BusinessMagazin

Tag: Razvan Muresan

  • Comenteaza cu Ioana si Razvan: Vacanta in tara sau in strainatate?

    Ioana crede ca o vacanta peste hotare este mai
    potrivita

    Din start trebuie spus ca batalia dintre oferte nu se poate da
    decat pe paliere concurente. Cine are planificata o vacanta la
    tara, in curtea bunicilor, un tur al manastirilor sau, poate, vrea
    sa mearga in Delta, nu va gasi peste hotare acelasi lucru. Daca
    insa aveti un buget determinat pentru care incercati sa gasiti
    variante, lucrurile se schimba.

    PRETUL este foarte clar in favoarea destinatiilor
    straine, fie ca este vorba de sejururi la munte sau la mare, cu
    demipensiune sau in regim all-inclusive. O vacanta de 10 zile la
    schii in Austria este sensibil mai ieftina, in acelasi regim de
    cazare, decat acelasi numar de zile petrecut in tara. Punctele in
    plus se aduna tot in favoarea strainilor, pentru ca ei au partii de
    schi mai bine amenajate dar si logistica atasata – fie ca e vorba
    de telescaune, teleschiuri sau soselele pe care turistii ajung in
    statiunile dorite.

    La fel de multe puncte se aduna si in favoarea statiunilor de
    vara. Nu doar Bulgaria, dar si Grecia sunt alternative mai ieftine
    pentru acelasi numar de stele. Chiar si cheltuielile in regim de…
    pensiune in stilul “2 mai / Vama Veche” sunt absolut comparabile cu
    cele din acelasi sistem de pe litoralul grecesc. In favoarea lor se
    aduna insa si punctele peisajelor care nu se regasesc la noi in
    tara.

    Ma repet si spun ca am platit anul trecut pentru un sejur de
    sase nopti – doar cazare – 840 de lei in conditii de trei stele,
    (ATENTIE!!) in programul social. Cu aceeasi suma se poate achita un
    sejur cu demipensiune, pentru acelasi numar de nopti, pe litoralul
    bulgaresc.

    CONDITIILE. Nu am petrecut foarte multe vacante peste
    hotare si nici nu sustin ca de fiecare data am fost pe deplin
    multumita. Insa numarul nemultumirilor este de ordinul X² in
    situatiile similare din tara. Nu am gasit mobilier invechit,
    lenjerii murdare sau perdele imbacsite nici in pensiuni in care
    costul cazarii era de 15 euro pe noapte. Aceste experiente mi-au
    fost rezervate, exclusiv, in Romania. Cu titul de exemplu, intr-un
    hotel fara prea multe pretentii din Eforie pe fata de perna
    impecabil calcata se vedea foarte clar o urma de bocanc…

    ATITUDINEA. Fie ca este vorba de un hotel de cinci stele,
    o pensiune de doua margarete sau o terasa fara pretentii, de regula
    persoanele din staff-ul ospitalier nu inteleg, in Romania, ca pe
    turist nu-l intereseaza daca are sau nu probleme cu banii, cu
    dintii sau cu nevasta. De cate ori am iesit din tara, fie in
    vacanta, fie cu treaba, nu s-a intamplat sa ma confrunt cu fete
    acre nici in tarile vest europene, nici peste ocean, nici in zona
    balcanica. Desigur, exista o exceptie care trebuie sa confirme
    aceasta regula: intr-un sejur pe litoralul bulgaresc, anul trecut,
    ne-am… lovit de atitudinea specifica angajatilor din hotelurile
    romanesti. Erau vadit deranjati de insistenta noastra in a ne
    lamuri de ce nu primim ce am platit si au incheiat discutia spunand
    ca putem sa plecam daca nu ne convine. Ne-am elucidat rapid de ce
    scenariu parea rupt dintr-un film prost: proprietarul hotelului era
    bulgar. Si de-aici se trage o concluzie clara: nu bulgarii sunt cei
    ce au scos la lumina turismul din tara vecina; dar au fost
    suficient de luminati sa ii lase pe straini sa faca treaba. Pe
    aceeasi linie, o sugestie: alegeti intotdeauna, indiferent de tara,
    hoteluri dintr-o retea internationala.

    La capitolul atitudine romanii stau prost chiar si cand e vorba
    de propria afacere. Am gasit pensiuni in care ne-am simtit
    excelent, chiar daca am mancat supa la plic; zambetul si bunavointa
    gazdelor compensa acest minus. Dar nu m-am lamurit cum de intr-o
    economie concurentiala si cu turisti care, teoretic, au tot mai
    putini bani de cheltuit, proprietara unei pensiuni isi poate
    permite sa le spuna turistilor “sper ca azi nu veti manca la noi,
    pentru ca sunt obosita”; sau “o temperatura de 19 grade este
    suficienta in camera, nu aveti motive sa cereti mai mult”.

    Si pentru a nu exista niciun dubiu, tin sa precizez ca de cate
    ori pot, aleg sa cumpar produse romanesti, sau, macar, fabricate
    aici. Dar uneori nu avem ce sa alegem. Iar un concediu al carui rol
    este sa-ti incarce bateriile nu merita riscat – nici de mutre acre,
    nici de lenjerii murdare, nici de mobilierul care se poate prabusi
    din senin.

    Razvan crede ca o vacanta in Romania nu este o tragedie.
    Important e locul ales

    Vacanta trebuie sa fie, dincolo de orice, o metoda de destindere si
    de incarcare a bateriilor pentru a avea cat mai multa energie la
    finele ei. Cu toate ca Romania este obositoare, iar a parcurge
    doua-trei sute de kilometri intr-o zi este o experienta
    indrazneata, e bine sa nu judecam totul in alb si negru. Asa cum
    spunea mai sus Ioana, raportul calitate-pret in batalia Romaniei cu
    alte destinatii este defavorabil tarii noastre. Dar e important sa
    intelegem ca turism nu inseamna strict statiunile scumpe de pe
    litoral sau “perlele” de pe Valea Prahovei.

    De ceva vreme, romanii au inteles ca nordul Moldovei,
    Maramuresul, Apusenii sau de ce nu Valea Oltului, a Jiului sau alte
    locuri minunate pot fi o alternativa ieftina si extrem de placuta
    manelelor de pe litoral sau snobismului de la Predeal, Sinaia,
    Bran-Moeciu sau Poiana Brasov. In plus, se evita si cosmarul
    aglomeratiei de pe DN1 si A2 din fiecare sfarsit de saptamana. Si
    in ce priveste sporturile de iarna, statiuni cu dotari rezonabile
    au aparut in fiecare judet, ca alternativa la cele patru-cinci
    partii de pe Valea Prahovei.
    Trebuie spus de asemenea ca banii cheltuiti contribuie la
    dezvoltarea turismului din zonele vizitate si, pana la urma, raman
    in tara.

    Cata vreme dorinta e de a ne refugia de aglomeratia din marile
    orase in fiecare weekend, Romania este mult mai facila ca acces
    decat alte destinatii din strainatate. E mai costisitor si obositor
    sa zbori vineri catre o localitate din afara tarii si sa revii
    duminica.

    Nu in cele din urma, nu putem condamna definitiv Romania, pana
    nu am reusit sa o vedem de la cap la coada. E firesc sa ne
    cunoastem tara, pentru ca suntem romani si, mai mult decat orice, e
    pacat sa nu stim sa recomandam cateva locuri pentru o vacanta
    ideala, daca suntem vreodata intrebati de un roman sau, mai grav,
    de un strain. Daca nici dupa ce am vizitat tara, nu putem spune ca
    am avut o vacanta asa cum ne-o doream, e normal, firesc si logic sa
    ne indreptam spre alte locuri.

  • Comenteaza cu Iuliana si Razvan: Cota unica sau impozitare progresiva?

    Razvan Muresan sustine impozitarea progresiva:

    1. Impozitul progresiv functioneaza in toate statele
    occidentale, unde, fara sa descurajeze creativitatea celor care
    lucreaza pentru bani mai multi, se dovedeste eficient in colectarea
    unor fonduri mai ridicate pentru bugetul de stat. Un sistem bine
    construit de deducere a cheltuielilor, prin banii indreptati catre
    asigurari de sanatate, educatia copiilor, determina o crestere a
    indicatorilor sperantei de viata si a calitatii traiului. Singurele
    state UE unde se aplica in prezent cota unica sunt Romania,
    Bulgaria, Cehia, Slovacia, Estonia, Letonia si Lituania.

    2. Introducerea impozitarii progresive trebuie privita in
    contextul in care mecanismul de colectare a fondurilor este
    ineficient, iar controlul asupra evaziunii fiscale e deficitar.
    Efectele impozitarii progresive ar putea sa nu fie cele asteptate,
    daca mecanismul de control nu se imbunatateste substantial. Altfel,
    schimbarea s-ar putea traduce in miliarde de euro ascunse in
    economia neagra si sute de mii de angajati care lucreaza, mai mult
    sau mai putin, cu forme legale. Totusi, in cazul unei schimbari
    radicale a modului de functionare a administratiei publice, masura
    poate functiona, avand ca scop reducerea presiunii fiscale asupra
    veniturilor mici.

    3. Teoreticienii care militeaza pentru impozitarea graduala
    sustin ca masura ar reduce consumul de bunuri care nu sunt neaparat
    necesare (produse si bunuri de lux), iar in contextul recesiunii,
    rationalizarea cheltuielilor este o masura buna chiar si pentru cei
    instariti.

    4. Fara sa se declare pro sau contra vreunui tip de impozitare,
    oficialii FMI sustin ca indiferent de sistem, veniturile colectate
    nu au crescut la mai mult de 31-32% din Produsul Intern Brut. Desi
    momentul alegerii schimbarii modalitatii de impozitare nu este cel
    mai potrivit, daca pretul pentru reformarea administratiei si
    diminuarea evaziunii fiscale este modificarea sa, atunci de ce
    nu?

    Iuliana Roibu sustine cota unica:

    Impozitul progresiv functioneaza bine in state occidentale, in
    special pentru ca sunt economii mature si sa faci evaziune fiscala
    nu este chiar atat de simplu ca in Romania.

    Impozitul progresiv inseamna in primul rand ca fiecare ins sa
    declare toate veniturile pe care le are si sa plateasca impozit
    pentru ele. In multe cazuri, veniturile oamenilor se pot reduce cu
    pana la o treime. Tu, cel care citesti acum acest text, ai renunta
    de buna voie la cateva milioane de lei vechi din veniturile tale
    pentru a le da statului?

    Impozitul progresiv a existat in Romania. E drept ca a coincis
    cu vremuri tulburi pentru economie, dar totusi sa ne amintim: cati
    dintre romani erau platiti atunci legal? Cata lume lua banii in
    plic, fara ca statul sa aiba habar de cat si de unde castiga
    fiecare? Cati oameni munceau lunar fara sa aiba drept de pensie, de
    ingrijire medicala, de un concediu medical platit, pana la urma de
    beneficiile minime pe care le asigura viata de angajat din
    Romania?

    Impozitul progresiv inseamna corectitudine, inseamna frica de
    lege, dar mai ales inseamna incredere in contractul social pe care
    orice om l-a “semnat” cu statul cand s-a nascut sau a devenit
    cetatean al Romaniei. Aveti incredere ca dintr-un impozit de 30%,
    de exemplu, aplicat veniturilor dumneavoastra, statul va va da mai
    mult in schimb? Va va garanta proprietatea, siguranta, educatia
    copiilor, ingrijirea medicala, curatenia strazilor, o pensie
    linistita? Daca aveti incredere, veti plati cu inima deschisa orice
    impozit. Veti da bani pentru ziua de maine.

    Eu insa nu cred ca Romania este pregatita. De aceea sustin cota
    unica, dimpreuna cu toate beneficiile ei.

    Cota unica este simpla. Tocmai pentru ca romanii sunt foarte
    inventivi, nu trebuie sa li se dea motive in plus pentru a nu
    declara venituri si pentru a nu plati nimic statului.

    Cota unica este un avantaj pentru atragerea investitiilor
    straine.

    Cota unica incurajeaza angajarile: decat venituri mai putine de
    la din ce in ce mai putini angajati, mai bine venituri cel putin
    egale de la un numar mai mare de angajati.

    Sper ca regimul cotei unice sa ramana neschimbat in Romania cel
    putin cativa ani buni. Macar cat sa trecem peste perioada asta
    grea.

  • Comenteaza cu Ana si Razvan: Ti-ai asigura locuinta?

    Ana Raduta sustine asigurarile obligatorii de
    locuinte

    1. Furia naturii din utlimii patru ani si urgia pe care au
    simtit-o atatia oameni din Romania ar trebui sa fie un motiv
    suficient pentru a accepta fara prea multe comentarii de revolta
    introducerea acestor asigurari. Stiu ca multi vor spune ca nu este
    decat o noua metoda de a lua bani de la oameni tocmai in momentul
    celei mai mari vulnerabilitati financiare, insa fiecare calamitate
    ne-a aratat ca nu putem suporta de unii singuri costurile pagubelor
    produse. Exista, desigur, si situatii cand plata unei prime anuale
    reprezinta un efort financiar considerabil. Este cazul celor care
    nu au venituri sau traiesc din pensii foarte mici. Trebuie gasita o
    solutie si pentru aceste cazuri, pentru ca atunci cand casa le este
    distrusa sa nu fie nevoiti sa doarma sub cerul liber.

