BusinessMagazin

Tag: procese

  • Ioana Caloianu, Uniqa Asigurări: „Cea mai mare provocare profesională a fost schimbarea de domeniu”

    Ioana Caloianu a absolvit Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale a Academiei de Studii Economice în Bucureşti şi un masterat în Managementul Proiectelor Internaţionale de Business în cadrul aceleiaşi instituţii, studii pe care le-a completat şi cu un program de Executive MBA în cadrul University of Sheffield.

    Şi-a început cariera în 2005, ca management trainee în Credit Europe Bank, unde până în 2007 a avut mai multe funcţii cu atribuţii de coordonare operaţională, project management şi redefinire procese şi echipe în domeniul cardurilor. Între 2007 şi 2011 şi-a consolidat pregătirea în management operaţional în cadrul GE Money (divizia de consumer finance a General Electric), ocupându-se, printre responsabilităţile principale, de îmbunătăţirea proceselor operaţionale pentru creşterea productivităţii şi eficientizarea costurilor, în contextul unei schimbări radicale de cultură organizaţională şi a presiunilor financiare induse de criza din 2008.

    În 2011 a preluat coordonarea portofoliului de proiecte al Uniqa Asigurări, pas despre care spune că a fost unul dintre cele mai dificile din cariera sa. „Cea mai mare provocare profesională a fost schimbarea de domeniu şi translatarea cunoştinţelor şi abilităţilor dobândite în banking în asigurări, cumulată cu tranziţia de la un mediu stabil, matur, cu o cultură orientată către performanţă, la un mediu în dezvoltare incipientă, cu nevoi stringente de redefinire a proceselor şi principiilor de business. Înţelegerea în profunzime a contextului organizaţional, apropierea de colegi, precum şi perseverenţa în identificarea şi remedierea treptată şi susţinută a cauzelor sunt metode pe care le-am aplicat cu succes atunci şi care fac parte în continuare din arsenalul meu profesional“, spune Caloianu.

  • Volksbank a câştigat 71 din cele 75 de procese cu decizii privind conversia la cursul istoric

    Din cele 71 de dosare câştigate, banca a obţinut 68 de sentinţe favorabile în prima instanţă şi alte trei au fost soluţionate definitiv, se arată într-un răspuns al băncii la solicitarea MEDIAFAX.

    Volksbank a anunţat recent că a câştigat, printr-o decizie definitivă luată de Curtea de Apel Bucuresti, un proces în care un client solicita conversia împrumuturilor din franci în lei la cursul de la data semnării convenţiei de credit. Instanţa a stabilit că un credit în valută nu poate fi convertit la cursul din data acordării, întrucât potrivit principiului nominalismului monetar, consfinţit de Codul Civil, riscul valutar trebuie suportat de către client.

    Din cele patru procese pierdute pe aceeaşi temă, trei au fost pronunţate la prima instanţă şi doar o decizie a fost definitivă în favoarea clientului Volksbank, dată de Tribunalul Galaţi. În acest dosar, instanţa a dispus, în noiembrie 2014, transformarea în lei a unui credit acordat în franci, la cursul din 2008, când a fost semnat contractul, plus 10%.

    Potrivit avocaţilor Volksbank, decizia Tribunalului Galati este incompletă, nefiind specificat ce dobandă în lei va plăti clientul după conversia creditului din franci. Soluţia instanţei de la Galaţi a fost implementată, creditul fiind convertit în lei, la cursul stabilit de către instanţă, însă aplicându-se costurile pentru creditele în lei din 2008, ajungându-se astfel la o dobânda anuală efectivă de aproximativ 9,5%.

    Volksbank şi Banca Transilvania lucrează deja la o oferta de conversie care să ajute clienţii Volksbank care au luat credite în franci elveţieni, însă aceasta va fi anunţată după finalizarea preluării Volksbank de către Banca Transilvania.

     

  • Contribuabilii au câştigat 480 de procese intentate ANAF pentru stabilirea eronată a obligaţiilor

    Anul trecut, instanţele s-au pronunţat pe fond în 1.247 de cauze având ca obiect deciziile structurilor ANAF de soluţionare a contestaţiilor.

