost înregistrate 1.468 de reclame difuzate/tipărite, ce au avut ca subiect Valentine’s Day, în perioada 11 – 24 februarie 2016 s-au înregistrat doar 408 reclame ce au avut ca subiect Dragobetele, se arată într-un comunicat mediaTrust.
Top 3 reclame Dragobete
Lidl este brandul cu reclama cel mai des difuzată pentru Dragobete: „De Dragobete, în această noapte…(praline belgiene Pallace, 9,99 lei, buchet de 7 lalele, 9,99lei)”, care a înregistrat 52 de difuzări cu un rate card estimat la 16.916 euro.
Super Bingo Metropolis este pe locul doi cu reclama „De Dragobete sărbătoreşte româneşte cu super premii…”, care a înregistrat 46 de difuzări şi un rate card estimat la 123.000 euro.
TVR2 este pe locul trei cu reclama “Dragostea se împarte la 2 (Dragobete)…” – cu 43 de difuzări şi un rate card estimat la 119.000 euro.
Top 3 reclame Valentine’s Day
Vodafone este brandul cu cele mai multe reclame înregistrate pentru această sărbătoare. Vodafone este pe primul loc cu reclama “De Valentine’s Day, trebuie să spun (Antonia, supernet 4G, net nelimitat în weekendul îndrăgostiţilor)” care a înregistrat 428 de difuzări şi un rate card de aproximativ 1.699.592 euro.
Locul doi este ocupat de Lidl cu reclama: „Orice zi e mai frumoasă (de Valentine’s Day, pijama damă, 39,99lei, set neglijeu cu string, 39,99lei)” cu 121 difuzări şi un rate card estimat la 361.850 euro.
Kiss FM este pe locul trei cu reclama: Ştim că vă iubiţi ca-n filme (…până de Valentine’s, cuplul vostru e în teste, 6 tricouri XX Love/oră, 14 tricouri cu 2 locuri..)”, care a înregistrat 92 difuzări în perioada analizată, cu un rate card de 40.792 euro.
Distribuţia reclamelor pe categorii de produse Dragobete vs Valentine’s Day
Dragobete: în perioada 11 – 24 februarie 2016, categoria TV a înregistrat cel mai mare volum de publicitate (116 de reclame), urmată de Divertisment (81 reclame), Radio (56 reclame), Supermarket-uri (52 reclame), Evenimente (34 reclame) etc.
Mars România a anunţat, marţi, retragerea de pe piaţă a unor loturi din produsele Snickers, Mars, Milky Way şi Celebrations, ca măsură preventivă după ce o bucată de plastic a fost identificată într-un astfel de produs, fabricat în Olanda.
“Până la această dată, MARS a primit o singură reclamaţie de la un consumator, iar în România nu a fost înregistrată nicio reclamaţie”, se arată într-un comunicat al companiei, citat de Ziarul Financiar.
Produsele vizate sunt miniaturi 8 g (Snickers, Mars, Milky Way), multipack 4×50 g Snickers şi Mars, respectiv Celebrations 220 g şi 400 g, a informat compania. Produsele care fac obiectul retragerii au fost fabricate în Olanda.
Toate celelalte tipuri de ciocolată distribuite de către Mars România sunt în continuare disponibile pentru achiziţie şi sigure pentru consum, potrivit companiei.
Compania americană Mars a anunţat, marţi, o retragere masivă de batoane Mars şi Snickers din 55 de ţări, după s-au găsit bucăţi de plastic într-un produs al unei fabrici Mars din Olanda.
Mars este unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa dulciurilor, vânzând anual peste 40 de milioane de batoane de ciocolată.
Mars România, importatorul unor branduri de dulciuri precum Snickers, Twix, Bounty sau Twix, a avut în 2014 o cifră de afaceri de 213 milioane de lei, în creştere cu 6% faţă de anul precedent, conform calculelor ZF pe baza datelor de la mfinante.ro.
