BusinessMagazin

Tag: monede

  • Antreprenorul în serie a dat din nou lovitura! Care este ultimul tun dat de Radu Georgescu

    Radu Georgescu a anunţat în luna mai 2014 că a devenit acţionar şi preşedinte al boardului pentru Coinzone, un start-up cu sediul central în Menlo Park – oraşul din SUA unde are sediul central şi reţeaua socială Facebook – care îşi propune să lanseze o platformă de plată globală pentru mai multe monede virtuale, printre care şi Bitcoin.

    Compania daneză Coinify ApS a achiziţionat platforma Coinzone, care le permite comercianţilor să accepte plaţi prin moneda virtuală Bitcoin şi care îl avea printre cofondatori şi pe românul Radu Georgescu, marcând astfel un nou exit la nivel internaţional pentru antreprenorul român.

    „Coinify va prelua operaţiunile Coinzone, un furnizor de top de plăţi prin Bitcoin. Coinzone ne va aduce clienţi şi o echipă de dezvoltare, iar în urma acestui parteneriat vor apărea opor­tunităţi de a atrage noi clienţi pe ambele platforme. Prin achiziţia Coin­zone, Coinify îşi consolidează poziţia de platformă de monede digitale nu­mă­rul unu în Eu­ropa“, conform unui anunţ al companiei daneze.

    Niciuna dintre firme nu a oferit detalii despre valoarea tranzacţiei.

  • Peste 1.200 de obiecte arheologice, din care jumătate monede, găsite după percheziţii în Constanţa – FOTO

    Potrivit Poliţiei Judeţene Constanţa, poliţiştii Serviciului Investigaţii Criminale au făcut şapte percheziţii în localităţile Constanţa, Mangalia şi Albeşti, în cadrul unei acţiuni privind protejarea patrimoniului cultural naţional, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    Percheziţiile au vizat şapte persoane cu vârste cuprinse între 27 şi 53 de ani, despre care existau informaţii că, folosind detectoare de metale, desfăşoară căutări ilegale în zone protejate arheologic.

    Astfel, au fost găsite 1.233 de bunuri arheologice, din care 580 de monede antice şi medievale, dar şi obiecte ceramice din perioada antică şi medievală. Totodată, au fost confiscate 13 detectoare de metale, toate bunurile fiind trimise spre expertiză unor specialişti autorizaţi.

    Investigaţiile au fost declanşate după ce, la sfârşitul săptămânii trecute, cinci persoane au fost prinse în zona Silişte-lac, din extravilanul localităţii Gărliciu, în timp ce făceau căutări folosind patru aparate de detecţie a metalelor şi unelte de săpat. La aceste persoane au fost găsite mai multe bunuri metalice şi fragmente ceramice, susceptibile a face parte din patrimoniul cultural naţional, care urmează a fi expertizate şi predate Direcţiei Judeţene pentru Cultură Constanţa.

    În acest caz au fost întocmite două dosare penale în care se fac cercetări pentru tentativă de furt calificat privind bunuri din patrimoniul cultural naţional.

  • Un timişorean cu credite în franci elveţieni a plătit o parte din rată în monede de 10 şi 50 de bani – FOTO

    Timişoreanul Narcis Semeniuc a contractat în anul 2007 un credit ipotecar pentru achiziţionarea unui apartament în Bucureşti şi un credit de nevoi personale, la bănci diferite, în valoare totală de aproximativ 100.000 de franci elveţieni, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    Semeniuc a spus că rata lunară pentru cele două credite este de 780 de franci elveţieni şi, dacă la început a plătit lunar aproximativ 1.600 de lei, acum această sumă s-a dublat.

    În aceste condiţii, bărbatul a ajuns în situaţia de a-şi vinde diferite obiecte din casă pentru a-şi putea plăti datoriile la bănci.

    “Plătesc undeva la 780 de franci. În momentul acesta, eforturile de a plăti le fac în special vânzând diverse lucruri pe care le mai am din perioadele în care o duceam mai bine. Dacă luăm în calcul o conversie, personal am făcut următoarea socoteală: în şapte ani în care am plătit creditul, dacă la suma respectivă adunăm valoarea de piaţă a apartamentului, ajungem aproape la zero, raportat la valoarea banilor pe care banca mi i-a pus la dispoziţie. De aici încolo, practic, discutăm despre profit, după socoteala mea, dar nu sunt prea bun la matematică. De aici încolo, dacă am plăti, presupunând că s-ar ajunge, prin absurd, la cursul istoric de 2,1 lei, suma care s-ar aduna până la finalul celor 25 de ani de credit, dacă am împărţi-o la cursul actual al francului, ar rezulta un profit de 62%. Unde este pierderea băncii?”, a spus Semeniuc.

    Bărbatul a mers, marţi, la filiala unei bănci din Timişoara pentru a-şi achita rata pentru unul din credite, în valoare de 525 de franci elveţieni. Din această rată, Semeniuc a plătit suma de 350 de lei în monede de zece şi 50 de bani adunate într-o pungă, iar diferenţa a plătit-o în franci elveţieni.

    În total, monedele cântăreau aproximativ cinci kilograme.

    Trei funcţionari ai băncii au numărat monedele timp de aproximativ 40 de minute.

    “A durat mult numărătoarea, dar, în condiţiile în care plătim nişte comisioane de administrare extrem de mari, cred că merităm măcar atâta atenţie din partea băncilor. Din punctul nostru de vedere, cu toate calculele pe care le-am făcut, singura soluţie este denominarea la cursul istoric, plus un procent care poate fi stabilit în condiţii rezonabile între BNR, bănci şi clienţi. Următoarea rată o voi plăti în funcţie de cum evoluează lucrurile. Noi, clienţii cu credite în franci elveţieni, vom continua cu această formă de protest sau o vom plăti în condiţii normale, ceea ce ne dorim. Am plătit 525 de franci elveţieni, din care 350 de lei în monede”, a spus Semeniuc.

    Bărbatul a anunţat că duminică va avea loc, în Piaţa Victoriei din Timişoara, un protest al celor care au credite în franci elveţieni, fiind aşteptate să participe aproximativ 150 de persoane.

    În România sunt peste 70.000 de clienţi ai băncilor care au credite în franci elveţieni.

     

  • Traseul francului elveţian de la monedă sigură la explozie nucleară pe pieţele financiare

    “Nu a fost o decizie uşoară, dar am fost convinşi că este una corectă”, a comentat şeful Băncii Centrale Elveţiene, Thomas Jordan, măsura de eliminare a plafonului pentru franc, într-un interviu apărut în publicaţiile elveţiene Le Temps şi NZZ. El a explicat că Banca Naţională a Elveţiei a constatat că dacă ar fi continuat să menţină artificial cursul francului la un nivel scăzut ar fi riscat să piardă controlul asupra politicii monetare, pe termen lung.

    Jordan a spus că eforturile de controlare a francului nu mai sunt justificate, el insistând că economia este într-o situaţie mult mai bună decât era la momentul introducerii plafonului valutar.

    „Am dat timp economiei elveţiene să se adapteze la noua situaţie. O perioadă de trei ani nu este neglijabilă“, a spus bancherul, insistând că plafonul valutar a fost considerat de la început o măsură temporară, excepţională. El a recunoscut totuşi că situaţia economiei Elveţiei este mai dificilă după liberalizarea cursului francului.

    Analiştii apreciază că decizia a fost determinată de costurile mari presupuse de intervenţiile în piaţă pe care banca centrală le-a avut în ultimele luni. Presiunea pentru renunţarea la plafonul de schimb valutar a crescut în ultimele luni, odată cu deprecierea euro, pe fondul aşteptărilor tot mai mari ca Banca Centrală Europeană să înceapă un program de achiziţii de obligaţiuni, posibil în valoare de 550 de miliarde de euro. Majoritatea analiştilor anticipează că BCE va decide lansarea programului de suplimentare a lichidităţilor prin achiziţii de obligaţiuni guvernamentale la şedinţa de politică monetară din 22 ianuarie, pe fondul stagnării economice din zona euro şi al pericolului deflaţiei.

    „Intervenţiile Băncii Naţionale pe piaţa valutară din ultimele zile trebuie să fi costat destul de mult, împingând instituţia spre decizia surpriză. Date fiind presiunile puse pe cursul euro/franc, o încălcare accidentală a plafonului minim ar fi afectat mai serios credibilitatea băncii centrale“, a declarat Ipek Ozkardeskaya, analist al băncii Swissquote.

    Explicaţiile şefului băncii centrale nu sunt pe placul afaceriştilor elveţieni, care se aşteaptă la o scădere a exporturilor, şi nici al cumpărătorilor care trec deja graniţa în ţările vecine, în căutarea unor produse mai ieftine.

     „Impactul real al deciziei nu va fi cunoscut timp de luni de zile, dar este mai aproape de cel al unei explozii nucleare decât al unei bombe convenţionale de 1.000 de kilograme. Efectul este ca o gaură neagră care poate înghiţi cantităţi uriaşe de bani“, consideră analistul Javier Paz.

    Indicele SMI al bursei elveţiene a scăzut cu 12% pe 15 ianuarie, marcând cel mai mare declin din ultimii 27 de ani, după ce francul elveţian s-a apreciat la un nivel record faţă de euro în urma deciziei băncii centrale a Elveţiei de a renunţa la plafonul minim de curs valutar. Acţiunile băncii Credit Suisse au scăzut cu 15,1%, în timp ce titlurile producătorului de ciment Holcim au coborât cu 11,6%. De asemenea, acţiunile producătorului de bunuri de lux Richemont au scăzut cu 14,7%, iar cele ale producătorului de medicamente Actelion, cu 14,3%.

    Francul s-a apreciat cu până la 41%, la 85,17 centime pentru un euro, imediat după anunţul Băncii Naţionale a Elveţiei.

    Monedele şi acţiunile bancare din Europa de Est au înregistrat scăderi puternice. Zlotul polonez s-a depreciat cu 16% faţă de francul elveţian, forintul maghiar cu 15%, în timp ce în România cursul anunţat de BNR pentru francul elveţian a crescut cu 15,7%.

    Scăderile au fost provocate de îngrijorarea investitorilor că împrumutaţii în franci elveţieni vor avea probleme să ramburseze creditele, în urma aprecierii monedei. Polonezii, ungurii şi românii au contractat credite în franci elveţieni, înainte de criza financiară din 2008, pentru că erau mai ieftine, dar ulterior costurile au crescut semnificativ.

    „Va fi un an dureros pentru polonezii cu credite în franci elveţieni. Deprecierea zlotului ar putea alimenta temerile legate de stabilitatea financiară a Poloniei“, a avertizat Piotr Matys, analist la Rabobank International în Londra.

    Citigroup, Deutsche Bank şi Barclays, nume grele din industria bancară mondială, au înregistrat pierderi cumulate de 400 de milioane de dolari în urma deciziei băncii centrale elveţiene. „Pierderile vor fi de ordinul miliardelor de dolari – acestea sunt încă evaluate. Victimele vor fi de la bănci mari la brokeri, fonduri de hedge, fonduri mutuale şi speculatori valutari. Vor fi unde de şoc în sistemul financiar“, apreciază Mark T. Williams, specialist în managementul riscului la Universitatea Boston.

  • Monedele din Europa de Est au scăzut puternic faţă de francul elveţian

    În România, cursul anunţat de BNR pentru francul elveţian a crescut joi cu 15,7%, la 4,3287 lei/franc, maxim istoric, şi a trecut de 5 lei la cotaţiile din piaţa bancară raportate la euro, iar cursul pentru euro a depăşit pragul de 4,5 lei/euro, dolarul atingând şi el o valoare record faţă de leu.

    Scăderile au fost provocate de îngrijorarea investitorilor că împrumutaţii în franci elveţieni vor avea probleme să ramburseze creditele, în urma aprecierii monedei.

    Zlotul s-a depreciat cu 16%, la 4,1968 unităţi pentru un franc elveţian, la Varşovia, la ora 14:39 (15:39 ora României), recuperând un declin de până la 28%.

    La bursa, din Varşovia acţiunile Getin Noble Bank au scăzut cu 15%, iar titlurile Bank Millennium şi cele ale PKO Bank Polski, cea mai mare bancă din Polonia, cu cel puţin 6,2%.

    Polonezii, ungurii şi românii au contractat credite în franci elveţieni, înainte de criza financiară din 2008, pentru că erau mai ieftine, dar ulterior costurile au crescut semnificativ.

    “Va fi un an dureros pentru polonezii cu credite în franci elveţieni. Deprecierea zlotului ar putea alimenta temerile legate de stabilitatea financiară a Poloniei”, a declarat Piotr Matys, analist la Rabobank International în Londra.

    Zlotul, forintul, leul şi leva bulgărească au înregistrat joi cele mai mari deprecieri faţă de franc în rândul monedelor a 24 de state în dezvoltare analizate de Bloomberg.

    În Polonia, băncile aveau în portofolii, la sfârşitul lunii noiembrie, credite ipotecare în franci elveţieni în valoare de 131 de miliarde de zloţi (36 miliarde de dolari), reprezentând 46% din totalul împrumuturilor pentru locuinţe, potrivit datelor autorităţii poloneze de reglementare a pieţei financiare.

    Ungaria a impus băncilor anul trecut să transforme credite ipotecare în valută în valoare de 14 miliarde de dolari în monedă locală, în cadrul unei campanii a premierului Viktor Orban de a reduce expunerea ţării la variaţiile de curs.

    Rata de schimb care va fi folosită pentru convertirea acestor credite a fost stabilită la 256,5 forinţi pentru un franc elveţian şi la 309,5 forinţi pentru un euro.

    Forintul s-a depreciat joi cu 15% faţă de francul elveţian, la 314,505 unităţi.

    Acţiunile OTB Bank, cea mai mare bancă din Ungaria, au scăzut cu 3,1%.

    Băncile din Ungaria au accesat deja fonduri în euro din rezervele băncii centrale, în luna noiembrie, în vederea efectuării conversiei împrumuturilor ipotecare în forinţi, iar OTP Bank s-a asigurat faţă de riscul euro-franc elveţian, a declarat directorul pentru comunicare al băncii, Bence Gaspar.

    Un purtător de cuvânt al Erste Group Bank a declarat că operaţiunile de transformare a împrumuturilor din valută în forinţi nu vor afecta portofoliul de credite din Ungaria.

    “Se pare că Ungaria a evitat impactul acestei lovituri, băncile ar putea să evite un impact extrem de negativ”, a declarat Attila Gyurcsik, analist în Budapesta, la firma Concorde Securities.

    Nigel Rendell, analist la Medley Global Advisors în Londra, a adăugat că “este o veste bună pentru Orban, întrucât acesta este foarte ostil băncilor străine, care aveau cea mai mare expunere la împrumuturile în franci elveţieni”.

    Autorităţile de reglementare au încercat să dezveţe Europa de Est de practica creditelor în valută care au împins unele ţări în pragul default-ului în timpul crizei creditelor.

    Guvernatorul băncii centrale din Polonia, Marek Belka, a declarat în septembrie anul trecut că încurajează băncile să convertească creditele ipotecare în franci elveţieni, înainte ca Parlamentul să impună schimbul, ceea ce le-ar putea provoca pierderi.

    Ponderea creditelor în franci elveţieni este de aproape 50% din total în Polonia, dar aceasta a scăzut de la nivelul de peste 60% înregistrat la sfârşitul anului 2009, în condiţiile în care finanţarea în altă valută decât zlotul a fost mai întâi limitată, iar apoi interzisă.

    Principalul partid de opoziţie din Polonia, Lege şi Dreptate, acuză guvernul că nu a acceptat propunerea sa privind conversia creditelor în franci elveţieni.

  • Analişti: Monedele din Europa Centrală şi de Est, inclusiv leul, se vor aprecia în 2015

    Chiar şi aşa, inflaţia scăzută din Europa va continua să reprezinte un risc pentru monede, prin alimentarea aşteptărilor de reducere a dobânzilor de către băncile centrale, consideră analiştii.

    Zlotul a atins în ultimele săptămâni cel mai redus nivel din ultimii doi ani şi jumătate, iar forintul un minim al ultimilor trei ani, în raport cu euro, datele economice indicând încetinirea creşterii economice.

    Între timp, ambele monede au recuperat parţial pierderile, dar persistă riscul ca preţurile scăzute ale petrolului să menţină negative ratele inflaţiei, încălcând ţintele băncilor centrale.

    Zlotul s-ar putea aprecia cu 4,7% în raport cu euro până la sfârşitul acestui an, faţă de nivelul de 4,125 unităţi pentru un euro atins la închiderea de marţi, un nivel mai slab comparativ cu cel de 4,1034 unităţi pentru un euro anticipat acum o lună.

    “Politica monetară a Poloniei va rămâne unul dintre factorii de risc pentru zlot, fiind posibil ca deflaţia să se fi accentuat în decembrie”, a declarat Dorota Strauch, analist la banca Raiffeisen în Polonia.

    Forintul s-ar putea aprecia cu 3,2% în acest an, la 310 unităţi pentru un euro, leul cu 2,2%, la 4,4 unităţi pentru un euro, iar coroana cehă cu 1,1%, la 27,375 unităţi.

    Estimările de creştere economică de circa 3% în Ungaria şi Polonia în 2015 contrastează cu stagnarea zonei euro. Soliditatea balanţelor de plăţi şi nivelul relativ ridicat al dobânzilor ar putea susţine aprecierea forintului şi a zlotului, consideră Radomir Jac, analist la Generali Investments CEE.

    “Cu toate acestea forintul va fi în mod special vulnerabil la speculaţii legate de înăsprirea politicii monetare în Statele Unite, iar acest factor ar putea necesita majorarea dobânzilor în Ungaria, spre sfârşitul anului 2015”, a adăugat Jac.

    Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României a decis miercuri să reducă rata dobânzii de politică monetară cu 0,25 puncte procentuale, la 2,5% pe an, nou minim istoric, concomitent cu îngustarea coridorului simetric format din ratele dobânzilor facilităţilor permanente la 2,25 puncte.

    Măsura a fost anticipată de majoritatea analiştilor, inflaţia fiind sub ţinta BNR, şi a declanşat speculaţii că Polonia şi Ungaria vor proceda la fel.

    Cursul anunţat de Banca Naţională a României (BNR) a scăzut miercuri cu 0,22 de bani, la 4,4960 lei/euro.

    Referinţa a urcat marţi cu 0,09 bani, la 4,4982 lei/euro. Un nivel mai ridicat a fost înregistrat, la fel ca pentru şedinţa de luni, pe 19 martie 2014, când euro a fost cotat la 4,4997 lei. În debutul anului 2014, cursul a urcat spre 4,55 lei/euro.

    Forintul a stagnat miercuri faţă de euro, iar zlotul s-a apreciat cu 0,2%.

    Gergely Urmossy, analist la Erste Bank în Budapesta, consideră că banca centrală a Ungariei nu va urma exemplul majorărilor de dobânzi aşteptate în SUA în cursul acestui an, chiar cu preţul devalorizării forintului.

  • Banii, un subiect delicat în religie

    Subiectul banilor este unul regăsit deseori în temele religioase.

    Luca 16:13 – “Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi banului”.

    Luca 14:33 – “Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu”.

    Eclesiastul 5:10 – “Cine iubeşte argintul, nu se satură niciodată de argint, şi cine iubeşte bogăţia multă, nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!

    Pe de altă parte, monedele vechi au purtat mesaje creştine: imaginea Fecioarei Maria şi a Pruncului, texte sau imagini biblice, imagini de îngeri.
     

  • Superstiţii legate de bani

    Cea mai cunoscută este aruncatul unei monede într-o fântână, pentru noroc.

    La fel de norocoase erau socotite monedele găsite în timpul unei furtuni; erau văzute drept bani căzuţi din rai şi folosiţi drept amulete.

    Vederea unui fluture alb sau galben, primăvara, asigura bunăstare. Aceeaşi bunăstare o asigura vederea lunii noi, pe fereastră sau uşa deschisă.

    Un bun leac pentru boli era înghiţirea unei monede pe care era gravat fie un crucifix, fie figura Fecioarei Maria.

    Şi banii găsiţi în anii bisecţi erau socotite drept purtătoare de noroc.

  • O scurtă istorie a falsificatorilor de bani

    PF 47 este indicativul dosarului poliţienesc care îl priveşte pe fierarul Daniel Pavlicek. Acesta aîncercat să falsifice moneda de cinci mărci aflată în circulaţie. Încercarea nu a reuşit pentru că Pavlicek a omis să magnetizeze monedele. În acelaşi timp poliţiştii au făcut public faptul că moneda falsă nu scotea acelaşi sunet ca aceea originală. Aruncate pe o suprafaţă tare, falsul suna “cling-a-ling”, iar originalul numai “cling”….

    Monedele antice au început să fie colecţionate în urmă cu 600 de ani, dar numărul de monede s-a dovedit insuficient pentru numărul mare de doritori. Intră în scenă Antonio Cavino, un apropiat al lui Benvenuto Cellini, locutor al cetăţii Padova şi creator de false monede antice. Produsele sale au devenit astăzi mai căutate decât originalele pe care le imită şi se comercializează la preţuri mai mari. De fapt monedele lui Cavino sunt recunoscute drept opere de artă renascentiste şi apreciate pentru încărcătura lor istorică. Falsurile nu sunt de fapt falsuri, ci mai degrabă produse ale imaginaţiei lui Cavino, pentru că acesta a schimbat şi metalele şi inscripţiile faţă de originale. Una din “victimele” lui Cavino este Goethe, colecţionar a peste 4.000 de monede.

    Hubert Goltzius (1526 – 1583) a fost un alt “artist” cu resurse. Olandezul, gravor, pictor, tipograf şi numismat, spunea că a studiat 950 de colecţii de monede şi a scris o carte despre banii Imperiului Roman. Dar ilustraţiile prezentate în lucrarea sa nu corespundeau în întregime cu originalele, erorile fiind descoperite abia 200 de ani mai târziu.

    Karl Wilhem Becker (1772 – 1830) a fost unul din cei mai celevri falsificatori din secolul XIX, talentul său fiind recunoscut de cunoscători. A realizat peste 300 de copii de monede antice, care în prezent sunt identificate ca atare. Nu s-a îmbogăţit, pentru că s-a folosit de intermediari care şi-au tras partea leului. Un amănunt: creaţiile lui Becker erau îmbătrânite artificial, în balegă.

  • Numismatica, dragostea de bani

    Întemeietorul şcolii româneşti de numismatică, matematicianul Constantin Moisil: spunea că ,,monedele au fost în toate timpurile în primul rând instrumente comerciale, mijloace de schimb care au determinat şi favorizat propăşirea economică a popoarelor. Deci ele trebuie studiate şi din punct de vedere al valorii lor intrinsece, al circulaţiei, al rolului ce au avut în dezvoltarea economică a omenirii.

    Numismatica nu cuprinde numai ştiinţa monedelor, adică studiul tipurilor inscripţiilor, a stemelor de pe monede sau al măiestriei artistice în care sunt lucrate ci şi istoria monetară care studiază monedele ca factori economici, ca bani…”

    Primii colecţionari de bani apar în scrierile istoricilor grec Pliniu cel Tânăr şi roman Plutarh. Aceştia nu precizează dacă era vorba de colecţii publice sau private, dar spun că numismaţii antici au fost atraşi de frumuseţea şi valoarea monedelor.

    În secolele XIII – XV, monede antice erau incluse în colecţiile familiei Medici – o listă publicată în 1465 menţiona 100 de monede de aur şi peste 500 de argint. Papa Bonifaciu VIII (1294 – 1303) şi poetul italian Petrarca au deţinut coleţii numismatice.

    În secolul XVII, regina Christina a Suediei, care a abdicat în 1654, avea o colecţie de 15.000 de monede. O parte le-a luat cu ea în exil.

    Mayer Amschel Rothschild (1745 – 1812) nu este numai fondatorul casei Rothschild, instituţie care la un moment dat fixa preţul aurului în lume, ci şi un numismat pasionat. Colecţia sa i-a permis să stabilească relaţii apropiate cu parteneri de afaceri.

    În mod curios, în perioada regimului nazist nu au fost emise monede cu imaginea lui Adolf Hitler, acesta hotărând ca astfel de monede să apară pe piaţă la sfârştul războiului. Astfel încât colecţiile din acea perioadă nu au imaginea fostului fuhrer, dar nu sunt complete fără o curiozitate numismatică: monede germane cu Steaua lui David imprimată. Monedele în cauză au fost emise pentru evreii din ghettoul din Lodz.

    Un colecţionar român contemporan apreciază că preţul unei colecţii complete de bancnote româneşti, cu toate datele şi toate specimenele, ar valora în jur de 100.000 de euro, dar nu recomandă, în acelaşi timp, transformarea pasiunii în afacere.