    “Instanţele s-au pronunţat asupra legalităţii si temeiniciei obligării contribuabililor la plata debitelor şi conformarea faţă de măsurile stabilite de organele fiscale si menţinute de către structurile de soluţionare a contestaţiilor, hotărând că suma de aproape 400 milioane de lei, în 734 de cazuri, a fost corect stabilită în sarcina contribuabililor, în timp ce pentru suma de peste 110 milioane de lei, în 483 de cazuri, au dat câştig de cauză contribuabililor. Pentru suma de 13 milioane de lei instanţele au pronunţat, în 30 de cazuri, alte soluţii”, arată ANAF, într-un comunicat.

    Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin structurile specializate de soluţionare contestaţii, a verificat anul trecut peste 7.800 de dosare, cu o sumă totală contestată de aproape 1,5 miliarde lei, privind acte administrativ fiscale.

    “Procentual, soluţiile emise de către structurile de soluţionare a contestaţiilor, pe sume, reprezintă: 52,83% respingere, 5,51% desfiinţare, 6,83% admitere si 35,83% alte soluţii”, arată ANAF.

    În categoria “alte soluţii” se regăsesc anularea actelor administrativ fiscale, lipsa competenţei de soluţionare a contestaţiilor, renunţarea de către contribuabil la contestaţie, precum si suspendarea soluţionării cauzei pe cale administrativă de atac.

  • 17 foşti angajaţi ai TVR au câştigat procesele cu televiziunea şi trebuie reangajaţi

    De altfel, Consiliul de Administraţie al SRTv a aprobat, marţi, modificarea structurii organizatorice a Televiziunii Române, în sensul înfiinţării a 17 posturi.

    Surse din TVR au declarat pentru MEDIAFAX că pe aceste posturi vor fi reangajaţi foşti salariaţi ai SRTv, care au fost disponibilizaţi în 2013, în cadrul procesului de concediere colectivă prin care a trecut televiziunea publică.

    După ce au fost concediate, aceste persoane au dat în judecată Televiziunea Română şi au câştigat procesele definitiv şi irevocabil. Astfel, aceşti foşti angajaţi ai TVR trebuie reangajaţi în funcţiile şi posturile deţinute anterior concedierii, potrivit surselor citate.

    Printre salariaţii care au primit dreptul de a fi reangajaţi în instituţie se numără şi Lucian Ionică, fostul director al studioului teritorial TVR Timişoara. Acesta a fost înlăturat din funcţia de director al TVR Timişoara tot în contextul procesului de restructurare, când Dietlinde Dinesz a fost desemnată, printr-un concurs de proiecte manageriale, coordonator cu atribuţii de director al studioului teritorial de la Timişoara.

    Ulterior, Lucian Ionică a dat în judecată TVR şi a şi câştigat definitiv şi irevocabil procesul, pentru a fi reangajat pe funcţia de director al studioului teritorial TVR Timişoara. Astfel, TVR Timişoara ar avea în prezent doi şefi: Lucian Ionică, pe funcţia de director, şi Dietlinde Dinesz, actualul coordonator cu atribuţii de director al studioului teritorial de la Timişoara, au mai spus sursele citate.

    Anul trecut, surse din SRTv declarau pentru MEDIAFAX că aproape 90 de foşti angajaţi ai Televiziunii Române care au fost concediaţi în 2013, în cadrul procesului de restructurare, câştigaseră până la momentul respectiv procesele cu TVR, în prima instanţă, printre salariaţii care au primit dreptul de a reveni în instituţie numărându-se şi Despina Moiceanu.

    Conform surselor citate atunci, nu era foarte clar câte dintre aceste persoane au fost deja reîncadrate în funcţiile şi posturile deţinute anterior concedierii şi câte urmează să fie reîncadrate, având în vedere că aceste sentinţe nu erau definitive şi irevocabile, însă erau executorii.

    Totodată, într-o conferinţă de presă din 5 martie 2014, Stelian Tănase, directorul general interimar al TVR la momentul respectiv, a anunţat că Televiziunea Română avea aproximativ 300 de procese cu unii dintre foştii angajaţi ai instituţiei, care au fost concediaţi în 2013, dintre care 15% fuseseră pierdute într-o primă instanţă.