Chad Hurley, Steve Chen şi Jawed Karim, foştii directori ai PayPal, au creat site-ul youtube.com într-o cameră aflată deasupra unei pizzerii şi a unui restaurant japonez. Povestea spune că unul dintre ei era frustrat de faptul că nu putea găsi imagini cu incidentul Nipplegate din 2004, de la Super Bowl, la care un defect al rochiei lui Janet Jackson a permis să îi fie dezgolit un sân în timpul unui spectacol cu Justin Timberlake. La momentul respectiv, a fost cel mai căutat termen pe internet, un indiciu al interesului pentru imaginile video.
Domeniul youtube.com a fost activat de Valentine’s Day în 2005, dar primul video nu a fost descărcat până pe data de 23 aprilie a aceluiaşi an. Filmul l-a avut ca subiect pe unul dintre cofondatorii site-ului, Jawed Karim, la grădina zoologică din San Diego, fiind intitulat „Me at the zoo“. Lumea divertismentului este plină de staruri care au ajuns celebre după ce au fost remarcate pe YouTube, iar cântăreţul Justin Bieber este probabil cel mai bun exemplu, acesta începând să posteze clipuri cu el însuşi pe acest site la vârsta de 12 ani. Un agent de talente i-a văzut clipurile şi l-a ajutat să obţină un contract de înregistrare.
Zece ani mai târziu, peste 400 de ore de conţinut video sunt urcate pe YouTube în fiecare minut, iar 6 miliarde de ore sunt urmărite lunar. Există peste 1 miliard de utilizatori unici pe site în fiecare lună, care provin din peste 100 de ţări. Astfel, apariţia unei categorii de antreprenori care să speculeze potenţialul YouTube era inevitabilă. Noi i-am numit, simplu, videoantreprenori.
Începutul antreprenoriatului pe YouTube datează din mai 2007, atunci când Google, după ce a achiziţionat platforma pentru 1,65 miliarde dolari, a introdus serviciul Partner Program. Acesta a schimbat complet faţa YouTube, oferind utilizatorilor posibilitatea de a fi plătiţi pentru clipurile care devin virale; tot în 2007, compania a ataşat pentru prima oară publicitate clipurilor. Cinci ani mai târziu, înţelegând potenţialul platformei, cei de la Google au pus la dispoziţia creatorilor de conţinut original burse în valoare de 100 de milioane de dolari prin programul YouTube Original Channel Initiative.
Dacă numele Felix Kjellberg nu vă spune nimic, probabil că nu faceţi parte dintre cei 42 de milioane de abonaţi ai canalului PewDiePie. Tânărul suedez a început să se filmeze în timp ce juca jocuri video în 2010, iar în scurt timp a devenit unul dintre cele mai populare personaje de pe YouTube. PewDiePie are mai mulţi abonaţi decât Eminem, Rihanna sau chiar decât canalul oficial al celor de la YouTube. Suedezul Kjellberg generează venituri anuale de până la 17 milioane de dolari şi nu este singur în acest grup select al videoantreprenorilor milionari.
O altă personalitate online este Michelle Phan, care publică zilnic clipuri în care prezintă probleme legate de makeup, modă sau frumuseţe şi care a depăşit deja un miliard de vizualizări. Un alt exemplu este Evan, un tânăr de 9 ani care petrece câteva ore pe zi înregistrând clipuri pentru YouTube. Nu pare nimic ieşit din comun, însă canalul său, EvanTube, generează venituri de peste un milion de dolari anual. EvanTube a început în anul 2011 ca un proiect al lui Evan alături de tatăl său, dar s-a transformat aproape imediat într-o senzaţie pe internet. Ideea este una cât se poate de simplă: tânărul primeşte cele mai noi jucării despre care vorbeşte timp de câteva minute.
Dacă cei pe care i-am amintit mai sus au devenit repede adevărate senzaţii pe internet, ideea de a face bani din clipuri a rămas pentru destul de mult timp învăluită într-un oarecare mister. Un amplu material publicat de cei de la The New York Times la începutul lui 2014 a încercat să afle cât de greu este pentru creatorii de conţinut original să câştige sume consistente şi care este secretul celor care reuşesc să facă asta. Jurnaliştii americani au prezentat cazul vloggeriţei Olga Kay, care deţinea la acea vreme cinci canale de YouTube ce adunau în jur de un milion de abonaţi.
