Transformarea clădirii a pornit de la rugămintea prietenilor artistului Jan Is De Man, care l-au convins să realizeze o pictură murală pe exteriorul acesteia. Deşi Jan Is De Man se gândise iniţial să picteze o figură zâmbăreaţă, după ce a studiat forma clădirii i-a venit ideea să o transforme într-un bibliotecă cu ajutorul artistului de graffiti şi tatuator Deef Feed. Astfel un perete al clădirii dă iluzia unui mare raft de bibliotecă, pe care sunt tot felul de cărţi care reflectă diversitatea culturală a cartierului, alese cu ajutorul locuitorilor acestuia.
Tag: cultura
-
100 cele mai puternice femei din business: Violeta Luca, general manager { Microsoft România }
• Violeta Luca s-a alăturat Microsoft România în februarie 2015, ca head of strategy, pentru a conduce şi coordona strategia locală de transformare a companiei.
• Înainte de a se alătura Microsoft România, ea a mai lucrat în companii precum Whirlpool, Flanco, eMAG sau Metro Cash & Carry.
• Violeta Luca este absolventă a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, precum şi a mai multor cursuri de management.Cifră de afaceri (2017): 321,3 mil. lei
Profit (2017): 12,6 mil. lei -
100 cele mai puternice femei din business: Violeta Luca, general manager { Microsoft România }
• Violeta Luca s-a alăturat Microsoft România în februarie 2015, ca head of strategy, pentru a conduce şi coordona strategia locală de transformare a companiei.
• Înainte de a se alătura Microsoft România, ea a mai lucrat în companii precum Whirlpool, Flanco, eMAG sau Metro Cash & Carry.
• Violeta Luca este absolventă a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, precum şi a mai multor cursuri de management.Cifră de afaceri (2017): 321,3 mil. lei
Profit (2017): 12,6 mil. lei -
Cele mai responsabile companii din România: Kaufland România – În stare de bine
Motivaţie
Obiectivul general al programului este creşterea calităţii vieţii locuitorilor din comunităţile rurale şi urbane, prin sprijinirea iniţiativelor culturale, sportive şi a activităţilor de promovare a unui stil de viaţă sănătos.
Descrierea proiectului
În stare de bine a fost iniţiat anul trecut de Kaufland România şi implementat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile. Proiectul avut un buget alocat de aproximativ 1 milion de euro şi a oferit 26 de granturi nerambursabile pentru asociaţii şi fundaţii în domeniile sport, cultură şi viaţă sănătoasă. Programul de finanţare este unul adaptat organizaţiilor neguvernamentale mici şi mijlocii, prin care se oferă acestora atât finanţare, cât şi susţinere şi consultanţă pentru derularea activităţilor şi dezvoltarea capacităţii organizaţionale. Zona rurală, ca prioritate, este una dintre cele mai importante caracteristici ale programului: 46% din totalul proiectelor finanţate s-au adresat comunităţilor şi beneficiarilor din mediul rural.
Abordarea programului (care are ca perioadă de implementare intervalul 04.04.2018 – 31.03.2019) se bazează pe trei direcţii complementare, astfel:
1. Finanţare pentru proiecte derulate de ONG-uri în trei domenii: cultură (proiecte care stimulează expunerea şi implicarea cetăţenilor de toate vârstele în activităţi culturale, creaţia culturală, sau care contribuie la promovarea patrimoniului cultural, inclusiv imaterial, şi valorificarea sa pentru dezvoltarea rurală şi urbană); sport (proiecte care cresc participarea membrilor comunităţii la activităţi de educaţie fizică şi sport, inclusiv evenimente sportive la nivelul comunităţii); viaţă sănătoasă (proiecte care implică cetăţeni de toate vârstele în promovarea unui stil de viaţă sănătos, prin informare sau activităţi educaţionale, abordând tematici precum nutriţie, exerciţiu fizic, sănătate mintală, sănătatea relaţiilor şi comportament sexual, prevenirea consumului de substanţe).
