BusinessMagazin

Tag: parcare

  • Motivele pentru care un tânăr angajat al Google locuieşte într-un camion în parcarea companiei

    Brandon este un tânăr în vârstă de 23 de ani din Massachusetts care s-a mutat anul acesta în Bay Area din San Francisco pentru a lucra ca inginer software la Google. El nu a vrut să se mute într-un apartament din San Francisco, unde avea de plătit o chirie la suprapreţ. A preferat să se mute într-un camion pe care l-a parcat în parcarea companiei.
     
    Ideea i-a venit lui Brandon (care nu a vrut să îşi comunice numele complet pentru a-şi păstra intimitatea în campus) după ce a participat la un program de internship la Google vara trecută, perioadă în care a locuit în cea mai ieftină variantă de casă oferită de companie: a locuit atunci cu alte trei persoane, într-un apartament cu două dormitoare, pentru circa 65 de dolari pe noapte (aproximativ 2.000 de dolari pe lună), a declarat el publicaţiei Business Insider.
     
    A început atunci să se gândească la locuitul într-un camion, în contextul în care ştia că avea să se întoarcă să lucreze full time în San Francisco. Un an şcolar mai târziu, a cumpărat un Ford din 2006 ce l-a costat 10.000 de dolari, pe care i-a plătit din bonusul de angajare. Proiectul lui a ajuns la ”break-even” pe 21 octombrie, potrivit blogului pe care l-a lansat odată cu cumpărarea rulotei, ”Thoughts from Inside the Box” (Gânduri din interiorul cutiei, n.red).
     
    Costul fix pe care îl are de plătit este asigurarea camionului  – 121 de dolari pe lună; nu are nevoie de electricitate, iar factura de telefon este plătită de companie. ”Nu am nimic care trebuie conectat la priză”, explică el pe blogul său. ”Camionul are câteva dispozitive de iluminare în plafon şi mai am o lampă cu baterie pe care o folosesc noaptea. Mai am un pachet de baterii pe care le încarc la muncă în fiecare zi şi pe care le folosesc ca să-mi încarc căştile şi mobilul în timpul nopţii. Laptop-ul rezistă pe parcursul unei nopţi după o singură încărcare, astfel că este suficient să îl încarc la muncă.”
     
    Spaţiul este minimalist, spune el. ”Principalele obiecte pe care le am aici sunt un pat, un dulap şi o bară pe care am construit-o ca să îmi agăţ hainele. În afară de asta, am câteva animale împăiate, în rest nu prea mai e nimic altceva aici.”
     
    Mănâncă şi face duş în campusul Google – ia micul dejun, prânzul şi cina la muncă şi face duş în fiecare dimineaţă la duşurile aflate în sala de sport a companiei.
     
    ”Ţinta mea este să economisesc circa 90% din veniturile mele şi să folosesc banii pentru investiţii şi pentru plata împrumuturilor pentru studii pe care le-am accesat”, spune el.
    A absolvit cu o valoare a împrumuturilor pentru studii de 22.434 de dolari şi a plătit 16.449 de dolari din această sumă după patru luni de economisiri. ”Cred că voi reuşi să plătesc restul sumei în următoarele şase luni şi voi economisi astfel mii de dolari, planul standard era să plătesc în următorii 10-20 de ani”.
     
    În plus, faptul că nu trebuie să plătească o chirie i-a permis să cineze la restaurante bune şi să se bucure de San Francisco mai mult decât dacă ar fi optat pentru traiul într-un apartament. Un alt beneficiu este că drumul până la birou îi ia câteva secunde – oriunde altundeva ar fi locuit, i-ar fi luat câteva zeci de minute să ajungă la birou prin traficul din San Francisco. 
     
    Stilul acesta de viaţă nu i-a adus nicio problemă – singura pe care o menţionează este un control din partea paznicilor campusului după ce s-a întors ”acasă” târziu de la o petrecere.
     
    Potrivit The Independent, Google nu a comentat în legătură cu decizia tânărului de a locui în campus. 
    Nu ştie cât timp va locui în camion. ”Până acum au trecut cinci luni de când trăiesc aşa şi nu văd niciun motiv pentru care să mă opresc în curând,” spune tânărul. 
     

  • Un bun samaritean a sărit în ajutorul unei femei care era bătută în parcare. Acum este mort. Ce s-a întâmplat

    Un bărbat în vârstă de 39 de ani din San Antonio, California, a murit după ce a intervenit într-o bătaie în încercarea de a salva o femeie care era agresată fizic. După şi-a văzut soţia intrând într-un magazin, Isidro Zarate a observat că, în parcarea auto unde se afla, avea loc o discuţie foarte aprinsă între un bărbat şi o femeie. La scurt timp, Isidro l-a văzut pe bărbat cum şi-a apucat victima de păr şi a început să o bată. Isidro s-a dus către ei, cu maşina, şi i-a spus bărbatului să ia mâna de pe femeie. Acesta a lăsat-o însă a luat o decizie neaşteptată. 

    Un bun samaritean a sărit în ajutorul unei femei care era bătută în parcare. Acum este mort. Ce s-a întâmplat 

     

  • Cauciucurile de iarnă sunt expirate! Dispozitivul care costă 200 de lei te scoate din zăpadă pe loc

    A sosit deja prima zăpadă pentru cei mai mulţi dintre noi. Traficul s-a aglomerat şi meteorologii anunţă o iarnă dificilă. Şi problema locurilor de parcare e acută în România. Acum însă nu mai ai nevoie de lopeţi sau să de alte dispositive complicate ca să ieşi din parcare. Şi nici nu mai îngheţi în zăpadă la prima oră ca să ajungi la serviciu la prînz. Amazon are un echiapment nou care încape în buzunar şi se montează pe roată în câteva secunde. Te-ai urcat la volan şi gata deszăpezire!

    IATĂ AICI DISPOZITIVUL PE CARE ÎL MONTEZI IMEDIAT PE ROATĂ CA SĂ IEŞI DIN ZĂPADĂ

  • Milionarul care trăieşte în dubă şi se bărbiereşte cu toporul

    Daniel Morris este unul dintre cei mai promiţători jucători de baseball din Statele Unite. El a semnat în 2011 un contract cu o echipă din Toronto pentru care a primit un bonus de 2 milioane de dolari, însă trăieşte într-o dubă Volkswagen în parcarea unui magazin Wal-Mart.

    Morris este unul dintre cei mai buni aruncători din liga în care activează, iar acest lucru i-a adus şi numeroase contracte de publicitate. Tânărul preferă însă să investească toţi banii şi să trăiască cu doar 800 de dolari pe lună – jumătate din salariul minim lunar oferit în Statele Unite. “Prefer să trăiesc sărac”, povesteşte Norris. “Atunci când nu ai presiunea banilor, e mai uşor să te concentrezi pe muncă.”

    Ziua sa începe cu prepararea micului dejun la o plită portabilă, atunci când are la dispoziţie ingredientele necesare. Când îi lipseşte ceva, intră în magazinul aflat la doar câţiva metri distanţă. Urmează exerciţiile de dimineaţă şi apoi plecarea către stadion. Un ultim lucru pe care îl face, înainte de antrenament, este să ia un topor pentru a-şi “tunde” barba. Nu foloseşte lame de ras, pentru că nu le vede rostul.

    A cumpărat duba când era în liceu, după ce a semnat primul său contract de profesionist. De atunci, maşina este cel mai bun prieten al său. “Maşina asta îmi dă libertatea de care am nevoie”, spune tânărul atlet, citat de ESPN. “E un lucru precum Yin şi Yiang pentru mine”. Merge cu maşina peste tot, doarme în ea şi îşi face excursiile cu ea. Când ajunge la antrenament şi o parchează între maşinile de lux ale celorlalţi jucători, colegii îl îndeamnă să îşi cumpere ceva potrivit statutului său social. Pentru Morris însă, viaţa pe care o duce este exact viaţa pe care şi-o doreşte.

