BusinessMagazin

Tag: frate

  • A crescut pe străzi şi a vândut ziare ca să aibă ce mânca. Acum are o avere de 3 miliarde de dolari

    De la sărăcie cruntă la o avere de 3 miliarde de dolari. Aceasta este povestea lui John Paul DeJoria, fiu al unui imigrant italian si al unei grecoaice, care până la vârsta de 70 de ani a construit două imperii: John Paul Mitchell Systems, un producator de produse de lux pentru ingrijirea parului, si Patrón Spirits, cel mai puternic brand de tequila din lume.

    Copilaria si-a petrecut-o in strada, la periferia Los Angelesului, iar la 9 ani vindea ziare in intersectii pentru a-si sustine familia. Mama sa nu a mai putut să îl întreţină, aşa că s-a decis să îl trimită, alături de fratele său la un orfelinat.

    În 1980 a pus bazele companiei care comercializează produse de îngrijire alături de hair-stylistul Paul Mitchell. Cei doi au hotărât să vândă produsele direct stiliştilor, nu consumatorilor obişnuiţi. Paul Mitchell crea produsele iar DeJoria le vindea din uşă în uşă. Firma a fost fondată cu 700 de dolari luaţi cu împrumut, iar biroul companiei era de fapt maşina sa, în care locuia. Pentru convorbiri, cei doi foloseau un telefon public.

    John Paul Mitchell Systems a venit cu un şampon care necesita o singură spălare, pentru a economisi timp şi bani, plus un balsam încorporat. De asemenea, acesta avea şi o protecţie împotriva căldurii uscătorului şi neutraliza chimicalele de pe mâinile stilistului. După ce Paul Mitchell a murit, locul său ca a fost luat de fiul acestuia, Angus. Compania a ajuns astăzi la venituri anuale de peste un miliard de dolari.

    Următorul business al lui DeJoria a fost Patron, fondată în 1989. El a dorit să facă cea mai bună tequila de pe piaţă, respectiv un produs care să dea stări de rău ziua următoare. Aşa a ajuns să realizeze un produs premium, iar firma sa vinde acum anual două milioane de baxuri de băutură. A mai pus bazele unui lanţ de cluburi de noapte, pe care l-a vândut în 2006 pentru 350 de milioane de dolari. În timp, el a ajuns să deţină şi o companie care produce şampoane pentru animale de companie.

    Averea lui John Paul DeJoria este estimată la 2,8 miliarde de euro.

  • Un antreprenor şi-a vândut casa pentru a porni un business nou în România. A ajuns la afaceri de 10 milioane de euro

    Timişoreanul Cristian Oneţiu şi-a început cariera în industria vânzărilor directe la 16 ani, ca să îşi câştige banii ce aveau să îi permită să studieze la facultate. După mai multe încercări nereuşite în zona antreprenoriatului, a pus bazele, în 2005, ale unei afaceri axate pe un sistem de direct sales autentic românesc şi pe produse bio, ce abia intrau pe piaţă la momentul respectiv. Cele două companii pe care le conduce împreună cu fratele său totalizează în prezent afaceri de mai mult de 10 milioane de euro, iar în zece ani vor ajunge la 100, potrivit antreprenorului.

    “Am investit toţi banii, inclusiv pe cei obţinuţi din vânzarea celor două apartamente, deţinute de mine şi de fratele meu, într-o afacere cu produse bio, într-o perioadă în care puţini ştiau ce înseamnă acestea“ – îşi începe Cristian Oneţiu povestea afacerii înfiinţate de el şi fratele său, Dan, în urmă cu un deceniu în Timişoara. În prezent, cei doi conduc două afaceri axate pe distribuţia şi vânzarea de produse fie certificate bio, fie din ingrediente naturale – Life Care Corp., axată pe vânzările directe, şi BioLogistic, companie de import şi distribuţie pentru reţelele de magazine din care fac parte şi lanţuri de retail precum Billa, Mega Image, Kaufland. Life Care Corp., prima lor companie, a devenit una dintre cele mai mari afaceri de vânzări directe din România, cu o cifră de afaceri de 30 de milioane de lei anul trecut, iar firma de import şi distribuţie de produse bio BioLogistic, înfiinţată la câţiva ani după prima, a totalizat anul trecut afaceri de 10 milioane de lei.

    Povestea apartamentelor vândute şi ulterior răscumpărate reprezintă doar o mică parte din aventura antreprenorială a lui Cristian Oneţiu, care spune că a adus cuvântul „bio“ în România, odată cu produsele importate în 2005. A copilărit în Reşiţa şi, pentru a-şi permite să  plece la facultate în Timişoara, a intrat în industria vânzărilor directe încă de la 16 ani. Inspirat de fratele său, Dan, care făcea „tot felul de mici afaceri“,  a început să vândă şi el un produs la mare căutare la vremea respectivă: maşinile de vacuumat alimente.

    „Erau valize care cântăreau aproximativ 30 de kilograme, adică jumătate din greutatea mea. Nu puteam să le transport cu tramvaiul şi luam taxiul, iar la prezentări eram motivat să vând astfel încât să reuşesc să îmi recuperez cel puţin banii de taxi“. Ulterior a vândut şi produsele unei companii axate pe comercializarea cosmeticelor şi suplimentelor alimentare.

    În 1996, la 18 ani, după ce s-a înscris la Facultatea de Psihologie din Timişoara, a fost nevoit să renunţe la afacerile sale din Reşiţa. Timp de un an s-a dedicat exclusiv studiilor, iar apoi, pentru că se obişnuise să aibă venituri suplimentare, „m-am angajat, ca orice tânăr, la corporaţie“, spune el, mai în glumă, mai în serios, referindu-se la primul loc de muncă, într-o companie ce activa în industria tutunului. A lucrat acolo timp de patru ani şi jumătate, ultima poziţie ocupată fiind responsabil în departamentul de marketing pentru partea de vest a ţării.

    În 2002 a decis să ia din nou drumul antreprenoriatului. „Nu am mai suportat rigorile corporaţiei, care deveneau din ce în ce mai mari. Dacă la început aveam o oarecare libertate, ulterior aceasta s-a îngustat atât de mult încât am devenit mici roboţei“, spune Oneţiu.  Revenirea la antreprenoriat s-a legat şi de o pasiune a sa: pentru că îi plăcea să cânte, a deschis un bar de karaoke chiar în cadrul campuslui universitar din Timişoara. „L-am făcut cu gândul de a aduna prieteni în jurul unei mese, unde să începem să cântăm, şi s-a transformat într-o afacere foarte profitabilă. Era un bar mic, dar mereu plin, care funcţiona de luni până luni“, povesteşte el. 

    După trei ani de activitate cu barul, a deschis un alt club, mai mare, iar apoi, fiindcă a încercat să lase afacerea nesupravegheată pentru a nu mai pierde nopţile, aceasta nu a mai funcţionat. „Nu a mai mers pentru că aşa se întâmplă la baruri, este o activitate mult mai lejeră şi predispusă la fraudă.“ Acesta a fost momentul în care a plecat la Bucureşti hotărât să înceapă proiectul la care visa din adolescenţă, propria companie românească de vânzări directe. „Voiam o companie de direct sales fără americănismul specific, o companie românească bazată pe principii româneşti, dar şi cu produse româneşti“, descrie el activitatea firmei Vision Group International, pe care a creat-o în 2004 şi care vindea aproximativ 20 de produse fabricate în România – şam-poane, detergenţi ş.a. Afacerea a falimentat în aproximativ un an, motivele fiind legate, potrivit lui Oneţiu, de lipsa unor standarde de calitate pe care piaţa le cerea. „Dacă produsul pe care îl duceam în casa clientului într-o zi era roz, iar a doua zi, roşiatic, atunci pierdeam încrederea lui.“

    În 2005 a pus bazele Life Care Corp. în Timişoara, o companie ce avea să fie axată pe vânzarea de produse bio, în urma unei investiţii de 300.000 de euro, bani reprezentaţi de fonduri personale şi împrumuturi de la familie şi prieteni, ce au implicat inclusiv vânzarea apartamentului său şi al fratelui.

  • A renunţat la medicină pentru a construi alături de familie o afacere de 60 de milioane de euro

    Lemet este o afacere antreprenorială, fondată în 1991 de Alexandru Rizea, tatăl Adinei Ioenscu, iar în activitatea firmei este implicat şi fratele ei, Adrian Rizea.

    Deşi a profesat iniţial ca medic, Adina Ionescu a ales să se implice în afacerea de familie care tocmai prindea contur.

    „Odată cu compania s-a născut şi adultul din mine. Niciodată n-am avut altă opţiune. Şi dacă o să am, va fi ca şi cum ar trebui să rup din mine o bucată mare. Oricum, a fost foarte natural pentru că iniţial mi-am făcut meseria, adică medicină de întreprindere“, spune Adina Ionescu. În prezent, ea este responsabilă de protecţia mediului, securitate şi sănătate în muncă, de managementul de sistem integrat, dar are în gestiune şi coordonarea activităţii de obţinere a fondurilor nerambursabile.

    Lemet operează reţeaua de magazine Lem’s, pe care a început să o dezvolte în 2008, iar în 2013 a ajuns la o cifră de afaceri de 231 milioane de lei, 1.400 de angajaţi şi hale industriale pe o suprafaţă de peste 35.000 mp, cu o capacitate anuală de 3,5 milioane de panouri prelucrate de tip PAL.

  • Băsescu spune că s-a gândit la demisie în urma arestării fratelui său: “Am discutat această variantă cu unele instituţii ale statului”

     ”Am avut şi această variantă în analiză şi nu vă ascund că am discutat-o şi cu unele instituţii ale statului”, a spus Băsescu, întrebat dacă s-a gândit la varianta demisiei după arestarea fratelui său, Mircea Băsescu.

    El a precizat, la Adevărul Live, că a făcut analiza situaţiei politice actuale, iar ”efectul demisiei preşedintelui, în situaţia actuală, nu ar fi dat nicio şansă candidatului opoziţiei la alegerile prezidenţiale”.

    Potrivit lui Traian Băsescu, dreapta nu era şi nici nu este acum pregătită să intre în cursa prezidenţială.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Mircea Băsescu, la Curtea de Apel Bucureşti pentru judecarea contestaţiei faţă de arestare. Instanţa a rămas în pronunţare

     Fratele şefului statului a fost scos din sediul Curţii de Apel Bucureşti cu cătuşe la mâni, acoperite cu o haină.

    Avocatul lui Mircea Băsescu, Nelu Taşcă, a declarat, după proces, că fratele şefului statului şi-a menţinut declaraţiile de la fondul cauzei, susţinând că este nevinovat.

    Înapoi în arest a fost dus şi Marian Căpăţână, care a contestat, şi el, măsura de arestare preventivă.

    La urcarea în dubă, întrebat de jurnalişti dacă şi-a însuşit 350.00 de euro de la familia lui Bercea Mondial, Căpăţână a spus că nu. “Am împrumutat bani că să-i folosesc la Aversa (fabrica de pompe – n.r.)”, a adăugat cel care ar fi fost intermediarul banilor daţi lui Mircea Băsescu pentru ca acesta să intervină astfel încât Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, să scape de închisoare

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • DNA: Mircea Băsescu s-a folosit de calitatea de preşedinte a fratelui său pentru a fi credibil. Faptele sale afectează încrederea în justiţie

     DNA: Mircea Băsescu s-a folosit de calitatea de preşedinte a fratelui său pentru a fi credibil

    Mircea Băsescu s-a folosit de faptul că este fratele preşedintelui pentru a fi credibil în faţa lui Florin Anghel când i-a spus că poate interveni la judecători pentru ca Bercea Mondial să scape de închisoare, potrivit procurorilor DNA.

    Mircea Băsescu şi Marian Căpăţână, cel care ar fi fost intermediarul banilor pe care familia lui Bercea Mondial i-ar fi dat fratelui preşedintelui Traian Băsescu, au fost reţinuţi de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care cer vineri Tribunalului Bucureşti arestarea lor preventivă.

    Procurorii arată, în referatul cu propunerea de arestare preventivă, că Mircea Băsescu s-a folosit de calitatea de membru al familiei preşedintelui pentru a fi credibil în faţa lui Florin Anghel când spunea că ar putea interveni la magistraţi în dosarul în care Bercea Mondial era judecat pentru tentativă la omor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Mircea Băsescu, REŢINUT în dosarul traficului de influenţă

     Potrivit DNA, din ordonanţa de reţinere întocmită de procurori a rezultat că există probe şi indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă care conturează următoarea stare de fapt: în perioada 20 februarie 2011 – 22 februarie 2012, inculpatul Băsescu Mircea a primit suma de 250.000 de euro de la un denunţător, prin intermediar, în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă magistraţii învestiţi cu soluţionarea cauzei referitoare la infracţiunea săvârşită de tatăl denunţătorului, precum şi a altor cereri incidente în respectiva cauză, în scopul de a obţine o hotărâre favorabilă, fie condamnarea la o pedeapsă mai mică, fie punerea în libertate.

    La începutul anului 2011, după ce faţă de tatăl denunţătorului s-a luat măsura arestării preventive de către Tribunalul Olt, denunţătorul i-a remis unui intermediar suma de 250.000 de euro, la cererea acestuia din urmă şi în schimbul promisiunii că banii vor fi remişi mai departe lui Băsescu Mircea, pentru ca acesta să intervină pe lângă magistraţii învestiţi cu soluţionarea cauzei referitoare la infracţiunea săvârşită de tatăl denunţătorului şi a altor cereri incidente în respectiva cauză. Ulterior, pentru că tatăl denunţătorului nu a fost pus în libertate, denunţătorul i-a remis şi suma de 350.000 de euro intermediarului, în acelaşi scop, se precizează în ordonanţa de reţinere.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bercea Mondial, adus la DNA, în cazul presupusului trafic de influenţă făcut de Mircea Băsescu

     Duba cu care a fost adus Bercea Mondial a ajuns la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) în jurul orei 13.45, însă acesta este ţinut în continuare în maşină.

    Procurorii l-au citat pe Bercea Mondial pentru a da declaraţii în dosarul deschis în urma plângerii formulate de fiul lui, Florin Anghel, în cazul lui Mircea Băsescu, pentru presupuse fapte de trafic de influenţă.

    Bercea Mondial a spus, din dubă, că o sumă de aproape două milioane de euro ar fi ajuns la şefa DNA, Codruţa Kovesi, la preşedinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Livia Stanciu, dar şi la Vasile Blaga, despre care susţine că ar fi implicat în acest caz.

    Bercea Mondial a mai spus că nu speră să mai primească înapoi aceşti bani şi că se aşteaptă ca în acest caz să fie condamnat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Băsescu: Niciodată nu am avut cu fratele meu vreo discuţie cu privire la sprijinirea lui Sandu Anghel în procese. Nu trebuia să se implice în asemenea anturaj

     Declaraţiile preşedintelui:

        Niciodată nu am avut cu fratele meu vreo discuţie cu privire la sprijinirea domnului Sandu Anghel în procesele pe care le avea. Există suspiciunea intervenţiei mele în derularea justiţiei în acest caz sau cel puţin aşa a fost lansată public aseară. De aceea fac un apel public la orice poliţist, orice procuror şi orice judecător care a fost implicat în cazul lui Anghel Sandu: dacă a existat vreo intervenţie a mea pe această scară a anchetei, să o facă publică.

        Proba că nu a existat o astfel de intervenţie este chiar condamnarea lui Anghel.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un antreprenor român primeşte 30.000 de euro ca să înveţe copiii de 7 ani să facă bani

    Antreprenorii cu vechime pregătesc noua generaţie de lideri. Copiii învaţă despre cum se fac banii, despre leadership şi business de la 7 ani.

    “Este nenatural să ne aşteptăm ca, brusc, în momentul când un copil împlineşte 18 ani să aibă dorinţa de a deveni autonom şi de a câştiga bani. Este un neajuns al societăţii chiar şi astăzi. Le creăm copiilor un reflex şi imediat apoi vrem ca ei să devină independenţi.„ Aşa îşi argumentează Liviu Lepădatu, omul de afaceri care a dezvoltat împreună cu fratele său Tornado Sistems şi alte afaceri în IT, decizia de a înfiinţa la începutul anului trecut o academie de business pentru copii.

    Povesteşte că el îşi joacă rolul de antreprenor cam de tot atât timp cât i-a trebuit să se pregătească în şcoală. A înfiinţat primul business, distribuitorul de calculatoare Tornado Sistems, în urmă cu 23 de ani, după ce a „cochetat„ alţi câţiva ani, mai mult forţat, cu statutul de angajat.

    Şi-a început cariera în 1988, când a absolvit Facultatea de Electrotehnică, telecomunicaţii şi tehnologia informaţiei din cadrul Universităţii Poitehnica din Bucureşti şi a fost repartizat la Şantierul Naval Constanţa (SNC), unde fratele său Eugen lucra deja de doi ani. Au reparat echipamente pentru vapoare, echipamente de navigaţie, radare, antene radio şi echipamente de măsurat viteza, dar nu s-au mulţumit cu locul de muncă sigur de la stat, mai ales că amândoi erau pasionaţi de programare. În 1991 au înfiinţat Tornado Sistems şi de atunci Liviu Lepădatu a tot continuat să îşi pună la încercare abilităţile antreprenoriale. A deschis un furnizor de servicii de consultanţă şi soluţii IT pentru proiectare şi monitorizare a businessului şi apoi un dezvoltator imobiliar. Ca orice antreprenor, a trecut de la agonie la extaz şi invers.

    În 2007, Tornado Sistems era cel mai mare jucător de pe piaţa locală de distribuţie IT&C, cu afaceri de peste 90 de milioane de euro, însă criza şi-a spus cuvântul, iar afacerile companiei au tot scăzut. Dar, „antreprenoriatul este mai puţin despre bani, ci despre alegeri, despre idei, despre proiecte şi despre oameni care, în ciuda eşecurilor şi a faptului că îşi asumă riscuri mari, nu se opresc prea uşor„, explică omul de afaceri care, după mai mult de două decenii de când s-a lansat în antreprenoriat, a pariat acum pe educaţie.

    În ianuarie anul trecut, KEN Academy, şcoala de business pentru copii, înfiinţată de Liviu Lepădatu, a început primele cursuri de afaceri cu aproape 20 de elevi (cu vârste cuprinse între 7 şi 13 ani). Prima promoţie a absolvit în luna ianuarie a acestui an, iar cei mai mulţi sunt copii de antreprenori, părinţi care şi-au dat seama că societatea are nevoie de mai mulţi oameni cu iniţiativă şi că angajatorii, deopotrivă, îşi doresc salariaţi care să fie autonomi, să poată lua decizii singuri şi care nu au nevoie să fie supravegheaţi în permanenţă pentru a-şi îndeplini sarcinile.

    Noul pariu al antreprenorului vine pe o piaţă care se aglomerează din ce în ce mai tare. Paradoxal, centrele educative, de cursuri pentru copii, aproape că răsar ca „ciupercile după ploaie„, în condiţiile în care natalitatea tot scade de peste două decenii. În 2012 aproximativ 180.000 de copii s-au născut în România, de aproape două ori mai puţin ca la începutul anilor ‘90. În prezent, pe această piaţă a cursurilor de educaţie de business pentru copii se mai numără şi Clever Children (care au chiar un mini-MBA), Training 4you (cu un program de educaţie financiară denumit PiggyBank Academy) sau cei de la NextSteve (care au cursuri de leadership, de educaţie economică şi antreprenoriat).

    „Am căutat un program pentru fetiţa mea, ştiam că este posibil ca ea să înveţe noţiuni de business încă de la şapte ani pentru că şi eu am început devreme să fac proiecte cu fratele meu şi ne-am rodat foarte bine. Am văzut că între 7 şi 12 ani este o plajă pentru care nu sunt programe aplicate, ci teoretice destul de bune şi unele numai pe economie (ceea ce în academie reprezintă 15%). Simţeam că are nevoie de program pentru că am observat-o unul, doi ani, că este foarte liberă, că este interesată de proiecte şi dependentă de noi, ca părinţi, din punct de vedere financiar„, spune el.

    De aici şi motivaţia lui de a dezvolta un program care să îi pregătească pe cei mici pentru business, mai ales că România, deşi stă bine la capitolul dorinţă a tinerilor de a deveni antreprenori, se află pe ultimele locuri din Europa în ceea ce priveşte gradul de convertire a acestei idei într-o afacere. De altfel, antreprenorul este de părere că unul dintre principalele motive pentru care businessurile rodesc mai des în Silicon Valley sau în alte ţări europene decât în România este lipsa de comunicare şi de colaborare dintre companie, părinte şi copil: „Există un triunghi rupt între brand/companie, părinte şi copil.

    Învăţământul vocaţional îl adresează destul de bine, dar cum acesta aproape că s-a desfiinţat, parteneriatul dintre cei trei la nivelul întregului sistem este destul de slab. Noi asta vrem să facem prin intermediul academiei, să creăm un ecosistem, dar durează. Particularitatea educaţiei este că orice schimbare are o perioadă de implementare foarte lungă, dar este un început„.