2. Sprijin pentru dezvoltarea capacităţii organizaţiilor în domenii precum comunicare, management de proiect, management financiar, scriere de proiecte, dezvoltare organizaţională etc.
3. Comunitatea ONG-urilor sprijinite de Kaufland – un spaţiu de interacţiune, inspiraţie, învăţare reciprocă şi schimb de bune practici între organizaţiile care au beneficiat sau beneficiază de sprijinul Kaufland România.
Rezultate
Peste 25.700 persoane (în special copii şi tineri) au fost implicate în proiectele finanţate prin program în 140 de localităţi din ţară din 28 de judeţe. În anul 2018, primul an de derulare a programului În stare de bine, aproximativ 5,1 mil. de lei au fost investiţi de către Kaufland România.
Cifră de afaceri netă (anul financiar 2017-2018)
~2,2 mld. euroNumăr de angajaţi
> 15.000Valoarea investiţiei
1 mil. euroIntervalul de implementare a proiectului
2018-2019 -
Cele mai responsabile companii din România: Kaufland România – În stare de bine
Motivaţie
Obiectivul general al programului este creşterea calităţii vieţii locuitorilor din comunităţile rurale şi urbane, prin sprijinirea iniţiativelor culturale, sportive şi a activităţilor de promovare a unui stil de viaţă sănătos.
Descrierea proiectului
În stare de bine a fost iniţiat anul trecut de Kaufland România şi implementat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile. Proiectul avut un buget alocat de aproximativ 1 milion de euro şi a oferit 26 de granturi nerambursabile pentru asociaţii şi fundaţii în domeniile sport, cultură şi viaţă sănătoasă. Programul de finanţare este unul adaptat organizaţiilor neguvernamentale mici şi mijlocii, prin care se oferă acestora atât finanţare, cât şi susţinere şi consultanţă pentru derularea activităţilor şi dezvoltarea capacităţii organizaţionale. Zona rurală, ca prioritate, este una dintre cele mai importante caracteristici ale programului: 46% din totalul proiectelor finanţate s-au adresat comunităţilor şi beneficiarilor din mediul rural.
Abordarea programului (care are ca perioadă de implementare intervalul 04.04.2018 – 31.03.2019) se bazează pe trei direcţii complementare, astfel:
1. Finanţare pentru proiecte derulate de ONG-uri în trei domenii: cultură (proiecte care stimulează expunerea şi implicarea cetăţenilor de toate vârstele în activităţi culturale, creaţia culturală, sau care contribuie la promovarea patrimoniului cultural, inclusiv imaterial, şi valorificarea sa pentru dezvoltarea rurală şi urbană); sport (proiecte care cresc participarea membrilor comunităţii la activităţi de educaţie fizică şi sport, inclusiv evenimente sportive la nivelul comunităţii); viaţă sănătoasă (proiecte care implică cetăţeni de toate vârstele în promovarea unui stil de viaţă sănătos, prin informare sau activităţi educaţionale, abordând tematici precum nutriţie, exerciţiu fizic, sănătate mintală, sănătatea relaţiilor şi comportament sexual, prevenirea consumului de substanţe).
2. Sprijin pentru dezvoltarea capacităţii organizaţiilor în domenii precum comunicare, management de proiect, management financiar, scriere de proiecte, dezvoltare organizaţională etc.
3. Comunitatea ONG-urilor sprijinite de Kaufland – un spaţiu de interacţiune, inspiraţie, învăţare reciprocă şi schimb de bune practici între organizaţiile care au beneficiat sau beneficiază de sprijinul Kaufland România.
Rezultate
Peste 25.700 persoane (în special copii şi tineri) au fost implicate în proiectele finanţate prin program în 140 de localităţi din ţară din 28 de judeţe. În anul 2018, primul an de derulare a programului În stare de bine, aproximativ 5,1 mil. de lei au fost investiţi de către Kaufland România.