    Daniel Morris nu ştie cât va mai putea duce acest stil de viaţă, pentru că presiunea pusă de cluburile profesioniste este foarte mare. “Orice ar fi, voi continua să fiu un ambasador pentru promovarea lucrurilor de care îmi pasă”, spune Norris.

  • Argo Capital Property investeşte 33 milioane euro pentru extinderea centrului Era Park Iaşi

    Argo Capital Property, unul dintre marii proprietari, operatori şi dezvoltatori de centre comerciale din Europa Centrală şi de Est, va extinde centrul comercial Era Park din Iaşi cu o suprafaţă închiriabilă de 30.000 de metri pătraţi, valoarea totală a investiţiei fiind estimată la 33 milioane euro.

    Era Park este unul dintre cele mai mari centre comerciale din regiunea de nord-est a României, situat în vestul municipiului Iaşi.

    Era Park Iaşi include în prezent un hipermarket Carrefour, cel mai mare din oraş, un magazin de bricolaj Praktiker, un retailer de articole sportive Decathlon, un magazin Altex, precum şi branduri unice în Iaşi ca Mobexpert, Kare Design, Rovere Mobili si Nobilia care, împreuna cu Jysk, formează Home Centre – o destinaţie completă pentru segmentul „Home&Deco”. Centrul dispune şi de o parcare de 3.500 de locuri.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea celui mai mare falsificator de bani din istorie

    După cum povesteşte chiar el într-un interviu acordat revistei GQ, întreaga activitate criminală a lui Frank Bourassa a atârnat în balanţă într-o dimineaţă de decembrie, în 2009, când a petrecut ore întregi într-o parcare privind către portul din Montreal. El aştepta un transport aparent banal: cutii cu foi albe de hârtie.

    Amicii lui Bourassa, în două maşini separate, supravegheau parcarea de două zile şi nu observaseră nimic ieşit din comun; Frank Bourassa era totuşi neliniştit, pentru că în orice moment ar fi putut apărea câţiva poliţişti care să îl înhaţe. Şi avea dreptate să se teamă: într-o bună zi, câţiva poliţişti aveau să apară de nicăieri şi să îl aresteze; dar nu în acea dimineaţă friguroasă de decembrie.

    Simţind că marfa se apropie, Bourassa a sunat un alt prieten, un şofer pe care îl angajase, şi i-a spus să tragă camioneta mai aproape de locul de acostare. La scurt timp, camioneta încărcată deja a ieşit din port în mare viteză – o imagine pe care Frank o aştepta de mai bine de doi ani. Şi-o imagina, de fapt, încă din timpul adolescenţei, atunci când şi-a lansat „cariera“ de răufăcător; până la acel moment, CV-ul său includea furt din magazine, furt de maşini sau trafic de droguri. Dar acel transport din Montreal reprezenta începutul celui mai important moment din viaţa sa de infractor.

    Pe măsură ce camioneta se îndepărta, Bourassa şi complicii său au urmat-o. Şoferul a dus marfa până în Trois-Rivieres, oraşul natal al lui Frank, şi a lăsat-o acolo. El a sunat atunci un alt complice care a venit să se asigure că nu există microfoane sau camere de filmat între foile de hârtie; după ce s-a asigurat că totul e în regulă, Frank a răsuflat uşurat: „Nimeni nu mă mai poate opri de acum“.

    Foile albe nu erau însă simple foi de scris: realizate din acelaşi material folosit la tipărirea bancnotelor americane, ele aveau gravate faţa lui Andrew Jackson – principalul ingredient pentru producerea unor bancnote false de înaltă calitate. Bourassa avea acum lucrurile necesare pentru a falsifica sute de milioane de dolari în bancnote de 20 şi era pe cale să devină cel mai prolific falsificator din istoria modernă.

