Tag: furnizor

  • Pfizer achiziţionează compania Hospira

    “Achiziţia Hospira se aliniază cu priorităţile noastre-cheie de valorificare a capitalului într-un mod care să creeze valoare pentru acţionari, consolidând în acelaşi timp poziţia diviziei Global Established Pharma (GEP) într-o piaţă largă, în continuă schimbare.

    Adăugând portofoliului GEP cele aproximativ 200 de produse generice injectabile sterile ale Hospira, Pfizer va crea o divizie lider la nivel mondial. (…) biosimilarele comercializate de Hospira şi cele care se află pe linia de dezvoltare vor creşte portofoliul Pfizer în acest domeniu şi capacităţile de dezvoltare la nivel mondial”, se arată în comunicatul de presă transmis.

    Tranzacţia este supusă unor condiţii obişnuite de finalizare, inclusiv aprobările autorităţilor de reglementare din câteva jurisdicţii şi aprobarea acţionarilor Hospira. Tranzacţia este estimată să se încheie în a doua jumătate a acestui an.

    Portofoliul global de produse al Pfizer include medicamente şi vaccinuri, dar şi produse pentru ingrijirea sănătăţii. Hospira, Inc este principalul furnizor mondial de produse injectabile şi tehnologii de perfuzare şi un lider global în biosimilare.

  • Cinci tendinţe majore pentru piaţa de cloud din România în 2015

    Cele 5 tendinţe majore pe care le anticipăm pentru piaţa de cloud în 2015 sunt:
    • Rata de adopţie a serviciilor de tipul cloud computing va creşte cu aproximativ 20%. De-a lungul timpului şi cu precădere în 2014 adopţia serviciilor cloud a cunoscut un trend ascendent şi se preconizează ca şi anul acesta să se înregistreze aceeaşi tendinţă, în special pe fondul reducerii bugetelor dedicate achiziţiilor de echipamente IT.

    • Decizia de alegere a furnizorului de servicii cloud va avea la bază factori obiectivi, precum: bugete IT cu mult reduse, securitatea datelor companiei, disponibilitatea datelor sau simplitate în utilizare şi libertate de alegere / schimbare a furnizorului. Dacă până acum, utilizatorii nu erau receptivi la conceptul de cloud computing sau cunoşteau prea puţine informaţii despre beneficiile pe care le puteau obţine prin utilizarea serviciilor cloud, în momentul de faţă situaţia s-a schimbat în sens pozitiv. Nivelul de educaţie a crescut semnificativ, ceea ce a determinat o schimbare majoră în rândul factorilor care contribuie la luarea deciziei finale în alegerea furnizorului de servicii cloud de către clienţi. Acum utilizatorii pun accentul pe calitatea şi pe parametrii tehnici ai serviciilor pe care urmează să le achiziţioneze.

    • Serviciile de tipul Software ca Serviciu (SaaS) şi Platformă ca Serviciu (PaaS) sunt din ce în ce mai căutate şi adoptate în rândul utilizatorilor. Beneficiile serviciilor de tipul Software ca Serviciu (SaaS), precum scalabilitatea şi standardizarea acestora, încep să fie alese din ce în ce mai mult de companii. Adopţia în creştere de către clienţi a serviciilor de tipul Platformă ca Serviciu (PaaS) se datorează şi evoluţiei serviciilor de tipul SaaS. Pentru a dezvolta eficient aplicaţii software este necesară o platformă virtualizată performantă, disponibilă în modelul cloud, care să le ofere rapid utilizatorilor resursele de care au nevoie pentru a-şi atinge obiectivele de afaceri.

    • Aplicaţiile software trebuie dezvoltate astfel încât să poată fi implementate şi în cloud, simplu şi rapid. La nivel internaţional şi din ce în ce mai mult şi pe plan intern, se observă tendinţa companiilor de a-şi muta întregul flux de lucru în cloud, motiv pentru care aplicaţiile trebuie să fie proiectate în concordanţă cu această tehnologie. Mai mult decât atât, dezvoltarea unor aplicaţii high-end performante implică o gamă diversificată de resurse care pot fi utilizate eficient doar adoptând modelul cloud.

    • Cloud-ul hybrid va fi modelul de serviciu ales de companiile de tip enterprise. Cloud-ul hybrid reprezintă o combinaţie între cel public şi cel privat, oferind astfel beneficiile ambelor modele într-un singur serviciu, utilizându-se direct în cloud atât aplicaţiile fizice, cât şi infrastructura. Această ramură s-a dezvoltat intens şi va progresa şi mai mult, mai ales în mediile de afaceri de tip enterprise, ca rezultat al celor mai recente inovaţii în domeniu şi a faptului că oferă atât o platformă cloud externă, cât şi una internă, care pot fi modificate oricând în conformitate cu cerinţele individuale de business.

    „Ne aşteptăm ca de acum înainte să primim din partea clienţilor noştri cerinţe mult mai specifice în ceea ce priveşte implementarea proiectelor cloud. Profilul utilizatorului de servicii cloud a evoluat considerabil în ultimul an, în prezent acesta fiind mult mai informat despre ceea ce înseamnă şi ceea ce oferă modelul de livrare Cloud şi modul în care acesta răspunde nevoilor pe care le are”, a declarat Cătălin Păunescu, CEO Star Storage.

    Star Storage, compania românească de servicii de tehnologia informaţiei, deserveşte o bază mare de clienţi din sectorul privat şi public, oferind soluţii de stocare, protecţie, arhivare şi management al informaţiilor.

  • Un antreprenor s-a aliat cu o multinaţională şi vrea să câştige peste 10.000 de euro pe lună

    CONTEXTUL: Lagermax este o companie austriacă, prezentă pe piaţa românească de 11 ani, cu birouri la Arad, Timişoara, Bucureşti, Otopeni şi Iaşi. Compania căuta variante de creştere pe o piaţă care stagnează. Pe de altă parte, la jumătatea acestui an, un antreprenor român cu cetăţenie germană, Robert Hrabal, cu o experienţă de 12 ani în domeniul logistic, înfiinţa Beyond Logistic.

    DECIZIA: Lagermax AED România a iniţiat un parteneriat unic pe piaţa românească cu firma Beyond. Astfel, prin intermediul Lagermax se desfăşoară peste 95% din afacerea Beyond, fiind preluate în acest fel riscurile legate de finanţare, susţinerea unui cash flow negativ, putere de cumpărare şi acceptarea ca furnizor agreat în licitaţii.

    EFECTELE: Lagermax şi Beyond estimează pentru primul an de parteneriat o creştere a veniturilor cu 3-5%, urmând ca în al doilea an să ajungă la un plus de 8-10%. La venituri estimate de 1 milion de euro, cu o marjă de profit de 10%, avantajul net al Beyond, prin taxarea prin parteneriatul cu Lagermax, este de 156.000 de euro pe an.



    Antreprenorul român Robert Hrabal, cu experienţă de peste 12 ani în domeniul logistic pe piaţa românească şi germană, s-a gândit că a venit momentul să-şi schimbe rolul de angajat cu cel de antreprenor. Mărturiseşte însă că provocările şi barierele unui start-up l-au determinat să-şi amâne decizia. „Pentru a le depăşi, ne-am consultat şi am decis să intrăm într-o formă inedită de colaborare in piaţa românească“, spune Rareş Măcinică, managing director al Lagermax, companie cu o istorie de 11 ani de activitate pe piaţa românească de logistică.

    Măcinică explică felul în care se derulează acest parteneriat: „Cele mai mari provocări ca antreprenor sunt legate de finanţare, susţinerea unui cash flow negativ, putere de cumpărare, acceptarea ca furnizor agreat în licitaţii“. Or toate aceste riscuri au fost preluate de Lagermax, prin intermediul căreia se desfăşoară peste 95% din afacerea Beyond. Clienţii acesteia sunt facturaţi direct de Lagermax, iar la finalul lunii profitul obţinut este plătit către Beyond. Astfel Beyond are acces la infrastuctura Lagermax, cu aproape zero investiţii şi zero risc în derularea afacerii.

    Mai mult, „partenerul are posibilitatea de a accesa clienţi unde nu ar fi acceptat ca furnizor din cauza istoricului inexistent, precum şi avantaje fiscale datorită opţiunii impozitului pe venit“, explică Măcinică. Concret, la venituri de 1 milion de euro pe lună, cu marjă de 10%, profitul net al Beyond se plasează la 84.000 de euro. La aceleaşi venituri, dacă facturarea se derulează prin Lagermax, la o marjă de 10%, 100.000 de euro sunt venitul Beyond, la care se aplică un impozit de 3%. Astfel, profitul net se plasează la 97.000 de euro. Una peste alta, pe parcursul unui an întreg, câştigul suplimentar al Beyond este de 156.000 de euro.

    Cu peste 800 de camioane proprii, Lagermax are servicii de transport de marfă în regim rutier, aerian şi maritim, intern şi internaţional, operaţiuni vamale şi transporturi vamale. Compania a înregistrat în ultimii doi ani o cifră de afaceri ce s-a plasat în jurul a 4,5 milioane de euro, cu o profitabilitate negativă, din pricina strategiei de investiţii, argumentează Măcinică. „Anul acesta înregistrăm profit, iar cifra de afaceri creşte cu 20% faţă de 2013“, adaugă reprezentantul Lagermax.

    Înfiinţată în urmă cu doar şapte luni, Beyond are acum doi angajaţi şi şapte clienţi, dintre care pentru unul volumele de marfă transportate către reţelele de bricolaj ar urma să ajungă la 7.000 de paleţi pe an. „Sunt însă şi clienţi din industria telecom, unde nu vorbim despre volume, ci despre valori foarte mari. Un transport de telefoane şi tablete poate să depăşească 3 milioane de euro“, explică Măcinică. El crede că acest tip de parteneriat, de a lua sub „umbrela“ unei multinaţionale un antreprenor român până la momentul în care se poate susţine singur şi are loc desprinderea, are aplicabilitate atât în piaţa de transport şi logistică, cât şi în alte industrii. „Acest tip de susţinere din partea multinaţionalelor facilitează tinerilor antreprenori români înfiinţarea unui start-up fără a fi necesar un capital iniţial. Sunt create locuri de muncă, sunt puse în valoare talentele şi iniţiativele şi, nu în ultimul rând, creşte nivelul de competitivitate pe piaţă.“

    Conform înţelegerii, această formulă de parteneriat este viabilă până în momentul în care Beyond va avea capitalul propriu necesar pentru a se susţine, iar Măcinică estimează că această perioadă ar putea dura trei ani. „Nu am luat în calcul o fuziune, dar pe viitor, în funcţie de anumiţi indicatori financiari, nu excludem această variantă“, adaugă reprezentantul Lagermax.

    Ca ansamblu, pieţei de logistică nu-i poate fi atribuită o valoare precisă, pentru că există companii care au activităţi de logistică, dar valoarea veniturilor nu poate fi însumată, pentru că producătorii îşi folosesc propriile maşinile pentru marfă şi nu se poate şti cât costă, atâta vreme cât maşinile de
    1,5 tone nu sunt licenţiate şi nu se ştie câte sunt şi la ce sunt folosite. Or pentru dimensionarea pieţei ar trebui să existe un bilanţ cu elemente speciale care să listeze veniturile din transport şi depozite proprii, venituri din expediere şi alte tipuri de servicii logistice.

    Conform unui raport al Coface, transportatorii rutieri de mărfuri au încheiat anul 2013 pe profit. Creşterea cifrei de afaceri pe sector a fost temperată, în condiţii de profitabilitate superioară, comparativ cu 2012, când creşterea mai accelerată a veniturilor a fost însoţită de pierderi. Investiţiile au crescut, similar evoluţiei din 2012, mai arată raportul Coface. Conform situaţiilor publicate de Ministerul Finanţelor, peste 27.000 de firme au ca obiect de activitate „transportul rutier de mărfuri“ şi au generat anul trecut o cifră de afaceri totală de 26,6 miliarde de lei, în creştere cu 8% faţă de 2012. Din totalul firmelor, doar 1.010 firme au cifre de afaceri de peste 1 milion de euro, mai arată Coface.

  • Furnizorul de servicii call center Blue Point a înregistrat anul trecut venituri în creştere cu 30%

    În 2014, Blue Point a crescut cu 30%, in conditii de profitabilitate. Rata profitului estimata de companie este de aproximativ 20%.

    Rezultatele financiare aferente anului trecut s-au datorat atat cresterii volumului de lucru pe clientii actuali, cat si extinderii portofoliului de clienti. Cea mai profitabila verticala de lucru pentru Blue Point a fost reprezentata, in 2014, de serviciile de outbound, in mod special de cele de telesales. Printre industriile din care au provenit cele mai multe solicitari pentru serviciile de call center se numara: comunicatiile, sectorul auto si cel financiar.

    Anul 2014 a adus pentru companie si o crestere cu 25% a numarului de angajati, cu o medie de peste 125 de operatori. La final de an, numarul de posturi operationale a depasit 200, compania angajand atat in pozitii part-time, cat si full-time.

    Pentru anul 2015, Blue Point estimeaza o crestere a cifrei de afaceri de 15%, in conditiile unei rate a profitului de 20%. Compania vizeaza o cifra de afaceri in valoare de aproximativ 9 milioane de lei in 2015.

     

  • Consiliul Concurenţei a amendat cu 35 de milioane de euro giganţii din retail pentru înţelegeri la fixarea preţurilor

    Sancţiunile au fost aplicate în cadrul investigaţiei având ca obiect întelegeri pentru fixarea preţurilor între retailerii Metro, Real, Selgros, Mega Image şi furnizorii acestora, în perioada 2005-2009, notează un comunicat de presă emis de Consiliul Concurenţei.

    În urma investigaţiei, a fost sanctionată încălcarea legii concurenţei atât pentru stabilirea preţurilor de revânzare (de raft), cât şi pentru comportamentul companiilor în cadrul promoţiilor.

    Consiliul Concurenţei a constatat că preţurile de vânzare la raft nu se stabileau conform regulilor de piaţă prin raportul dintre cerere şi ofertă, ci furnizorul şi retailer-ul stabileau un pret fix sau minim. Această practică conduce la preţuri mai mari pentru consumatorul final, retailerul neputând să scadă preţul sub limita stabilită cu furnizorul.

    În ceea ce priveşte comportamentul companiilor în cadrul promoţiilor, contractele sau documentele contractuale dintre unii retaileri şi furnizori conţineau o clauză care prevedea că, în aceeaşi perioadă, furnizorii nu puteau realiza promoţii simultane în diferite lanţuri de retail, acestea putând doar să alterneze. În acest fel, consumatorul final nu putea avea acces, în acelaşi timp, la promoţii şi implicit la cel mai mic preţ, în magazine concurente. Decizia de a realiza sau nu promoţii în lanţuri de magazine concurente trebuie să aparţină furnizorului, notează acelaşi comunicat.

    Companiile sancţionate sunt Mega Image (5,6 milioane euro), Metro Cash&Carry România (11,3 milioane euro), Real Hypermarket România (5,5 milioane euro), Selgros Cash&Carry România (6,6 milioane euro), Agroalim Distribution (138.000 euro), Albalact (499.888 euro), Argus (141.615 euro), Covalact (149.833 euro), Cramele Halewood (63.340 euro), Danone PDPA (599.828 euro), De Silva Intermed (7.217 euro), Delaco Distribution (206.829 euro), Gerola Prodinvest (70.210 euro), Granddis (74.354 euro), Impex Bock (1.307 euro), Macromex (535.043 euro), Napolact (264.652 euro), Parmalat România (61.330 euro), Prodlacta (37.755 euro), Quadrant-Amroq Beverages (725.805 euro), Star Foods EM (443.900 euro), Transilvania General Import Export (1,1 milioane euro), Tymbark Maspex România (374.301 euro), Whiteland Import Export (528. 292 euro) şi Zarea (78. 975 euro).

    La sfârşitul anului trecut, Guvernul a aprobat Memorandumul privind înfiinţarea unui sistem de monitorizare a preţurilor bunurilor de consum, respectiv “Monitorului preţurilor bunurilor de consum”. Proiectul, ce va fi derulat de Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România (APC România) cu sprijinul prin Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor – ANPC şi al Consiliului Concurenţei, prevede crearea unui platforme on-line care să afişeze săptămânal preţurile produselor care fac parte din coşul zilnic al populaţiei.

  • Kandia Dulce, furnizor al Casei Regale a României vreme de trei ani

    Colaborarea dintre Kandia Dulce, cel mai mare producător local de ciocolată, şi Casa Regală a României a debutat cu momentul în care compania a devenit partener al Casei Majestăţii Sale Regelui, statut premergător obţinerii titlului de Furnizor Oficial.

    “Gestul Casei Regale deopotrivă ne onorează şi ne responsabilizează”, declară Mihai Georgescu, director general al Kandia Dulce.

    “Kandia Dulce caută să păstreze şi să ducă mai departe gustul specific românesc, ca parte a identităţii noastre. Dulciurile pe care compania le produce astăzi vor ajunge să fie considerate dulciurile tradiţionale ale românilor peste generaţii. Pentru aceste motive, Majestatea Sa Regele decide acordarea titlului de Furnizor Regal pentru ciocolată, pentru următorii trei ani.”, declară Radu Ghina, consilier la Casa Majestăţii Sale Regelui.

    Kandia Dulce este cel mai mare producător local de ciocolată, portofoliul actual de produse cuprinzând brandurile Rom, Măgura, Kandia, Primola, Laura, Sugus şi Silvana. Având deja o poziţie de lider în rândul producătorilor locali de ciocolată, biscuiţi şi produse zaharoase, compania este focusată pe piaţa din România, dar şi pe unele pieţe externe unde sunt comunităţi importante de români.

  • Kievul schimbă furnizorul de gaze

    În lunile septembrie şi octombrie, Slovacia a reexportat deja către Ucraina 1.600 mil. mc gaze cumpărate de la Gazprom, pentru care Naftogaz a plătit 550 mil. dolari, conform Itar-Tass. Operatorul slovac al sistemului de transport al gazelor, Eustream, a anunţat că prin conducta Voiani-Ujgorod, inaugurată în septembrie, poate fi transportată o cantitate de cca 27 mil. mc gaz zilnic.

    Naftogaz a plătit prima tranşă, de 1,45 mld. dolari, din datoria pentru gazele livrate de Gazprom, urmând ca în virtutea acordului mediat de UE şi semnat la 30 octombrie, Rusia să reia livrările de gaze destinate Ucrainei la un preţ de 378 dolari/1.000 mc, valabil până la sfârşitul acestui an, şi de 365 dolari în primul trimestru din 2015. Autorităţile de la Kiev trebuie să plătească în schimb Gazprom 3,1 mld. dolari din datoriile de peste 5 miliarde de dolari, până la sfârşitul anului curent.

    Interesant este că tocmai riscul de întrerupere pentru neplată a livrărilor de gaze ruseşti care tranzitează Ucraina spre clienţii europeni a ferit piaţa europeană de scăderea record din ultima vreme a cotaţiilor petrolului la cel mai redus nivel din ultimii patru ani. Preţul gazelor pe piaţa londoneză cu livrare în T1 2015 a scăzut cu 13% de la jumătatea lunii iunie, raportat la ieftinirea de 29% a petrolului Brent în aceeaşi perioadă. UE primeşte 15% din gazele livrate de Gazprom prin conductele care tranzitează Ucraina.

     

     

  • Opinie Alex Vlăduţoiu, managing director Alfred Net: Produsul care străluceşte e aur?

    ALEX VLĂDUŢOIU este managing director la Alfred Net


    Chiar dacă următorii ani sunt roz în ochii analiştilor care anticipează consolidarea ponderii industriei în PIB peste nivelul de 28% şi creşterea activităţilor din servicii peste 50%, eu am sentimentul că, economic, am rămas la acelaşi nivel din anii 2009 – 2010. Speculaţiile pe baza cifrelor din orice industrie, dar şi explozia de consum generează câteva efecte sau păreri despre o oarecare revenire a crizei economice, consecinţe superficiale aş putea să le numesc pentru că, real, nimic nu s-a schimbat la nivel de dezvoltare şi creştere.

    Şi, odată cu valul acesta s-a format o mentalitate superficială, un trend al consumului continuu. Producem prea puţin şi consumăm prea mult. Şi de cele mai multe ori promovarea agresivă a produselor aduce cu sine şi pierderea, aproape de inexistenţă, a serviciilor.

    Spre exemplu, în ceea ce priveşte sistemele IT&C în România serviciile sunt neglijate, aproape că nu există din cauza produselor care primează în proiectele active. Pentru că acestea, de cele mai multe ori, îşi menţin un cost şi sunt bugetate o singură dată fără ca ulterior clientul să conştientizeze necesitatea serviciilor.

    În majoritatea cazurilor în care sunt solicitate soluţii, fie el domeniul telefoniei, al telecomunicaţiilor, al sistemelor de securitate sau ITS, ofertantul cotează echipamentele şi serviciile de punere în funcţiune. Însă cine plăteşte know-how-ul? În cele mai multe cazuri, beneficiarul, neavând specialişti, nu numai că nu este capabil să îşi creeze cerinţele şi specificaţiile tehnice, dar nici macăr pe cele operaţionale. Să nu uităm un lucru: nicio cerinţă tehnică nu poate fi generată dacă nu are la bază o cerinţă operaţională. De ce anume este nevoie să încercăm să identificăm „tool“-ul care poate deservi nevoia respectivă?

    În aceste condiţii, ofertantul trebuie să suplinească aceste lipsuri ale beneficiarului şi să ofere prin soluţia tehnică propusă cunoştinţele de proiectare şi consultanţă. Odată cu identificarea necesităţilor, ofertantul proiectează soluţia optimă din punct de vedere tehnic şi comercial, capabilă să vină în întâmpinarea nevoilor operaţionale ale clientului. Mai mult sau mai puţin, aceste servicii reprezintă consultanţă şi proiectare şi în cele mai frecvente situaţii sunt considerate „part of the job“.

    De ce? Pentru că s-a creat un obicei prost. În mod normal clientul trebuie să conştientizeze faptul că aceste servicii se plătesc şi nicidecum nu sunt „incluse“. Mergând mai departe, după ce documentul ce defineşte clar cerinţele operaţionale şi tehnice a fost realizat, clientul evaluează propunerea tehnică şi comercială. Ce cuprinde oferta? Preţul echipamentelor şi preţul serviciilor, fie de instalare şi punere în funcţiune, integrare, software development, fie de customizare. În România, în majoritatea ofertelor, ponderea preţului echipamentelor este mult mai mare decât cea a serviciilor!

    În domeniile la care fac eu referire, în speţă cele bazate pe IT&C, în afara României preţul serviciilor este mai mare sau rareori egal cu cel al echipamentelor. Pentru că acolo este clar pentru toată lumea că serviciile sunt mai importante decât echipamentele şi succesul de a avea o soluţie funcţională care să deservească nevoile operaţionale stă în capabilităţile, experienţa şi know-how-ul furnizorului.

    Revenind la capitolul „din păcate în România“, acest lucru este încă departe de a fi înţeles şi conştientizat. Aici nu îţi permiţi să ceri pe servicii şi implicit pe experienţă şi know-how cel puţin un preţ decent pentru că va exista mereu „un concurent“ care le va oferi aproape FOC (free-of-charge). De ce? Pentru că la noi echipamentele contează! Şi câştigă de cele mai multe ori furnizorul care „controlează“ producătorul. Ce contează că habar nu are să scoată tot ce e mai bun din acele echipamente atât timp cât producătorul e la mâna lui, are un cost suficient de mare şi îşi permite să îşi ofere serviciile aproape gratis clientului.

    Mai mult decât atât, serviciile de mentenanţă şi service sunt încă străine în România. De ce să le plătim dacă tot am achiziţionat Mercedesul echipamentului? Acesta ar trebui să fie Perpetuum Mobile de Speţa I a cărui funcţionare este garantată pe viaţă. Şi dacă cumva ceva se defectează, şi nu din hibe de fabricaţie, reparaţia acestuia trebuie oferită gratuit.

    De ce să plătim, spre exemplu, un software maintenance atât timp cât produsul este în garanţie? Niciun producător de software pe această lume nu oferă o garanţie mai mare de trei luni. Dar cum orice achiziţionăm, fie o veioză, fie un sistem sofisticat integrat, trebuie să aibă termen de garanţie minimum 24 luni, nu poţi avea pretenţii să ceri bani pe asemenea servicii.

    Şi în aceste condiţii, mai merită oare să împărtăşim informaţii clientului? Fireşte, nu vreau să generalizez. Nici nu este cazul. Orice pădure are uscături. Unii au înţeles, alţii o fac abia după ce se ard, alţii nu se schimbă deloc. Degeaba achiziţionăm un echipament bun, sau o soluţie bună din punct de vedere tehnologic, dacă nu a fost instalată corespunzător, dacă tot apar probleme, dacă serviciile furnizorului lasă de dorit şi ne nemulţumeşte. Nu se rezumă oare la servicii şi la calitatea lor?

    Revenind la cele scrise în articolele precedente, cerinţele beneficiarului reflectă cunoştinţele furnizorului. Modelul beneficiar-furnizor trebuie înţeles ca un parteneriat win-win. Va mai trece ceva vreme până când acest lucru va fi înţeles şi în România. Sau vom crede în continuare că tot ce străluceşte este aur?

  • Samsung a suspendat colaborarea cu un furnizor din China din cauza angajării unor minori

     Autorităţile chineze investighează situaţia, iar Samsung va opri definitiv colaborarea cu furnizorul respectiv, dacă se va constata că acesta a angajat muncitori cu vârste mai mici de 16 ani, se arată într-un comunicat al companiei sud-coreene.

    Organizaţia China Labor Watch a anunţat săptămâna trecută că cel puţin 5 muncitori de sub 16 ani au lucrat la o fabrică din Dongguan, furnizor al Samsung, anunţul fiind făcut pe fondul atenţiei tot mai mari alocate de autorităţi practicilor furnizorilor companiilor tehnologice.

    Anterior, Samsung a publicat un raport potrivit căruia 59 de furnizori nu au asigurat angajaţilor echipamente de protecţie adecvate, dar nu au fost descoperite cazuri de folosire a copiilor pentru muncă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • RCS&RDS reduce tarifele de roaming cu 40%

    Digi Mobil, serviciul de telefonie mobilă oferit de RCS&RDS, va reduce tarifele în roaming pentru abonaţi începând cu 1 iulie.

    Astfel, pentru un apel iniţiat în Uniunea Europeană, tariful scade de la 0,10 euro/minut la 0,064 euro/minute. Pentru un apel primit, tariful va rămâne de 0,02 euro/minut.

    RCS&RDS a avut anul trecut afaceri de aproximativ 400 mil. euro în România. Compania, controlată de antreprenorul Zoltan Teszari din Oradea, este cel mai mare furnizor de servicii de televiziune şi internet fix de pe piaţă şi al doilea jucător de pe piaţa de telefonie fixă.