Cifră de afaceri netă (anul financiar 2017-2018)
~2,2 mld. euroNumăr de angajaţi
> 15.000Valoarea investiţiei
1 mil. euroIntervalul de implementare a proiectului
2018-2019 -
Lăsaţi-vă angajaţii să lucreze de acasă!
“Munca de acasă a devenit cel mai solicitat beneficiu de către angajaţi, de aceea ei vor o infrastructură IT care să funcţioneze bine şi să le permită să lucreze de unde vor. La Adecco, angajaţii îşi pot structura munca în aşa fel încât unele sarcini să poată fi făcute de la birou, iar altele de acasă, iar între timp să meargă la o programare la doctor, de exemplu, dacă au nevoie. Este un alt fel de libertate”, a spus Gordana Landen, care ocupă de la începutul acestui an funcţia de chief human resources officer în cadrul grupului elveţian de servicii de resurse umane Adecco la nivel global. Ea a fost prezentă săptămâna trecută la Bucureşti, în cadrul unei întâlniri a liderilor regionali ai Adecco organizată de filiala din România.
Cu o experienţă de 30 de ani în domeniul resurselor umane, dobândită în companii precum Ericsson (producător de echipamente pentru telecomunicaţii), Svenska Cellulosa Aktiebolaget SCA (producător de celuloză) şi Philips Lighting (soluţii de iluminat), Gordana Landen se ocupă de politicile de resurse umane ale Adecco, un grup cu peste 34.000 de angajaţi la nivel global şi venituri de peste 23,8 miliarde de euro. În România, Adecco este liderul pieţei de recrutare şi muncă temporară, cu 200 de angajaţi permanenţi şi venituri de 90 de milioane de euro în 2018. „Pe de altă parte, este bine să avem un echilibru, pentru că am investit foarte mult în amenajarea birourilor şi vrem ca angajaţii să simtă apartenenţa faţă de companie.”
În România, telemunca a fost reglementată în urmă cu mai bine de un an, însă experţii în domeniu susţin că legislaţia este destul de restrictivă, astfel că angajatorii care le permit angajaţilor să lucreze de acasă trebuie să le facă acte adiţionale la contractele de muncă şi să verifice dacă sunt îndeplinite standardele de sănătate şi securitate în muncă în cazul angajaţilor care lucrează din afara biroului.
„Ca angajator, noi trebuie să ne asigurăm şi să garantăm faptul că angajaţii care lucrează de acasă muncesc în condiţii de siguranţă. Altfel, ar fi minunat ca angajaţii să poată lucra de pe o barcă şi să se bucure de soare.”Potrivit datelor Eurostat, ponderea angajaţilor români care lucrează de obicei de acasă a fost de 0,4% în 2017, rămânând relativ constantă din 2008 încoace, în timp ce la nivelul Uniunii Europene ponderea angajaţilor care lucrează de acasă din totalul de angajaţi a fost de 5% în 2017, în uşoară creştere faţă de 2008, arată datele biroului de statistică al UE. Cele mai mari procente ale angajaţilor care lucrează de obicei de acasă sunt în Olanda (unde 13,7% dintre angajaţi lucrează, de obicei, de acasă), în Luxemburg (12,7%) şi în Finlanda (12,3%), iar cele mai mici în Bulgaria (0,3%), România (0,4%) şi Cipru (1,2%).
Companiile din toate sectoarele de activitate au început, treptat, să aplice noile tendinţe de pe piaţa muncii la nivel global pentru flexibilizare, aceasta fiind şi o consecinţă a intrării în câmpul muncii a noilor generaţii de angajaţi, care nu mai concep să lucreze la program” sau să îşi petreacă prea mulţi ani la acelaşi angajator.
Totuşi, această flexibilizare aduce reduceri de costuri importante pentru companii.