    În anul 2013, pe vremea când la conducerea TVR se afla Claudiu Săftoiu, Televiziunea Română a fost marcată de procesul de concediere colectivă. Astfel, în urma selecţiei de personal din 2012, la începutul anului 2013 au fost concediaţi 619 angajaţi.

    Potrivit lui Stelian Tănase, numărul de angajaţi înainte de restructurarea care s-a făcut în 2013 în Societatea Română de Televiziune era de 3.149 (număr de posturi 3.236). Stelian Tănase a mai spus că, după restructurare, TVR a avut 2.535 de angajaţi (2.450 de posturi).

  • 17 foşti angajaţi ai TVR au câştigat procesele cu televiziunea şi trebuie reangajaţi

    De altfel, Consiliul de Administraţie al SRTv a aprobat, marţi, modificarea structurii organizatorice a Televiziunii Române, în sensul înfiinţării a 17 posturi.

    Surse din TVR au declarat pentru MEDIAFAX că pe aceste posturi vor fi reangajaţi foşti salariaţi ai SRTv, care au fost disponibilizaţi în 2013, în cadrul procesului de concediere colectivă prin care a trecut televiziunea publică.

    După ce au fost concediate, aceste persoane au dat în judecată Televiziunea Română şi au câştigat procesele definitiv şi irevocabil. Astfel, aceşti foşti angajaţi ai TVR trebuie reangajaţi în funcţiile şi posturile deţinute anterior concedierii, potrivit surselor citate.

    Printre salariaţii care au primit dreptul de a fi reangajaţi în instituţie se numără şi Lucian Ionică, fostul director al studioului teritorial TVR Timişoara. Acesta a fost înlăturat din funcţia de director al TVR Timişoara tot în contextul procesului de restructurare, când Dietlinde Dinesz a fost desemnată, printr-un concurs de proiecte manageriale, coordonator cu atribuţii de director al studioului teritorial de la Timişoara.

    Ulterior, Lucian Ionică a dat în judecată TVR şi a şi câştigat definitiv şi irevocabil procesul, pentru a fi reangajat pe funcţia de director al studioului teritorial TVR Timişoara. Astfel, TVR Timişoara ar avea în prezent doi şefi: Lucian Ionică, pe funcţia de director, şi Dietlinde Dinesz, actualul coordonator cu atribuţii de director al studioului teritorial de la Timişoara, au mai spus sursele citate.

    Anul trecut, surse din SRTv declarau pentru MEDIAFAX că aproape 90 de foşti angajaţi ai Televiziunii Române care au fost concediaţi în 2013, în cadrul procesului de restructurare, câştigaseră până la momentul respectiv procesele cu TVR, în prima instanţă, printre salariaţii care au primit dreptul de a reveni în instituţie numărându-se şi Despina Moiceanu.

    Conform surselor citate atunci, nu era foarte clar câte dintre aceste persoane au fost deja reîncadrate în funcţiile şi posturile deţinute anterior concedierii şi câte urmează să fie reîncadrate, având în vedere că aceste sentinţe nu erau definitive şi irevocabile, însă erau executorii.

    Totodată, într-o conferinţă de presă din 5 martie 2014, Stelian Tănase, directorul general interimar al TVR la momentul respectiv, a anunţat că Televiziunea Română avea aproximativ 300 de procese cu unii dintre foştii angajaţi ai instituţiei, care au fost concediaţi în 2013, dintre care 15% fuseseră pierdute într-o primă instanţă.

    În anul 2013, pe vremea când la conducerea TVR se afla Claudiu Săftoiu, Televiziunea Română a fost marcată de procesul de concediere colectivă. Astfel, în urma selecţiei de personal din 2012, la începutul anului 2013 au fost concediaţi 619 angajaţi.

    Potrivit lui Stelian Tănase, numărul de angajaţi înainte de restructurarea care s-a făcut în 2013 în Societatea Română de Televiziune era de 3.149 (număr de posturi 3.236). Stelian Tănase a mai spus că, după restructurare, TVR a avut 2.535 de angajaţi (2.450 de posturi).

  • ANALIZĂ: Aproape 1.000 de infractori şi-au recunoscut faptele, sperând într-o pedeapsă mai blândă

    Acordul de recunoaştere a vinovăţiei este o posibilitate introdusă de la 1 februarie, prin noul Cod de procedură penală. Procurorul poate încheia cu inculpatul un acord de recunoaştere a vinovăţiei, dacă infracţiunile pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală sunt pedepsite cu amendă sau cu cel mult şapte ani de închisoare. Dosarul este trimis de procuror spre judecată, cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi cu propunerea pentru cuantumul pedepsei şi forma de executare, instanţa fiind cea care decide dacă admite sau nu acest acord.

    În cele nouă luni de la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală au fost semnate 955 de acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, potrivit statisticilor Ministerului Public.

    Conducerea unei maşini fără permis sau sub influenţa băuturilor alcoolice şi accesarea ilegală a unui sistem electronic – infracţiuni pentru care au fost semnate acorduri de recunoaştere a vinovăţiei

    Dintre cei aproape 1.000 de inculpaţi care au recunoscut că au comis infracţiuni, 458 sunt implicaţi în dosare care privesc siguranţa publică. Şi-au recunoscut vinovăţia persoane care au condus maşini neînmatriculate sau fără a avea permis, dar şi şoferi care au urcat la volan după ce au consumat băuturi alcoolice, iar unii au refuzat să meargă la spital pentru a se stabili ce alcoolemie aveau. Tot în această categorie sunt incluşi şi cei care nu au respectat regimul armelor şi muniţiilor sau au accesat ilegal un sistem electronic.

    Un număr mai redus, însă semnificativ, al celor care au recunoscut că sunt vinovaţi de faptele pentru care au intrat în atenţia anchetatorilor sunt cei care au fost cercetaţi pentru infracţiuni contra persoanei. În faţa instanţei au ajuns, din această categorie, 133 de inculpaţi, 90 fiind implicaţi în cauze care vizau infracţiunile contra integrităţii corporale sau a sănătăţii.

    În dosare care vizează infracţiuni contra patrimoniului, 108 persoane şi-au recunoscut faptele în faţa anchetatorilor. Aproape 60 dintre acestea au fost cercetate pentru furt, 26 pentru înşelăciune, nouă pentru fraude informatice, şapte pentru distrugere şi patru pentru tâlhărie şi piraterie.

    Alţi 123 de inculpaţi au semnat acorduri de recunoaştere a vinovăţiei după ce au săvârşit infracţiuni prevăzute de legi speciale, adică infracţiuni privind societăţile comerciale, drepturile de autor sau fapte de corupţie.

    Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie au încheiat cu inculpaţi 27 de acorduri de recunoaştere a vinovăţiei

    Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) are 27 de dosare trimise în instanţă cu acorduri de recunoaştere a vinovăţiei. În zece dintre aceste dosare a fost deja pronunţată de către instanţă o decizie definitivă cu privire la condamnarea convenită între procuror şi inculpaţi, potrivit datelor de la DNA.

    Printre cei care au semnat acorduri de recunoaştere a vinovăţiei cu procurorii DNA sunt şi trei inculpaţi din dosarul în care fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj Horea Uioreanu este acuzat că a primit informaţii ale Serviciului Român de Informaţii despre supravegherea sa. Fostul ofiţer SRI Elena Albu, mama acesteia, Silvia Bălaj, şi fostul subprefect de Cluj Mihnea Remus Iuoraş au admis integral probele şi faptele de care sunt acuzaţi.

    În cazul Elenei Albu, după recunoaşterea vinovăţiei, procurorii au trimis dosarul la instanţă cu propunerea de aplicare a unei pedeapse de trei ani de închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, pe durata unui termen de patru ani. Pentru Mihnea Iuoraş şi Silvia Bălaj, propunerea procurorilor, la trimiterea în judecată a cauzei, a fost de condamnare la câte doi ani de închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de doi ani. În 10 octombrie, Curtea de Apel Cluj a admis acordurile şi i-a condamnat pe Elena Albu la doi ani şi şase luni de închisoare cu suspendare sub supraveghere pe o perioadă de trei ani, şi pe Iuoraş şi Bălaj la câte un an şi şase luni de închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei pe o perioadă de supraveghere de doi ani, decizia nefiind definitivă.