Tânăra de 31 de ani câştiga între 100.000 şi 130.000 de dolari anual, dar mare parte din bani erau reinvestiţi în aparatură sau recuzită. Pentru a avea tot timpul conţinut relevant pe cele cinci canale, Olga Kay trebuia să urce în jur de 20 de clipuri pe săptămână – iar asta îi ocupa aproape tot timpul, ea ocupându-se şi de montaj, şi de prezentare. Ea împărtăşea însă, alături de alţi aşa-numiţi youtuberi, îngrijorare pentru scăderea lentă, dar continuă a preţului oferit de Google pentru afişările generate de canalele sale. Dacă în 2012 proprietarul unui canal primea 9,35 dolari la fiecare mie de reclame afişate, în 2014 suma coborâse deja la 7,60 dolari.
Dar calculul se complică, pentru că reclamele nu sunt afişate de fiecare dată când cineva urmăreşte un clip; David Burch, purtător de cuvânt al TubeMogul, estima că doar în două din zece cazuri un clip va conţine şi un mesaj publicitar. Astfel, la un milion de afişări, cei de la YouTube iau în calcul doar cele 200.000 care conţin şi un mesaj publicitar ataşat.
Dar, fără a mai surprinde pe nimeni, calculul se complică din nou: „Majoritatea formatelor de publicitate Google au la bază conceptul de interes al userului, care trebuie să dovedească printr-un anumit tip de acţiune interesul faţă de acea reclamă. În cazul reclamelor de tip «pre roll», care apar înaintea clipurilor de pe YouTube, advertiserul plăteşte doar dacă userul nu a închis reclama respectivă în primele 30 de secunde (apăsând butonul Skip Ad) sau dacă utilizatorul a dat clic pe un link din mesajul publicitar. Preţul publicităţii se stabileşte printr-o licitaţie electronică în timp real, care ţine cont de calitatea mesajului (cuantificată prin rata de vizualizare) şi preţul pe care advertiserul este dispus să-l plătească“, explică Florin Pravai, YouTube lead la Google România. În ceea ce priveşte veniturile generate din reclame pe YouTube, aproximativ jumătate din acestea ajung la creatorii de conţinut, cealaltă jumătate fiind investită de YouTube în mentenanţa şi dezvoltarea platformei.
Pe scurt, explică Florin Pravai, „sistemul de monetizare a YouTube se bazează pe conceptul de împărţire a veniturilor din reclamă cu creatorii de conţinut (sistem numit «revenue share»). Astfel, orice creator de conţinut care are activ un cont de Google Adsense poate opta pentru monetizarea canalului său, prin acceptarea diferitelor formate de reclamă. În general sunt anunţuri sponsorizate ce apar în coloana din dreapta, bannere transparente care sunt afişate peste video, reclame video care rulează la început şi pot fi închise după 5 secunde.“ Deşi sistemul e la fel pentru toţi, asemănările dintre youtuberii români şi cei străini se opresc aici.
Un studiu realizat de Bitdefender la finalul anului 2014 a arătat că una din trei reţele de publicitate online ar putea servi malvertising, un tip de atac ce poate infecta utilizatorii cu viruşi, prin reclame găzduite chiar şi pe site-uri legitime. Cercetarea asupra fenomenului a relevat şi că aproximativ 7% din numărul total de reclame online infectează utilizatorii cu viruşi sau îi păcălesc cu fraude, spam şi phishing.
Deşi nu se regăsesc între primele cinci ameninţări la adresa terminalelor care folosesc Android, din ultimul trimestru al anului 2015, ameninţările de tip ransomware vor continua să producă pagube utilizatorilor români în 2016. Clasa de viruşi ransomware a vizat în mai 2015 circa 1.000 de terminale din România, prin atacuri originare de la servere localizate în Ucraina, aşa cum Bitdefender a comunicat la momentul respectiv. Jumătate dintre cetăţeni ar plăti o recompensă medie de 550 de lei pentru a-şi debloca datele criptate de ransomware, conform unui sondaj iSense realizat la comanda Bitdefender în noiembrie 2015.