Un astfel de program implementat de Adecco la nivel global a condus la optimizarea, digitalizarea şi automatizarea unor procese din companie, iar în 2018 compania a reuşit să economisească 50 de milioane de euro la nivel global ca urmare a creşterii productivităţii. La nivelul grupului s-au implementat noi tehnologii precum robotic process automation (roboţi software care preiau sarcinile repetitive efectuate de oameni) sau chatbots (programe de inteligenţă artificială care răspund, de exemplu, la cel mai frecvent întâlnite întrebări ale angajaţilor / candidaţilor / clienţilor), care au condus la creşterea productivităţii şi care vor genera şi anul acesta o reducere de costuri estimată la 70 de milioane de euro. Am implementat, recent, o nouă modalitate de lucru la nivel de grup, care presupune o structură diferită a muncii.De exemplu, avem şedinţe în fiecare dimineaţă în care discutăm care au fost rezultatele, ce sarcini avem de făcut pe parcursul zilei şi cum gestionăm munca. Această metodă a creat un altfel de dinamică în echipă, oamenii sunt lucrează mai bine şi sunt mai motivaţi.” De asemenea, compania a folosit soluţii digitale pentru a eficientiza unele procese, iar un alt element este legat de centralizarea şi popularizarea celor mai bune practici la nivel de grup.
„Dacă avem, de exemplu, o aplicaţie pentru candidaţi pe care o lansăm într-o ţară şi vedem că este o metodă care dă roade pentru că atrage şi ajută candidaţii să îşi găsească un loc de muncă, atunci ne uităm unde, în ce ţară, putem refolosi aceeaşi «reţetă» pentru implementarea acestei aplicaţii. Ne uităm foarte atent la ce poate fi replicat dintr-o ţară în alta unde avem aceleaşi provocări.”
În ceea ce priveşte profilul recruiterului viitorului, Gordana Landen susţine că cei care fac recrutări trebuie să îşi actualizeze şi să dobândească noi abilităţi pentru viitor, astfel că trebuie să aibă cunoştinţe solide în zona digitală, iar acesta este una dintre misiunile angajatorilor. „Recruiterii viitorului trebuie să fie foarte buni pe zona de digital, pentru că ei vor fi responsabili de gestionarea unui volum imens de informaţii. De aceea, trebuie să investim în dezvoltarea lor, pentru că trebuie să ştie cum să prelucreze informaţia în aşa fel încât să surprindă tendinţe şi tipare, pentru a putea previziona ce se va întâmpla pe piaţa muncii.” De altfel, chiar dacă majoritatea etapelor din procesele de recrutare vor fi automatizate, în faza finală recruiterii tot trebuie să verifice dacă procesele au fost efectuate corect şi se vor asigura că va exista acea latură umană în recrutare. „Comunicarea, relaţiile umane şi inteligenţa emoţională nu pot fi automatizate, iar aici recruiterii vor avea un cuvânt important de spus, pentru ca recrutarea să fie reuşită.”
În ceea ce priveşte cel mai frecvent întâlnite greşeli pe care le fac oamenii de HR, directorul global de resurse umane al Adecco spune că, în primul rând, aceştia nu investesc suficient timp şi efort în a se asigura că recrutează cei mai potriviţi colegi. De asemenea, de multe ori oamenii de resurse umane nu sunt atenţi atunci când completează anumite documente şi generează probleme, pentru că acestea nu sunt conforme cu normele.
„O altă problemă pe care trebuie să o rezolvăm, ca oameni de HR, este aceea de a ne asigura că investim suficient de mult timp şi efort în creşterea şi dezvoltarea oamenilor.” -
Cele două ţări care ar putea arunca Uniunea Europeană în haos: Războiul cultural care divizează Europa a ajuns o prăpastie majoră
“Atunci când Papa Ioan-Paul al II-lea a vizitat Irlanda şi Polonia natală în 1979, aceste două redute ale credinţei catolice păreau să fie pe un parcurs similar. Milioane de oameni s-au adunat pentru a-l asculta pe Suveranul Pontif la Dublin şi Varşovia. În Polonia, valul fervorii religioase după această vizită a catalizat rezistenţa, conducând la apariţia Mişcării Solidaritatea anul următor şi contribuind la seria de evenimente care au condus la căderea comunismului.