    Într-un alt dosar, trei administratori de firme, care au fost trimişi în judecată de procurorii DNA, au recunoscut în faţa anchetatorilor că au obţinut fraudulos fonduri europene, prin Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, prejudiciind statul cu aproape trei milioane de lei.

    DIICOT a trimis în instanţă dosare cu 58 de acorduri de recunoaştere a vinovăţiei

    La Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism au fost încheiate, în nouă luni, 58 de acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, spun oficiali din cadrul insituţiei.

    Cei care au semnat aceste acorduri au fost cercetaţi de DIICOT pentru constituire de grup infracţional organizat, trecere frauduloasă a frontierei de stat, şantaj sau fals material în înscrisuri oficiale. Alţi inculpaţi aflaţi printre cei care şi-au recunoscut faptele erau anchetaţi de procurori pentru falsificare de monede sau trafic droguri.

    Acordul de recunoaştere a vinovăţiei, formă prescurtată a procesului penal, care poate duce la o pedeapsă mai blândă

    O nouă concepţie în cadrul etapei de urmărire penală – acordul de recunoaştere a vinovăţiei – a apărut odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală. Conform procedurii, procurorul poate încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei cu inculpaţii, pentru acele infracţiunile care au prevăzută o pedeapsă cu amenda sau de cel mult şapte ani.

    Potrivit Codului de procedură penală, inculpatul poate încheia cu procurorul acordul de recunoaştere a vinovăţiei după punerea în mişcare a acţiunii penale. Acordul poate fi iniţiat atât de către procuror, cât şi de către inculpat.

    Dacă acţiunea penală s-a pus în mişcare faţă de mai mulţi inculpaţi, se poate încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei distinct cu fiecare dintre aceştia, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie a inculpaţilor pentru care nu s-a încheiat acord. Inculpaţii minori nu pot încheia acorduri de recunoaştere a vinovăţiei.

    După ce inculpatul recunoaşte în faţa procurorului că a comis infracţiunile pentru care este urmărit penal, acesta semnează acordul prin care acceptă încadrarea juridică a faptelor, prin acelaşi document fiind stabilite cuantumul pedepsei şi forma în care urmează a fi executată.

    Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se încheie atunci când, din probele administrate, rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului. La încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, asistenţa juridică este obligatorie.

    Limitele şi efectele încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei se stabilesc prin avizul prealabil şi scris al procurorului ierarhic superior. După încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, procurorul va sesiza instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece în fond cauza şi îi trimite dosarul de urmărire, la care ataşează acordul semnat cu inculpatul.

    În situaţia în care se încheie acordul numai cu privire la unele dintre fapte sau numai cu privire la unii dintre inculpaţi, iar pentru celelalte fapte sau inculpaţi se dispune trimiterea în judecată, sesizarea instanţei se face separat. Procurorul înaintează instanţei numai actele de urmărire penală care se referă la faptele şi persoanele care au făcut obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei.

    Instanţa este cea care decide, în final, ce se întâmplă cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei, în urma unei proceduri necontradictorii. Soluţia este dată după ascultarea procurorului, a inculpatului şi a avocatului acestuia, precum şi a părţilor civile, dacă acestea sunt prezente.

    În cazul în care instanţa admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei, soluţia pe care o va dispune nu poate fi o condamnare mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la acord. Instanţa mai poate să trimită dosarul procurorului, în vederea continuării urmăririi penale.

    Dacă instanţa aprecizază că soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului, respinge acest acord, iar dosarul este trimis înapoi procurorului. În acest caz, instanţa se pronunţă din oficiu şi cu privire la starea de arest a inculpaţilor.

    Sentinţa pronunţată de instanţă poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Împotriva sentinţei prin care acordul de recunoaştere a fost admis, se poate declara apel numai cu privire la felul şi cuantumul pedepsei ori la forma de executare a acesteia.

