Tag: dovedire

  • Fiul de 13 ani al lui Steve Irwin este unul dintre cei mai talentaţi tineri fotografi ai lumii – FOTO

    Încă de la o vârstă fragedă, Robert Irwin a fost fascinat de natură şi de lumea animalelor; ajuns acum la 13 ani, el călătoreşte alături de familia sa pe glob şi capturează frumuseţea animalelor.

    Steve Irwin, faimos pentru cascadoriile sale îndrăzneţe cu animale dintre cele mai periculoase, filma în 2006 un documentar în marea barieră de corali din Queensland, alături de cameramanul Justin Lyons, când a fost ucis de o pisică de mare.

    Justin Lyons, cameramanul care filma episodul emisiunii “Vânătorul de crocodili” în momentul tragic, a dezvăluit cum realizatorul australian a fost înjunghiat de 100 de ori de pisica de mare în doar câteva secunde, scrie Sky News.

    Sursa: BoredPanda

  • Tânăra de 31 de ani care a creat o AFACERE UNICĂ în România cu care face sute de mii de euro

    Licitaţia pe gunoaie nu este o glumă, ci o veritabilă afacere. Antreprenoarea Adela Lazăr a construit o platformă unde cei care doresc să cumpere deşeuri îi pot oferta pe cei care vând. 

    Companiile care pun pe piaţă produse în tot soiul de ambalaje trebuie să dovedească an de an că reciclează o pondere tot mai importantă din deşeurile pe care le generează. Altfel, plătesc amenzi.

    Adela Lazăr are 31 de ani şi este creatoarea platformei online deşeuriambalaje.ro. Ea a sesizat anul trecut o oportunitate de afaceri apărută în urma modificării legii 249/2015 anul trecut. Conform legii, acum companiile îşi pot îndeplini individual ţintele de reciclare prin achiziţia şi reciclarea altor deşeuri decât cele proprii. ”Înainte, companiile îşi putea îndeplini ţinta de reciclare doar cu propriile produse. Acum, poate să-şi îndeplinească această ţintă cumpărând deşeuri de la firme de salubrizare, colectori, reciclatori, staţii de sortare“, spune Adela Lazăr.

    Prin reciclare, atât consumatorii cât şi companiile pot avea un impact pozitiv asupra mediul în care trăim şi asupra societăţii. Autorităţile au impus companiilor să recicleze minimum 55% din greutatea ambalajelor puse pe piaţă într-un an. Până nu demult, companiile pasau această obligaţii unor organizaţiilor care se ocupau de asta. Din iunie 2016, producătorii au posibilitatea să cumpere deşeuri şi să le recicleze pentru a-şi atinge ţintele, astfel încât să nu fie amendate.

    Platforma conectează direct producătorii şi importatorii care pun bunuri ambalate pe piaţă, cu firmele care se ocupă de reciclate şi colectare, cei care deţin deşeuri de ambalaje pentru care pot oferi trasabilitate. Tânăra se află la prima experienţă antreprenorială, având o carieră de aproape 10 ani în waste management; a lucrat de-a lungul timpului în mai multe companii de salubritate din România, iar din 2014 este expert independent al Comisiei Europene la Bruxelles ”pe zona de reciclare şi pentru infrastructură de mediu“, după cum explică ea însăşi.

    Companiile producătoare sau importatorii au obligaţia legală să prevină producerea deşeurilor de ambalaje şi să le refolosească, în urma reciclării. Astfel, Lazăr a sesizat oportunitatea şi a realizat o platformă electronică prin intermediul căreia producătorii pot cumpăra deşeuri pentru reciclare, iar colectorii le pot vinde. Totul se face pe sistemul de licitaţii. ”Am creat un spaţiu virtual în care să punem toţi actorii la masă, adică producătorii şi importatorii care au ţinte de îndeplinit şi cei care deţin deşeurile. Ei pot interacţiona virtual într-un spaţiu transparent, pornind de la un preţ stabilit“, spune Lazăr.