De asemenea, în Irlanda, puterea Bisericii Catolice a părut să crească după vizita papală, prima din istoria naţiunii. Într-un referendum din 1983, aproximativ două-treimi dintre alegătorii irlandezi au susţinut un amendament constituţional pentru interzicerea avortului. Într-un alt referendum, organizat trei ani mai târziu, o majoritate similară a urmat indicaţiile Bisericii votând împotriva legalizării divorţului”, explică editorialistul Yaroslav Trofimov.
“Astăzi, cele două ţări membre ale Uniunii Europene – în care Biserica Romano-Catolică a jucat un rol important în rezistenţa faţă de puterile străine, alimentând sentimentul identităţii naţionale – par să fie pe direcţii divergente. Este un simptom al unui clivaj mai amplu care ar putea ameninţa întregul proiect european”, observă editorialistul Yaroslav Trofimov – într-un articol publicat în The Wall Street Journal sub titlul “Războiul cultural care divizează Europa / Polonia şi Irlanda oferă perspective divergente asupra viitorului continentului” -, notând că în prezent societatea irlandeză a adoptat tendinţe liberale specifice Europei Occidentale în materie de familie şi avort şi are o pondere mică a sentimentelor antiimigraţie. -
Locurile unde poţi petrece o vacanţă de vis în care ajung foarte puţini oameni – VIDEO
1. Haver, Croaţia – oferă minuni ale naturii şi o moştenire culturală unică;

2. Burano, Italia – dacă nu aţi ajuns niciodaată la Veneţia, acest loc colorat poate fi alternativa;

3. Kravice, Bosnia şi Herzegovina -există multe lucruri de făcut în această parte a globului, vizitarea unei serii de cascade în miniatură este doar una dintre opţiuni;

4. Dinant, Belgia – este locul naşterii lui Adolphe Sax, inventatorul saxofonului; este totodată un loc excepţional pentru drumeţii;

5. Insula Skye, Scoţia – este un loc uimitor, ce pare a fi desprins dint-un roman de fantezie;

Vedeti continuarea in pagina urmatoare >>>>>>> -
Câţi bani câştigă o femeie din România care cultivă cel mai scump condiment din lume
Doamna Viorica Froicu este subinginer de industrie uşoară, ca formaţie. Povestea culturii de şofran din satul natal al doamnei Viorica, din Săldăbagiu Mic, începe cu o declaraţie neaşteptată: „Eu am urât agricultura!”.
Viorica Froicu spune că şi-a schimbat optica despre agricultură după ce a avut o experienţă în acest domeniu în Italia. „Am văzut cât câştigă oamenii din agricultură în Italia. Aceia care se ţin de treabă”, explică doamna Viorica.
Cum a pus bazele unei culturi exotice? „Am primit o reclamă pe e-mail, în italiană. Iniţial am şi vrut să o şterg. Am deschis aşa, într-o doară… Ştiu că suna ca o provocare: «Vrei să devii bogat cultivând şofran?»… Nu ştiam ce-i şofranul, am început să caut informaţii”, povesteşte doamna Viorica Froicu. „Mi-am amintit că şi mama mea cultiva şofran, nu cred că era original, dar ştiu că punea în cozonaci, în orez, şi că mâncarea avea un gust deosebit”, îşi aminteşte doamna Viorica.