  • Postările pe Facebook pot fi utilizate ca probe în procese

    Marius Pantea, avocat partener la societatea de avocatură de business Cunescu, Balaciu & Asociaţii, atrage atenţia asupra câtorva dintre problemele legale cu care se pot confrunta utilizatorii Facebook. “Utilizatorii nu conştientizează că prin acceptarea termenilor şi condiţiilor la crearea contului, ei semnează de fapt un contract cu Facebook, în care au drepturi, dar mai ales obligaţii. Şi mai ales, nu se gândesc la consecinţele legale pe care le pot avea acţiunile lor din spaţiul public virtual,” spune Marius Pantea, partener la Cunescu, Balaciu & Asociaţii.

    Facebook instituie prin condiţiile şi termenii săi de utilizare şi un cod de conduită al utilizatorilor. Cel mai adesea sunt încălcate obligaţii din acest cod de conduită, care presupune (printre altele): oferirea de informaţii reale privitoare la utilizator, folosirea unui limbaj care să nu incite la discriminare rasială/sex, violenţă, folosirea Facebook numai de către utilizatori înregistraţi, respectarea drepturilor de autor, drepturile la viaţă privată şi intimitate etc.

    Utilizatorii care încalcă termenii şi condiţiile impuse de Facebook riscă să le fie şters sau dezactivat contul. Dar, dincolo de riscul de a le fi şters contul, acestia riscă să răspundă legal pentru aceste acţiuni.

    Facebook-ul este considerat un spaţiu de exprimare public, motiv pentru care utilizatorii trebuie să se supună legislaţiei în vigoare privind comportamentul în public.

    Cei care exprimă cu vehemenţă păreri negative faţă de alte persoane sau faţă de companii, cu intenţia de a prejudicia imaginea acestora, pot fi traşi la răspundere pentru aceste acţiuni, dacă se constată că depăşesc limitele legale.

    “Dreptul la opinie nu este lipsit de consecinţe în ceea ce priveşte platforma Facebook. Dacă opinia aduce prejudicii unor alte persoane, dacă este discriminatorie, dacă încalcă drepturile fundamentale reglementate de Constituţia României, atunci orice utilizator este pasibil de proces,” spune Marius Pantea.

    Politica utilizării Facebook, dezbaterile privitoare la dreptul la libera exprimare şi efectele pe care le pot avea aceste din urmă postări a atras de altfel şi atenţia unor companii importante.

    Spre exemplu, CISCO a reglementat activitatea angajaţilor în acest domeniu http://blogs.cisco.com/news/ciscos_internet_postings_policy/ şi a impus, ca atunci când se fac anumite comentarii pe platforma Facebook, să existe un ”disclaimer” în care angajatul să afirme că opinia sa nu reprezintă opinia CISCO.

    Folosirea frauduloasă a contului unui alt utilizator este interzisă şi poate deveni un caz de încălcare a dreptului la viaţă privată.

    “Poate părea o joacă, dar accesarea, chiar neintenţionată, a contului unui alt utilizator poate fi un motiv de proces. Dacă, de exemplu, la birou se foloseşte un computer în comun, iar la un moment dat găsim autentificat contul de Facebook al unui alt coleg, trebuie să învingem curiozitatea, si să facem log out imediat. Nu este uşor de demonstrat, dar se poate să avem probleme legale dacă aruncăm o privire prin mesajele private ale utilizatorului logat,” spune partenerul Cunescu, Balaciu & Asociaţii.

    Odată cu înregistrarea unui cont de Facebook, utilizatorii declară că sunt de acord ca Facebook-ul să stocheze, pe termen nedeterminat, conţinutul postărilor lor şi informaţiile completate în profil. În felul acesta, se creează practic o bază de date complexă ce poate deveni, în anumite situaţii, mijloc probator în instanţă.

    Ce de făcut când drepturile tale sunt încălcate de un alt utilizator? Utilizatorii care constată că le-au fost încălcate drepturile de către alţi utilizatori de Facebook (drepturi precum dreptul de proprietate, dreptul la viaţă privată, sau care se simt hărţuiţi etc.) pot lua măsuri împotriva celor care le încalcă drepturile.