Aplicaţiile invizibile care distribuie conţinut publicitar nedorit au reprezentat cele mai frecvente ameninţări în ultimele trei luni ale anului 2015 pentru utilizatorii români de terminale cu sistem de operare Android, arată raportările interne ale producătorului global de soluţii de securitate Bitdefender.
Android.Trojan.HiddenAds şi Android.Trojan.HiddenApp reprezintă peste un sfert din totalul mostrelor de software periculos adresate utilizatorilor de Android şi se manifestă prin încercările de a se ascunde de utilizator după instalarea pe tabletă sau telefon şi prin distribuirea de reclame agresive care afectează atât performanţa dispozitivelor, cât şi experienţa de utilizare.
Aplicaţiile de tip adware HiddenAds şi HiddenApp pot crea trafic suplimentar consistent către site-urile selectate de atacatori şi, în consecinţă, reprezintă un mod facil de a genera recurent încasări substanţiale cu un efort minim. Aplicaţiile de tip adware pot fi dezvoltate cu uşurinţă chiar şi de către atacatori fără cunoştinţe tehnice ample, având în vedere că au o structură simplă şi produc efecte rapide.
Hackerii se folosesc de un vid legislativ prin care pot infecta terminalele Android ale utilizatorilor din România cu viruşi de tip adware, meniţi să promoveze agresiv anumite pagini sau reclame, întrucât ameninţarea poate fi cu greu catalogată drept infracţiune, câtă vreme nu creează pagube materiale cuantificabile, ci doar îngreunează capacitatea de a folosi dispozitivul la potenţialul maxim. În plus, ameninţările de tip adware HiddenAds şi HiddenApp pot trece cu uşurinţă de filtrele de securitate ale magazinului Google Play pentru că se integrează în aplicaţii de încredere şi simulează un comportament aparent legitim care nu poate fi detectat şi asociat altor tipuri de infecţii.
În lipsa folosirii unei soluţii de securitate, utilizatorilor le este dificil să găsească aplicaţiile care afişează reclame deranjante sau să sesizeze momentul în care acestea se descarcă, înlăturarea lor pe cale manuală fiind problematică.
Noul browser vine din mâinile lui Brendan Eich, un pioner al internetului şi unul dintre oamenii importanţi din spatele Firefox, şi promite să fie mai rapid decât adversarii săi şi protejeze utilizatorii de reclamele enervante, scrie cnet.com
Start-up-ul lui Eich, Brave Software, a lansat o versiune de test a browser-ului Brave săptămâna trecută, iar aceasta funcţionează pe sistemele de operare Windows şi OS X (Apple), dar şi pe sistemele destinate dispozitivelor mobile. Brendan Eich a inventat limbajul JavaScript şi a fost co-fondator al proiectului Mozilla care are browser-ul Firefox, dar a părăsit compania în urma unei situaţii controversate din 2014.
Eich promite că Brave va încărca pagini cu de două până la patru ori mai rapid decât alte browsere de pe smartphone, dar şi cu 1.4 ori mai rapid pe computere. Cum? Datorită faptului că Brave scapă de reclame, dar şi pentru că elimină elementele care urmăresc comportamentul online al utilizatorului.
În momentul de faţă nu există reclame pe Brave, iar în viitor acestea vor fi personalizate pentru utilizator, pe baza informaţiilor limitate date de browser. Astfel dacă cineva este interesat de maşini acestuia îi vor apărea reclame din domeniul auto.
În plus, utilizatorii Brave vor primi venituri din publicitate, acestea venituri fiind împărţite între agenţiile de publicitate, Brave şi utilizatori. Acei bani vor veni sub formă de credit pe care utilizatorul îl poate utiliza pentru a elimina complet reclamele de pe anumite site-uri, ca un fel de abonament cu o publicaţie anume. Însă asta se va întâmpla doar dacă browserul are destui utilizatori, de la 10 milioane în sus.
Browserul se află încă în versiunea de testare 0.7, iar Eich speră să atingă o balanţă între păstrarea intimităţii utilizatorului şi livrarea de reclame folositoare acestuia.
Această sumă a fost dezvăluită în bătălia legală dintre Google şi Oracle, iar mai multe detalii financiare au fost dezvăluite. În 2014 Google a plătit Apple 1 miliard de dolari doar ca gigantul din California să păstreze Google ca motorul de căutare prestabilit pe iPhone, potrivit Bloomberg.
Despre veniturile din reclame, se pare că Google a încheiat un parteneriat cu Apple, în care Apple primeşte o parte din venituri de fiecare dată când un utilizator de iPhone sau iPad vede o reclamă în motorul de căutare Google. Unii speculează că Apple ar primi 34% din venituri.
Niciuna dintre companii nu a comentat asupra acestor informaţii.
Mesajele publicitare reprezintă 90% din veniturile de peste 66 de miliarde de dolari obţinute de Google în 2014. Şi totuşi, majoritatea acestor mesaje publicitare nu ajung să influenţeze în vreun fel comportamentul celor vizaţi de ele. Google, Facebook şi alte companii de online advertising nu sunt preocupate de calitatea acestor reclame, ci doar de prezentarea acestora, justificând astfel notele de plată. Acest sistem a început însă să fie îngreunat de apariţia unor programe sau aplicaţii mobile care au un singur rol: de a proteja utilizatorul de mesajele publicitare nedorite. Iar succesul lor pare a fi evident: programele de tip ad blocker sunt utilizate, doar în Europa, de peste 77 de milioane de oameni.
Ce sunt programele de tip ad blocker? Fac parte dintr-o gamă mai largă de soluţii care funcţionează ca un firewall între aplicaţiile destinate navigării şi serverele care găzduiesc anunţuri publicitare. Cele mai multe reclame sunt reţinute într-o bază de date construită de-a lungul timpului de utilizatori; astfel, atunci când accesăm o pagină web, programul ad blocker verifică dacă informaţiile de pe acea pagină există în baza de date, caz în care vor fi blocate. Restul informaţiilor sunt încărcate normal pe pagina accesată. Cele mai cunoscute programe de acest tip sunt AdBlock şi AdBlock Plus.
Observând tendinţa, publicitarii au decis să se întoarcă la aşa-numitul advertising nativ, adică plasarea mesajelor publicitare sau a produselor în forme mai discrete. Advertising nativ înseamnă sponsorizarea unui program sau introducerea unui produs într-un film, folosirea advertorialelor sau a canalelor de social media. Postările plătite de pe Facebook sau Twitter se dovedesc, în ultima vreme, mult mai eficiente decât bannerele de pe o pagină web.
În Germania, companiile de publicitate au ales o altă variantă, şi anume acţionarea în justiţie a celor de la Eyeo, dezvoltatorii programului AdBlock Plus. Instanţa a decis în favoarea celor de la Eyeo, creând astfel un precedent periculos pentru o industrie de sute de miliarde de dolari.
Dacă publicitatea de pe browser a fost şi continuă să fie puternic afectată de fenomenul ad block, industria de mobile advertising pare a fi următoarea victimă. Surprinzător, mai multe companii de telecomunicaţii au decis să introducă ele însele software de tip ad blocker, astfel încât utilizatorii să fie protejaţi fără a ridica măcar un deget. Decizia este neaşteptată deoarece, din punctul de vedere al operatorilor telecom, mesajele publicitare ocupă între 10 şi 50% din lungimea de bandă alocată utilizatorilor. Utilizatorii ar consuma astfel o cantitate mai mare de date şi ar creşte, implicit, veniturile operatorilor.
Programele de tip ad blocker destinate mediului mobil, introduse de Apple pentru prima oară în luna septembrie, promit să reducă timpul de încărcare al paginilor conservând, în acelaşi timp, conţinutul editorial al unui site. Cei de la New York Times au realizat o analiză a celor două tipuri de conţinut, pentru a afla cât de mult îngreunează mesajele publicitare navigarea online. Rezultatul a fost că mai mult de jumătate din datele transmise sunt de fapt mesaje publicitare. Pentru a evidenţia diferenţele dintre site-uri, jurnaliştii au încărcat fiecare pagină de mai multe ori pe un iPhone 6, cu şi fără ad blocker activat.
Multe site-uri s-au încărcat mai repede şi au fost mai uşor de navigat, scăzând în acelaşi timp cantitatea de date transmisă (şi implicit costurile de navigare). Site-ul boston.com are (dintre site-urile analizate) cele mai multe mesaje publicitare şi necesită cel mai lung timp de încărcare. În varianta accesării pe un dispozitiv cu ad blocker, timpul de răspuns a scăzut de la 33 de secunde la 7 secunde iar cantitatea de date de la 16,3 megabiţi la 3,5 megabiţi. Per total, numărul de fişiere recepţionate de telefon a fost de opt ori mai mic.
În cazul LA Times (latimes.com), timpul de încărcare s-a redus cu 75%, de la 12 secunde cu reclame la doar 3 secunde fără anunţurile respective. Cel mai „curat“ site s-a dovedit însă theguardian.com, care s-a încărcat complet în 6 secunde în ambele variante.
Nu trebuie să ne aşteptăm ca mesajele publicitare de pe site-uri, fie ele pe mobil sau nu, să dispară peste noapte. Industria publicitară va găsi metode de adaptare, aşa cum a făcut-o atunci când lumea modernă a făcut cunoştinţă cu televizorul sau cu internetul. Importanţa programelor de tip ad blocker este însă evidentă, iar disputele asupra oportunităţii lor vor continua cu siguranţă.
Serghei Pugacev, un magnat cunoscut odinioară ca “bancherul lui Putin” din cauza influenţei sale la Kremlin, a depus plângere împotriva Rusiei, căreia-i pretinde peste zece miliarde de dolari, după ce imperiul său comercial s-a prăbuşit din cauza căderii în dizgraţia lui Putin.
Avocaţii lui Pugacev au publicat săptămâna trecută o notificare de creanţe împotriva Rusiei, care este susceptibilă să fie audiată la Curtea Permanentă de Arbitraj de la Haga, a declarat pentru Reuters o sursă apropiată lui Pugaciov, care a solicitat anonimatul. Ei urmează să prezinte reclamaţia la Paris.
Guvernul rus – care caută să-l aresteze pe Pugacev, pe care îl acuză de deturnare de fonduri şi însuşire ilegală de active, acuzaţii pe care acesta le respinge – nu a putut fi contactat imediat. Moscova luptă deja împotriva unei hotărâri a aceleiaşi Curţi, pronunţate în 2014, prin care este obligată să plătească 50 de miliarde de dolari pentru expropierea activelor Iukos, odinioară cel mai mare producător de petrol din Rusia, al lui Mihail Hodorkovski.
“Domnul Pugacev a aşteptat răbdător acest moment, pentru a depune această reclamaţie, a doua cea mai importantă după Iukos”, a declarat sub protecţia anonimatului, o persoană apropiată de Pugacev.
“Vrea să se asigure că persoanele responsabile de preluarea ilegală a afacerilor sale, inclusiv cele de la Kremlin, sunt numite şi făcute de ruşine”, a adăugat această sursă.
De când a părăsit Rusia, în 2011, Pugacev, în vârstă de 52 de ani, a acuzat aliaţi ai preşedintelui rus că i-au îngenunchiat imperiul, estimat la o valoare de mai multe miliarde de dolari, după care i-au luat o parte dintre cele mai bune active.
Pugacev a creat Mejprombank (Banca Industrială Internaţională) în 1992, la doar un an după dezmembrarea fostei Uniuni Sovietice.
An de an, creativii din publicitate caută noi şi noi metode de a atrage atenţia asupra produselor pe care le marketează.
Rezultatele finale trec de multe ori ca reclame banale, însă unele devin adevărate “opere” şi rămân în memoria publicului pentru un timp îndelungat.