    2. Evenimentele din ultimul timp au aratat ca si statul este
    extrem de vulnerabil atunci cand vine vorba sa sustina financiar
    daune mari. Daca au existat atatea discutii si carpeli in cazul
    catorva mii de case inundate, este destul de limpede ca
    autoritatile vor avea cu atat mai putini bani atunci cand milioane
    de locuinte vor fi distruse in urma unui cutremur de proportii.
    Intr-o astfel de situatie, deloc improbabila, va trebui sa suportam
    fara niciun sprijin costurile reparatiilor.

    3. Am auzit multi cunoscuti care se declara impotriva acestor
    asigurari pentru ca nu vor sa plateasca si sa contribuie la un fond
    de care beneficiaza altii. De fapt, aceasta contributie nu este cu
    nimic diferita de contributia la sistemul public de pensii sau
    pentru asigurarile publice de sanatate. Cine isi imagineaza ca
    banii de pensie se duc intr-un depozit personal de care nu se
    atinge nimeni pana cand respectivul iese la pensie se insala. Poate
    ca stigmatul obligatoriului nemultumeste multa lume, dar si mai
    nemultumiti vom fi atunci cand ne vom trezi ca casa distrusa si
    fara bani de reparatii.

    Razvan Muresan sustine ca romanii au alte probleme decat
    asigurarile obligatorii de locuinte

    Oamenii nu sunt pregatiti pentru asigurari. Din niciun punct de
    vedere.
    1. Cel mai recent raport al Bancii Mondiale arata ca, pe o scara de
    la 1 la 100, nivelul de educatie financiara a populatiei este de
    31, printre cele mai scazute din UE. Astfel, 14% dintre cetateni nu
    stiu nimic despre serviciile financiare, iar 40% nu au incredere in
    astfel de institutii. Precedentele din anii ’90, care au pagubit
    zeci de mii de romani, au ramas ca o cicatrice in memoria
    oamenilor. Intr-adevar, dupa ce ai investit bani care au disparut
    peste noapte, desi vremurile s-au schimbat, increderea in
    institutiile financiare este greu de recuperat.

    2. Pe de alta parte, resursele financiare ale populatiei sunt
    extrem de limitate in aceasta perioada. Afectati de reduceri
    salariale si cresterea taxelor, putini isi permit sa cheltuiasca
    banii pe altceva decat strictul necesar. Cu un salariu mediu de
    1.400 de lei la nivel de tara, a-ti face asigurare de orice fel
    este un act de mare curaj. Cei care sfideaza criza si pot pune bani
    deoparte chiar si in vremuri vitrege isi tin economiile la saltea,
    dupa ce si dobanzile bancare sunt supuse impozitarii. Iar cum
    asigurarea locuintei nu iti ofera ceva palpabil, putini se gandesc
    sa faca o astfel de investitie.

    3. Sa presupunem ca vrem totusi sa ne asiguram locuinta, din
    cauza unui pericol care ne pandeste in fiecare clipa: cutremur,
    inundatii etc. In acest caz, prima de asigurare pe care clientul
    trebuie sa o plateasca este direct proportionala cu riscul
    producerii pagubelor. Daca ai o casa din chirpici in albia majora a
    Siretului, e greu sa crezi ca iti vei permite sa platesti o suma
    care poate ajunge chiar si la nivelul venitului tau lunar.

  • Romania – tara cu 260 de hectare de gropi

    Desi Romania este tara cu regi ai asfaltului care se relaxeaza
    in castele de zeci de milioane de euro, banii pentru asfaltarile
    din 2010 lipsesc cu desavarsire, iar singura solutie ar fi sa
    umplem gropile cu Schaffhausen-urile sau Piaget-urile casunenilor
    si umbrarestilor. De fiecare data cand platesc cei 120 de lei
    pentru rovinieta anuala, sentimentul meu e ca banii se duc direct
    in secundarul bijuteriilor de zeci de mii de euro de la mana
    regilor cu afaceri prospere. Mai ales ca, in cel mai bun caz, 2010
    ne va aduce un tronson milimetric de autostrada intre Turda si
    Campia Turzii.

    Nicio problema insa. Propaganda isi continua nestirbita drumul,
    iar gropile sunt, pana la urma, in folosul nostru. Asa ca data
    viitoare, cand va rupeti suspensia in craterele patriei, sa nu va
    treaca prin ca sa va ganditi la “binele” doamnei Tiron de la
    Compania de Drumuri, ci la bilantul Ministerului de Interne.
    Drumurile tot mai proaste si numarul mai scazut de masini care,
    daca mai circula, fac slalom pe soselele patriei aduc, credeti sau
    nu, si un aspect pozitiv in siguranta cetateanului. Comparativ cu
    anul 2008, numarul de accidente grave a scazut cu 5%, pana la
    10.000, iar cel al persoanelor decedate cu 10%. “Este pentru prima
    data dupa patru ani cand riscul rutier se diminueaza iar acest
    trend trebuie mentinut”, se arata in raportul MAI. Sunt optimist si
    cred ca trendul se va mentine, la cum se intretin drumurile. Propun
    sa le lasam asa cum sunt si sa ne apucam cu totii de un alt obicei,
    din nou, mai sanatos: mersul pe jos.

    Pana ne hotaram ce facem, de platit oricum o sa platim. Cand ne
    urcam la volan, ramane sa ne gandim insa la ce alegem. 120 de lei
    pe rovinieta sau amenda de 1.000 de lei pentru neplata taxei la
    castelul regelui?

  • Unde e scutul anti-zapada?

    Trenuri intarziate cu pana la 450 de minute si alte cateva sute
    de rute anulate. Mii de masini ramase pe drumurile inzapezite. Sute
    de camioane ramase la punctele de frontiera. Zeci de localitati
    izolate. Bolnavi la care ambulanta nu a mai putut sa ajunga. Stati
    linistiti! Si politicienii au avut probleme, si inca mari de tot.
    Vanghelie a avut “decat” insomnii din cauza zapezii, iar Radu
    Mazare a ramas inzapezit si, ce credeati, a pierdut avionul spre
    Rio unde il asteptau dansatoarele de samba. Nu-i asa ca acum parca
    nici vantul nu mai bate atat de tare?

    Cu un asemenea bilant dupa doua zile de ninsori, am redescoperit
    cat de frumoasa e iarna. In afara de intrunirea pompoasa a unor
    comandamente de iarna, Guvernul si primariile s-au dovedit
    neputincioase in fata urgiei. Cel mai enervant este ca toata lumea
    da vina pe viscol. Cu siguranta, este un fenomen meteo unic in
    lume, specific doar Romaniei. Si mai enervant e ca nimeni nu isi
    asuma esecul si neputinta. Toata lumea acuza, altii sunt de vina,
    numai institutiile statului nu. Solutia a venit totusi in ultima
    clipa, tocmai de la ministrul Transporturilor care a recunoscut ca
    ar fi fost bine ca soselele tarii sa aiba copaci sau parapeti pe
    margini pentru a preveni inzapezirea autovehiculelor. Era si
    momentul sa aflam asta. Puteam sa aflam de la domnul Berceanu si ca
    frigul e rece, iar iarna ninge cu zapada. Sau mai bine ne-ar fi
    spus ce fac regii deszapezirilor, care stau linistiti la caldura,
    avand contracte de 1,7 miliarde de euro doar pentru drumurile
    nationale.

    In situatia de fata, propun fie sa se decreteze ca iarna sa fie
    un anotimp in care circulatia cetatenilor intre orase este
    interzisa, fie sa ne obisnuim cu omatul si sa renuntam la
    contractele de sute de milioane de euro, fie sa ne mutam cu totii
    in Norvegia. Gratuit ar fi sa ne rugam la Cel de sus sau sa ne
    deszapezim noi nu doar trotuarele (cum multi inca nu o fac), ci, de
    ce nu, si drumurile sau autostrazile. Oricum, de altundeva n-o sa
    primim vreun ajutor.

    P.S. Ministrul Berceanu ne anunta ca dupa Romania zapezilor dam
    in Romania gropilor: “Am dat toti banii pe deszapezire, sa nu ne
    intrebati la vara de ce nu reparam gropile”.

  • Romania, tara securistilor

    Cercetarea jurnalistilor italieni, mult mai obiectivi si
    neinruditi cu serviciile noastre, a pornit de la marinimia
    premierului Boc de a acorda, in vremuri de criza, bugete mai
    consistente acestor institutii. Fie ca se numesc SRI, SIE, STS, UM
    0215 (faimosul seriviciu al Ministerului de Interne, doi s-un
    sfert), acestea au primit zeci de milioane de euro pentru propria
    administrare, in conditiile in care alte institutii fac reduceri de
    personal si sunt nevoite sa isi diminueze cheltuielile. La
    Repubblica constata si ca numarul agentilor secreti este de sase
    ori mai mare decat al celor din FBI si de cinci ori superior
    colegior britanici din MI5.

    Astfel, potrivit cotidianului, celebra Securitate romana, una
    dintre cele mai puternice si brutale politii secrete din lume,
    abolita in 1989, era compusa din sase departamente, care avea
    11.000 de agenti. Si stim bine cat de eficienta era activitatea lor
    pentru pastrarea “sigurantei nationale”, adica a stabilitatii
    regimului comunist.

    Daca acum, in 2010, Serviciul Roman de Informatii are 12.000 de
    agenti, nu vi se pare firesc sa ne intrebam cu ce se ocupa acestia?
    Sau acum putem sa ne explicam si mai clar de unde apar unele
    discutii telefonice in presa sau probe-cheie care declanseaza
    linsaje mediatice ori procese care tin prima pagina? Putem acum sa
    intelegem, daca mai era necesar, si batalia pentru servicii ca doi
    s-un sfert, care a rasturnat trei ministri in mai putin de o luna?
    Putem sa intelegem de unde apar motivele de santaj intre
    politicieni? Si poate putem sa ne luam adio si de la mandatul de
    ascultare, care ar trebui emis, potrivit legii, numai de catre
    judecator.

    Sunt curios de ce nu a aparut materialul in presa romanescaca
    decat foarte firav.

    Sunt curios si cati securisti vor lasa comentarii in urma
    acestui editorial.

  • Schimbarea care nu schimba nimic

    Pe langa faptul ca prezenta a doar un sfert dintre votanti la
    scrutinul de duminica arata cat de mult mizeaza acestia pe
    reprezentantul lor in Parlament, victoria lui Radu Stroe arata, asa
    cum sustine domnia sa, victoria bunului-simt. Bun-simt care a tinut
    departe de sectii trei sferturi dintre locuitorii din colegiul unu
    si nu pentru ca ar fi fost comozi sau indiferenti, ci pentru ca
    multi dintre ei ar fi inotat prin noroaiele de pe strazile din
    Straulesti sau Damaroaia, unde au ghinionul sa domicilieze.

    De cand m-am trezit si pana seara, pe celebrul bulevard Petrila
    din Capitala, bulevard zic bine, a stat o reporterita de la o
    televiziune de stiri si a vorbit cu oamenii de acolo. Cei mai multi
    cereau putin asfalt intr-o capitala europeana. Desi nu ar putea
    asfalta tocmai ei, deputatii, oamenii aveau nevoie sa li se ofere
    asta. Sau macar sa li se explice cand o sa li se rezolve problema.
    Insa programele celor doi competitori aveau de a face cu alte
    proiecte “de necesitate”.

    Alternativele pentru alegatorii care trebuiau sa iasa la vot
    duminica erau cu totul altele. Stroe a tinut-o toata campania cu
    legile sigurantei nationale, in timp ce mai tanarul Prigoana a
    vorbit fara cusur despre modernizarea statului si despre oprirea
    dezmatului pe bani publici. Evident, nimic concret. Nu ca s-ar fi
    tinut de cuvant, dar ar fi fost mai usor ca cineva sa ii traga la
    raspundere pentru o promisiune cuantificabila.

    Si totusi, cine sa ii traga la raspundere? Oamenii nu aveau
    habar in ce colegiu locuiesc, asta pentru ca nimeni nu a avut
    interesul sa-i anunte, iar cei care se mandreau ca stau in colegiul
    unu nu stiau de ce vin la vot sau cine e Bogdan Olteanu. Prigoana
    Jr. nu putea sa ii anunte pentru ca Lamborghini-ul functiona doar
    pe asfaltul de pe av. Radu Beller si nicidecum in glodul de pe
    Bd.Petrila. Iar Stroe, desi continua campania electorala chiar si
    dupa ce s-a incheiat, a scapat cu avertisment. Judecatorii de la
    Biroul Electoral Municipal au decis ca Stroe, activist PCR inainte
    de Revolutie, nu trebuie mustrat cu amenda pentru continuarea
    campaniei electorale in ziua alegerilor.

    Si asa au trecut alegerile din colegiul contrastelor intre
    saraci si bogati, iar pentru “binele alegatorilor”, pentru “mai
    mult bun-simt” si alte clisee plictisitoare, a ajuns in Parlament
    Radu Stroe. Si noroiul a disparut.