La început a pus şofran pe 12 ari. „Am investit mult în primul an. Mi-am făcut gard, un sistem de supraveghere cu camere video. Ştiţi, oamenii nu prea au noţiunea de proprietate privată şi se cred tot pe vremea cooperativelor. Şofranul s-a înmulţit apoi extraordinar. Am un hectar de şofran. Are un ciclu relativ scurt. După 5-6 săptămâni de la plantare înfloreşte, totul este mov. Începe apoi recoltarea, şi nu aceasta e munca cea mai grea. Scoatem doar pistilul. Munca de Sisif e la sortare. Iar secretul stă în uscare. Şofranul are termen de garanţie cinci ani, dacă e păstrat cum trebuie. După sortare, şofranul e uscat în tăviţe de aluminiu, care sunt purtătoare de căldură, într-un cuptor la 45 grade C, timp de 45-50 de minute. Îl păstrăm în borcane închise ermetic”, spune doamna Viorica.
Şofranul este căutat în întreaga lume pentru aroma şi culoarea pe care le dă mâncărurilor. Un kilogram de şofran ajunge să coste până la 28.000 de euro. Însă pentru a obţine astfel de cantităţi este nevoie de foarte multă muncă. 40 de grame de şofran necesită o recoltare de la 6.000 – 8.000 de flori de şofran.
„Preţul unui bulb de şofran depinde de calibrul lui, explică doamna Viorica Froicu. Între 0,80 lei – 1,50 lei costă cei mai mari, care sunt şi cei mai productivi. Pentru 250 mp teren trebuie 5.000 de bulbi. Sunt necesare aproximativ 70.000 de stigmate pentru a obţine 500 g de şofran, şi de 2,5 kg de stigmate proaspete pentru obţinerea a 500 g de produs uscat. Fiecare floare prezintă câte 3 stigmate. Acestea trebuie să fie atent culese cu mâna şi apoi uscate. Munca şi îngrijirea pe care le necesită fac din şofran cel mai scump condiment din lume”, explică doamna Viorica.
Şofranul este o plantă originară din Persia. Planta are bulbotubercul, frunze înguste şi lungi, flori unice de culoare violet-albastră, cu pistil de culoare portocalie şi linii purpurii, iar fructul este o capsulă trioculară de dimensiuni reduse şi culoare albă. De la plantă se folosesc în scop terapeutic doar stigmatele, care reprezintă partea superioară a pistilului, pe care se prinde şi încolţeşte polenul, scrie bihon.ro
-
Cum a ajuns o ţară care era de 12 ori mai bogată decât China să fie MĂCINATĂ de SĂRĂCIE şi CONFLICTE
Istoria unei prăbuşiri
Imediat după descoperirea petrolului la începutul secolului al XX-lea, naţiunea din America de Sud şi-a construit întreaga economie pe seama aurului negru. Chiar şi astăzi Venezuela conduce în topul rezervelor de petrol, cu 300 de miliarde de barili. În 1950, când majoritatea ţărilor de pe glob se zbăteau să-şi revină după cel de-al doilea război mondial, Venezuela era extrem de bogată, având al patrulea PIB per capita din lume. Astfel, ţara era de două ori mai bogată decât Chile, de patru ori mai prosperă decât Japonia şi de 12 ori mai bogată decât China. În perioada 1950-1980, economia venezueleană a crescut constant, iar în 1982 era cea mai prosperă economie din America Latină. Din păcate pentru Venezuela, această situaţie nu avea să continue foarte mult.
Autorităţile s-au folosit de resurse vaste de petrol pentru a plăti diferite programe sociale, în sănătate, educaţie, transport sau alimentaţie. La mijlocul anilor ’80, preţul petrolului s-a prăbuşit şi a decimat economia venezueleană. Astăzi, Venezuela este una dintre cele mai sărace economii din regiune şi lucrurile se vor înrăutăţi dacă criza actuală va continua, potrivit Fondului Monetar Internaţional. Venezuela se sprijină în continuare foarte mult pe petrol (95% din exporturile ţării sunt reprezentate de această resursă), ceea ce înseamnă că orice fluctuaţie a preţului petrolului face diferenţa dintre bogăţie şi sărăcie. După scăderea semnificativă a preţului petrolului în anii ’80, inflaţia a crescut ajungând în 1989 la 84,5%, iar în 1996 la 99,9%.
În 1998, Hugo Chávez a fost ales preşedinte şi a promis că va reduce sărăcia, iar standardul de viaţă va creşte. Revenirea preţului petrolului a făcut ca acest lucru să se întâmple în anii 2000. Anul 2004 a fost unul critic pentru Chávez din cauza creşterii fulminante a preţului barilului de petrol. Economia a mers din ce în ce mai bine, iar preşedintele s-a ţinut de promisiune şi a cheltuit banii pentru a îmbunătăţi viaţa celor mai săraci; astfel procentul sărăciei s-a înjumătăţit până în 2010. Acest lucru a dus la creşterea deficitului ţării, context în care menţinerea programelor de bunăstare socială devenea imposibilă dacă preţul petrolului scădea. Lucru care s-a întâmplat de altfel când Maduro a preluat conducerea.
Chávez a murit în 2013 şi Nicolas Maduro a preluat şefia statului. Preţul petrolului s-a prăbuşit din nou şi era clar că Venezuela urma să aibă o bătălie intensă cu inflaţia, iar bancnota naţională urma să se devalorizeze foarte mult. Acum ţara duce o lipsă masivă de alimente, medicamente şi alte bunuri esenţiale, iar violenţa şi protestele cresc în Caracas.
“Este datoria noastră să găsim o modalitate prin care să oferim oamenilor viaţa de care au nevoie” spune o inscripţie aflată lângă un portret al fostului preşedinte venezuelean Hugo Chávez, aflată într-un punct care oferă o vedere panoramică asupra oraşului Caracas. Portretul, murdărit acum cu vopsea de vandali, este folosit de către jurnaliştii de la The Guardian pentru a descrie imaginea dezolantă din prezent a capitalei venezuelene.
„Un oraş fantomă. Mă doare să văd cum a ajuns Caracasul”, spune Omar Lugo, directorul platformei de ştiri El Estímulo, intervievat de jurnaliştii britanici. Ei observă cum, în urmă cu o generaţie, capitala Venezuelei era unul dintre cele mai înfloritoare oraşe din America Latină. Strălucirea acestuia era alimentată de industria petrolieră, precum şi de turismul generat de cultura efervescentă a oraşului – o „Mecca” pentru gurmanzi, viaţă de noapte şi iubitorii de artă.
“Este datoria noastră să găsim o modalitate prin care să oferim oamenilor viaţa de care au nevoie” spune o inscripţie aflată lângă un portret al fostului preşedinte venezuelean Hugo Chávez, aflată într-un punct care oferă o vedere panoramică asupra oraşului Caracas. Portretul, murdărit acum cu vopsea de vandali, este folosit de către jurnaliştii de la The Guardian pentru a descrie imaginea dezolantă din prezent a capitalei venezuelene.
„Un oraş fantomă. Mă doare să văd cum a ajuns Caracasul”, spune Omar Lugo, directorul platformei de ştiri El Estímulo, intervievat de jurnaliştii britanici. Ei observă cum, în urmă cu o generaţie, capitala Venezuelei era unul dintre cele mai înfloritoare oraşe din America Latină. Strălucirea acestuia era alimentată de industria petrolieră, precum şi de turismul generat de cultura efervescentă a oraşului – o „Mecca” pentru gurmanzi, viaţă de noapte şi iubitorii de artă.
Metroul, construit de francezi, un proiect de miliarde de dolari, dar şi restaurantele, galeriile de artă şi muzeele au stârnit odinioară invidia întregii lumi.
„Caracas era un oraş vibrant… Chiar te simţeai – aşa cum spunem noi aici – în lumea întâi”, spune Ana Terese Torres, o scriitoare din Caraqueña, care a surprins în una dintre cărţile sale decăderea Caracasului.