    “Recomandarea este ca în primul rând utilizatorul să se adreseze Facebook prin formele specifice aflate la dispoziţia sa, cu indicaţia faptului că solicită stocarea informaţiilor ce i-au  încălcat drepturile. În felul acesta se asigură de existenţa mijloacelor suport în pledoarie. Următorul pas este reprezentat de contactarea unui avocat care va analiza încălcarea drepturilor fundamentale ale unei persoane sau incidenţa instituţiei răspunderii civile delictuale. Pe baza acestei analize se pot indentifica faptele ilicite şi se poate construi un caz în instanţă. Teoretic, se pot obţine despăgubiri şi pot fi puse în discuţie şi diverse obligaţii de ”a face” însă analiza trebuie circumscrisă speţei în discuţie” mai spune av. Marius Pantea.

    Cunescu, Balaciu şi Asociaţii reprezintă în România zona de legal a reţelei internaţionale de consultanţă NEXIA International, făcând parte şi din reţeaua specializata a firmelor de avocati ADVOC International. În prezent, CBA a ajuns la un număr de 17 avocaţi, dintre care 8 sunt avocati seniori iar şapte sunt

    Cunescu, Balaciu şi Asociaţii a fost înfiinţată în anul 1996 de Constantin Cunescu şi Alina Anca Balaciu, fiind una dintre primele case de avocatură de business din Bucureşti.

  • Opinie Cătălin Olteanu, FM România: Ce ascund cifrele din spatele creşterii productivităţii

    CĂTĂLIN OLTEANU este director general al FM România

    Unul din cuvintele magice, alături de eficienţă şi optimizare, productivitatea este ades întâlnită în discursurile celor ce măsoară performanţa operaţională a unei organizaţii. De cele mai multe ori prin productivitate se măsoară câte anume operaţii se efectuează într-o unitate de timp, şi cam asta e pentru toată lumea înţelesul respectivului indicator. Mai puţin pentru cei ce „se pierd“ în traducerea lui sau care încearcă să îl ajusteze ca pe elasticul de la budigăii bunicii.

    Ca să fiu mai clar, iată o păţanie cu un anume manager de firmă. Omul se confrunta cu o problemă de P&L (profit and loss) şi ca să o rezolve a luat-o aritmetic şi i-a ieşit că trebuie să crească productivitatea cu 10%.

    După ce şi-a făcut socotelile, s-a adresat managerului operaţional care se ocupa de respectivul business unit.

    Raţionamentul lui era foarte simplu: dai afară 10% din resurse, faci la fel de multe operaţii şi din aritmetică reiese că ai cu 10% mai multă productivitate. Nu s-a gândit în schimb la un aspect esenţial: că lucrătorii rămaşi trebuie convinşi să lucreze cu 10% mai repede, ca să compenseze lipsa colegilor zburaţi. Nu prea i-a convins nimeni, aşa că au început să se înregistreze întârzieri, probleme, clientul a devenit din ce în ce mai nemulţumit, iar productivitatea înregistrată nu se schimbase cu nimic.

    Nu de alta, dar fiecare operator făcea acelaşi număr de operaţii pe oră ca şi înainte. În final, a fost scăzută doar capacitatea de producţie – pe care a trebuit să o punem repede la loc, ca să nu ne pierdem afacerea. Abia după aceea a reuşit un inginer de proces să regândească modul în care se făceau operaţiile şi să crească productivitatea cu aproape 15%. Astfel s-a ajuns la ceea ce se dorea din start: mai multe operaţii în unitatea de timp, cu aceleaşi resurse instalate.

    Acum, că am stabilit că mai întâi trebuie să lucrezi la procese, e cu schepsis şi cum te uiţi la procesele respective. Nu de alta, dar într-o altă organizaţie, unde oamenii pricepeau care e înţelesul cuvântului productivitate, au apelat la un guru în lean manufacturing. Acesta a venit, s-a uitat la linia de producţie şi apoi a stabilit un plan de improvement (Kaizen, frate!) care din 3 heijunka reducea muda şi scotea îmbunătăţirea necesară.

