BusinessMagazin

Tag: estimare

  • Motivul pentru care Adele ar putea pierde jumătate din averea estimată la 175 de milioane de euro

     
    Într-o declaraţie dată publicităţii pe 19 aprilie, cei doi au transmis că “se angajează să-şi crească împreună fiul cu dragoste”. Potrivit declaraţiei transmise, perechea a precizat că nu vor fi făcute alte comentarii cu privire la despărţire şi a cerut să le fie respectat dreptul la intimitate.
     
    Cântăreaţa ar putea însă rămâne fără jumătate din averea sa, estimată la 175 de milioane de euro, întrucât nu a încheiat un contract prenupţial şi, în plus, ea este cea care a decis separarea, potrivit publicaţiei britanice The Sun.
     
    Adele l-a născut pe fiul ei, Angelo, în octombrie 2012. Cântăreaţa în vârstă de 30 de ani s-a căsătorit cu Simon Konecki, fondatorul unei organizaţii de caritate, în 2016, după cinci ani de relaţie.
     
    Adele Laurie Blue Adkins, cunoscută ca Adele, este cântăreaţă şi compozitoare. Ea a debutat la 19 ani şi s-a bucurat de un real succes comercial, fiind apreciată şi de criticii muzicali. Adele a fost prima artistă care a primit premiul Critics’ Choice la BRIT Awards, iar, în 2012, a câştigat şase premii Grammy. Înzestrată cu o voce excepţională, artista nu s-a ferit să exprime deziluziile sale în dragoste în melodii precum “Someone Like You” şi “Rolling in the Deep”. Cel de-al treilea album al cântăreţei, intitulat “25”, a fost lansat pe 20 noiembrie 2015, doborând toate recordurile, atât pe piaţa din Marea Britanie, cât şi în SUA. Artista are, în total, 15 premii Grammy, dar şi un Oscar, primit în 2013, pentru piesa “Skyfall” de pe coloana sonoră a peliculei omonime.
     

  • Germania se îndreaptă spre cel mai prost ritm de creştere economică din 2013 până în prezent

    Economia Germaniei se îndreaptă spre cea mai slabă performanţă din ultimii şase ani, potrivit estimărilor lansate de guvern, citate de Blomberg.

    În contextul unei încetiniri care se resimte asupra creşterii economice la nivel global şi pe fondul incertitudinilor generate de Brexit şi de conflictul comercial SUA-China, ministrul Economiei din Germania a redus estimarea de creştere economică la doar 0,5%, jumătate din ritmul estimat anterior.

    Aceasta reprezintă cea mai recentă reducere a estimării de creştere economică, pe care guvernul o anunţase anul trecut la 2,1% pentru 2019. Acum, creşterea pentru 2020 este estimată la 1,5%.

    În timp ce încrederea mediului de business s-a îmbunătăţit uşor de la începutul anului, producţia industrială rămâne încă la pământ. Pe baza estimărilor Comisiei Europene pentru întreaga zonă euro, dacă guvernul german are dreptate, Germania va înregistra cea mai proastă performanţă din regiune în 2019, aproape de Italia.

    „Credem că riscurile se accentuează. Asta din cauză că atunci când credem că a trecut furtuna, apare o nouă ameninţare la orizont. Producţioan industrială s-a prăbuşit în luna martie până la un nivel care nu a mai fost văzut din timpul crizei datoriilor suverane. În acelaşi timp, şi comenzile noi au scăzut drastic în luna februarie”, atrage atenţia Jamie Murray, economist-şef pentru Europa în cadrul Bloomberg.

    Economia Germaniei a crescut cu 1,4% în 2018 şi a trecut de 4.000 miliarde dolari.

     

  • FMI anunţă dezastrul: Perspectivele de creştere ale economiei globale sunt la cel mai scăzut nivel de la criză încoace, cu o estimare de 3,3%. Pentru România vede o creştere de 3,1%

    Economia globală va creşte cu doar 3,3% anul acesta, faţă de o estimare anterioară de 3,5% pe care FMI a lansat-o în luna ianuarie, anunţă oficialii instituţiei în cel mai recent raport asupra economiei globale.
     
    Rata de creştere din 2019 va fi cea mai scăzută din ultimii 10 ani, când economia globală s-a contractat. Este a treia oară în şase luni când FMI îşi reduce estimarea.
     

  • UiPath, cel mai valoros start-up pornit din România, estimează venituri de 500 de milioane de dolari la final de 2019. Compania a investit 500.000 de euro într-un laborator de testare a soluţiilor RPA în Bucureşti

    UiPath, primul unicorn din industria de IT din România, estimează că va înregistra veni­turi de jumătate de miliard de dolari la final de 2019 şi că va ajunge la un număr de 6.000 de angajaţi în 2019, de la 2.740 câţi are în prezent, au spus reprezen­tanţii UiPath în cadrul unei conferinţe de presă.

    „Ţintim jumătate de miliard de dolari anul acesta şi din cum vedem că se mişcă piaţa este un scenariu foarte realist. Unii analişti susţin că piaţa de RPA (robotic process automation) va ajunge la 3 miliarde de dolari în 2020, dar din câte am observat noi, piaţa va atinge această sumă încă din acest an”, a spus Vargha Moayed, Chief Strategy Officer în cadrul UiPath.
     

  • Cine este femeia care pleacă la cumparaturi cu patru slujitori şi două microbuze pentru a căra cumpărăturile apoi se întoarce la casa ei cu 57 de dormitoare

    Chiar şi Tamarei Ecclestone, fiica fostului proprietar al Formulei 1, îi plac reducerile.
     
    Deşi locuieşte într-o casă în Londra cu 57 de dormitoare, estimată la 70 de milioane de lire sterline, Tamara Ecclestone a petrecut o zi întreagă la Costco, magazin cunoscut pentru preţurile mici.
     
    Plecarea din magazin pare însă să-i fi pus cele mai mari probleme: tânăra de 33 de ani a avut nevoie de patru servitori şi două microbuze pentru a duce acasă lucrurile cumpărate.
     
     
    Tamara este una dintre fiicele lui Bernie Ecclestone, iar averea ei este estimată la 300 de milioane de euro. Bernard Charles ”Bernie“ Ecclestone este un om de afaceri britanic, cunoscut mai ales datorită implicării în Formula 1.
     
    Descris de presa din străinătate ca ”The F1 Supremo“, Ecclestone a fost CEO şi preşedinte al Formula One Management şi Formula One Administration până la începutul anului 2014.
     
    Imediat după încheierea celui de-al doilea război mondial, Ecclestone a intrat în comerţul cu piese de schimb pentru motociclete prin compania Comptone & Ecclestone Motorcycle Dealership, fondată alături de Fred Compton. În 1949 a participat pentru prima dată la o cursă de Formula 3. A urmat o perioadă în care a concurat mai ales pe traseul de la Brands Hatch, Marea Britanie, obţinând o serie de victorii şi rezultate pozitive. În urma unor accidentări, a decis să se retragă şi să se concentreze pe afaceri.
     
    A investit în imobiliare timp de şapte ani înainte de a reveni la curse din poziţia de manager al pilotului de Formula 1 Stuart Lewis-Evans. A încercat chiar să piloteze o maşină pe circuitele de la Monaco şi Silverstone, însă nu a reuşit să se califice pe grila de start.
     
    La începutul anului 1972, Bernie Ecclestone a cumpărat echipa de Formula 1 Brabham de la Ron Tauranac, făcându-şi astfel intrarea într-un sport pe care avea să îl schimbe definitiv. Nelson Piquet, pilotul echipei, a ratat cu puţin titlul mondial în 1980, însă şi-a luat revanşa în 1981 şi 1983. Echipa a evoluat până la sfârşitul sezonului 1987, în care Brabham a reuşit să obţină doar opt puncte. Ecclestone a vândut echipa pe care o cumpărase cu doar 120.000 de dolari la un preţ de peste 5 milioane de dolari.
     
    În paralel cu conducerea echipei de Formula 1, Ecclestone a fondat Formula One Constructors Association în 1974 şi a devenit preşedinte al organizaţiei în 1978. Bernie Ecclestone s-a implicat activ în vânzarea drepturilor de televizare, punând bazele unei alte organizaţii, Formula One Promotions and Administration (F.O.P.A.). El a reuşit să negocieze un contract prin care 47% din banii plătiţi de televiziuni ajungeau la echipe, 30% la Federaţia Internaţională de Automobilism iar 23% la F.O.P.A. Administrând ambele organizaţii, Ecclestone a avut controlul absolut asupra Formulei 1, iar averea sa a crescut considerabil.
     
    În anul 2013, omul de afaceri a fost implicat într-o serie de acuzaţii privind darea de mită şi a fost obligat, în februarie 2014, să cedeze funcţiile de conducere pe care le deţinea. ”Nu vă faceţi griji, vom fi aici mereu“, a declarat Bernie Ecclestone atunci când a fost întrebat cum vede viitorul Formulei 1, după ce va părăsi conducerea ”marelui circ“.

     

  • Wallberg a livrat peste 30.000 mp locuibili în 2018 şi pregăteşte noi investiţii

    În ceea ce priveşte vânzările, cel mai mare succes comercial a fost înregistrat de proiectul Sunnyville din Braşov, cu peste 80 de unităţi vândute în 2018, restul apartamentelor contractate fiind distribuite în Arad Plaza, aflat la ultimele apartamente disponibile, respectiv XCity Towers din Timişoara, a cărui construcţie a demarat în toamna anului trecut.

    De altfel, 2018 a fost unul din cei mai dinamici ani din istoria dezvoltatorului arădean, marcând livrarea a trei proiecte imobiliare – Bourgeoise Residence şi Arad Plaza în Arad, respectiv Sunnyville Residence în Braşov, totalizând o suprafaţă locuibilă de peste 30.000 mp. Pe de altă parte, etapa a doua a proiectului Sunnyville – Sunnyville Garden – lansat în 2018 este în curs de finalizare, actualmente lucrându-se la finisajele interioare ale apartamentelor. De altfel, în 2019 vor fi predate cele 97 de apartamente aferente fazei a doua a ansamblului rezidenţial din Braşov, Sunnyville Garden.
    În acelaşi timp, Tower One din XCity Towers se află la faza de structură, lucrările avansând suficient de repede pentru ca imobilul să fie livrat înainte de termenul estimat iniţial, vara anului 2020. Astfel, la finalul anului 2019, prima fază din XCity Towers va fi construită în proporţie de 90%.

    Wallberg va demara noi investiţii în 2019: Tower Two din cadrul ansamblului rezidenţial XCity Towers în Timişoara, respectiv blocurile 3 şi 4 din cadrul proiectului Sunnyville Braşov. În acelaşi timp, dezvoltatorul caută activ oportunităţi de investiţie într-un prim ansamblu rezidenţial pe care să îl construiască în Bucureşti.

  • Ţara în care şase oameni pică în sărăcie extremă în fiecare minut. Oamenii trăiesc cu mai puţin de nouă lei pe zi

    „Mănânc orice văd”, spune Abdul Edosa, 30 ani, un locuitor al metropolei nigeriene Lagos, citat de Bloomberg. „Cerşesc bani de la oameni – orice îmi dau ei, mănânc”.

    Edosa este un caz obişnuit în ţara cu cel mai mare număr de oameni care trăiesc în sărăcie extremă – pe care Naţiunile Unite o defineşte drept un mod de trai cu mai puţin de 1,90 dolari pe zi (circa 8,7 lei).

    Numărul oamenilor în situaţie de sărăcie extrem din Nigeriei este estimat în prezent la 87 milioane persoane, adică aproape jumătate din populaţia ţării cunoscută pentru titlul de cel mai mare producător de petrol din Africa.

    Iar datele statistice arată că dimensiunea populaţiei va continua să crească.

    În timp ce sărăcia din India, care are o populaţie de şase ori mai mare, scade, numărul persoanelor aflate în această situaţie în Nigeria creşte cu şase oameni pe minut, potrivit unui studiu lansat recent de Brookings Institution.

    Naţiunile Unite se aşteaptă ca populaţia Nigeriei să se dubleze şi să ajungă la circa 400 milioane de oameni până în 2050, în timp ce ponderea populaţiei aflate în sărăcie extremă ar urma să crească.