    O licitaţie este deschisă, în mod normal, cinci zile, dar se poate întinde şi pe zece zile. Apoi vânzătorul şi cumpărătorul sunt puşi în contact şi se realizează dosarul de trasabilitate. ”Noi nu doar îi punem faţă în faţă, ci le oferim şiservicii de suport. Fiecare tranzacţie se încheie cu un dosar de trasabilitate, iar fiecare dosar este verificat de una din echipele noastre. Dacă o companie doreşte, poate să mandateze o echipă de-a noastră pentru tranzacţionare, fie că este vorba de vânzare sau cumpărare“, spune antreprenoarea.

    La momentul scrierii articolului erau 62 de licitaţii active, cu o cantitate totală de 1.470 de tone; de la lansarea platformei până în prezent s-au încheiat 974 de licitaţii, reciclându-se astfel aproape 17.000 de tone de deşeuri. Valoarea  medie a tranzacţiilor realizate până acum pe platformă se situează între 13,6 milioane de lei (2,9 mil. euro) şi 17 milioane de lei (3,7 mil. euro), cu un preţ mediu pe tonă de 800-1.000 de lei, conform Adelei Lazăr.

    Pentru a fi acceptat pe platformă, un producător sau importator trebuie să plătească o taxă de membru de 300 de euro pe şase luni ”care-i oferă posibilitatea să liciteze oricând în acest interval asttfel încât să-şi îndeplinească ţintele“, dar şi un comision de 5,7% pe tranzacţie finalizată cu succes. Potrivit calculelor Business Magazin, asta înseamnă că până acum au fost percepute comisioane de câteva sute de mii de euro, între 170.000 şi 210.000 euro de la momentul în care platforma a devenit activă. În momentul de faţă sunt 250 de conturi validate pe platformă, dintre care majoritatea (220) sunt producători sau importatori, iar 30 sunt vânzători. ”Aşteptăm să treacă un an calendaristic, să tragem linie şi să vedem rezultatele. Afacerea e sustenabilă. În ce priveşte nivelul taxelor şi comisioanele, serviciile noastre ne plasează cu 20% sub alte organizaţii cu aceeaşi activitate.“

    În cazul vânzătorilor, spune tânăra antreprenoare, ”avem proceduri prin care se verifică documentele care sunt solicitate, se fac verificări în teren, se evaluează amplasamentul, dotările tehnice. Nu acceptăm firmele care nu trec prin acest audit“, spune Adela Lazăr; ea mărturiseşte că s-a creat o listă de aşteptare pentru accesul pe platformă. Procesul de acceptare durează câteva zile.

    Acum, piaţa de tranzacţionare a deşeurilor este dominată de zece companii, care au dreptul să îndeplinească ţinte de reciclare; producătorii le pot transfera lor această responsabilitate. Eco-Rom Ambalaje, una dintre cele mai mari companii de preluare responsabilitate, a avut o cifră de afaceri de 46,2 milioane de lei (peste 10 milioane de euro) în 2016. Platforma deseuriambalaje.ro are o cotă de piaţă de 5% în momentul de faţă, iar ţinta este ca anul viitor să ajungă la 10%.

  • Greşeala pe care o fac toţi şoferii când îi depăşeşte o motocicletă în viteză

    Greşeala pe care o fac cei mai mulţi dintre şoferi când sunt depăşiţi în viteză de o motocicletă este aceea că nu iau în calcul că sunt şanse bune să vină o a doua motocicletă sau chiar mai multe imediat după.

    Specialiştii le recomandă să privească imediat în oglinzile retrovizoare şi să nu facă mişcări bruşte de direcţie. De regulă, motocicliştii circulă în grupuri de minim două sau trei autovehicole.

    Şoferii sunt sfătuiţi să se asigure temeinic înainte de a opri, de a vira sau de a schimba banda, să nu întoarcă pe linia continuă, să păstreze banda în viraje, să se asigure înainte de a deschide portiera – lucru valabil şi pentru pasageri.

    Cele mai multe accidente de motocicletă se produc din cauza şoferilor care nu se asigură suficient la virajul la stânga sau când schimbă banda.