    Şi au venit experţii, au băgat repede nişte Gemba walk, au definit value stream map, apoi au pus mâna pe procese, le-au analizat, au mai făcut ce-au mai făcut şi după prima lună s-a ţinut o şedinţă în care ni s-au prezentat primele realizări. Conform cu cifrele respective, productivitatea crescuse cu 25%!

    Excelent rezultat, dar insuficient. Aşa că experţii în lean manufacturing şi-au suflecat din nou mânecile, au luat din nou procesele la puricat, au mai identificat nişte mudă de eliminat, au mai reglat odată takt time-ul, au mai pus nişte heijunka pe muda, au băgat nişte poke-yoke (sisteme antiprost, pe limba noastră) pe ici, pe colo ca să nu mai greşească lumea fabricaţia şi ta-da-dam!!! La sfârşitul acţiunii iar şedinţă, iar rezultate prezentate – productivitatea mai crescuse cu 20%.

    Incredibil! Dar nu ne dăm bătuţi, tovarăşi, mai binele e duşmanul binelui, aşa că experţii locali au invitat un coleg japonez, expert în toate cele, şi s-au apucat din nou de lucru. Au pus din nou tunurile pe linia de fabricaţie, au întărit fiveS-ul, au reluat la puricat toată aprovizionarea cu materiale şi semifabricate ca să fie siguri că totul e bazat pe pull şi pe kan-ban… Ce mai! Treabă serioasă.

    De data asta mai câştigaseră 15% la capitolul productivitate!

    A fost momentul în care un anumit manageraş, cam defetist de felul lui, a pus o întrebare tendenţioasă şi răutăcioasă care suna cam aşa: “Dragilor, cum se face că după ce aţi crescut productivitatea cu 15%, 20% şi respectiv 25%, linia de producţie scoate tot 120 de produse pe oră şi tot cu aproximativ 45 de oameni?“.
    Mă întrebaţi dacă sunt nebun, sau dacă am idee unde sunt productivităţile afişate? Sau dacă, poate, cineva a pictat cifrele?

    Ei bine, pe alocuri s-au obţinut acele creşteri de productivitate, dar cu preţul inducerii unor probleme în altă parte. Beleaua cea mai mare e că experţii s-au uitat cu mare atenţie la bucăţele şi segmente din linia de producţie şi nu la ansamblul ei. Odată ce echipa s-a uitat la poza „din elicopter“ şi a unit segmentele de bucăţele de improvement, s-a văzut şi îmbunătăţirea reală şi creşterea de productivitate. Era doar de 10%, dar credeţi-mă! Era reală şi se simţea peste tot, şi în P&L şi în satisfacţia clientului.

  • Băsescu: Niciodată nu am avut cu fratele meu vreo discuţie cu privire la sprijinirea lui Sandu Anghel în procese. Nu trebuia să se implice în asemenea anturaj

     Declaraţiile preşedintelui:

        Niciodată nu am avut cu fratele meu vreo discuţie cu privire la sprijinirea domnului Sandu Anghel în procesele pe care le avea. Există suspiciunea intervenţiei mele în derularea justiţiei în acest caz sau cel puţin aşa a fost lansată public aseară. De aceea fac un apel public la orice poliţist, orice procuror şi orice judecător care a fost implicat în cazul lui Anghel Sandu: dacă a existat vreo intervenţie a mea pe această scară a anchetei, să o facă publică.

        Proba că nu a existat o astfel de intervenţie este chiar condamnarea lui Anghel.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Sistemul de carduri BCR va funcţiona cu întreruperi în această noapte

     “Fluctuaţiile din reţeaua de ATM/MFM (bancomate / maşini multifuncţionale – n.r.), POS şi carduri BCR vor fi generate de derularea unor procese specifice ce privesc actualizări ale sistemului informatic BCR în vederea creşterii calităţii serviciilor oferite”, se arată într-un comunicat al BCR.

    Reţeaua de automate de schimb valutar nu va fi afectată de întrerupere.

    Operaţiunile prin internet şi telefon vor putea fi efecutate fără întrerupere, cu excepţia afişării informaţiilor referitoare la cardurile de credit.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro