Tag: ochi

  • A lasat o tara intreaga cu ochii in lacrimi. Povestea lui Lorelai Mosnegutu, fetita “cu maini de aur” de la Romanii au Talent

    Cel de-al treilea golden buzz al sezonului a fost apasat in editia cu numarul patru din sezonul 7 pentru cel mai emotionant moment prezentat vreodata in competitie. Un numar care i-a facut pe toti sa lacrimeze: jurati, prezentatori si public.

    Emisiunea ” Romanii au talent ”a fost lider absolut de audienta pe toate segmentele de public. In cazul publicului comercial, cu varste cuprinse intre 18 si 49 de ani, spectacolul a inregistrat 22.1 puncte de rating si a avut o cota de piata de 56.8 %, de aproape noua ori peste postul de televiziune clasat pe locul al doilea.

    De data aceasta, Mihaela Radulescu a fost cea care a schimbat soarta unui concurent in concurs. Lorelai Mosnegutu a ajuns astfel direct in semifinale, dupa o prestatie minunata.

    Putin stiu insa despre tanara ca, in trecut, a fost ajutata de Gigi Becali. Impresionat de povestea ei, finantatorul Stelei i-a cumparat un scaun cu rotile special, pentru a se putea deplasa, scrie stirileprotv.ro

  • Ai chiar în bordul maşinii răspunsul la întrebarea care îi sâcâie pe toţi şoferii

    Şi când pui benzină, mereu ai aceeaşi dilema. Pe stânga sau pe dreapta? Pe ce parte e capacul de benzină? Nu ne împovărăm mintea şi memoria cu un lucru mic, spunem cei mai mulţi dintre noi. Dar de fiecare dată, ne sucim şi ne răsucim în scaun, ne holbăm în oglinzi înainte să alegem pompa. Şi tot chinul ăsta când răspunsul e chiar în faţa ochilor tăi.

    IATĂ AICI UNDE VEZI ÎN BORDUL MAŞINII PE CARE PARTE E CAPACUL DE LA REZERVORUL DE BENZINĂ

  • Gadget Review: Un convertibil de 14 inchi cu potenţial – VIDEOREVIEW

    Cum dai cu ochii de laptop, îţi dai seama că ai de a face cu un produs business. Este negru şi minimalist, are o construcţie robustă, iar finisajul este unul premium (mi-au plăcut în special colţurile rotunjite şi lucioase). Aşadar, nu ţi-ar fi ruşine cu el la o şedinţă cu şefii. Totuşi nu este nici cel mai subţire, nici cel mai uşor laptop de acest fel şi din această cauză l-am găsit oarecum dificil de utilizat pe post de tabletă sau doar atingând ecranul. Asta pentru că R 14 vine şi cu un touch screen, ceea ce-i dă un plus la capitolul uşurinţei de utilizare, însă în acelaşi timp dimensiunile sale îl fac mai greu de manevrat într-un alt mod decât clasicul laptop.

    Display-ul de 14 inchi este unul Full HD destul de bun; culorile sunt redate destul de bine (are tendinţa să accentueze albastrul în imagine), iar experienţa vizionării un film a fost plăcută. Totuşi, ecranul ar fi putut beneficia de o putere mai mare în departamentul luminozitate, iar dacă obişnuieşti să lucrezi într-un spaţiu cu multă lumină directă s-ar putea să nu fii mulţumit de acest produs. Însă dacă o să foloseşti acest laptop predominant în interior, atunci ecranul are caracteristici mulţumitoare.

    Tastatura am găsit-o ca fiind mediocră, fără a-mi oferi o experienţă de scris memorabilă, dar nici nu am avut de ce să mă plâng. Tastele sunt subţiri şi cam tari, însă este bine iluminată – caracteristică folositoare noaptea, fără a fi deranjantă pentru ochi.

    În schimb, touchpadul este încăpător, precis şi îngăduie degetelor să alunece fără probleme. Poate fi folosit cu uşurinţă în navigarea pe internet şi nici când scrii nu este sensibil la atingeri accidentale cu podul palmei.

    Modelul pe care l-am avut la test are un procesor Intel Core i7-6500U, 8 GB RAM şi SSD cu capacitatea de 256 GB. Este important de menţionat că plăcuţa de memorie RAM nu poate fi schimbată, astfel că un viitor upgrade nu este posibil.

    Cu această versiune nu am întâmpinat probleme în utilizarea zilnică. Am ţinut deschise zeci de taburi în Chrome, am urmărit video online (streaming) pe jumătate de ecran, în timp ce scriam în Word, fără ca laptopul să se blocheze. Totuşi, programele care necesită mai multă putere rulează la nivel satisfăcător, dar nu la capacitate maximă. Redarea conţinutului multimedia nu reprezintă o problemă, nici măcar cel la rezoluţie 4K. Experienţa multimedia este întregită de cele două difuzoare amplasate pe spate, care oferă un sunet decent pentru filme.
    Am încercat şi câteva jocuri video care au funcţionat bine atât timp cât nu ceri prea mult de la placa video, adică am rulat jocuri în rezoluţie 1.366 x 768 pixeli, cu detalii minime.

    Chiar şi când mă jucam sau când editam clipuri video, carcasa a rămas întotdeauna suficient de rece şi nu m-a deranjat când l-am folosit pe genunchi.

    După cum spuneam, autonomia bateriei este una bună şi majoritatea timpului în care l-am avut în test, R 14 a dus o zi de muncă (luminozitate 60-70%, Wi-Fi pornit, editare texte, browsing şi muzică), dar dacă îi dai mai multe de făcut, bateria se scurge mai repede. Aşadar, autonomia bateriei se situează undeva între patru şi nouă ore de funcţionare, iar încărcarea durează cam două ore şi jumătate.
    Conectivitatea este de asemenea bună, întrucât există trei porturi USB, un port HDMI şi un conector USB Type-C, pe lângă card readerul deja uzual.

    Aspire R 14 este un 2 în 1 cu un aspect business şi care oferă o performanţă satisfăcătoare, dar care nu are o portabilitate ridicată din cauza greutăţii şi dimensiunii.


    CASETĂ TEHNICĂ:
    Ecran – 14 inchi, 1.920 x 1.080 pixeli, IPS, touchscreen
    Procesor – Intel Skylake Core i7-6500U, dual-core 2,5 GHz
    Video – Intel HD 520
    RAM – 8 GB DDR3
    Stocare – 256 GB SSD + 1 TB HDD
    Porturi – 2x USB 3.0, 1 USB 3.1, 1 USB 2.0, HDMI, SD card reader
    Baterie – 48 Wh
    Sistem de operare – Windows 10
    Greutate – 2,2 kg

  • Toată lumea stă cu ochii pe curs: Leul se întăreşte pe fondul optimismului pieţelor externe

    Cursul valutar anunţat luni de BNR indică o creştere a monedei naţionale faţă de principalele valute. Astfel, un euro a fost cotat la 4,5095 lei, iar moneda americană la 4,1994 lei.

    “Piaţa valutară a avut o abordare mai relaxată începând chiar cu ultimele zile ale săptămânii trecute, de la sesiunea de joi şi vineri. Faţă de acele momente, leul a mai câştigat astăzi teren. Însă nu este o mişcare foarte puternică. Acest lucru înseamnă, de fapt, că pieţele consideră că avantajele poziţionării macro a României sunt de natură a diminua efectele negative ale instabilităţii. Altfel spus, pieţele au ţinut cont de perspectivele macro, pentru că poziţia noastră în regiune, dar şi la nivelul UE, era bună anul trecut .

    Premisele anul acesta sunt optimiste, de creştere economică consistentă, în ciuda unui buget prea optimist. Punând în balanţă cu preocupările din plan politic, ele nu au speriat capitalul străini şi nici pe cel autohton astfel încât să ducă la o depreciere accentuată a leului şi la fluctuaţii de dobânzi, cu excepţia situaţiei de la jumătatea săptămânii trecute când am avut un efect intens, dar de scurtă durată. Asta nu ar înseamnă că avem un cec în alb din partea pieţelor globale fiindcă această situaţie se leagă si de o conjunctură în care bursele externe au o tentă optimistă. Iar bursele din Statele Unite sunt la maxime istorice”, a declarat, pentru MEDIAFAX, Claudiu Cazacu, analistul-şef al XTB România.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată Kviabryggja, închisoarea ocupată de bancheri

    Camera de interogatoriu în care s-a scris istoria recentă a Islandei este austeră, mobilată doar cu o masă, câteva scaune şi un computer. O cameră de luat vederi este prinsă de un perete, iar ferestrele duble blochează complet vuietul furtunilor care lovesc Golful Faxafloi şi Reykjavikul. 

    În această cameră procurorul special Olaf Hauksson, un om înalt şi bine făcut, cât un urs, şi-a petrecut ultimii şase ani cercetând tranzacţiile care au adus economia islandeză în pragul falimentului în toamna anului 2008. Pe aici s-au perindat unii dintre cei mai puternici bancheri din Islanda, executivi şi investitori pentru a răspunde întrebărilor lui Hauksson. În toamna anului 2008 cele mai mari trei bănci islandeze s-au prăbuşit în doar trei zile, în parte din cauza aranjamentelor ilegale făcute de executivii lor pe burse.

    „Manipularea pieţei“, explică Hauksson pentru Süddeutsche Zeitung. Întrebat ce s-a întâmplat până la urmă cu şefii celor trei bănci, Hauksson, fost poliţist într‑un oraş mărunt, obişnuit cu beţivii şi scandalagiii, schiţează un zâmbet sfidător: „Toţi sunt la închisoare. Au stat chiar aici“. Prin acest lucru este surpinzătoare Islanda. A condamnat la închisoare 29 de bancheri şi alte personaje din lumea financiară pentru infracţiuni care au condus la severa criză din 2008. Nicio altă ţară din lume nu are un astfel de palmares, nici măcar SUA, unde a izbucnit criza financiară mondială. De aceea Kviabryggja, închisoarea bancherilor, a căpătat o atenţie specială. Jurnaliştii de la Bloomberg i-au făcut o vizită.

    Kviabryggja nu este o închisoare clasică. Nu are nevoie de ziduri, de garduri de sârmă ghimpată sau de turnuri de observaţie pentru a-i împiedica pe puşcăriaşi să fugă. Izolată într-un peisaj bătut de vânturi, vechea fermă este străjuită de îngheţatul Atlantic de Nord pe de o parte şi de câmpurile de lavă acoperite de zăpadă pe de cealaltă. La est orizontul este dominat de Snaefellsjokull, un vulcan adormit sub acoperământul unui gheţar. Spre civilizaţie duce doar un drum.

    Kviabryggja este acum casa lui Sigurdur Einarsson, fostul preşedinte al băncii Kaupthing, şi a lui Hreidar Mar Sigurdsson, fost director financiar. Kaupthing este cea mai mare bancă islandeză. Bancherii îşi petrec acum timpul spălând rufe, făcând exerciţii în sala de gimnastică a închisorii şi navigând pe internet. Ei şi alţi doi colegi de breaslă întemniţaţi aici – Magnus Gudmundsson, fostul CEO al subsidiarei din Luxemburg a Kaupthing, şi Olafur Olafsson, acţionar important al băncii când aceasta s-a prăbuşit – pot face şi excursii afară, aşa cum au voie şi ceilalţi 19 „oaspeţi“ ai închisorii. Toţi au fost condamnaţi pentru infracţiuni fără violenţă.

    Pentru un om de rând s-ar putea să nu fie o viaţă prea grea, însă este ceva cu totul diferit faţă de zilele de dezmăţ când bancherii găzduiau petreceri pentru clienţi pe iahturi în Monte Carlo şi angajau cântăreţi legendari precum Tom Jones pentru a-şi încânta invitaţii la galele londoneze.

    Einarsson, Sigurdsson, Gudmundsson şi Olafsson s-ar putea să aibă noi colegi. Procurorul Hauksson va avea grijă de asta. În martie biroul său a pus sub acuzare cinci persoane pentru fraudă şi manipularea pieţei. Unul dintre ei este Larus Welding, fostul CEO al băncii Glitnir. Hauksson mai are în lucru încă vreo şase cazuri care au legătură cu criza financiară.

    Tragerea la răspundere a bancherilor vinovaţi ar fi trebuit să fie un rezultat satisfăcător pentru cei 333.000 de locuitori ai Islandei. Însă un scandal privind vânzări secrete de acţiuni de către cea mai mare bancă a ţării trezeşte temeri că încă nu a fost eradicat capitalismul de cumetrie, cel care a adus economia la dezastru. Ascensiunea unei formaţiuni politice antisistem denumite Partidul Piraţilor arată că furia persistă sub suprafaţa revenirii economice.

    „Societatea încă nu are încredere. Nu are încredere în politicieni, nici în instituţii şi nici în partide“, explică Stefan Olafsson, profesor de sociologie la Universitatea Islandeză. 

    O fi Islanda o ţară la capăt de lume cu o populaţie cât un oraş de mărime medie, dar ea trece prin acelaşi tip de revoltă populistă care zdruncină guvernele din Occident.

    „Politicienii au dezamăgit. Au permis să se întâmple aceste lucruri, tot acest exces şi toată această lăcomie, şi ca datoriile să se adune“, adaugă Olafsson.

    În urmă cu doar un deceniu, statu-quo-ul Islandei era foarte diferit. Cele mai mari trei bănci, după ce s-au scuturat de zeci de ani de disciplină financiară într-un spasm de dereglementare în anii 2000, au asaltat piaţa internaţională a datoriilor aşa cum n-au mai facut-o niciodată. Binecuvântate cu ratinguri maxime şi cu acces la Zona Economică Europeană, trioul s-a îndatorat cu 14 miliarde de euro doar în 2005, dublu faţă de 2004. Au plătit cu doar 20 de puncte de bază peste ratele de dobândă de referinţă, potrivit comisiei speciale de investigaţie a parlamentului. Băncile au devenit astfel maşini de făcut bani. Banii împrumutaţi erau daţi mai departe ca împrumuturi cu dobânzi mari. Capitalul propriu a ajuns în 2007 la o rentabilitate de invidiat, de aproape 20%. Inundate cu credite, familiile islandeze au început să-şi cumpere apartamente în Londra, să meargă în vacanţe de cumpărături la Paris şi au împânzit străzile din Reykjavik cu Range Rover-uri. În 2008 activele băncilor islandeze deveniseră de 10 ori mai mari decât economia ţării.

    Apoi a venit criza şi odată cu ea paralizia pieţelor din întreaga lume. Băncile şi-au pierdut accesul la finanţarea pe termen scurt şi nu şi-au mai putut gestiona propriile datorii. Valoarea coroanei islandeze s-a prăbuşit, făcând creditele denominate în monedă străină mult prea scumpe.

    Kaupthing, Landsbanki şi Glitnir au intrat în incapacitate de plată a unor datorii echivalente cu 85 de miliarde de dolari în octombrie 2008, iar gospodăriile şi-au pierdut mai mult de o cincime din puterea de cumpărare.

    Cetăţenii au atacat clădirea istorică parlamentului cu ouă şi pietre. Birna Einarsdottir, director de marketing al Glitnir, a fost numită în acea lună CEO al Islandsbanki, o bancă nouă creată din activele islandeze ale Glitnir după ce creditorii au preluat controlul ei.

  • Mărturii după incendiul din Bamboo: Toată lumea fugea disperată/ Am văzut Colectiv în faţa ochilor

    Corina se afla în club în momentul izbucnirii incendiului şi le-a povestit anchetatorilor momentele de panică din momentul în care au fost anunţaţi că incinta va fi cuprinsă de flăcări.

    “După o durată de 40 de minute a luat foc toată incinta clubului, iar noi eram în curte, pe o terasă, în aer liber. Se fuma, dar nu cred că ar fi fost acesta motivul incendiului, pentru că a fost un incendiu de proporţii atât de mari încât nu ar fi putut fi de la ţigări. Eu când s-au aprins luminile şi s-a stins muzica, am auzit doar ”evacuare”. Nu se vedea nimic în incinta sălii. Jos, la nivelul nostru, nu era niciun fum. Fumul ieşea pe sus, la sistemul de aerisire, aerul condiţionat, deci de undeva din tavan. Toată lumea acolo fugea disperată. Eu eram în stare de ţoc pentru că nu înţelegeam de unde a pornittoată zarva, pentru că toată lumea ţipa ”ieşiţi afară”. În momentul în care s-a aprins lumina noi am crezut că este doar o altercaţie între băieţi, poate cu cuţite. Apoi a zis cineva din spate că ia clubul foc. Înăuntru era doar un pic de fum. Flăcările au fost undeva la 20 de minute, într-adevăr a luat amploare”, a povestit Corina după audieri.

    Alţi doi tineri, externaţi de la Spitalul de Urgenţă Floreasca, au explicat cum au reuşit să se salveze.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată casa de 160 de milioane de lire pe care familia Beckham vrea să o cumpere – FOTO

    Celebrul cuplu David şi Victoria Beckham a pus ochii pe o casă de 160 de milioane de lire sterline din Los Angeles. Denumită şi „The Manor”, luxoasa casă are, printre altele, 14 dormitoare, 27 de băi, o piscină şi un teren de tenis.

    The Manor este cea mai mare casă din LA, fiind întinsă pe o suprafaţă de 4,6 acri şi având 123 de camere. Perechea Beckham, care s-au căsătorit în 1999, a creat o listă care să-i ajute să găsească o casă ce ar întruni toate nevoile celor patru copii, la fel ca Bel Air – de 24 milioane de lire-, reşedinţa familiei din Marea Britanie. 

     „The Manor are tot ceea ce caută familia Beckham” conform unei surse apropiate acestora. „Victoria şi David sunt atât de faimoşi încât nu caută un loc pentru a fi văzuţi, ci dimpotrivă”, adaugă acesta. Extravagata locuinţă include o sală de gimnastică, o alee de bowling, patru garaje a câte două maşini şi o parcare pentru 100 de maşini.

     

     

  • Viaţa SECRETĂ a omului care a devenit cea mai puternică persoană din lume

    Omul care îi este de mai bine de 30 de ani majordomn candidatului republican, Donald Trump, povesteşte viaţa acestuia şi o parte din obiceiurile pe care le are atunci când se retrage la reşedinţa sa exotică. Anthony Senecal are 74 de ani, iar de aproape jumătate de viaţă îl serveşte pe Donald Trump, fiind considerat unul dintre puţinii oameni care ştiu ce anume îl satisface pe „rege”, scrie New York Times.

    Construit în urmă cu 90 de ani de Marjorie Merriweather Post, una dintre cele mai bogate femei ale Statelor Unite, conacul Mar-a-Lago este supranumit acum Versailles-ul lui Trump. 

    Viaţa SECRETĂ a omului care a devenit cea mai puternică persoană din lume

  • Viaţa SECRETĂ a omului care a devenit cea mai puternică persoană din lume, pe care o ţine departe de ochii lumii

    Omul care îi este de mai bine de 30 de ani majordomn candidatului republican, Donald Trump, povesteşte viaţa acestuia şi o parte din obiceiurile pe care le are atunci când se retrage la reşedinţa sa exotică. Anthony Senecal are 74 de ani, iar de aproape jumătate de viaţă îl serveşte pe Donald Trump, fiind considerat unul dintre puţinii oameni care ştiu ce anume îl satisface pe „rege”, scrie New York Times.

    Construit în urmă cu 90 de ani de Marjorie Merriweather Post, una dintre cele mai bogate femei ale Statelor Unite, conacul Mar-a-Lago este supranumit acum Versailles-ul lui Trump. 

    Viaţa SECRETĂ a omului care a devenit cea mai puternică persoană din lume

  • Ţara unde bogataşii merg cu autobuzul, iar trecerile de pietoni sunt pavate cu cristale Swarovski

    În ciuda faptului că se află în inima Europei, Elveţia a avut dintotdeauna un aer misterios. Atât localnicii, cât şi turiştii, au împărtăşit aspecte pe care nu le crezi până nu le vezi cu ochii tăi, cum ar fi apa impresionant de limpede şi curată, încrederea şi siguranţa în transportul public sau regulile stricte în ceea ce priveşte procesul de reciclare.

    Dat fiind faptul că unul dintre cele mai populare produse de export ale elveţienilor sunt ceasurile, nu e surprinzător faptul că punctualitatea reprezintă o caracteristică de bază a acestei naţiuni, la un mod care îi uimeşte plăcut pe turişti. „Poţi să-ţi plănuieşti un întreg itinerariu bazat pe transportul public şi poţi fi sigur că se va respecta întru totul”, spune Thierry Blancpain, un turist în cadrul unui forum cu impresii despre Elveţia. „Am avut un plan ce includea o schimbare de tren, intervalul fiind de două minute, şi totul a decurs conform orarului.

    Am călătorit în multe ţări de-a lungul Europei sau SUA, dar nu am întâlnit nicăieri o asemenea acurateţe”, a adăugat acesta. De fapt, transportul public este atât de sigur şi curat, încât este folosit uneori şi de vedete. „Politicienii cu funcţii înalte folosesc de multe ori transportul public” spune Thierry Blancpain. „Cu câţiva ani în urmă am stat în tren lângă unul dintre cei şapte membri ai consiliului federal al Elveţia, o funcţie apropiată de cea a unui ministru”, adaugă el.

    Pe de altă parte, aici, chiar şi mersul pe jos are un statut special. De exemplu, în oraşul Berna trecerile de pietoni sunt împodobite cu un element deosebit –  pietre Swarovski. Confrorm unui membru al aceluiaşi forum, „trecerile de pietoni din Berna care au fost create până în 2012 sunt împrejmuite cu cristale Swarovski pentru a îmbunătăţi vizibilitatea din timpul nopţii”.  „Oficialii de la Berna au decis amestecarea vopselei galbene a trecerii de pietoni cu mici granule de cristal Swarovski, care sunt de zece ori mai scumpe granulele folosite în mod obişnuit”, explică el.

    De asemenea, elveţienii sunt obsedaţi de reguli şi foarte atenţi în ceea ce priveşte protejarea mediului înconjurător, de unde rezultă unul dintre cele mai elaborate sisteme de reciclare din lume. „Pentru a arunca hârtie sau carton trebuie să le laşi pe bordură în dimineaţa zilei destinate hârtiei, dar trebuie neapărat strânse într-o formă dreptunghiulară şi legate cu o sfoară specială”, explică Gabriel Gambetta. „Dacă greşeşti ceva din toate procedurile, nu îţi va lua gunoiul, ci îţi va lăsa o notă explicativă cu ceea ce nu ai făcut bine. Dacă arunci sticlă în gunoiul obişnuit sau comiţi o ofensă similară, poliţia va controla obiectele aruncate de tine, te va identifica şi te va chema la secţia de poliţie unde vei fi amendat”, mai adaugă Gambetta.

    Obsesia legată de curăţenie şi mediul înconjurăror are şi părţile sale bune. De exemplu, este acceptat şi normal să bei apă din aproape toate fântânile exterioare din ţară – lucru pe care nu îl auzi în niciun caz în alte ţări. „Dacă nu este potabilă apa din fântână, va fi foarte clar semnalizat, însă nu am văzut mai multe de cinci astfel de locuri în toată viaţa mea”, spune Thierry Blancpain.

    Deşi majoritatea ridică în slăvi punctele tari ale Elveţiei, există, totuşi, şi câteva minusuri. Unul şi probabil cel mai mare este costul de trai ridicat. „Da, se ştia faptul că e o ţară scumpă, dar nivelul despre care vorbim este cu multe peste cât te-ai aştepta”, spune Craig Arthur, un britanic care s-a mutat în Elveţia. „Plăteşti 20 de lire pentru o călătorie de 15 minute cu trenul. Într-adevar, salariile sunt la nivelul cheltuielilor. Odată cu primul fluturaş de salariu te adaptezi rapid la noile realităţi. Dar probabil pentru turişti e groaznic”, spune britanicul.