    Ambiţiile criminale ale lui Frank Bourassa, ajuns astăzi la 44 de ani, au început să se dezvolte când el era în clasa a VIII-a: „Am dezvoltat o reţea de hoţi din magazine“, povesteşte bărbatul. „Am început să fac bani, sute de dolari pe săptămână, era foarte mult pentru un puşti!“ La 15 ani s-a mutat din casa părinţilor, a renunţat la şcoală şi şi-a închiriat propriul apartament. Şi-a găsit chiar şi job cinstit, lucrând la un atelier auto; în acelaşi timp însă el vindea şi maşini furate. „Aveam câţiva băieţi pe care îi sunam, le spuneam de ce maşini am nevoie şi ei mi le aduceau. Câte maşini am furat? Nu ştiu, cred că vreo 500.“
    Când avea 28-29 de ani, Frank Bourassa a comis ceea ce descrie ca fiind cea mai mare greşeală a vieţii lui: a încercat să se îmbogăţească prin mijloace legale. În partea de vest a oraşului natal, el a deschis o mică fabrică specializată în producţia de pantofi şi plăcuţe şi frână. Unitatea a avut un oarecare succes, dar acest succes „cinstit“ nu i-a adus nicio satisfacţie. „Lucram douăzeci de ore pe zi, nici nu mai apucam să dorm. Era o nebunie“, povesteşte bărbatul în cadrul interviului pentru GQ. Nu după mult timp, el a fost diagnosticat cu o tulburare legată de stres şi a primit tratament. A vândut fabrica, dar experienţa l-a dus la o concluzie simplă: „La naiba cu asta, nu o să mai lucrez niciodată cinstit!“.

    Aşa că Frank Bourassa s-a întors la activitatea sa preferată: încălcarea legii. „Oamenii câştigau destul de mult din traficul de marijuana în acea perioadă, aşa că m-am gândit să încerc şi eu.“ Noul „business“ a mers destul de bine până în 2006, când poliţia a descoperit laboratorul unuia dintre distribuitorii săi; Frank a fost condamnat la 12 luni de închisoare, dar legile canadiene i-au permis să stea doar trei luni în arest la domiciliu.

    În acele luni, Bourassa a început să se întrebe ce se va alege de viaţa lui; ştia că afacerea cu marijuana nu poate rezista la nesfârşit, pentru că traficanţii mexicani aduceau marfă mult mai ieftină. Şi atunci i-a picat fisa: „Rezultatul final e întotdeauna acelaşi: faci tot felul de lucruri pentru a obţine bani. Aşa că la naiba cu asta – de ce să nu sari peste majoritatea paşilor şi să treci direct la obţinutul banilor?“

     

  • Povestea celui mai mare falsificator de bani din istorie

    După cum povesteşte chiar el într-un interviu acordat revistei GQ, întreaga activitate criminală a lui Frank Bourassa a atârnat în balanţă într-o dimineaţă de decembrie, în 2009, când a petrecut ore întregi într-o parcare privind către portul din Montreal. El aştepta un transport aparent banal: cutii cu foi albe de hârtie.

    Amicii lui Bourassa, în două maşini separate, supravegheau parcarea de două zile şi nu observaseră nimic ieşit din comun; Frank Bourassa era totuşi neliniştit, pentru că în orice moment ar fi putut apărea câţiva poliţişti care să îl înhaţe. Şi avea dreptate să se teamă: într-o bună zi, câţiva poliţişti aveau să apară de nicăieri şi să îl aresteze; dar nu în acea dimineaţă friguroasă de decembrie.

    Simţind că marfa se apropie, Bourassa a sunat un alt prieten, un şofer pe care îl angajase, şi i-a spus să tragă camioneta mai aproape de locul de acostare. La scurt timp, camioneta încărcată deja a ieşit din port în mare viteză – o imagine pe care Frank o aştepta de mai bine de doi ani. Şi-o imagina, de fapt, încă din timpul adolescenţei, atunci când şi-a lansat „cariera“ de răufăcător; până la acel moment, CV-ul său includea furt din magazine, furt de maşini sau trafic de droguri. Dar acel transport din Montreal reprezenta începutul celui mai important moment din viaţa sa de infractor.

    Pe măsură ce camioneta se îndepărta, Bourassa şi complicii său au urmat-o. Şoferul a dus marfa până în Trois-Rivieres, oraşul natal al lui Frank, şi a lăsat-o acolo. El a sunat atunci un alt complice care a venit să se asigure că nu există microfoane sau camere de filmat între foile de hârtie; după ce s-a asigurat că totul e în regulă, Frank a răsuflat uşurat: „Nimeni nu mă mai poate opri de acum“.

    Foile albe nu erau însă simple foi de scris: realizate din acelaşi material folosit la tipărirea bancnotelor americane, ele aveau gravate faţa lui Andrew Jackson – principalul ingredient pentru producerea unor bancnote false de înaltă calitate. Bourassa avea acum lucrurile necesare pentru a falsifica sute de milioane de dolari în bancnote de 20 şi era pe cale să devină cel mai prolific falsificator din istoria modernă.

    Ambiţiile criminale ale lui Frank Bourassa, ajuns astăzi la 44 de ani, au început să se dezvolte când el era în clasa a VIII-a: „Am dezvoltat o reţea de hoţi din magazine“, povesteşte bărbatul. „Am început să fac bani, sute de dolari pe săptămână, era foarte mult pentru un puşti!“ La 15 ani s-a mutat din casa părinţilor, a renunţat la şcoală şi şi-a închiriat propriul apartament. Şi-a găsit chiar şi job cinstit, lucrând la un atelier auto; în acelaşi timp însă el vindea şi maşini furate. „Aveam câţiva băieţi pe care îi sunam, le spuneam de ce maşini am nevoie şi ei mi le aduceau. Câte maşini am furat? Nu ştiu, cred că vreo 500.“
    Când avea 28-29 de ani, Frank Bourassa a comis ceea ce descrie ca fiind cea mai mare greşeală a vieţii lui: a încercat să se îmbogăţească prin mijloace legale. În partea de vest a oraşului natal, el a deschis o mică fabrică specializată în producţia de pantofi şi plăcuţe şi frână. Unitatea a avut un oarecare succes, dar acest succes „cinstit“ nu i-a adus nicio satisfacţie. „Lucram douăzeci de ore pe zi, nici nu mai apucam să dorm. Era o nebunie“, povesteşte bărbatul în cadrul interviului pentru GQ. Nu după mult timp, el a fost diagnosticat cu o tulburare legată de stres şi a primit tratament. A vândut fabrica, dar experienţa l-a dus la o concluzie simplă: „La naiba cu asta, nu o să mai lucrez niciodată cinstit!“.

    Aşa că Frank Bourassa s-a întors la activitatea sa preferată: încălcarea legii. „Oamenii câştigau destul de mult din traficul de marijuana în acea perioadă, aşa că m-am gândit să încerc şi eu.“ Noul „business“ a mers destul de bine până în 2006, când poliţia a descoperit laboratorul unuia dintre distribuitorii săi; Frank a fost condamnat la 12 luni de închisoare, dar legile canadiene i-au permis să stea doar trei luni în arest la domiciliu.

    În acele luni, Bourassa a început să se întrebe ce se va alege de viaţa lui; ştia că afacerea cu marijuana nu poate rezista la nesfârşit, pentru că traficanţii mexicani aduceau marfă mult mai ieftină. Şi atunci i-a picat fisa: „Rezultatul final e întotdeauna acelaşi: faci tot felul de lucruri pentru a obţine bani. Aşa că la naiba cu asta – de ce să nu sari peste majoritatea paşilor şi să treci direct la obţinutul banilor?“

     

  • Povestea celui mai mare falsificator de bani din istorie

    După cum povesteşte chiar el într-un interviu acordat revistei GQ, întreaga activitate criminală a lui Frank Bourassa a atârnat în balanţă într-o dimineaţă de decembrie, în 2009, când a petrecut ore întregi într-o parcare privind către portul din Montreal. El aştepta un transport aparent banal: cutii cu foi albe de hârtie.

    Amicii lui Bourassa, în două maşini separate, supravegheau parcarea de două zile şi nu observaseră nimic ieşit din comun; Frank Bourassa era totuşi neliniştit, pentru că în orice moment ar fi putut apărea câţiva poliţişti care să îl înhaţe. Şi avea dreptate să se teamă: într-o bună zi, câţiva poliţişti aveau să apară de nicăieri şi să îl aresteze; dar nu în acea dimineaţă friguroasă de decembrie.

    Simţind că marfa se apropie, Bourassa a sunat un alt prieten, un şofer pe care îl angajase, şi i-a spus să tragă camioneta mai aproape de locul de acostare. La scurt timp, camioneta încărcată deja a ieşit din port în mare viteză – o imagine pe care Frank o aştepta de mai bine de doi ani. Şi-o imagina, de fapt, încă din timpul adolescenţei, atunci când şi-a lansat „cariera“ de răufăcător; până la acel moment, CV-ul său includea furt din magazine, furt de maşini sau trafic de droguri. Dar acel transport din Montreal reprezenta începutul celui mai important moment din viaţa sa de infractor.

    Pe măsură ce camioneta se îndepărta, Bourassa şi complicii său au urmat-o. Şoferul a dus marfa până în Trois-Rivieres, oraşul natal al lui Frank, şi a lăsat-o acolo. El a sunat atunci un alt complice care a venit să se asigure că nu există microfoane sau camere de filmat între foile de hârtie; după ce s-a asigurat că totul e în regulă, Frank a răsuflat uşurat: „Nimeni nu mă mai poate opri de acum“.

    Foile albe nu erau însă simple foi de scris: realizate din acelaşi material folosit la tipărirea bancnotelor americane, ele aveau gravate faţa lui Andrew Jackson – principalul ingredient pentru producerea unor bancnote false de înaltă calitate. Bourassa avea acum lucrurile necesare pentru a falsifica sute de milioane de dolari în bancnote de 20 şi era pe cale să devină cel mai prolific falsificator din istoria modernă.

    Ambiţiile criminale ale lui Frank Bourassa, ajuns astăzi la 44 de ani, au început să se dezvolte când el era în clasa a VIII-a: „Am dezvoltat o reţea de hoţi din magazine“, povesteşte bărbatul. „Am început să fac bani, sute de dolari pe săptămână, era foarte mult pentru un puşti!“ La 15 ani s-a mutat din casa părinţilor, a renunţat la şcoală şi şi-a închiriat propriul apartament. Şi-a găsit chiar şi job cinstit, lucrând la un atelier auto; în acelaşi timp însă el vindea şi maşini furate. „Aveam câţiva băieţi pe care îi sunam, le spuneam de ce maşini am nevoie şi ei mi le aduceau. Câte maşini am furat? Nu ştiu, cred că vreo 500.“
    Când avea 28-29 de ani, Frank Bourassa a comis ceea ce descrie ca fiind cea mai mare greşeală a vieţii lui: a încercat să se îmbogăţească prin mijloace legale. În partea de vest a oraşului natal, el a deschis o mică fabrică specializată în producţia de pantofi şi plăcuţe şi frână. Unitatea a avut un oarecare succes, dar acest succes „cinstit“ nu i-a adus nicio satisfacţie. „Lucram douăzeci de ore pe zi, nici nu mai apucam să dorm. Era o nebunie“, povesteşte bărbatul în cadrul interviului pentru GQ. Nu după mult timp, el a fost diagnosticat cu o tulburare legată de stres şi a primit tratament. A vândut fabrica, dar experienţa l-a dus la o concluzie simplă: „La naiba cu asta, nu o să mai lucrez niciodată cinstit!“.

    Aşa că Frank Bourassa s-a întors la activitatea sa preferată: încălcarea legii. „Oamenii câştigau destul de mult din traficul de marijuana în acea perioadă, aşa că m-am gândit să încerc şi eu.“ Noul „business“ a mers destul de bine până în 2006, când poliţia a descoperit laboratorul unuia dintre distribuitorii săi; Frank a fost condamnat la 12 luni de închisoare, dar legile canadiene i-au permis să stea doar trei luni în arest la domiciliu.

    În acele luni, Bourassa a început să se întrebe ce se va alege de viaţa lui; ştia că afacerea cu marijuana nu poate rezista la nesfârşit, pentru că traficanţii mexicani aduceau marfă mult mai ieftină. Şi atunci i-a picat fisa: „Rezultatul final e întotdeauna acelaşi: faci tot felul de lucruri pentru a obţine bani. Aşa că la naiba cu asta – de ce să nu sari peste majoritatea paşilor şi să treci direct la obţinutul banilor?“

     

  • Asfaltare tipic românească. Cum au „reuşit” muncitorii de la drumuri să asfalteze pe lângă un autobuz – FOTO

    In această perioadă, Primăria Bistriţa desfăşoară o serie de lucrări de asfaltare a trotuarelor şi străzilor din Bistriţa.

    Pe strada Grănicerilor s-a executat o asfaltare a trotuarelor şi s-au înlocuit bordurile. De asemenea, parcarea din Poligon a fost reabilitată. După cum se observă în fotografii, angajaţii primăriei au asfaltat “de mântuială”. Un autobuz ABANDONAT pe domeniul public a fost păstrat în peisaj şi s-a asfaltat în jurul lui.

    Un copac existent a fost prins în programul de asfaltare şi muncitorii au omis să realizeze un scuar în jurul tulpinii, cum de altfel era normal.

    Pe domeniul public există o serie de autoturisme abandonate, iar cadrul legal permite Primăriei Bistriţa să le ridice. Mai ales că deţine o maşină cu macara ideală pentru această operaţiune. Camionul a costat peste 100.000 de euro şi zace în continuare nefolosit.

    Direcţia de Servicii Publice execută intervenţiile de urgenţă, de întreţinere a străzilordin municipiu pe baza unui grafic stabilit. De cele mai multe ori, calitatea lucrărilor este jalnică iar peticirea gropilor, asfaltarea trotuarelor şi a parcărilor este dezastruoasă şi încă din prima zi covorul asfaltic prezintă denivelări sau fisuri.
     

    Cititi mai multe pe www.ziardebistrita.ro

  • Asfaltare tipic românească. Cum au „reuşit” muncitorii de la drumuri să asfalteze pe lângă un autobuz – FOTO

    In această perioadă, Primăria Bistriţa desfăşoară o serie de lucrări de asfaltare a trotuarelor şi străzilor din Bistriţa.

    Pe strada Grănicerilor s-a executat o asfaltare a trotuarelor şi s-au înlocuit bordurile. De asemenea, parcarea din Poligon a fost reabilitată. După cum se observă în fotografii, angajaţii primăriei au asfaltat “de mântuială”. Un autobuz ABANDONAT pe domeniul public a fost păstrat în peisaj şi s-a asfaltat în jurul lui.

    Un copac existent a fost prins în programul de asfaltare şi muncitorii au omis să realizeze un scuar în jurul tulpinii, cum de altfel era normal.

    Pe domeniul public există o serie de autoturisme abandonate, iar cadrul legal permite Primăriei Bistriţa să le ridice. Mai ales că deţine o maşină cu macara ideală pentru această operaţiune. Camionul a costat peste 100.000 de euro şi zace în continuare nefolosit.

    Direcţia de Servicii Publice execută intervenţiile de urgenţă, de întreţinere a străzilordin municipiu pe baza unui grafic stabilit. De cele mai multe ori, calitatea lucrărilor este jalnică iar peticirea gropilor, asfaltarea trotuarelor şi a parcărilor este dezastruoasă şi încă din prima zi covorul asfaltic prezintă denivelări sau fisuri.
     

    Cititi mai multe pe www.ziardebistrita.ro