BusinessMagazin

Tag: isarescu

  • De ţinut minte la anul: rata medie anuală a inflaţiei

    Isărescu a explicat că rata medie anuală a inflaţiei, ce raportează ultimele 12 luni la cele 12 luni anterioare, a rămas la 6,9%, aşadar peste rata dobânzii de politică monetară, iar evoluţia ei merită urmărită întrucât este mai lentă şi nesupusă efectului de bază, adică impactului dat de modificările atipice ale preţurilor. Aşa a fost de pildă mărirea TVA din iulie 2010, care a modificat ulterior statistica inflaţiei, făcând ca rata anuală să pară mai mare chiar şi atunci când cea lunară se menţinea la niveluri foarte joase.

    Graficul BNR de mai sus arată diferenţa evidentă dintre rata anuală şi rata medie anuală, respectiv faptul că ultima se ajustează mult mai lent decât prima.

    Rata medie anuală a inflaţiei rămâne de urmărit şi la anul, cand efectul de bază care a dus rata anuală atat de jos din iulie încoace va acţiona în sens invers, creând impresia statistică a unor creşteri de preţuri mai mari decat o vor arăta ratele lunare şi media anuală.

    BNR a ameliorat prognoza de inflaţie, de la 4,6% la 3,3% pentru finele lui 2011 şi de la 3,5% la 3% în 2012. Ţinta de inflaţie rămâne în 2012 aceeaşi ca şi în 2011 – 2-4%.

  • Mario Draghi şi Mugur Isărescu, mai preocupaţi de creşterea economică decât de inflaţie

    Pentru BCE, decizia de scădere a dobânzii, unanim lăudată de analişti, este prima luată de italianul Mario Draghi în calitate de nou preşedinte al băncii, după încheierea mandatului lui Jean-Claude Trichet, care a fost criticat că preferă să pună pe primul plan combaterea inflaţiei, trecută de pragul de 2% , şi nu stimularea economiei prin scăderea dobânzii.
    Pentru BNR, decizia este prima modificare de dobândă din mai 2010 şi contrazice estimările analiştilor români şi străini care credeau că riscul regional (de fugă a capitalurilor şi depreciere a leului din cauza crizei greceşti) va determina BNR să nu modifice dobânda până la anul.

    Interesant este că, de unde era criticată înainte că nu reduce dobânda ca să dea un impuls economiei, BNR şi-a atras de data aceasta criticile unor analişti străini, în speţă ale celor de la Citigroup, care consideră că e vorba de o mişcare prematură, atâta vreme cât îngrijorările legate de riscul grecesc sunt în creştere şi s-au manifestat deja în presiunile de depreciere a leului determinate de fuga investitorilor de activele considerate, cu temei sau nu, riscante.

    Analiştii de la Citigroup cred că ar fi fost mai prudent ca BNR să amâne până în 2012 micşorarea dobânzii, pentru că potenţialele beneficii asociate cu tăierea de acum a dobânzii cu 0,25% sunt mai mici decât riscurile. Pe de o parte este vorba de creşterea riscurilor de depreciere a leului, ceea ce ar complica peisajul economic în general, având în vedere ponderea mare a creditelor în valută în România. Pe de altă parte este vorba de riscul unor ajustări suplimentare ale preţurilor administrate din economie şi de o posibilă inversare a tendinţei de ieftinire a mărfurilor alimentare, astfel încât perspectiva de inflaţie este incertă, spun ei. “Dacă aceste riscuri se vor materializa, reducerea dobânzii de către bancă ar putea să-i afecteze credibilitatea de luptător contra inflaţiei”, apreciază analiştii băncii americane.

  • Cele două învăţături ale lui Mugur Isărescu pentru guvernanţi

    România are de acţionat în două planuri, spune Isărescu. În primul rând, România are nevoie să atragă capital şi investiţii. “E de analizat aici partea de politici fiscale în raport cu investitorii străini şi nivelul salariilor comparativ cu alte destinaţii investiţionale, dar nu sunt de neglijat nici unele dezavantaje competitive, precum infrastructura insuficientă sau percepţiile externe referitoare la birocraţie şi corupţie.”

    Potrivit Raportului Competitivităţii Globale pe 2011-2012 elaborat de Centrul pentru Competitivitate Globală si Performanţă al World Economic Forum, competitivitatea unei ţări este dată de setul de instituţii, politici si factori care determină nivelul productivităţii acesteia. Din această perspectivă, raportul arată că Elveţia îsi păstrează titlul de cea mai competitivă ţară din lume, graţie continuării unei puternice performanţe în afara ţării, iar Nordul şi Vestul Europei domină în top 10 (cu Suedia, Finlanda, Germania, Olanda, Danemarca şi Marea Britanie).