    Sărăcia a început să se adâncească în Nigeria în timpul boom-ului petrolier din anii 70 care a propulsat ţara printre cele mai bogate state africane.

    Cu toate acestea, în timp ce elita a devenit din ce în ce mai bogată prin reţele de patronaj în industria petrolieră, toate guvernele atât militare cât şi civile au început să neglijeze agricultura, producţia şi educaţia.

    Un studiu pregătit pentru Departamentul britanic de Dezvoltare Internaţională arăta că PIB real per capita a scăzut de la 264 de dolari la 250 dolari în perioada 1970 – 1999, în ciuda unor venituri din petrol estimate la 230 miliarde dolari.

     

  • Prof. Phillip C. Nell, WU Executive Academy, Viena: „Capcana simplificării – Modul în care neglijarea factorului de incertitudine în interpretarea datelor poate conduce la greşeli costisitoare”

    Domeniul HR a început să recupereze rapid teren, astfel încât în prezent există un număr mare de aplicaţii de prelucrare a datelor, iar firmele experimentează din ce în ce mai mult cu recruiteri roboţi (prin mesageria Facebook) sau cu scanarea „automatizată” a profilurilor de candidaţi. Cu toate acestea, am constatat adesea că mulţi dintre oamenii de HR au anumite lacune în ceea ce priveşte principiile de bază ale cercetării cantitative. Una dintre acestea priveşte modul în care se gestionează factorul de incertitudine a datelor colectate, în acest domeniu al resurselor umane. De pildă, managerii operează deseori cu date obţinute de la un anumit eşantion şi nu de la populaţie în întregul ei, dar le tratează ca şi cum ar fi reprezentative pentru toată populaţia. A trece cu vederea acest detaliu poate să conducă la decizii eronate şi la greşeli costisitoare.

    Incertitudinea eşantioanelor:

    De obicei, managerii departamentelor de HR sunt interesaţi să aibă date despre întreaga lor organizaţie, despre toate echipele de proiect ale firmei, despre angajaţi, expaţi etc. Totuşi, oricât am vrea să obţinem toate aceste date, colectarea lor poate fi extrem de costisitoare, atât ca bani, cât şi ca timp. Aşadar, pentru a evita acest lucru, managerilor de HR le este cerută adesea colectarea datelor doar de la un subgrup din cadrul acestor grupuri (ceea ce reprezintă un eşantion). Eşantionarea înseamnă să nu te foloseşti de toată informaţia pe care o ai la dispoziţie.

    Abordarea dominantă este realizarea unei analize statistice pe baza datelor disponibile de la un eşantion şi utilizarea rezultatelor ca estimări aplicabile întregii populaţii. De exemplu, să presupunem că o firmă are 300 de expaţi şi a colectat date de la un eşantion de 100 dintre aceştia. Anul acesta, nivelul mediu de satisfacţie al celor 100 de angajaţi cu privire la cursurile de pregătire pentru expaţi ale firmei este de 3,8, pe o scară valorică de la 1 până la 5 (5 însemnând „foarte satisfăcut”, 1 însemnând „foarte nesatisfăcut”). În ultimii doi ani, când firma a verificat acelaşi lucru şi a colectat date de la toţi expaţii, scorul mediu de satisfacţie a fost de 4,2 în ambii ani. Managerul de HR ar putea concluziona că trebuie să schimbe structura cursurilor, deoarece statisticile sunt negative.

    Aşa arată schema reprezentativă:  

    Dar este această interpretare corectă?

    Problema acestei concluzii este că se bazează pe premisa că scorul obţinut pe eşantionul de 100 de persoane este acelaşi lucru cu scorul obţinut pe întregul grup, lucru care este incorect. Dacă datele erau colectate de la un subgrup diferit, scorul mediu de satisfacţie ar fi putut fi 3,5, 4,0 sau chiar 4,5, din simplul motiv că managerul de HR a ales, din pură întâmplare, expaţi mai mult sau mai puţin mulţumiţi în eşantionul vizat. Prin urmare, avem un indicator al modului în care toţi cei 300 de expaţi evaluează cursul de pregătire, dar este un rezultat bazat pe un eşantion (care ne spune că scorul mediu de satisfacţie este 3,8 anul acesta). Aşadar, există un anumit nivel de incertitudine în legătură cu acest rezultat; ar putea la fel de bine să fie unul diferit. Dacă managerii nu iau în calcul factorul de incertitudine, s-ar putea ca aceştia să suprainterpreteze sau să subinterpreteze rezultatele.

    Spre exemplu, să presupunem că în realitate toţi cei 300 de manageri au un nivel de satisfacţie de 4,2, în timp ce eşantionul de 100 de persoane ne spune că scorul este de 3,8, din cauza prezenţei unor indivizi nemulţumiţi în cadrul eşantionului. Putem trage concluzia că aceste cursuri sunt încă bune. Dar dacă toţi managerii ar avea un nivel mediu de satisfacţie de 3,6 (iar eşantionul nostru ar arăta încă scorul de 3,8), atunci ar trebui să ne îngrijorăm că ceva este în neregulă cu programul de pregătire. Aşadar, dacă managerii presupun pur şi simplu că o statistică de tipul unui scor mediu al unui eşantion este acelaşi lucru cu scorul pentru populaţia totală, ar putea să greşească. Aceste erori pot duce la subinterpretarea datelor (managerul nu ar trebui să schimbe structura cursului deoarece nu există dovezi în ceea ce priveşte nemulţumirea faţă de acesta) sau la supraintepretarea datelor (managerul ar trebui să schimbe structura cursului, dar nu o face) – ambele decizii constituind greşeli care consumă atât bani, cât şi timp.

    Soluţia:

    În statistică, rezultatele obţinute în urma colectării datelor pe un eşantion au denumirea de „estimare punctuală”. O estimare punctuală propriu-zisă este un punct bun de plecare atunci când ne gândim la întreaga populaţie, dar acest procedeu nu oferă nicio siguranţă şi în ceea ce priveşte acurateţea datelor, deoarece nu ia în considerare factorul de incertitudine. Vestea bună este următoarea: dacă eşantionarea s-a făcut în mod aleatoriu, statisticile ne pot oferi un indiciu cu privire la rata de eroare a analizei, ca urmare a provenienţei datelor de la un eşantion mai mic decât numărul total al populaţiei. Nu vom şti niciodată 100% sigur care este valoarea corectă pentru întreaga populaţie (nivelul corect de satisfacţie al întregului grup) până când nu vom colecta date de la toate persoanele. Totuşi, putem aborda problema folosind intervalele de încredere.

    Intervalele de încredere se mai numesc şi „estimări prin intervale de încredere”. Contrar estimării punctuale, o estimare prin interval de încredere oferă o gamă întreagă de estimări potenţiale ale populaţiei, care pot fi adevărate. Pentru exemplul nostru de mai sus, în loc să presupunem că scorul de 3,8 se aplică şi pentru subgrup, şi pentru grup, ar trebui să calculăm intervalul de încredere şi să ne bazăm concluzia pe ideea că putem fi 95% siguri că nivelul mediu de satisfacţie al întregului grup se află undeva între 3,6 şi 4,0.

    Ideea în legătură cu intervalul de încredere este că rezultatele obţinute în acest fel de pe urma datelor colectate pot fi foarte diferite: ne-am mutat de la o simplă estimare punctuală (3,8) la o estimare prin interval de încredere (este foarte probabil ca nivelul mediu de satisfacţie al expaţilor să se afle undeva între 3,6 şi 4,0), prin urmare, s-ar putea să luăm o decizie diferită. În acest caz, diferenţa dintre 4,2 şi 4,0 nu este atât de mare încât să fie necesară restructurarea cursului. 

    Aşadar, dacă luăm în considerare mai degrabă eşantionarea aleatorie şi estimarea prin intervale de încredere în locul estimării punctuale, admitem faptul că datele estimative despre populaţie sunt, la un anumit nivel, incerte şi astfel suntem mai bine pregătiţi în a evita deciziile nefavorabile, generatoare de costuri.

  • Fără preşedinte şi fără bani

    Această rezervă de aur reprezintă o parte importantă din rezervele internaţionale pe care le deţine, în prezent, Banca Naţională a Venezuelei, valoarea totală fiind de aproximativ 8 mld. dolari.
    Banca Angliei este considerată una dintre cele mai de încredere bănci din lume, iar numeroase ţări, inclusiv România, i-au încredinţat în custodie cantităţi însemnate din rezervele naţionale de aur, rezerve care pot fi folosite doar în cazuri excepţionale.
    Venezuela, care deţine una dintre cele mai importante resurse de petrol din lume, se confruntă de mai mulţi ani cu o criză economică severă, apărută pe fondul reformelor economice introduse de regimul Maduro. Hiperinflaţia a atins deja 80.000%, la începutul acestui an, iar pentru finele acestui an este estimat chiar un nivel de 10.000.000%.
    În urmă cu o săptămână, Juan Guaido, principalul rival al lui Maduro, s-a autoproclamat preşedintele interimar al Venezuelei, în condiţiile în care Statele Unite nu l-au mai recunoscut pe Maduro ca deţinând această funcţie.

  • Guvernul a publicat proiectul de buget pe 2019. Care sunt ministerele care primesc cei mai mulţi bani

    PIB estimat 1.022 miliarde lei, creştere economică de 5,5%

    PIB estimat este de 1.022 miliarde lei, o inflaţie medie anuală de 2,8% şi o creştere economică de 5,5%.

    Veniturile bugetului general consolidat sunt de 341,5 miliarde lei (33,4% din PIB) iar cheltuielile de 367,6 miliarde lei (35,95% din PIB), cu un deficit de 26,1 miliarde lei (2,55% din PIB).

    Numărul şomerilor este estimat la 287.000 de persoane, iar câştigul salarial mediu net lunar 3.085 lei.

    Ţinta de deficit bugetar cash pe anul 2019 este estimată la 2,55% din PIB, iar deficitul ESA la 2,57% din PIB, anul 2019 fiind primul an în care începe ajustarea deficitului bugetar, respectiv o ajustare de 0,39 puncte procentuale în termeni ESA faţa de anul 2018 , care va continua pe orizontul 2020-2022, urmând ca acesta să ajungă în anul 2022 la 1,8 % din PIB, respectiv o ajustare de 0,77 puncte procentuale faţă de anul 2019.

    Nivelul estimat al datoriei guvernamentale brute pe orizontul de referinţă se va situa sub 40,0% din PIB, România înregistrând în anul 2017 un procent al datoriei publice de 35,2%, în scădere faţă de anul 2016 cu 2,1 puncte procentuale.

    În anul 2019 cheltuielile destinate investiţiilor însumează 47,2 miliarde lei, reprezentând aproximativ 4,62% în PIB.

    Cheltuielile cu dobânzile aferente datoriei publice sunt estimate la 13,5 miliarde lei şi au o pondere în PIB de 1,3%.

    În bugetul asigurărilor sociale de stat, viramentele către Pilonul II sunt de 8,6 miliarde de lei.

    Cheltuielile cu bunuri şi servicii sunt estimate la 46,5 miliarde lei (4,5% din PIB), în creştere cu 1,8 miliarde lei faţă de cele efectuate în anul 2018; din această creştere 1,5 miliarde de lei reprezintă bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate;

    Cheltuielile de personal sunt în sumă de 102,5 miliarde lei (10% din PIB), pe fondul aplicării Legii cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, însă pe orizontul de referinţă se înregistrează o traiectorie descendentă a ponderii acestora în PIB.

    Buget – alocările pe ministere şi instituţii ale statului

    Bugete cu minus au Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională, nisterul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat sau Ministerul Energiei.

    Bugetele ministerelor şi instituţiilor statului sunt, confrm proiectului:

    Ministerul Afacerilor Externe – 18,4 miliarde lei, creştere de 21,5%

    Ministerul Agriculturii – 22,7 miliarde lei, creştere 15%

    Ministerul Fondurilor Europene – 2,2 miliarde lei, creştere 183%

    Ministerul Apărării Naţonale – 18,1 miliarde lei, creştere 6,6%

    Ministerul Muncii – 25,5 miliarde lei, creştere 2,1%

    Ministerul Educaţiei – 30,8 miliarde lei, crestere faţă de 2018 de 46,7%

    Ministerul Transporturilor – 11,6 miliarde lei, creştere de 54,9%

    Ministerul Sănătăţii – 9,4 miliarde3 lei, creştere de 64,6%

    Ministerul Finanţelor – 5,4 miliarde lei, creştere 10,3%

    Ministerul Economiei – 620 milioane lei, creştere 162%

    Ministerul Cercetării şi Inovării – 1,7 miliarde lei, creştere 27%

    Ministerul Tineretului şi Sportului – 658 milioane lei, creştere 95%

    Ministerul Justiţiei – 4,2 miliarde lei, creştere 6,4%

    Ministerul Afacerilor Externe – 1,1 miliarde lei, creştere 27%

    Ministerul Culturii – 958 milioane lei, creştere 29%

    Ministerul Apelor şi Pădurilor – 605 milioane lei, creştere 49%

    Ministerul Mediului – 529 milioane lei, creştere 45%

    Ministerul Dezvoltării Regionale – 5,5 miliarde lei, creştere 3,1%

    Ministerul Public – 1,285 miliarde lei, creştere 3,1%

    Ministerul Turismului – 48 milioane lei, creştere 32%

    Ministerul pentru Românii de Pretutindeni – 28,8 milioane lei, creştere 16%

    Ministerul pentru Relaţia cu Parlamentul – 9,3 milioane lei, creştere 27%

    Ministerul Energiei – 250 milioane lei, minus 13%

    Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională – 261 milioane lei, minus 20%

    Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat – 652,1 milioane lei, minus 28,9%

    Ministerul Finanţelor Publice – Acţiuni Generale – 26,086 miliarde lei, minus 1,3%

    Senat – 210 milioane lei, creştere 9,3%

    Camera Deputaţilor – 446 milioane lei, creştere 9,7%

    SRI – 2,4 miliarde lei, creştere 4,8%

    Serviciul Telecomunicaţii Speciale – 604 milioane lei, creştere 69%

    SPP – 233 milioane lei, creştere 20%

    SIE – 309 milioane lei, creştere 8,5%

    Secretariatul General al Guvernului – 2,2 miliarde lei, creştere 64,8%

    Autoritatea Electorală – 582 milioane lei, creştere 163%

    Curtea de Conturi – 363 milioane lei, creştere 24%

    ANSVSA – 890 milioane lei, creştere 8%

    Inspecţia Judiciară – 53 milioane lei

    Institutul Cultural Român – 67 milioane lei, creştere 64%

    Consilul Economic şi Social – 29,6 milioane lei. creştere 338%

    Academia Română, 334 milioane lei, creştere 7,3%

    Consiliul Concurenţei – 75 milioane lei, creştere 42%

    Înalta Curete de Casaţie şi Justiţie – 150 milioane lei, creştere 13%

    Consiliul Superior al Magistraturii – 157 milioane lei, creştere 5,6%

    Curtea Constituţională – 30 milioane lei, creştere 30%

    Autoritatea Naşională pentru Restituirea proprietăţilor – 21 milioane lei, creştere 48%

    Societatea Română de Televiziune – 410 milioane lei, creştere 1,7%

    Avocatul Poporului – 23,5 milioane lei, creştere 31%

    Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului – 21 milioane lei, cretere 28%

    Agenţia Naţională pentru Integritate – 22 milioane lei, creştere 15,6%

    Administraţia Prezidenţială – 55 milioane lei, creştere 4,1%

    Consilul Naţional al Audiovizualului – 12,8 milioane lei, creştere 18%

    Oficul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor – 16,1 milioane lei, creştere11,9%

    Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării – 7,8 milioane lei, creştere 22%

    Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii – 18,2 milioane lei, creştere 7,3%

    Consiliul Legislativ – 11 milioane lei, creştere 12%

    Oficiul Registrul Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat – 11,1 milioane lei, creştere 12%

    Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal – 5.8 milioane lei, creştere 26%

    Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor – 12,7 milioane lei, creştere 8,7%

    Academia – 10,6 milioane lei, creştere 5,1%

    Secretariatul de stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist – 3,3 milioane lei, creştere 16,5%

    Societatea Română de Radiodifuziune – 387 milioane lei, creştere 5,1%

    Agerpres – 22 milioane lei, creştere 10,6%

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro