BusinessMagazin

Tag: munca

  • Avocatul Poporului se opune obligativităţii certificatului verde la locul de muncă: „Condiţionarea contractului de muncă de vaccinare este neconstituţională”

    Avocatul Poporului susţinne că impunerea obligativităţii certificatului verde la locul de muncă încalcă Constituţia României.

    Instituţia a informat, în cadrul unei conferinţe de presă, că este necesar ca autorităţile să păstreze un echilibru între interesul general de sănătate publică şi de interesul particular privind dreptul fiecărei persoane de a avea acces la procurarea celor necesare vieţii prin propria muncă, informează Antena 3.

    „Din perspectiva noastră sunt neconstituţionale suspendarea contractelor de muncă în caz de nevaccinare, iar dacă se impune testarea e o întreagă discuţie cât anume trebuie suportat de stat sau cât anume de angajat. Ne întrebăm în ce măsură există fonduri pentru plata acestor concedii medicale, dacă, aşa cum spun medicii şi aşa cum spune ministrul Alexandru Rafila, o să ajungem toţi să ne infectăm”, informează Avocatul Poporului.

    Cititi mai multe pe www.gandul.ro

  • Care este cel mai râvnit job al momentului pe care majoritatea tinerilor şi-l doresc cu ardoare si ce calităţi trebuie să le ai pentru a-l obţine

    O piaţă relativ nouă, pe care mulţi nu o înţeleg şi despre care nu ştiu foarte multe lucruri, a ajuns în 2021 la o valoare de 15 milioane euro. În cifre absolute, piaţa creatorilor de conţinut a crescut foarte mult, însă abia acum începe să se creeze o ordine, astfel pornind pe drumul său către maturitate. În România există în prezent circa 3.000 de creatori de conţinut, dintre care o bună parte fiind deschizătorii de drum ai acestei pieţe. Viitorul arată bine, însă fără muncă, calitate şi un conţinut conectat la realitate, piaţa se va cerne în avantajul celor care acum ţin cont de aceste criterii.

    Pe site-urile locale de recrutare nu pot fi găsite joburi de „creator de conţinut” sau „influencer”, însă este, poate, cea mai dorită profesie a prezentului, în special de către tineri. Odată cu adopţia tot mai mare a reţelelor de socializare de către oameni, s-a conturat şi mai bine profesia de creator de conţinut, însă piaţa locală începe să îşi creeze propriile nişe, unde fiecare creator îşi are locul, iar publicul devine din ce în ce mai exigent cu privire la ceea ce urmăreşte. Astfel că, dacă în urmă cu câţiva ani influencerii puteau face un conţinut despre lifestyle, combinat cu informaţii despre înfrumuseţare, acum acestea sunt divizate, iar publicul îşi doreşte să găsească un anumit tip de informaţii atunci când urmăreşte un creator. Muncă, muncă şi iar muncă, dar şi un praf de carismă şi succesul ar putea fi garantat în cazul acestei profesii.

    Adriana Popescu, proprietara agenţiei de impresariat Lioness Media, este de părere că uneori doar munca este suficientă, însă în funcţie de segmentul ales ar putea fi nevoie şi de carismă pentru a putea avea succes. „Nu există o reţetă a succesului, te ajută să ai carismă, dar combinată cu muncă poate duce către succes. Dacă ai doar carismă şi nu faci nimic cu ea, dacă nu respecţi un program de postat, nu o să ajungi nicăieri. Dacă nu ai carismă este în regulă, dar depinde de zona în care vrei să activezi, dacă alegi cea de entertainment, este clar că ai nevoie de o mică doză de carismă, dar dacă alegi educaţia, nu este un indicator care să impacteze mult conţinutul”, spune Adriana Popescu. Ea a deschis în urmă cu un an agenţia de impresariat Lioness Media şi are un portofoliu format din 14 creatori de conţinut.

    Odată cu adopţia tot mai mare a reţelelor de socializare de către oameni, s-a conturat şi mai bine profesia de creator de conţinut, însă piaţa locală începe să îşi creeze propriile nişe, unde fiecare creator îşi are locul, iar publicul devine din ce în ce mai exigent.

    Adriana Popescu a ales calea antreprenoriatului după patru ani petrecuţi în această industrie, însă a ajuns într-un punct în care şi-a dorit să ia o pauză. După mai multe oferte de joburi primite de la agenţiile concurente, Adriana Popescu şi-a propus ca întoarcerea ei în industrie să fie în proprii termeni. Astfel, şi-a deschis firma sa de impresariat şi îşi propune să contribuie la schimbarea pieţei creatorilor de conţinut. „Mi-am dorit să setez şi să am grijă de câteva valori personale, mai ales în ceea ce priveşte calitatea talentelor cu care îmi doream să lucrez, în punctul în care lucrezi pentru cineva nu poţi să ai un control atât de mare asupra portofoliului.”

    Piaţa creatorilor de conţinut s-a confruntat cu multe probleme, iar publicul, cel puţin o parte din el, a început să aibă dubii despre cum îşi desfăşoară aceştia activitatea. Poate cea mai controversată discuţie cu privire la creatorii de conţinut este marcarea reclamelor, pe care Adriana Popescu o doreşte reglementată, în special pentru această piaţă. „Noi suntem foarte transparenţi, nici nu ar trebui să se discute despre aşa ceva, toate trebuie marcate şi noi susţinem reglementarea acestei zone de reclame. Îmi este greu să înţeleg de unde această ruşine să marchezi un conţinut sponzorizat, este o chestie de transparenţă şi respect faţă de comunitatea ta, de acolo ar trebui să pornească orice colaborare, felul în care îţi alegi un brand, felul în care eşti transparent faţă de comunitate, din respect faţă de oamenii care sunt adunaţi în jurul tău.”

    Cu toate că au existat suspiciuni cu privire la activitatea ilegală a creatorilor de conţinut, realitatea stă diferit, astfel că mulţi dintre aceştia au ales să îşi deschidă un SRL şi foarte puţini activează sub forma unui PFA sau chiar cu drepturi de autor. Fără existenţa unei forme legale de activitate, creatorii de conţinut şi companiile nu ar putea colabora. Adriana Popescu nu îşi doreşte să crească cu mult portofoliul creatorilor de conţinut, însă cei pe care i-a ales până acum au fost selectaţi după anumite criterii. „Îmi doresc foarte mult ca în echipa mea să existe oameni care sunt conectaţi la realitate, oameni care vorbesc despre principalele probleme ale societăţii fără să le fie teamă că asta le va afecta în vreun fel o relaţie cu un brand, care să fie asumaţi.”

    Adriana Popescu estimează că piaţa creatorilor de conţinut a avut anul trecut o valoare de 15 milioane euro, iar în acest segment activează circa 2.500-3.000 de creatori, aici fiind incluşi doar cei care îşi monetizează activitatea. Pe lângă aceştia, există încă 1.500 – 2.000 de persoane care creează conţinut pe reţelele de socializare, dar încă nu au încheiat nicio colaborare de promovare a unui produs sau serviciu. Una dintre cele mai des întâlnite întrebări cu privire la această piaţă este cât câştigă un creator de conţinut, cu toate că cifrele pot să difere în funcţie de anumiţi indicatori, în medie, un creator de conţinut, care are 100.000 de urmăritori pe Instagram, de exemplu, poate să plece de la câteva mii de euro pentru o campanie de publicitate. Însă, campaniile de publicitate pot reprezenta o colaborare prin care creatorul face 1-2 postări pe una dintre reţelele de socializare sau este un parteneriat pe o perioadă mai lungă de timp, de câteva luni, iar în acest caz, câştigul se poate ridica la câteva zeci de mii de euro. Câştigurile diferă în funcţie de numărul de urmăritori ai creatorului, numărul de postări realizate, cât şi de specificul campaniei de publicitate. Adriana Popescu spune că îşi alege foarte atent brandurile/companiile cu care urmează să lucreze, iar în funcţie de fiecare produs promovat discută cu unul dintre creatorii de conţinut din portofoliul său pentru a încheia în final colaborarea. Brandurile sunt alese cu atenţie, astfel încât să se potrivească tipului de conţinut pe care un creator îl are, dar şi în funcţie de principiile pe care acesta le promovează. „Noi, la nivel de agenţie, avem o politică foarte strictă, nu lucrăm absolut deloc cu tot ce înseamnă zona de pariuri sau branduri de care nu a auzit nimeni. Discutăm cu branduri serioase, care au o istorie şi care comunică în conformitate cu valorile creatorilor. Ceea ce ne-a învăţat pe noi ultimul an a fost prevenţia, dacă vine către noi un brand de care nu suntem singuri, preferăm să spunem nu”, spune Adriana Popescu.

    Adriana Popescu, proprietara agenţiei de impresariat Lioness Media: „Nu există o reţetă a succesului, te ajută să ai carismă, dar combinată cu muncă poate duce către succes. Dacă ai doar carismă şi nu faci nimic cu ea, dacă nu respecţi un program de postat, nu o să ajungi nicăieri.”

    Ea este de părere că cele mai importante principii pe care trebuie să le aibă un creator de conţinut sunt transparenţa şi sinceritatea faţă de publicul care acordă încredere în ceea ce face. De asemenea, un creator de conţinut ar trebui să înceapă această activitate pentru că îşi doreşte să discute anumite idei cu publicul său, nu să îşi transforme toată activitatea doar în promovarea unor produse. Un alt principiu de care ar trebui să ţină cont un creator de conţinut este asumarea, în momentul în care greşeşte să recunoască acest lucru.

    De asemenea, creatorii de conţinut nu îşi pot obţine veniturile doar din postările cu conţinut sponsorizat, în funcţie de platforma în care activează, aceştia mai pot câştiga câteva mii de euro pe lună. Spre exemplu, o persoană care are un cont de Youtube şi circa 300.000-500.000 de abonaţi la canalul său, ar putea obţine circa 6-7.000 euro pentru activitatea pe această platformă, care înseamnă, în medie, publicarea a două videouri pe săptămână, fiind de altfel şi recomandarea Youtube-ului.

    Adriana Popescu este de părere că piaţa nu este supraaglomerată, însă de ceva vreme se poate observa o segmentare clară a acesteia, astfel că fiecare creator de conţinut a ales o nişă pe care să activeze, fără să mai aibă un conţinut ce vizează mai multe segmente. Acest lucru va duce la o cernere a pieţei. Proprietara Lioness Media îşi doreşte ca anul acesta să depăşească o cifră de afaceri de 1 mil. euro, având în vedere că anul trecut a încheiat cu venituri de 600.000 euro. Nu plănuieşte să îşi mărească semnificativ portofoliul în 2022, însă vrea să lucreze la o serie de proiecte ce vizează dezvoltarea pe orizontală a agenţiei.

  • Povestea unor tineri care au plecat din ţară când aveau doar 18 ani şi care este motivul pentru care s-au întors în România

    Iuliana şi Ionuţ Popa aveau 18 ani când au plecat să lucreze în străinătate. După câţiva ani de muncă, au revenit în ţară, iar banii strânşi i-au investit într-o afacere – Pui de drag, un brand de produse lactate de capră din judeţul Iaşi.

    Suntem o familie de tineri antreprenori locali, cu o fermă de capre albe, care produce şi livrează la domiciliu o varietate de lactate şi brânzeturi naturale. În vara lui 2021 ne-am schimbat numele, din Azolact în Pui de Drag, fiindcă sună mai simpatic şi mai vioi, şi tot aşa ne-am plănuit să fim şi noi. Livrăm la domiciliu şi vrem să intrăm şi în magazinele cu produse locale din Iaşi şi zonele limitrofe. Susţinem manifestarea blândeţii în relaţia cu pământul, cu animalele şi cu oamenii şi muncim de la primele ore ale dimineţii ca să facem: iaurt, sana, chefir, telemea, caş, urdă, caşcaval, brânză de burduf şi creme de brânză din lapte proaspăt de la caprele noastre.”

    Aşa sună, pe scurt, povestea scrisă de cei doi antreprenori pe pagina de Facebook a afacerii lor. Aventura lor a început în 2012, când au plecat să muncească, la fel ca mulţi alţi români, în Italia, cu gândul la o viaţă mai bună. Acolo au văzut pentru prima dată familii care moşteneau, de generaţii, câte o fermă de animale. Înţelegând ce tradiţie au şi cum reuşeau ei să facă agricultură, deşi solul de acolo nu era atât de fertil precum cel din Romania, s-au întrebat de ce ei nu ar putea face la fel.

    „Un an mai târziu, am decis să ne întoarcem acasă şi să ne apucăm de agricultură. Am început cu câteva hectare de teren şi un tractor. La început, parcă nimeni nu ne dădea nicio şansă. Şi nu ne-a fost uşor”, povestesc Iuliana şi Ionuţ Popa. Au reuşit în cele din urmă să ia teren în arendă, să cumpere utilaje şi, pentru scurtă vreme, au avut şi câteva vaci. Când au apărut copiii în familia lor, negăsind uşor prin împrejurimi nici lapte, nici brânză făcute în condiţiile pe care şi le-ar fi dorit, au decis să cumpere şi nişte capre şi, după foarte multă documentare, au ales patru surate din rasa Saanen, de la un crescător în vârstă care le scria poezii.

    „Aşa am descoperit cu adevărat gustul laptelui şi al brânzei de capră. Ne-am îndrăgostit foarte repede de ele. Am realizat că trebuie să cumpărăm mai multe şi că vrem să producem brânză şi alte delicii sănătoase din lapte de capră.” La început, au vândut rudelor, amicilor, apoi alţi doritori au început să apară. Încurajaţi de faptul că produsele lor aveau succes, au investit şi mai mult. Astăzi au 140 de capre adulte şi lucrează în jur de 80 de hectare de teren, cultivat cu lucernă, iarbă, porumb, orz, grâu şi floarea-soarelui.

    Au investit aproximativ 100.000 de euro în zootehnie şi procesare, iar în cultura vegetală – aproximativ 280.000 de euro. În total cam 380.000 de euro au mers aşadar către utilaje, animale, teren, clădiri, investiţii făcute treptat, din profit şi din credite bancare. Activitatea de prelucrare are loc într-un mic centru din cadrul fermei care se află în comuna Bălţaţi din judeţul Iaşi. „Anul 2020 a fost unul cu multe provocări din cauza secetei care a afectat foarte tare culturile agricole. Am avut o cifră de afaceri de 185.000 de lei, cu pierderi de 40%. În 2020 am avut trei angajaţi. 2021 este un an care ne-a readus pe linia de plutire, estimăm o cifră de afaceri de 600.000 de lei. A fost destul de provocator deoarece ne-am asumat riscuri destul de mari crescând numărul de animale şi în acelaşi timp şi capacitatea de productie”, mai spun cei doi antreprenori.

    Cât despre 2022, ei vor ca acesta să fie un an de eficientizare a muncii în fermă. Vor să extindă ferma, s-o facă mai potrivită pentru vizitele din partea curioşilor, să livreze o gamă mai variată de produse şi să-i susţină cu sfaturi raţionale pe toţi tinerii care-şi doresc să se apuce de agricultură, pentru că ştiu şi ei cât de mult contează încurajările. „Avem în portofoliu mai multe sortimente  – lapte, sana, iaurt, chefir, cremă de brânză (simplă, cu verdeaţă, cu dulceaţă de afine), telemea, caş, brânză de burduf, brânză cu mirodenii în ulei de măsline, brânză cu bulgăraşi, caşcaval. Preţul unui litru de lapte este de 7 lei, iar al unui kilogram de brânză începe cu 40 lei, dar variază în funcţie de sortiment.”

    Clienţii care cumpără de la Pui de Drag sunt în general părinţi cu copii, pe care îşi doresc să-i hrănească de mici cu produse sănătoase, dar şi persoanele care consumă regulat produsele din lapte de capră. Brandul şi-a făcut loc pe rafturile mai multor băcănii din Iaşi, Braşov, Bucureşti, Constanţa, dar poate fi şi livrat la domiciliu în Iaşi, în urma comenzilor plasate online.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Montesse Chalet – cabană (jud. Alba)

    Fondatori: Laura şi Alin Ilie

    Investiţii: 200.000 de euro

    Prezenţă: satul Mătişeşti din judeţul Alba

    Cabinet de avocatură (Sibiu)

    Fondatori: Coraliu Cunţan, Oana Cunţan, Ciprian Banea

    Prezenţă: Sibiu

    Charcuterie Delivery – livrări de platouri cu brânzeturi şi dulciuri (Bucureşti)

    Fondatori: Antonia Stancu şi Cosmin Niţu

    Investiţie iniţială: 2.000 de euro

    Prezenţă: în Bucureşti, prin livrări

    Kitisimo – brand de haine pentru copii şi adulţi (Constanţa)

    Fondatoare: Anca Rădulescu

    Investiţii: 10.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 8.000 de euro

    Prezenţă: online

    iasoltanei.ro – brand de bijuterii (Bucureşti)

    Fondatoare: Iuliana Asoltanei

    Cifră de afaceri estimată pentru 2022: 30.000 de euro

    Prezenţă: online şi în două magazine fizice din Bucureşti şi Sibiu

    ZF, Banca Transilvania şi Vodafone  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de
    70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Deşi cele mai crunte zile ale pandemiei au rămas în urmă, efectele asupra oamenilor persistă. Tot mai mulţi sunt depresivi şi alcoolici

    Cele mai crunte zile ale pandemiei au rămas în urmă, dar unele dintre obiceiurile căpătate atunci au prins rădăcini şi persistă. Unul dintre acestea este consumul de alcool. Pentru medici, psihologi, dar şi specialişti în forţa de muncă, este un semnal de alarmă. O pandemie de depresie însoţită de valuri de alcoolism nu sunt tocmai pansamentul social de care omenirea are nevoie pentru a se reface după cea mai grea criză de după marele război.

    Munca de acasă, una din marile schimbări aduse de pandemie, a oferit unora mai multă libertate de a se simţi bine muncind. Unii au mărit consumul de alcool. Alţii au început aşa pentru a trece la produse de o calitate mai bună. Unii nu s-au mai oprit. Restricţiile au adus pentru alţii mai mult stres şi mai multă anxietate, la care au răspuns consumând alcool. Pentru producătorii de băuturi, pandemia nu a fost mană cerească.

    Oamenii n-au mai ieşit în oraş, n-au mai fost petreceri, consumul de alcool pentru socializare s-a diminuat. Însă amestecul de lockdownuri, restricţii de călătorie, închideri de şcoli şi alte interdicţii aduse de pandemia globală au fost suficiente pentru a încuraja consumul de alcool acasă, după cum scrie Bloomberg. În SUA, vânzările de băutură de la magazin sau supermarket au sărit în sus în martie 2020, iar tendinţa este aşteptată să continue, dar ajutată şi de o revoluţie a alcoolului pusă la cale de chiar legiuitorii ţării.

    Tot în SUA, o piaţă care, surprinzător, creşte, este cea a băuturilor alcoolice… fără alcool. Ponderea acestor produse în vânzările unui retailer de profil, Drizly, a urcat cu 600% între 2020 şi 2021. Legislatorii mai multor state americane au relaxat legile privind consumul şi comercializarea băuturilor, în timp ce cele mai noi studii arată că în unele gospodării consumul de alcool a devenit un obicei exagerat. Schimbările sunt comparate cu cele de după abolirea prohibiţiei, scrie The Washington Post. Iar unele sunt permanente. Analiştii spun că pandemia a accelerat un proces legislativ care altfel ar fi durat zece ani. Studiile au descoperit rate mai mari de consum excesiv de alcool şi de alcoolism, unii medici legişti raportând şi o creştere bruscă a deceselor cauzate de alcool în timpul pandemiei.

    Legislatorii mai multor state americane au relaxat legile privind consumul şi comercializarea băuturilor, în timp ce cele mai noi studii arată că în unele gospodării consumul de alcool a devenit un obicei exagerat. Schimbările sunt comparate cu cele de după abolirea prohibiţiei, scrie The Washington Post. Iar unele sunt permanente.

    Grupurile de prevenire şi recuperare din alcoolism spun că au dificultăţi în a contracara lobby-ul puternic al industriei alcoolului şi ideea – care i-a atras pe mulţi legiuitori – că legile îi ajută pe proprietarii de afaceri mici care se chinuiau să supravieţuiască. „Ne confruntăm cu o relaxare fără precedent a reglementărilor privind alcoolul care au fost în vigoare de zeci de ani şi care au fost menite să protejeze sănătatea şi siguranţa”, spune  Alicia Sparks, vicepreşedinte al U.S. Alcohol Policy Alliance, o organizaţie nonprofit ai cărei membri s-au luptat cu schimbările. „Suntem cu siguranţă copleşiţi de industria alcoolului. Şi, în ciuda naraţiunii din jurul acestui lucru, banii ajung în mâinile acestor corporaţii multinaţionale, nu în mâinile micilor afaceri.”

     

    Legile au fost adoptate ca răspuns la solicitările venite din partea industriei alcoolului, a proprietarilor de restaurante, a retailerilor de produse alimentare şi a magazinelor de băuturi alcoolice, după ce guvernanţii au emis ordine de închidere pentru majoritatea afacerilor şi i-au închis pe oameni în case. Restaurantele au dorit să vândă băuturi alcoolice la pachet cu mâncarea ridicată de la ei de client. Iar magazinele alimentare, cele de băuturi alcoolice, producătorii şi berăriile au dorit să ofere livrare la domiciliu. O schimbare în obiceiurile consumatorilor – cu tot mai mulţi americani care devin din ce în ce mai obişnuiţi să li se livreze tot felul de produse la uşa lor – a contribuit, de asemenea, la această tendinţă. „Este o schimbare de cultură. Pandemia i-a forţat pe oameni să facă cumpărături diferit şi astfel au căpătat un nou obicei. Ei caută acum comoditatea”, spune Doug Baker, vicepreşedinte pentru relaţii industriale la Food Marketing Institute, o asociaţie comercială pentru industrie. „Se simt cel mai confortabil comandând online produse alimentare mai puţin perisabile, iar alcoolul se încadrează aici.” Schimbările legislative au fost întâmpinate cu opoziţie de chiar o parte a industriei de profil. Producătorii şi vânzătorii de bere au căutat să scape de măsurile care permit distileriilor să facă livrări la domiciliu de teamă că în aceste condiţii vor pierde o parte din vânzări. Din aceleaşi motive, magazinele de spirtoase s-au luptat cu barurile şi restaurantele care livrează cocktailuri. Vânzările de alcool au revenit la nivelurile de dinaintea pandemiei. Covid nu poate opri alcoolul. Un studiu al Rand Corp. arată o schimbare minoră a cantităţii de alcool pe care bărbaţii au raportat că au consumat-o în primul an de pandemie, dar şi că una din 15 femei care nu au raportat consumul excesiv de alcool în 2019 au spus că au început să bea excesiv în 2020. „Îngrijorător în acest studiu este că numărul mediu de episoade de consum de alcool în exces la femei a crescut”, spune Michael S. Pollard, cercetătorul principal al studiului. Datele examinatorilor medicali la nivel naţional în SUA dezvăluie, de asemenea, unele tendinţe alarmante. Datele biroului de examinare medicală din Oregon, de exemplu, arată că au fost 337 de decese atribuite consumului de alcool în 2020, faţă de 197 în 2019. Aceasta reprezintă o creştere de 71%. Situaţia se repetă în multe alte state americane. Şi în Canada sunt îngrijorări. În primul an al pandemiei, doctorul Sam Elfassy a observat o tendinţă îngrijorătoare, scrie Toronto Star. Gastroenterologul de la Centrul de Sănătate St. Joseph din Toronto îşi întreabă adesea pacienţii despre obiceiurile lor privind alcoolul deoarece el tratează bolile cronice ale ficatului. Dar răspunsurile pe care a început să le primească sunt alarmante: majoritatea pacienţilor săi au spus că beau mai mult decât înainte, chiar şi cei care nu au băut niciodată în mod regulat. În Marea Britanie, milioane de oameni consumă niveluri dăunătoare de alcool acasă, avertizează experţii. Închiderea cârciumilor poartă o parte din vină.  Astfel, milioane de britanici îşi provoacă un „rău tăcut” prin consumul periculos de alcool acasă, scrie The Guardian, care arată că  în timpul pandemiei a crescut consumul de alcool cu „risc mai ridicat”. În Anglia, parte a Regatului Unit, opt milioane de oameni beau atât de mult vin, bere sau băuturi spirtoase încât acest obicei a devenit dăunător sănătăţii lor, potrivit datelor Biroului guvernamental pentru îmbunătăţirea sănătăţii. Din acestea reiese că a crescut semnificativ numărul celor care beau periculos de mult alcool. Profesorul Julia Sinclair, specialist în dependenţe la Colegiul Regal al Psihiatrilor, spune că trecerea la consumul de alcool acasă în timpul pandemiei poartă o parte din vină pentru creştere, şedinţele de băut la domiciliu  durând uneori şi cu câteva ore mai mult decât cele normale din pub. Cifrele din sondajele YouGov arată că 18,1% dintre adulţii din Anglia au băut la niveluri cu „risc în creştere sau ridicat” în cele trei luni până la sfârşitul lunii octombrie 2021, ceea ce echivalează cu 8 milioane de persoane. Proporţia este mult mai mare decât cea din februarie 2020, înainte de pandemie, când 12,4%, sau aproximativ 6 milioane de oameni, au consumat alcool la aceste niveluri. În octombrie 2019, cota era de 11,9%, respectiv 5 milioane de oameni.

     

    Consumul de alcool la niveluri cu „risc în creştere sau ridicat” este stabilit prin testele de identificare a tulburărilor de consum de alcool utilizate de profesionişti, care pune întrebări despre obiceiurile oamenilor de a consuma alcool. Se analizează cât de des beau aceştia, câte unităţi într-o sesiune, dacă se simt vreodată vinovaţi şi dacă ratează activităţile obişnuite din cauza consumului de alcool. Cele mai recente date sugerează că de peste două ori mai mulţi bărbaţi decât femei consumă alcool la niveluri periculoase, semn că oamenii încă se confruntă cu incertitudinea şi anxietatea cauzate de pandemie, iar unii şi-au format obiceiuri care implică alcool. Întrebată dacă nivelurile actuale ale consumului de alcool ar putea fi considerate „noul normal”, Sinclair a spus că „cel mai bun, cel mai realist scenariu este ca băutorii cu risc ridicat să se întoarcă la consumul normal de alcool în următorii cinci ani. Dar oamenii nu se vor întoarce brusc la locul din care au plecat – niciunul dintre noi nu se întoarce brusc înapoi.”

    Profesorul atrage atenţia că doar nouă luni de băut, cum s-a întâmplat în 2020, au fost suficiente pentru a împinge o mulţime de oameni peste limită. Este de aşteptat ca la fel să se fi întâmplat în 2021. Unii oameni care nu obişnuiau să bea alcool acasă, ci doar când ieşeau în oraş, la evenimente sau mergeau la cârciumă, consumă acum acasă. „Apoi primeşti câteva ocazii periodice când poţi bea şi în pub”, a explicat ea. „Îţi schimbi brusc comportamentul şi nu mai bei acasă sau băutul în cârciumă devine acum un supliment?” În acest moment, datele sugerează că oamenii continuă să bea acasă şi apoi beau şi la cârciumă. Dar mulţi dintre ei nu au ajuns încă la nivelul la care să-şi dea seama că au o problemă. Un studiu publicat în Jurnalul European de Sănătate Publică în octombrie 2021 a constatat că în Franţa aproape 11% dintre băutori au raportat o creştere a consumului de alcool în perioada de izolare, iar 24,4% au raportat o scădere.

    Vânzările de alcool au revenit la nivelurile de dinaintea pandemiei. Covid nu poate opri alcoolul.

    Creşterea consumului de alcool a fost asociată cu vârsta de 18-49 de ani. O analiză asemănătoare făcută în Germania arată că, în pofida reducerii oportunităţilor de consum pentru socializare, consumul de alcool a crescut la anumite categorii de oameni. Ca o concluzie generală, 25% dintre germani au băut mai mult decât o făceau înainte de pandemie. „Oamenii care deja obişnuiau să bea acasă, spre exemplu pentru a face seara mai plăcută, pentru a alunga singurătatea, plictiseala sau grijile, consumă acum mai mult”, spune Falk Kiefer, medic şi preşedintele Societăţii Germane pentru Cercetarea Dependenţei.

    Dar cei care consumau alcool doar ocazional, mai mult la puburi, consumă mai puţin acasă. În Ungaria, presa aminteşte că Anglia a devenit o ţară cu opt milioane de alcoolici. Dar şi că maghiarii sunt printre campionii Europei la consumul de alcool, iar „performanţa” a căpătat noi dimensiuni datorită pandemiei. „Problema este că nu avem un model de consum social. Maghiarii beau într-un mod autodistructiv şi văd acest lucru mai ales la tineri”, spune psihologul Zsolt Nagy, citat de Portfolio.hu. János Szemelyácz, preşedintele Societăţii contra Adicţiei din Ungaria se teme că acolo a crescut şi consumul de droguri, calmante şi somnifere. Iar fumatul cunoaşte o revoluţie în Europa. Istoria arată că în anumite crize, viciile pot lua proporţii epidemice. Spre exemplu, destrămarea URSS a fost urmată de ceea ce este cunoscut ca „epidemia rusească de vodcă”. Efecte consumului uriaş de alcool tare: speranţa de viaţă a scăzut cu 3,3 ani la femei şi s-a prăbuşit cu 6,1 ani la bărbaţi.

  • De ce noile generaţii încep să fie nemulţumite de capitalism: americancele au ajuns să-şi vândă ovulele pentru a-şi plăti datoriile şcolare

    La finalul anului trecut, The Wall Street Journal, cel mai cunoscut cotidian de business din lume, a avut pe prima pagină un articol cutremurător legat de cazul unei absolvente a facultăţii NYU – The New York University – , care a fost nevoită să-şi vândă ovulele de mai multe ori ca să-şi plătească taxele şcolare şi apoi datoriile de şase cifre făcute pentru plata taxelor şcolare şi pentru a-şi plăti chiria şi celelalte cheltuieli, în condiţiile în care nu a putut să-şi găsească un job care să-i aducă venituri suficiente ca să-şi plătească datoriile. Prin vânzarea de cinci ori a ovulelor, inclusiv către o clinică de fertilizare din cadrul universităţii, a încasat 50.000 de dolari.

    Datoriile făcute pentru şcolarizare se apropie de 200.000 de dolari. Când a intrat pe piaţa muncii, singurul proiect pe care a putut să-l găsească i-a adus un câştig de 1.500 de dolari pe lună, insuficient pentru a-şi acoperi cheltuielile curente – chirie, asigurarea de sănătate, transport, mâncare – pentru plata datoriilor şcolare nemairămânându-i nimic, ceea ce o determină la decizii extreme. Cazul ei nu este singular. O bună parte din absolvenţii de şcoli private din America sunt îndatoraţi până peste cap cu taxele şcolare. Atât şcolile private, cât şi statul au diverse programe de împrumut, prin care practic îi îndeamnă pe tinerii americani să ia credite ca să facă şcoala.

    Şcolile private din America sunt un super business. Şcolile de stat sunt slabe şi nu contează şi atunci toată lumea se uită către şcolile private, iar părinţii fac orice – începând de la împrumuturi pentru plata taxelor, până la coruperea unor oficiali ai şcolilor private – pentru a-şi vedea copiii terminând universităţi celebre. Cei care nu au bani îşi amanetează viitorul pentru a-şi plăti taxele, sperând ca după terminarea şcolilor private să-şi găsească joburi bine plătite care să le permită plata datoriilor. Dar nu este deloc aşa. Şi de aceea creditele pentru şcoală au devenit acum principala problemă pentru sistemul financiar american, exact cum au fost creditele subprime, care au declanşat criza financiară din 2008.

    Cei care au luat credite de studii, de zeci şi sute de mii de euro, nu le pot plăti pentru că nu găsesc joburi care să le aducă suficienţi bani pentru plata datoriilor. Economia americană nu poate genera numai joburi bine plătite, de birou, şi cu bonusuri de sute şi milioane de dolari, care să permită plata datoriilor făcute pentru taxele şcolare. Numărul de poziţii de avocaţi, bancheri, IT-şti, ingineri, medici sunt limitate. Iar în aceste domenii concurenţa şi presiunea sunt atât de mari, încât mulţi clachează psihic. Sunt celebre cazurile de la băncile americane – de exemplu Goldman Sachs, de anul trecut – în care juniorii se plâng că muncesc până la epuizare, neavând nici weekendurile liber. În lumea caselor de avocatură se ajunge să se factureze şi „25 de ore pe zi”.

    La începutul lunii ianuarie, vorbeam cu un oficial român care lucrează la Washington, şi la întrebarea mea „Cât trebuie să câştigi ca să trăieşti cât de cât rezonabil în Washington?” mi-a spus că totul porneşte de la 4.000 de dolari net pe lună, asta însemnând undeva la 100.000 de dolari brut pe an. Cu aceşti bani stai la o oră şi jumătate de Washington, pentru că abia acolo îţi poţi permite o chirie, iar ieşitul la restaurant îl poţi număra pe degete. Joburile care sunt libere în America sunt în restaurante, în magazinele de retail, în logistică, în curăţenie, la McDonald’s sau KFC etc. Acolo, câştigul lunar net nu depăşeşte 2.000 de dolari, ceea ce este insuficient pentru cineva ca să-şi mai plătească şi datoriile şcolare. Chiar şi cu aceşti bani supravieţuieşte greu. Noile generaţii din economiile occidentale sunt din ce în ce mai revoltate, pentru că mulţi au făcut eforturi financiare să termine o şcoală mai bună, în speranţa că-şi vor găsi şi un job mai bun. Ceea ce nu se întâmplă. Globalizarea a trimis multe joburi de mijloc în China, în Asia, în India, în Europa de Est, lăsând un mare gol în America.

    Un inginer din Europa de Est se descurcă cu 1.500 de dolari pe lună în ţara lui de origine, dar un inginer american, asta dacă-şi găseşte un job, nu poate trăi cu aceşti bani în America. Când discutăm despre educaţie, despre învăţământ, ar trebui să fim atenţi şi la ceea ce poate livra economia. Joburile bune şi foarte bune sunt limitate. Pentru a lucra la Starbucks nu-ţi trebuie neapărat o facultate pentru care ai plătit, să zicem, 200.000 de dolari pentru patru ani. Cazul personajului principal din articolul Wall Street Journal, care a fost nevoită să-şi vândă ovulele, nu este singular. Şi nu ar trebui să ne mirăm că noile generaţii din America, dar nu numai, citesc tot mai mult despre modelele comuniste, acolo unde statul asigura învăţământul gratuit şi apoi asigurau un loc de muncă şi o casă. În America, casa medie a ajuns la 350.000 de dolari, cel mai ridicat nivel din istorie, iar dobânda la creditele ipotecare este acum la 3,3% pe an, cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Tradiţia ca business. Cum face o mamă antreprenoriat cu accesorii moderne, de inspiraţie tradiţională

    Dorinţa de a avea un program de muncă flexibil şi interacţiunea cu membrele unei asociaţii de mame care lucrează de acasă au făcut-o pe Maria Cîrciumaru, originară din Sibiu, ca, la 34 de ani, să se îndrepte către antreprenoriat. Aşa că, de mai bine de un an, lucrează full-time pentru un proiect propriu: Ţara lui Papion.

    Sunt o persoană creativă şi mă bucur să descopăr mereu lucruri noi despre lume, despre oameni, despre mine. Am absolvit un liceu militar, o facultate de teologie, jumătate de facultate de medicină. Am publicat două volume de poezii. Am lucrat în domeniul vânzărilor pe rând cu flori, cărţi şi cadouri”, povesteşte Maria Cîrciumaru.

    În 2015, când a devenit mamă, a început să caute modalităţi pentru a fi cât mai prezentă în creşterea băieţelului ei, Iustin. Doi ani mai târziu, a descoperit Asociaţia Work at Home Moms şi a întâlnit astfel o mulţime de alte mame care împărtăşeau acelaşi vis: acela de a găsi un echilibru între viaţa de familie şi carieră.

    „Am prins aripi şi mi-am dat seama că ceea ce a început ca un hobby poate deveni mod de lucru şi de viaţă”, îşi aminteşte Maria.

    Aşa că astăzi lucrează la propriul brand, Ţara lui Papion, sub care creează şi produce accesorii moderne de inspiraţie tradiţională – papioane pentru copii şi pentru adulţi, cercei, pandantive, butoni, brâuri, semne de carte, brăţări, accesorii pentru păr, broşe. Produsele sunt lucrate manual, cusute după metode tradiţionale, inspirate din ii, piese vechi de vestimentaţie populară sau orice altă sursă autentică de tradiţie.

    „Multe dintre produse sunt personalizate după gustul şi inima clienţilor. Împreună cu ei aleg culorile potrivite, modelul cel mai drag lor. Cele mai îndrăgite sunt seturile de familie create special pentru a-i asorta pe toţi membrii, de la mic la mare. Aceste seturi pot fi purtate la diferite evenimente la care, la fel ca în sport, e musai să fie evident că toţi fac parte din aceeaşi echipă – nuntă, botez, şedinţe foto, aniversări, Paşti, Crăciun, serbări şcolare.”

    Maria Cîrciumaru, fondatoare Ţara lui Papion: Tradiţia a fost şi va fi mereu la modă. Azi, nu în forma ei genuină, originală, ci adaptată vremurilor noastre, oamenilor care suntem. Acesta este şi mesajul produselor noastre: să îmbinăm tradiţia cu modernul, frumosul cu utilul şi să ne căutăm mereu pe noi înşine exact aşa cum suntem – cu originile frumoase pe care le avem.

    Alte produse apreciate sunt semnele de carte cu motive tradiţionale, dar şi papioanele tată-fiu. Seturile cu cercei şi pandantiv sunt asortate la ţinute cu iz popular, la fel şi brâiele, broşele, brăţările şi accesoriile pentru păr.

    „Tradiţia a fost şi va fi mereu la modă. Azi, nu în forma ei genuină, originală, ci adaptată vremurilor noastre, oamenilor care suntem. Acesta este şi mesajul produselor noastre: să îmbinăm tradiţia cu modernul, frumosul cu utilul şi să ne căutăm mereu pe noi înşine exact aşa cum suntem – cu originile frumoase pe care le avem”, spune Maria Cîrciumaru.

    Multe dintre produsele pe care le-a creat până acum au „călătorit” până în Italia, Spania, Marea Britanie, Canada şi chiar Iran sau Australia. Preţurile pornesc de la 30 de lei pentru o pereche de cercei, 40 de lei pentru un semn de carte, 50 de lei pentru papioane pentru copii. Unele preţuri variază în funcţie de complexitatea modelului creat. Vânzările primului an s-au realizat exclusiv online.

    „Investiţia iniţială a fost foarte mică: doi metri de pânză şi câţiva metri de aţă colorată din care am cusut primele papioane. Oamenii le-au apreciat, le-au cumpărat pentru ei sau pentru cei dragi, iar eu am creat altele şi altele. Primele luni am reinvestit tot ceea ce am câştigat pentru a avea pânze mai faine, aţă de calitate, ambalaje frumoase, baze bune şi diverse pentru bijuterii. Când am împlinit primul an de antreprenoriat, am tras linie şi am contabilizat vânzări de 25.000 lei.”

    În 2022, Maria Cîrciumaru intenţionează să dubleze cifra de afaceri, dar şi să participe la târguri locale şi naţionale, să testeze şi să lanseze produse noi, tot cu specific tradiţional, să încheie colaborări cu alţi artizani pentru realizarea unor pachete-cadou.

    „În prezent firma nu are angajaţi. Dar este şi acesta un obiectiv de îndeplinit pentru viitorul apropiat. Afacerea unei mame antreprenoare creşte odată ce îi cresc şi copiii, în acelaşi ritm cu ei. Copiii mici au nevoi mari, la fel şi afacerile.”

    Tot pentru 2022, Maria mai are un plan – dezvoltarea unui alt proiect românesc: Ţara lui Mărţişor pentru a contribui la salvarea acestui simbol românesc de primăvară care, spune ea, a fost în ultimii ani tot mai mult transformat în kitsch şi în prilej de import asiatic.

    Preţurile pornesc de la 30 de lei pentru o pereche de cercei, 40 de lei pentru un semn de carte, 50 de lei pentru papioane pentru copii.

  • O noua boală este tot mai des întâlnită în lume după ce pandemia a obligat oamenii la izolare. Ce măsuri iau specialiştii pentru a combate această problemă

    Însingurarea este, poate, unul dintre efectele colaterale cele mai puternice ale pandemiei. Distanţa dintre oameni – emoţională, pe lângă cea fizică – nu poate fi mereu compensată de tehnologie, iar asta se vede în volumul tot mai mare de muncă pe care l-au avut psihologii în ultima vreme.

    Când vine vorba de colectivul de la birou, dispariţia interacţiunii zilnice a adus şi ea sechele pentru angajaţi. Tocmai de aceea, unele companii au ales să abordeze metode de a reda sentimentul de apartenenţă printre oamenii din echipele lor. Metodele sunt variate.

    „Cam o dată pe lună, ne întâlnim toţi colegii din departament online, la prânz, şi povestim despre ce s-a mai întâmplat nou. Comandăm mâncare, păstrăm bonul, iar prânzul este decontat ulterior de companie. Genul acesta de interacţiuni ne ajută mai ales că noi lucrăm în continuare exclusiv de acasă, de când a început pandemia, aşa că e plăcut să mai schimbăm idei între noi, ca şi cum am ieşi la masă împreună, la serviciu”, povesteşte Sandu, un angajat al unei multinaţionale cu o subsidiară în Bucureşti.

    Un „team lunch” online devine astfel un mod de a le transmite angajaţilor că, deşi nu se mai văd zi de zi la sediu, ei fac în continuare parte dintr-o echipă şi nu sunt singuri. Întâlnirile fizice periodice sunt o altă opţiune.

    „În perioada cu vreme caldă, ne-am întâlnit în spaţiile outdoor, pentru că ne era dor de acest lucru. Am făcut workshopuri, ne-am întâlnit după terminarea programului de muncă pentru a povesti despre ce am făcut în concedii. Există o tendinţă în a găsi soluţii de a veni totuşi la birou. Trendul este în direcţia aceasta”, spunea Mirela Radu, community manager, MyHive, la gala După Afaceri Premium din 2021.

    MyHive este brandul de birouri creat de dezvoltatorul imobiliar austriac Immofinanz înainte de pandemie, tocmai pentru a sugera ideea de atmosferă prietenoasă şi de comunitate la serviciu, la fel ca
    într-un stup de albine, tradus, în engleză, prin „hive”. Alte companii au fost chiar şi mai inovative.

    „În contextul pandemiei, multe corporaţii nu au mai putut să meargă în clasicele teambuildinguri şi au fost nevoite să găsească idei alternative de activităţi care să aducă împreună colegii. Aşa că am primit propuneri de ateliere de terarii online, prin Zoom, cu fetele din corporaţii, în loc de cadouri de 8 martie”, povesteşte Alexandra Damian, fondatoarea Crearium, un business în domeniul plantelor suculente.

    Calitatea mediului de lucru din orice echipă, din orice organizaţie este responsabilitatea fiecărui angajat, nu doar a CEO-ului sau a celor care au poziţii de conducere, aşa că menţinerea spiritului de echipă este un efort comun, crede Viorel Panaite, managing partner la Human Invest & Ken Blanchard România, o companie de training şi consultanţă în dezvoltarea organizaţională.

    „Sentimentul de apartenenţă este acelaşi lucru cu sentimentul de afiliere şi conectare autentică. Potrivit cercetărilor lui Edward Deci şi Richard Ryan, angajaţii spun că au un sentiment de apartenenţă atunci când ştiu să-şi regăsească scopul personal în scopul comun şi misiunea echipei sau a organizaţiei din care fac parte, atunci când se simt conectaţi cu cei din jur şi relevanţi pentru aceştia”, spune Viorel Panaite.

    Munca remote cere un efort suplimentar din partea fiecărui angajat – manager sau nu – de a întări constant sentimentul de apartenenţă. Angajaţii care declară un sentiment de apartenenţă ridicat au, în acelaşi timp, un echilibru mental şi emoţional mai bun, un sentiment mai clar de siguranţă, se simt mai autonomi, mai creativi şi au mai multă energie pozitivă.

    „Managerii trebuie să înveţe să asculte mai bine în callurile unu la unu sau în şedinţele virtuale la care participă, să ştie cum să-i conecteze pe oameni între ei ca să se ajute reciproc şi să nu polarizeze interacţiunile virtuale, să ştie cum să sprijine conectarea intereselor profesionale şi personale ale celor din echipă cu priorităţile şi scopul comun al echipei”, adaugă Viorel Panaite.

    Directorii trebuie, totodată, să ştie cum să conecteze valorile comune ale echipei la o lecţie învăţată în urma unui eşec sau de o reuşită semnificativă, să arate preocupare pentru îmbunătăţire continuă, să înveţe să creeze spaţii pentru învăţare în spaţiu colectiv, să exprime mai frecvent aprecierea pentru eforturile făcute şi să-i înveţe pe oamenii din echipă să facă la fel unii cu ceilalţi.

    „Cu atât mai mult, în mediul remote, managerii trebuie să fie atenţi la claritatea proceselor de decizie din echipă: să ofere spaţiu fiecărei voci să se simtă invitată, auzită şi implicată în decizii, cu protocoale diferite de la caz la caz. Atunci când angajaţii ştiu că-şi pot pune amprenta nu doar în activităţile zilnice pe care le realizează, ci şi în procesele organizaţiei, sentimentul de apartenenţă creşte negreşit”, crede Viorel Panaite.

    Din punct de vedere psihologic, pandemia a venit cu o criză a schimbării, după ce izolarea socială şi munca de acasă au produs dezechilibre psihologice.

    „Dacă nu facem pauze regulate pentru a purta o discuţie cu prietenii sau pentru a opta pentru un spaţiu comun de lucru, este posibil să nu ne vedem cu nimeni ore întregi. Poate chiar zile. Patruzeci şi şase la sută dintre oameni se confruntă cu singurătatea în mod regulat. Iar cifrele acestea sunt în raport cu populaţia generală. Angajaţii în telemuncă prezintă un risc şi mai mare de a se confrunta cu singurătatea extremă şi, în cele din urmă, cu alte probleme precum depresia sau anxietatea socială ca urmare a unor perioade lungi de izolare”, spune psihologul Yolanda Creţescu.

    Ea pune pe masă noi aspecte atunci când vine vorba de reconstituirea atmosferei de la birou. Ar trebui companiile să subvenţioneze cumpărăturile de cafea sau wi-fi-ul pentru angajaţii care aleg să lucreze de la o cafenea din apropierea casei? Sau tariful pentru a lucra dintr-un spaţiu de coworking? Compania ar trebui să trimită angajatul să călătorească în diferite oraşe sau locuri pentru a se reînnoi cu noi experienţe? Cum ar trebui companiile să ofere mecanisme pentru ca angajaţii îndepărtaţi de birou să se reconecteze la viaţa de dinaintea pandemiei?

    „Din păcate, o mare parte din discuţiile dintre directorii de astăzi sunt despre costuri. Dar work from anywhere nu înseamnă că poţi economisi. Banii cheltuiţi pentru alte scopuri decât cele anterioare pandemiei sunt o investiţie în bunăstarea angajaţilor, în productivitate şi, în cele din urmă, în rentabilitate.”

    Liniile de suport antianxietate, accesul la specialişti care pot fi accesaţi prin platforme virtuale, screeninguri specializate de evaluare online a anxietăţii sau a depresiei ori a stării de bine sunt alte câteva instrumente care pot veni în ajutorul echipelor de HR şi pot completa suportul angajaţilor.

  • Previziune pentru 2022: Băncile centrale, nu coronavirusul, vor dicta direcţiile economice în lume anul acesta

    Coronavirusul nu va fi inamicul public numărul 1 al economiei globale în 2022. Cele mai mari pericole din acest an vor proveni din inflaţie şi din riscul ca factorii de decizie să gestioneze greşit redresarea post-Covid, potrivit Bloomberg.

    2022 este anul în care vom afla dacă economia globală este suficient de robustă pentru a se descurca cu mai puţin ajutor din partea guvernelor şi a băncilor centrale şi dacă inflaţia este un produs secundar temporar al Covid-ului sau o problemă mult mai persistentă.

    Atunci când se confruntă cu o gamă largă de posibilităţi, analiştii se poziţionează de obicei undeva la mijloc. Potrivit Bloomberg, părerea generală a specialiştilor este că economia mondială va creşte cu 4,4% în 2022, după revenirea cu 5,8% din 2021. Din 2023 încolo, creşterea va reveni la norma pe termen lung de aproximativ 3,5%.

    Cu toate acestea, datele oficiale par să nu reflecte întocmai realitatea. Spre exemplu, piaţa muncii din SUA: Existau cel puţin 10 milioane de locuri de muncă vacante în Statele Unite la sfârşitul lui 2021, pe care fiecare patron dorea să le ocupe prin eforturi substanţiale. Lipsa forţei de muncă apare peste tot, cu excepţia statisticilor. Realitatea spune că în SUA sunt peste 5 milioane de adulţi care astăzi nu lucrează şi care nu aveau un loc de muncă plătit la începutul anului 2020.

    SUA nu este singura lipsuri în câmpul muncii. Regatul Unit a avut mai mult de un milion de locuri de muncă neocupate în noiembrie. Oamenii refuză să accepte un loc de muncă chiar dacă salariile cresc.

    O mare parte a anului 2021, factorii de decizie de la Rezerva Federală şi multe alte bănci centrale s-au simţit încrezători că au eliminat lipsa de forţă de muncă şi blocajele lanţurilor de aprovizionare, consecinţe pe termen scurt ale pandemiei. Teama persistentă de Covid şi subvenţiile i-au descurajat pe mulţi dintre şomeri să se întoarcă la muncă. Băncile centrale au susţinut că toate aceste probleme se vor rezolva în timp.

    Faptul că o bună parte din „surpriza” inflaţiei din 2021 s-a datorat creşterii preţurilor la energie pare să întărească argumentele pentru lipsa de iniţiativă a băncilor centrale, deoarece costurile mai mari ale combustibilului, în general, tind să încetinească creşterea. Cu toate acestea, de Ziua Recunoştinţei, inflaţia preţurilor de consum din SUA a fost de 6,8% pe an, cea mai mare de când Ronald Reagan a fost preşedinte şi de aproximativ trei ori mai mare decât prognoza Fed la începutul anului 2021.

    În prezent, pieţele pariază că Fed va majora ratele dobânzilor de cel puţin trei ori în 2022. Anglia, care se aşteaptă ca inflaţia să depăşească 6% în lunile următoare, a avut un avans la ultima sa întâlnire de politică monetară din 2021, majorând ratele dobânzilor cu 25 de puncte de bază. Investitorii au creionat alte patru creşteri în 2022.

    Banca Centrală Europeană nu şi-a majorat dobânda de politica monetară de mai mult de un deceniu, iar preşedintele ei, Christine Legarde, a spus că nici în acest an nu este posibilă o creştere. Zona euro din 19 ţări este mai puţin predispusă la inflaţie decât Regatul Unit şi SUA. Cu toate acestea, cu cele mai recente date publicate care arată că preţurile de consum au crescut cu un ritm record de 5% în perioada anului până în decembire, BCE ar putea intra, de asemenea, sub presiunea acestor creşteri.

     

  • Părinţii credeau că pleacă în fiecare zi la serviciu, dar ea construia în secret un imperiu de milioane de dolari

    Povestea de succes a tinerei Jane Lu, din Australia, a început ca multe alte poveşti: dimineaţa se îmbrăca formal, pentru serviciu, îşi lua la revedere de la părinţi şi pleca spre locul de muncă, relatează dailymail.co.uk.

    Singura diferenţa este că Jane Lu nu avea un birou la care să ajungă, un job cu titlu complicat sau un şef căruia să îi raporteze. Lu a ţinut ascuns de părinţii ei întregul plan de afaceri, crezând că aceştia nu vor fi de acord cu ideea de a porni un business pe cont propriu. Tânără mergea în fiecare zi la o cafenea din centru, deschidea laptop-ul şi contacta diverse companii, organiza evenimente şi punea bazele unei afaceri de milioane de dolari.

    Compania tinerei, ShowPo.com, a generat venituri de peste 10 milioane de dolari în 2014. Ea distribuie haine în 45 de ţări, are 420.000 de fani pe Instagram şi aproape 500.000 pe Facebook. Jane Lu consideră că mare parte a succesului său se datorează modului în care a desfăşurat campaniile de social media.

    Chiar dacă recunoaşte că şi-a minţit pentru o bună perioadă de timp părinţii, Lu spune că aceştia sunt extrem de mândri de felul în care ea a gestionat businessul. “În primă fază nu le-a venit să creadă cât curaj am avut”, povesteşte Lu celor de la dailymail.co.uk.
    ShowPo.com are în momentul de faţă zece angajaţi, iar Jane Lu spune că cel mai important lucru este că poate face zi de zi lucrurile care îi plac. Cât despre lansarea unui business, Jane Lu crede că cea mai mare problemă a tinerilor este teama de eşec: “Merită să-ţi asumi acest risc şi este extrem de important să fii întotdeauna sincer. Nu trebuie să laşi o afacere să te schimbe”, a mai spus Lu.

  • Românii vor avea parte de o nouă minivacanţă în luna ianuarie. Lista completă a zilelor libere din 2022

    Pe 24 ianuarie se sărbătoreşte Ziua Unirii Principatelor Române, zi de sărbătoare legală conform Codului Muncii. Deoarece data de 24 ianuarie pică luni, românii vor avea parte de o minivacanţă de 3 zile.

    Ca urmare a faptului că data de 24 ianuarie pică într-o zi de luni, milioane de angajaţi români vor putea beneficia de o minivacanţă de 3 zile. În cazul în care salariaţii lucrează în zile de sărbătoare legală, angajatorii sunt obligaţi să le acorde compensaţii.
    În acest an, 9 zile libere legale pică în timpul săptămânii aşa că ne putem aştepta ca şi anul acesta Guvernul să stabilească şi alte zile libere suplimentare pentru a se crea punţi între sărbătorile legale şi weekend.

    Lista completă a zilelor libere legale care urmează în 2022 sunt:

    • 24 ianuarie (luni) – Unirea Principatelor Române
    • 22 aprilie – Vinerea Mare
    • 24 aprilie şi 25 aprilie (duminică şi luni) – Paştele Ortodox 2022
    • 1 mai (duminică) – Ziua Muncii
    • 1 iunie (miercuri) – Ziua Copilului
    • 12 iunie şi 13 iunie (duminică şi luni) – Prima şi a doua zi de Rusalii
    • 15 august (luni) – Adormirea Maicii Domnului
    • 30 noiembrie (miercuri) – Sfântul Andrei
    • 1 decembrie (joi) – Ziua Naţională a României
    • 25 decembrie şi 26 decembrie (duminică şi luni) – Crăciunul