    Estonia şi Cehia rămân cele mai competitive ţări din Europa de Est, clasându-se pe locurile 33, respectiv 38, în timp ce România se plasează după Bulgaria (74), ocupând locul al 77-lea. Indicatorul la care România stă cel mai bine este mărimea pieţei, următoarele fiind educaţia superioară şi trainingul (locul 55) si uşurinţa în însuşirea tehnologiei (60). Cel mai prost stăm la gradul de sofisticare a afacerilor (102), instituţii (99), eficienţa pieţei de bunuri (96), inovaţie şi infrastructură (locul 95 în ambele cazuri).

    “Dacă ne uităm, de pildă, la Estonia, vedem că se plasează pe o poziţie mai slabă acolo unde stăm noi cel mai bine, adică la mărimea pieţei, în timp ce, în materie de sofisticare a afacerilor şi a inovaţiei, Estonia este cu zeci de locuri mai sus în top”, remarcă guvernatorul.

    În al doilea rând, România are nevoie de exporturi de bunuri şi servicii, mai ales în condiţiile în care criza economică accentuează competiţia globală, consideră Isărescu. “Cum ne situăm la acest capitol, pe plan european sau global? Sigur, vor spune probabil exportatorii, cursul de schimb este un factor important care influenţează competitivitatea exporturilor românesti, atât direct, cât si indirect. Dar cântăreşte acest factor mai mult decât calitatea produselor sau a serviciilor, lipsa caracterului inovator al afacerilor sau birocraţia?”

    Este timpul ca toate eforturile să se orienteze înspre creşterea competitivităţii, coroborată cu creşterea economisirii, investiţii în creştere economică şi nu în consum, apreciază Isărescu: în timp, aceste economii se vor duce nu în consum, ci în investiţii, iar apoi, odată cu creşterea economică, va apărea posibilitatea unei creşteri pe baze sănătoase a consumului. “Nu există decât o singură soluţie: să avem o strategie de dezvoltare, o perspectivă, o viziune – cu deficite rezonabile, sustenabile, care să poată fi finanţabile, să fie acoperite cu intrări de capital autonome sau mai puţin autonome – să asigurăm o creştere economică de durată, cu cât mai puţine suişuri si coborâşuri – o creştere care să ne dea posibilitatea să economism mai mult, fără să consumăm mai puţin.”

    În lumina acestei realităţi, “cred cu tărie că problema competitivităţii este vitală de acum înainte pentru viitorul pe termen mediu şi lung al României, dar şi al Europei. Esenţială este maniera în care fiecare va reusi să-şi găsească locul într-o piaţă funcţională, globală”, a conchis guvernatorul.

  • Isărescu: Dacă am ucide creditul în valută, finanţarea creditului pentru locuinţe ar dispărea

    “Dacă am ucide creditul în valută, finanţarea creditului pentru locuinţe ar dispărea. Bineînţeles că şi riscul valutar prezintă probleme, dar aici este vorba de mixaj. Dar a opri toate finanţările în valută este o mare eroare”, a spus Isărescu. BNR a pregătit un regulament prin care va limita, printre altele, accesul populaţiei la creditele în valută. Potrivit proiectului de regulament, creditele de consum vor avea o scadenţă de cel mult cinci ani, iar clienţii trebuie să aducă garanţii de 133% din valoarea împrumutată, în timp ce la finanţările imobiliare în euro avansul va fi de cel puţin 30%. Preşedintele Fondului Naţional de Garantare a creditelor pentru IMM, Aurel Şaramet, a declarat săptămâna trecută că FMI a cerut ca limitarea creditului în valută să fie aplicată doar pentru creditul de consum.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Isărescu: Băncile pentru locuinţe nu creează bule imobiliare precum băncile comerciale

    “Băncile pentru locuinţe aduc mai multă stabilitate în sistem, spre deosebire de băncile comerciale, care au un câmp mai larg de acţiune. În fişa postului au şi operaţiuni speculative”, a spus Isărescu. El a arătat că atunci când băncile comerciale se folosesc de operaţiuni speculative creşte riscul apariţiei unor bule speculative, iar acest lucru s-a întâmplat şi în România în câteva oraşe. “Programul Prima Casă şi băncile pentru locuinţe au lucrat anticiclic şi au ajutat la spargearea bulei mici imobiliare care era în Romania”, a mai spus şeful băncii centrale. Guvernatorul BNR consideră că un alt avantaj adus de sistemul băncilor pentru locuinţe este acela că pot asigura economisirea pe termen îndelungat, necesară pentru investiţii sănătoase, bazate într-o proporţie mai mică pe împrumut.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Isărescu: Doar tăind cheltuieli bugetare, s-ar putea să fim loviţi de alte si alte disfuncţionalităţi

    “Eu cred că, în 2012, ţara se va putea angaja pe două fronturi: unul pentru însănătoşirea în continuare a bugetului si al doilea pentru consolidarea creşterii economice. Altfel, doar tăind cheltuieli bugetare, s-ar putea să fim loviţi de alte si alte disfuncţionalităţi”, a spus Isărescu, în discursul rostit cu ocazia primirii emblemei “Onoarea militară”, care i-a fost decernată de către ministrul apărării, Gabriel Oprea.

    “În această importantă bătălie, societatea românească se poate baza pe stabilitatea asigurată de armata română si pe stabilitatea financiară pentru care muncim noi, cei de la Banca Naţională”, a adăugat Isărescu.

    Banca Naţională, potrivit legilor ţării, poartă o mare răspundere pentru asigurarea stabilităţii financiare, reaminteşte guvernatorul. “Şi noi, cei de la Banca Naţională, vă putem raporta astăzi – ca să folosesc limbajul militar – că deşi România nu a fost ocolită de criza economică globală, am reuşit să apărăm ţara de criza financiară.”

    Emblema “Onoarea militară” reprezintă cea mai înaltă distincţie militară onorifică din sistemul de distincţii şi însemne militare.

  • Epoca plasmelor pe credit s-a dus. Ce urmează?

    Una dintre reflecţiile cele mai importante auzite săptămâna trecută la “Romania Financial Forum”, evenimentul organizat de Mediafax în parteneriat cu BNR, i-a aparţinut guvernatorului Mugur Isărescu, când a sugerat că, deşi noi n-avem în spate un deceniu sau mai multe în care să ni se fi îmbunătăţit viaţa graţie stilului de viaţă bazat pe abundenţa creditului de consum, vom face şi noi ceea ce fac toţi europenii – nu ne vom mai supraîndatora, ni se va schimba mentalitatea, vom deveni economi (atât la nivel de stat, cât şi la nivel de individ) şi vom ajunge la o “educaţie a creditului” cu totul nouă.

    “Într-un fel, pentru noi acesta e un efect bun al crizei. Se va schimba modul de percepere a realităţii, vom deveni conştienţi că un credit de consum luat pe 20 de ani pentru o maşină pe care nici nu ajungi s-o foloseşti atât de mult timp e o absurditate”, a spus guvernatorul BNR, amintind în schimb modelul generaţiei sale, cea care pleca în viaţă “de la lingură şi farfurie” şi nu avea de unde să se împrumute pe zeci de ani nici pentru locuinţă, nemaivorbind de televizoare sau frigidere.

    Îndemnul la moderaţie şi prudenţă în locul “plasmelor pe credit” îl cunoaştem bine de ceva vreme, cu tot cu pandantul său – îndemnul la economisire. În primăvară, Nicolae Dănilă, membru al CA al BNR, îşi construia un întreg expozeu pe ideea că stimularea economisirii interne este esenţială în cazul României, pentru că poate reduce dependenţa de capitalul străin în perioada urmatoare, în care este nevoie de finanţarea unui volum mare de investiţii. Cristian Popa, viceguvernatorul BNR, a explicat decizia recentă de menţinere a dobânzii de politică monetară (într-o perioadă în care băncii centrale i se cere să scadă dobânda, ca să stimuleze creditarea) tocmai prin intenţia de a stimula economisirea, prin dobânzi rezonabile la depozite. Iar BERD pleda încă de anul trecut pentru ca ţările din Est să-şi dezvolte economisirea, bursele locale şi o bază internă de capital, necesare într-o perioadă în care investiţiile străine şi accesul la capitalul străin scad din cauza crizei.

    Dincolo însă de aceste raţiuni, rămâne greu de promovat moderaţia în accesul la credit pentru o populaţie care, spre deosebire de cele din ţările zonei euro, nu numai că nu are în spate un deceniu sau mai multe de prosperitate pe credit, dar are încă vie amintirea mai multor decenii de sărăcie cruntă, din care pe unii i-a scos abia valul de credite de consum şi ipotecare revărsat în ţară după 2005. Acest trecut specific a explicat şi frenezia deosebită a creditării la noi, ca şi faptul că dorinţa de a intra în posesia unei maşini sau a unei case au fost (şi rămân) mai puternice decât dorinţa de informare; un studiu recent al GfK citat de Asociaţia Română a Băncilor susţine că numai 43% dintre clienţii băncilor compară ofertele înainte de a cumpăra un produs financiar şi numai 41% citesc contractul în întregime.

    Aşa se explică atât creşterea în continuare a creditelor neperformante (la finele lui august existau peste 700.000 de restanţieri şi peste un milion de restanţe în valoare totală de aproape 19 mld. lei), ca şi reflecţia lui Mugur Isărescu, care crede că o civilizaţie a creditului se va construi la noi aproape la fel cu civilizaţia rutieră, unde “e nevoie de sute de accidente cu costuri enorme pentru ca oamenii să înveţe să conducă prudent şi să dispară vandalismul de pe şoselele noastre”.

    Dar este amintirea de către Isărescu a “lingurii” o sugestie că ar trebui să ne întoarcem la modelul de viaţă al generaţiilor trecute? Nu, răspunde viceguvernatorul BNR Cristian Popa, ci la un echilibru: nu numai BNR, ci şi autorităţile UE vor emite în următoarea perioadă reglementări de protejare a clienţilor bancari expuşi riscului valutar, iar băncile trebuie să înţeleagă că nu se pot da credite pe termen lung cu resurse pe termen scurt, adică aşa cum a funcţionat până acum modelul lor de finanţare.

    Credite imobiliare pe 30-40 de ani se vor putea lua în continuare, însă nu ele ar urma să fie o ţintă predilectă pentru o bancă în căutare de plasamente pentru resursele sale: Popa recomandă băncilor să treacă de la modelul pe bază de reţele extinse şi produse standardizate pentru populaţie, care implică un grad mai redus de evaluare a riscului, spre unul orientat spre finanţarea economiei reale, a companiilor cu proiecte viabile.

    La schimbarea modelului de la finanţarea populaţiei spre cea a companiilor ar urma să se adauge, conform lui Valentin Ionescu, directorul general al BVB, o creştere a finanţărilor prin bursă, ţinând cont că în România, ponderea finanţărilor prin piaţa de capital pentru companii e de abia 1-2%, faţă de 40% în UE.

    O raţiune suplimentară de a întări reglementarea pieţei creditului a oferit-o George Mucibabici, preşedintele firmei de audit şi consultanţă Deloitte România, spunând că băncile au transferat asupra unei clientele puţin educate în materie financiară costul riscului valutar şi cel al dobânzilor, oferind cu precădere împrumuturi în valută şi cu dobânzi variabile – ceea ce în final s-a întors tot împotriva lor, prin creditele neperformante.

    Pentru Mişu Negriţoiu, preşedintele ING Bank România, problema acestora din urmă e îngrijorătoare, pentru că face neatractive activele bancare din România (“lumea se întreabă cum rezistă o piaţă cu credite neperformante de 14%, poate 17%), iar băncile îşi pot recupera greu banii din vânzarea garanţiilor, atât din cauza procedurilor legale greoaie, cât şi din cauza faptului că nu există cerere pentru ferme, fabrici sau apartamente, adică pentru garanţiile aduse de clienţi.

  • CARICATURA ZILEI

    “Este exact ca la doctor, care îţi spune: soluţia este simplă, ia medicamentul ăsta, numai că are efecte secundare: te vindecă de ficat, dar te omoară de inimă”, a declarat Mugur Isărescu.

    Caricatură de Dan Dumitrescu “Uxi” ©

  • Cristian Hostiuc, ZF: Isărescu se bucură că s-au făcut reforme la nivel macro, dar în dulapul Guvernului stau scheletele nereformate care îi vor sări în faţă

    Prin această frază, care are şi un cost – 20 mld. euro – guvernatorul Băncii Naţionale Mugur Isărescu vrea să pună capăt unor întrebări, care continuă să fie de actualitate şi vor reveni cu putere în campania electorală de anul viitor, dar şi în anii în care toate aceste împrumuturi trebuie rambursate şi de aceea anumite sectoare vor rămâne fără bani.

    Privind la rece începutul anului 2009 şi mai ales acest an cu Grecia, Portugalia şi Italia la zid, împrumutul de la FMI, cel mai mare din istoria României a fost salvarea economiei, a băncilor, a celor cu împrumuturi în valută şi bineînţeles salvarea unei întregi clase politice şi economice, care de 20 de ani îşi împarte puterea.

    Privind la ce se întâmplă în celelalte ţări proscrise ale Uniunii Europene şi la dezbaterile legate de viitorul euro şi chiar al Americii, România, cu datele macro actuale este o oază de linişte. Chiar dacă creşterea economică este anemică, totuşi deficitul bugetar este ţinut sub control, nu sunt demonstraţii în stradă în fiecare zi, deficitul de cont curent este foarte redus, cursul este stabil, nu avem un sistem bancar falimentar, iar tinerii nu sunt nervoşi. Locuri de muncă se mai găsesc, iar o bere şi-o şaormă îşi permite oricine. Încă nu avem revolte pe Facebook, iar pentru cei care nu au luat bacalaureatul viitorul pare să nu prezinte o problemă.

    Întotdeauna vor fi joburi la Carrefour, Lidl, Mic.ro sau în call center.

    Macro stăm bine, iar guvernatorul este mulţumit. Reformele au îmbunătăţit fundamentele economice.

    Dar care reforme? La nivel micro, datoriile către stat, adică către buget, a 15 din cele 18 companii de stat care mai sunt şi monitorizate de FMI s-au dublat în 30 de luni de criză, ajungând la 2,2 mld. euro.

    Deci în doi ani şi jumătate guvernul Boc nu a restructurat niciuna dintre aceste companii, care mai au şi pierderi din activitatea curentă. Ca să extindem puţin lista, avem 35 de companii de stat monitorizate de ani de zile, care pe an pierd peste 500 de milioane de euro. Guvernul a strâns cureaua cât a putut la nivel macro – pensii, salarii, datorii neplătite către sectorul privat dar la nivelul acestor companii nu s-a întâmplat nimic.

    Aceste datorii va trebui să fie incluse în buget de la anul şi vor exploda în faţă. Ca să te încadrezi în deficitul de 3% prognozat, Guvernul Boc trebuie să taie din altă parte – din investiţii, din pensii, din personal. Aceste companii de care niciun guvern nu s-a atins în ultimii 20 de ani sunt un robinet excelent pentru cei aflaţi la putere.

    Au afaceri cumulate de 100 de miliarde de euro, iar 10 sau 100 de milioane de euro care pleacă prin furnizori, lucrări şi servicii supraevaluate sau direct chiar că nu se văd.

    Isărescu ţine cursul leu/euro cât poate pentru a nu le mări factura celor peste două milioane de clienţi persoane fizice şi juridice cu credite în valută şi astfel nu ies în stradă să arunce cu pietre în bănci şi în Boc şi Băsescu.

    În timpul acesta, reformele micro aflate în parohia Guvernului au fost deja uitate. Când mai are doar un an de mandat, premierul Boc tot anunţă privatizări şi restructurări. În 2013, când va veni noul guvern îi va lua în braţe pe cei 34.000 de angajaţi ai Poştei Române, compania care îşi pierde monopolul şi care în doi ani a avut pierderi de nu mai puţin de 300 mil. lei sub comanda PDL. Gândiţi-vă că Poşta este cel mai mare angajator, iar pentru că a fost devalizată continuu va ajunge una dintre cele mai mari probleme so­ciale. Ce faci cu atâţia oameni când nu vei mai avea încasări?

    Acum stăm liniştiţi cu datoriile. Încă nu este presiune, iar statul mai găseşte finanţare şi pasează problema următorului executiv să se descurce el cu miliardele de euro care trebuie rambursate.

    Şi Băsescu, şi Isărescu, şi Boc au sperat că economia va creşte mai mult, că vor veni investiţii străine şi că multe goluri de bani vor fi acoperite din fonduri europene. Isărescu spune acum că a crezut prea mult că Guvernul va atrage fonduri europene şi va acoperi miliardele de euro în minus.

    Nu au venit nici fonduri europene, nici investiţii străine şi nici creştere economică solidă. Deci economia nu produce suficient astfel încât rambursarea datoriilor să nu fie o problemă. Nokia a fost bună, dar a plecat.

    Dacă România a ajuns prea scumpă pentru Nokia, vă daţi seama care sunt aşteptările multinaţionalelor în privinţa salariilor pe care sunt dispuse să le plătească când intră într-o ţară?

    Un caz ca Nokia scoate la iveală “reformele” pe care Guvernul şi preşedintele le promovează că le-au făcut. Codul muncii nu înseamnă şi restructurarea de la sine a companiilor de stat sau nu înlocuieşte lipsa privatizării, sau faptul că sunt prea multe agenţii şi prea mulţi angajaţi la stat. Dintr-odată au apărut în lumina reflectoarelor şefii unor instituţii care sunt desemnaţi să se ocupe de investiţiile străine. Cred că nici premierul Boc, care i-a numit, nu ştia de ei că există.

    Pe lângă acest lucru, Guvernul a anunţat că mai face un comitet pentru atragerea investiţiilor străine şi competitivitate. Ce să mai facă şi acest comitet? Iar 100 de pagini în care să arate ce bine este să investeşti în România?

    Păi în Turcia e mai bine de 100 de ori de investit.

    Guvernatorul BNR este mulţumit de reforme şi vrea să închidă discuţia privind necesitatea împrumuturilor de la FMI şi Comisia Europeană. Dar la nivel microguverna­mental, cu toate aceste întreprinderi, agenţii guvernamentale, personal, şi cu schelete pe care le ţine în dulap, lucrurile se adună şi îi vor exploda în faţă, în curs, cheltuieli bugetare, datorii de plătit şi tot eşafodajul macro se va nărui.

    Eterna problemă: macro stăteam foarte bine în anumite perioade, dar la nivel microguvernamental nu se face nimic. Treptat, treptat, baronii locali şi puterea locală a partidului cu toate necesităţile ei – angajări, contracte, furnizori, clientelă – au devenit mult mai tari decât orice Keynes.

    Cristian Hostiuc este directorul editorial al Ziarului Financiar. Cititi mai multe opinii ale jurnalistilor ZF pe www.zf.ro

  • Isărescu: Căderea economiei putea fi atenuată dacă atrăgeam fondurile europene

    “Am crezut în 2009 şi 2010 că ţara e mai pregătită să absoarbă fonduri europene, însă n-a fost aşa”, a spus Isărescu, apreciind că în amândoi anii, căderea economiei putea fi atenuată dacă rata de absorbţie a banilor de la UE ar fi fost mai bună. “Acum sunt în continuare încrezător că este posibil, că banii pot fi atraşi, însă doar atunci când se vor vedea rezultate optimismul meu va deveni debordant. Până atunci nu pot decât să repet la infinit cât de necesari ne sunt banii europeni”, a insistat guvernatorul.

    El s-a referit la cel puţin două efecte benefice ale infuziei de fonduri europene – capitalizarea companiilor, în condiţiile în care niciodaă până acum n-a existat o şansă atât de directă de acumulare de capital, şi liniştirea “obsesiilor” referitoare la sursele din care România urmează să-şi plătească datoria externă. “Din ce credeţi că se vor plăti? Rezerve, fonduri europene, refinanţări, de unde s-au plătit şi până acum”, a comentat guvernatorul, combătând temerile că statul ar putea ajunge în pericolul de a nu mai avea bani să-şi plătească datoria.

    BNR a fost încă de anul trecut printre promotorii creării unei singure instituţii care să administreze fondurile europene, pentru a facilita creşterea absorbţiei. “În condiţiile în care capitalul extern a început să se retragă şi investiţiile străine directe au scăzut din cauza crizei, iar o resursă de capital intern pe termen lung nu avem, pentru că nu avem fonduri de pensii funcţionale, fondurile europene au rămas principala resursă disponibilă pentru o ţară în care dependenţa de finanţarea externă este problematică”, a spus guvernatorul, cu ocazia Forumului Financiar Român, organizat de agenţia de presă Mediafax în parteneriat cu BNR.

    Mugur Isărescu a apreciat că, din punctul de vedere al felului cum România a trecut prin criză, acordurile cu instituţiile financiare internaţionale “au fost necesare”, iar programele de reforme în virtutea lor au fost duse corect la îndeplinire şi au îmbunătăţit fundamentele economiei, “dar de-acum rămân de continuat reformele, în special în domeniul protecţiei sociale, al companiilor de stat, al sănătăţii şi al infrastructurii”. Guvernatorul a subliniat că BNR, dacă apreciază că programele de reformă de până acum s-au derulat cu bine, nu înseamnă că sprijină un partid politic sau altul. “Noi nu sprijinim sau nu guvernul, ci sprijinim ţara”, a afirmat guvernatorul.