    Poliţia recomandă motocicliştilor:

    – Păstraţi contactul vizual – nu presupuneţi că vă văd ceilalţi. Încercaţi întotdeauna să aveţi contact vizual cu şoferii care ar putea fi pe cale să vă intersecteze traiectoria!

    – Anticipaţi intenţiile partenerilor de drum – chiar şi atunci când şoferii, bicicliştii şi pietonii văd că vă apropiaţi, ei apreciază greşit, de multe ori, distanţa ori viteza. Nu vă bazaţi numai pe buna lor reacţie!

    Cititi mai multe pe www.realitatea.ro

  • Greşeala pe care o fac toţi şoferii când îi depăşeşte o motocicletă în viteză

    Greşeala pe care o fac cei mai mulţi dintre şoferi când sunt depăşiţi în viteză de o motocicletă este aceea că nu iau în calcul că sunt şanse bune să vină o a doua motocicletă sau chiar mai multe imediat după.

    Specialiştii le recomandă să privească imediat în oglinzile retrovizoare şi să nu facă mişcări bruşte de direcţie. De regulă, motocicliştii circulă în grupuri de minim două sau trei autovehicole.

    Şoferii sunt sfătuiţi să se asigure temeinic înainte de a opri, de a vira sau de a schimba banda, să nu întoarcă pe linia continuă, să păstreze banda în viraje, să se asigure înainte de a deschide portiera – lucru valabil şi pentru pasageri.

    Cele mai multe accidente de motocicletă se produc din cauza şoferilor care nu se asigură suficient la virajul la stânga sau când schimbă banda.

    Poliţia recomandă motocicliştilor:

    – Păstraţi contactul vizual – nu presupuneţi că vă văd ceilalţi. Încercaţi întotdeauna să aveţi contact vizual cu şoferii care ar putea fi pe cale să vă intersecteze traiectoria!

    – Anticipaţi intenţiile partenerilor de drum – chiar şi atunci când şoferii, bicicliştii şi pietonii văd că vă apropiaţi, ei apreciază greşit, de multe ori, distanţa ori viteza. Nu vă bazaţi numai pe buna lor reacţie!

    Cititi mai multe pe www.realitatea.ro

  • Cum a câştigat la lotto de două ori într-o săptămână o adolescentă de 19 ani

    ,Dominguez se întorcea din Arizona în momentul în care a decis să cumpere primul bilet de la o benzinărie din regiunea San Luis Obispo. A răzuit biletul şi a descoperit astfel că a câştigat un premiu de 555.555 dolari. ”Eram atât de emoţionată că mi-a venit să plâng”, spunea ea. Câteva zile mai târziu, Dominguez a cumpăraun alt loz de răzuit de la o benzinărie din Greenfiled, care s-a dovedit a-i aduce alţi 100.000 de dolari. 
     
    Ea a declarat că plănuieşte să meargă la cumpărături şi să îşi cumpere o maşină cu aceşti bani. 
  • Predicţii făcute de Bill Gates în 1999, care astăzi au devenit realitate

    1. site-uri de comparare preţurilor. Gates a spus că vor exista site-uri unde utilizatorii vor putea vedea cu uşurinţă unde este cel mai ieftin produs.

    2. Smartphone-urile. “Oamenii vor căra după ei dispozitive mici care le vor permite să fie în contact constant şi vor putea accesa internetul de oriunde vor”

    3. Plăţi online. “Oamenii îşi vor putea plăti facturile online, să-şi facă finanţele online şi să vorbească cu medicii pe internet”. Toate aceste lucruri se întâmplă astăzi.

    4. Asistenţi personali şi Internet of Things

    Bill Gates a spus că vom avea asistenţi care ne vor verifica mailurile, notificările, ne vor prezenta informaţia de care avem nevoie. Cam asta fac acum asistenti precum Google Now sau Siri.

    5. Reţelele de socializare
    “Vor apărea site-uri unde prietenii, familia vor putea comunica şi îşi vor putea face planuri”. Astăzi Facebook are 2 miliarde de utilizatori în întreaga lume.

