O problema si mai serioasa a agentiilor de rating o reprezinta
asumarea responsabilitatii. Pe de o parte, auditorii independenti
si agentiile de rating ar trebui sa protejeze interesele
investitorilor in momentul lansarii pe piata a unui produs
financiar. Pe de alta parte, agentiile de rating sunt platite
pentru serviciile lor chiar de emitentii acestor instrumente. Acest
conflict de interese ne duce cu gandul la un sistem bolnav
practicat cu zeci de ani in urma, cand politistii erau recompensati
tocmai de gangsterii pe care ii aveau sub urmarire.
Pentru a avea o idee despre amploarea sistemul de rating si cat
de inexact poate fi, sa spunem doar ca, intre al treilea trimestru
al anului 2007 si al doilea trimestru al anului 2008, agenţiile de
rating au redus ratingurile la un volum de instrumente financiare
de tip MBS in valoare de 1.900 de miliarde dolari. Ca efect imediat
al acestei scaderi de rating, toate institutiile financiare s-au
confruntat cu o reducere masiva a valorii portofoliilor.
In aprilie 2007, Moody’s a anuntat ca a facut o revizuire a
modelului utilizat in ultimii cinci ani pentru evaluarea creditelor
ipotecare subprime, dar era prea tarziu. Intre timp, bancile de
investiti au creat mai mult de 200 de miliarde dolari de
instrumente complexe de tip CDO. Au fost multe cazuri, cand
agentiile de rating considerau pierderi probabile pentru
instrumentele sus-amintite de doar 2 procente. Intre timp
pierderile acumulate au atins nivelul de 27 de procente.
Pana astazi pierderile inregistrate de banci au depasit valoarea
de 1.500 de miliarde dolari si, conform previziunilor FMI nivelul
pierderilor la nivel mondial va ajunge la 4.000 de miliarde de
dolari. Initial, principalii vinovati au fost considerati Federal
Reserve si bancile de pe Wall Street. Sa fie doar ei? Dar cei care
au indemnat pe toata lumea sa guste din licoarea otravitoare?
Raspunsul la aceste intrebari precum si parerea mea personala,
le regasiti pe http://toniiordache.ro
——–
Toni Iordache, 42 de ani, matematician si finantist, cu o
cariera de peste doisprezece ani in institutii financiare
importante – Citibank, Deutsche Bank, JP Morgan, Fortis sau RBC a
vazut si trait criza financiara intr-un fotoliu situat in primul
rand. A fost adus de criza, in august 2008, inapoi in Romania, dar
el si businessul romaneasc au vorbit limbaje diferite: modelele de
afaceri s-au dovedit a fi altele decat cele de pe Wall Street.
Asa ca in martie 2009 se intoarce in America, se angajeaza la
Royal Bank of Canada si porneste un blog pe teme economice.
Iordache avea in toamna anului trecut avea o abordare si o viziune
destul de pesimista a crizei si efectelor acesteia asupra lumii si
Romaniei, dupa cum dovedeste un interviu pe care i l-am luat in
octombrie. Aproape un an mai tarziu, crede ca lumea a evitat cel
mai mare colaps din istoria economica globala de la marea criza
mondiala din 1929. Mai crede ca Europa isi va reveni mai greu decat
Statele Unite si ca Romania prezinta, inca, oportunitati
interesante pentru investitori.
Printre argumentele prezentate de directorul Fitch se numara cresterea economica puternica din primul trimestru, de 8,2%, inflatia inalta, de 9,04% in iulie, precum si revizuirea in sus a prognozelor agentiei de rating pentru deficitul de cont curent, de la 16,5% din PIB, la 17% din PIB in 2008.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