    6. Publicitate inteligentă

    “Aparatele vor oferi publicitate inteligentă. Vor şti obiceiurile de cumpărare şi vor afişa reclamă exact pe preferinţele celui ce va trebui să cumpere”.

    E ceea ce face Google, Amazon şi oricare alt vânzător online.

    7. Site-uri construite în funcţie de un anumit interes.
    “Comunităţile online nu vor fi influenţate de locaţie, ci de interesele fiecăruia”. Un exemplu edificator este Reddit – un site divizat în diferite subgrupuri în funcţie de interese (filme, jocuri, stiri etc).
     

  • Desenul care a distrus o întreagă campanie McDonald’s de sărbători

    Concluziile aparţin jurnaliştilor publicaţiei Entrepreneur, în urma unui exemplu recent, care are legătură cu recipientele pentru băuturi de sărbători folosite de McDonald’s şi care s-au dovedit a nu fi foarte inspirate.

    Un client care şi-a cumpărat o astfel de băutură a făcut un desen simplu pe pahar, iar întreaga conotaţie a mesajului transmis – ”Decembrie este aici! Simţiţi spiritul sărbătorilor cu o McCafe Peppermint Mocha!” – s-a schimbat.

    ”Este un semnal că nu ar trebui să uităm de copilul din noi sau – poate, să angajăm un consultant de 14 ani când luăm astfel de decizii de marketing”, concluzionează editorii Entrepreneur.

  • Alex Milcev, EY: Schimbarea sistemului de impozitare este o măsură anti-business

    “Acest joc de-a fiscalitatea, care din păcate se reia periodic în ultima vreme, a ajuns acum la capitolul numit impozit pe cifra de afaceri”, spune analistul EY. “O idee apărută peste noapte şi aruncată direct în economie fără nicio pregătire prealabilă, care produce rumoare şi ridică multe semne de întrebare.”

    El expune motivele pentru care o asemenea măsură nu are baza economică şi nu poate reprezenta o soluţie pentru România anului 2017. În primul rând, ideea este anti-business, neţinând cont de faptul că afacerile au marje de profit diferite iar unele, în anumite perioade de timp, pot genera chiar pierderi. “Logica economică ne spune că un contribuabil trebuie să contribuie la susţinerea cheltuielilor publice în măsură în care acesta câştigă, iar contribuţia este proporţională cu acest câştig. Este împotriva ordinii naturale a lucrurilor să plătesc un impozit mai mare decât câştigul pe care îl fac sau atunci când înregistrez pierdere. Ideea de la care se porneşte la introducerea impozitului pe cifra de afaceri este că firmele încearcă să minimizeze profitul impozabil prin metode mai mult sau mai puţin legale şi/sau morale. Pentru asta există însă legislaţie privind preţurile de transfer, care aplicată corect (aşa cum se întâmplă în statele cu fiscalitate modernă) împiedică astfel de fenomene. Este nedrept să considerăm că toată lumea vrea să se sustragă de la plata impozitelor şi să îi aşezăm pe acest “pat al lui Procust” numit impozit pe cifra de afaceri. Introducerea lui va determina afacerile cu valoare adăugată mică să îşi închidă porţile. Iar pe investitorii în domeniile în care profitul se obţine abia după câţiva ani de pierderi şi efort, îi va face să ocolească România.”

    În aceeaşi măsură, explică Alex Milcev, măsură este una inechitabilă, eliminând posibilitatea de deducere a pierderilor care sunt de cele mai multe ori inerente în primii ani de activitate. “Mai mult, nepermiţându-se recuperarea fiscală a investiţiei prin deducerile de amortizare, acest timp de impozit nu încurajează modernizarea: contribuabilii vor fi tentaţi să utilizeze echipamentele o perioadă cât mai lungă de timp în condiţiile în care deducerile nu mai contează.”

    El explică şi faptul că schimbarea sistemului de impozitare este incompatibilă cu toate facilităţile fiscale decurgând din impozitul pe profit. “Se cunoaşte foarte bine faptul că avantajele sistemului fiscal de încurajare al sponsorizărilor şi burselor private a condus în ultimul deceniu la o dezvoltare puternică a sectorului ONG din România. Eliminarea facilităţii ar fi o lovitură puternică pentru aceste entităţi, dintre care multe vor fi nevoite să îşi închidă porţile. Lucru valabil şi pentru entităţile înregistrate că fiind societăţi de economie socială care, odată puse la plata impozitului pe cifra de afaceri, ar fi scoase din circuitul economic. Nu mai vorbim de facilităţi oferite afacerilor în sfera inovaţiei, cerecetării-dezvoltării sau IT.”

    Un alt motiv este acela că impozitul pe cifra de afaceri va fi o frână pusă investiţiilor străine, eliminând beneficiile tratatelor de evitare a dublei impuneri, în două situaţii: mai întâi, filialele din România ale companiilor multinaţionale sunt scutite de plata impozitului pe dividendele plătite din România către firma-mama în măsură în care anumite condiţii sunt îndeplinite. Una dintre aceste condiţii este că filiala românească să fie plătitoare de impozit pe profit. Înlocuirea impozitului pe profit cu impozitul pe cifra de afaceri va conduce implicit la imposibilitatea aplicării scutirii de la impozitul pe dividende, explică analistul EY. În al doilea rând, sucursalele din România ale firmelor străine ce desfăşoară activitate aici vor suportă o dublă impozitare. În prezent, profiturile impozitate în România sunt scutite de impozit sau beneficiază de credit fiscal în celălalt stat, în condiţiile în care plătesc impozit pe profit în România. Ca şi în cazul filialelor, desfiinţarea impozitului pe profit în România va conduce implicit la imposibilitatea aplicării scutirii sau a creditului fiscal, explică el.

    În cele din urmă, schimbarea sistemului de impozitare este în contradicţie cu prevederile reglementărilor europene, spune analistul. “Directiva care reglementează TVA nu permite statelor membre să aplice un alt impozit pe cifra de afaceri, acest lucru fiind considerat dublă impozitare. Cu siguranţă că Bruxelles-ul va porni o procedură de infringement împotriva României imediat după implementarea unui astfel de impozit. Concluzionând, putem spune că o astfel de măsură apare că fiind total nepotrivită contextului economic în care se află ţară noastră în acest moment. Fiscalitatea respectă regulă aplicată de sute de ani de croitorii buni: măsoară de şapte ori şi taie o dată, nu măsoară o dată şi taie de şapte ori”, încheie Alex Milcev.

  • Tânăra de 31 de ani care a creat o AFACERE UNICĂ în România cu care face sute de mii de euro

    Licitaţia pe gunoaie nu este o glumă, ci o veritabilă afacere. Antreprenoarea Adela Lazăr a construit o platformă unde cei care doresc să cumpere deşeuri îi pot oferta pe cei care vând. 

    Companiile care pun pe piaţă produse în tot soiul de ambalaje trebuie să dovedească an de an că reciclează o pondere tot mai importantă din deşeurile pe care le generează. Altfel, plătesc amenzi.

    Adela Lazăr are 31 de ani şi este creatoarea platformei online deşeuriambalaje.ro. Ea a sesizat anul trecut o oportunitate de afaceri apărută în urma modificării legii 249/2015 anul trecut. Conform legii, acum companiile îşi pot îndeplini individual ţintele de reciclare prin achiziţia şi reciclarea altor deşeuri decât cele proprii. ”Înainte, companiile îşi putea îndeplini ţinta de reciclare doar cu propriile produse. Acum, poate să-şi îndeplinească această ţintă cumpărând deşeuri de la firme de salubrizare, colectori, reciclatori, staţii de sortare“, spune Adela Lazăr.

    Prin reciclare, atât consumatorii cât şi companiile pot avea un impact pozitiv asupra mediul în care trăim şi asupra societăţii. Autorităţile au impus companiilor să recicleze minimum 55% din greutatea ambalajelor puse pe piaţă într-un an. Până nu demult, companiile pasau această obligaţii unor organizaţiilor care se ocupau de asta. Din iunie 2016, producătorii au posibilitatea să cumpere deşeuri şi să le recicleze pentru a-şi atinge ţintele, astfel încât să nu fie amendate.

    Platforma conectează direct producătorii şi importatorii care pun bunuri ambalate pe piaţă, cu firmele care se ocupă de reciclate şi colectare, cei care deţin deşeuri de ambalaje pentru care pot oferi trasabilitate. Tânăra se află la prima experienţă antreprenorială, având o carieră de aproape 10 ani în waste management; a lucrat de-a lungul timpului în mai multe companii de salubritate din România, iar din 2014 este expert independent al Comisiei Europene la Bruxelles ”pe zona de reciclare şi pentru infrastructură de mediu“, după cum explică ea însăşi.

    Companiile producătoare sau importatorii au obligaţia legală să prevină producerea deşeurilor de ambalaje şi să le refolosească, în urma reciclării. Astfel, Lazăr a sesizat oportunitatea şi a realizat o platformă electronică prin intermediul căreia producătorii pot cumpăra deşeuri pentru reciclare, iar colectorii le pot vinde. Totul se face pe sistemul de licitaţii. ”Am creat un spaţiu virtual în care să punem toţi actorii la masă, adică producătorii şi importatorii care au ţinte de îndeplinit şi cei care deţin deşeurile. Ei pot interacţiona virtual într-un spaţiu transparent, pornind de la un preţ stabilit“, spune Lazăr.

    O licitaţie este deschisă, în mod normal, cinci zile, dar se poate întinde şi pe zece zile. Apoi vânzătorul şi cumpărătorul sunt puşi în contact şi se realizează dosarul de trasabilitate. ”Noi nu doar îi punem faţă în faţă, ci le oferim şiservicii de suport. Fiecare tranzacţie se încheie cu un dosar de trasabilitate, iar fiecare dosar este verificat de una din echipele noastre. Dacă o companie doreşte, poate să mandateze o echipă de-a noastră pentru tranzacţionare, fie că este vorba de vânzare sau cumpărare“, spune antreprenoarea.

    La momentul scrierii articolului erau 62 de licitaţii active, cu o cantitate totală de 1.470 de tone; de la lansarea platformei până în prezent s-au încheiat 974 de licitaţii, reciclându-se astfel aproape 17.000 de tone de deşeuri. Valoarea  medie a tranzacţiilor realizate până acum pe platformă se situează între 13,6 milioane de lei (2,9 mil. euro) şi 17 milioane de lei (3,7 mil. euro), cu un preţ mediu pe tonă de 800-1.000 de lei, conform Adelei Lazăr.

    Pentru a fi acceptat pe platformă, un producător sau importator trebuie să plătească o taxă de membru de 300 de euro pe şase luni ”care-i oferă posibilitatea să liciteze oricând în acest interval asttfel încât să-şi îndeplinească ţintele“, dar şi un comision de 5,7% pe tranzacţie finalizată cu succes. Potrivit calculelor Business Magazin, asta înseamnă că până acum au fost percepute comisioane de câteva sute de mii de euro, între 170.000 şi 210.000 euro de la momentul în care platforma a devenit activă. În momentul de faţă sunt 250 de conturi validate pe platformă, dintre care majoritatea (220) sunt producători sau importatori, iar 30 sunt vânzători. ”Aşteptăm să treacă un an calendaristic, să tragem linie şi să vedem rezultatele. Afacerea e sustenabilă. În ce priveşte nivelul taxelor şi comisioanele, serviciile noastre ne plasează cu 20% sub alte organizaţii cu aceeaşi activitate.“

    În cazul vânzătorilor, spune tânăra antreprenoare, ”avem proceduri prin care se verifică documentele care sunt solicitate, se fac verificări în teren, se evaluează amplasamentul, dotările tehnice. Nu acceptăm firmele care nu trec prin acest audit“, spune Adela Lazăr; ea mărturiseşte că s-a creat o listă de aşteptare pentru accesul pe platformă. Procesul de acceptare durează câteva zile.

    Acum, piaţa de tranzacţionare a deşeurilor este dominată de zece companii, care au dreptul să îndeplinească ţinte de reciclare; producătorii le pot transfera lor această responsabilitate. Eco-Rom Ambalaje, una dintre cele mai mari companii de preluare responsabilitate, a avut o cifră de afaceri de 46,2 milioane de lei (peste 10 milioane de euro) în 2016. Platforma deseuriambalaje.ro are o cotă de piaţă de 5% în momentul de faţă, iar ţinta este ca anul viitor să ajungă la 10%.

  • Cronică de film: King Arthur: Legend of the Sword

    Lansat în peste 3.700 de cinematografe din Statele Unite, King Arthur: Legend of the Sword a generat venituri de doar 14,7 milioane de dolari – mult sub cele mai pesimiste aşteptări. Estimările celor din presa de specialitate arătau 23-25 de milioane în primul weekend, dar nici acele cifre nu erau prea bune, luând în calcul câţi bani s-au cheltuit pe film. Mai mult, pelicula a primit un rating B+ de la CinemaScore, iar pe site-ul de specialitate Rotten Tomatoes se ”bucură“ de un scor de 27%. Adică mai puţin de o treime din review-uri sunt favorabile.

    Ca orice prim film al unei francize, King Arthur: Legend of the Sword vorbeşte despre originile personajelor. Astfel, povestea începe atunci când Regele Uther Pendragon (Eric Bana) şi soţia sa sunt ucişi de un frate mai tânăr al regelui, Vortigern, interpretat de Jude Law. Pentru a putea duce complotul la capăt, acesta îşi oferise anterior sufletul forţelor întunecate, conduse de vrăjitorul Mordred. Copilul regelui Uther este pus într-o coş de lemn şi lăsat să plutească până ce ajunge să fie salvat de câteva prostituate şi crescut, apoi, în zona Londinium. Şi tot aşa mai departe.

    Lucrând pe baza scenariului simplist pe care l-a scris alături de Joby Harold şi Lionel Wigram, Guy Ritchie preferă să se concentreze pe elementele de suprafaţă şi nu pe cele mai profunde, care sunt necesare pentru a crea o legătură emoţională între personaje şi spectatori. Regizorul ne oferă din plin scene de acţiune, lupte cu săbiile şi tot felul de alte dueluri explozive. Totuşi, cred că spectatorii au mai multe şanse să înveţe stilul de luptă al fiecărui personaj decât să afle ceva legat de istoricul său. Iar asta e o mare problemă, mai ales în cazul unui film de origini.

    Aş vrea să pot scrie mai multe lucruri bune despre structura filmului, dar trebuie să mai menţionez o problemă: producătorii au încercat să includă cât mai multe elemente ale poveştii, iar asta a dus, inevitabil, la grăbirea acţiunii. Spre exemplu, veţi vedea scene de luptă care încep, aproape stupid, cu o replică de genul ”Let’s play“; nu ştiu câte dueluri începeau cu invitaţii de genul ăsta, dar nu cred totuşi că erau foarte multe. Nu e genul de film în care personajele să aibă discuţii, pentru că pur şi simplu nu e timp pentru aşa ceva. Nici tehnica folosită nu a ajutat prea mult în sensul ăsta: Ritchie a folosit cadre scurte, de 2-3 secunde, care dau într-adevăr o doză mai mare de energie, dar elimină complet creşterea graduală a tensiunii.

    În ceea ce priveşte distribuţia, Charlie Hunnam face o treabă decentă în rolul principal. Problema sa este că personajul trece prea repede de la modul eroului pe care toată lumea îl iubeşte la cel al liderului arogant şi fără scrupule. Acelaşi lucru e valabil şi pentru Jude Law, care schimbă ”personalităţile“ puţin cam des, cel puţin pentru gustul meu.

    Per total, King Arthur: Legend of the Sword e un film bunicel, dar deloc memorabil. Oarecum surprinzător, venind de la omul care ne-a adus Lock, Stock and Two Smoking Barrels şi Snatch. Aştept, pe viitor, ceva mult mai bun de la Guy Ritchie.