BusinessMagazin

Tag: crestere economica

  • Războiul ascuns din spatele Covid: Datoria întregii lumi la bănci şi la cele mai mari fonduri a ajuns la 277 trilioane de dolari, iar China a devenit cel mai mare creditor al lumii

    Nu cu mult timp în urmă austeritatea şi reducerea cheltuielilor publice erau singura cură de însănătoşire fiscală prescrisă de doctorii în economie. „Am repara acoperişul în timp ce soarele străluceşte sus pe cer” şi vom promova creşterea economică prin tăierea datoriilor, se spunea, cu liderii lumii insistând că dacă datoriile ar fi prea mari, consecinţele ar fi severe, scrie revista americană Newsweek într-o analiză despre cum s-a schimbat mentalitatea lumii faţă de datorii de la criza trecută la cea actuală.

    „Cele mai recente cercetări sugerează că odată ce datoria trece de 90% din PIB, riscurile unui impact negativ mare asupra creşterii pe termen lung devin extrem de semnificative”, a declarat în 2010 cancelarul britanic George Osborne, precizând că Marea Britanie era „prognozată să rupă pragul de 90% din PIB în doar doi ani”.

    Lumea trece acum prin „impactul unui tsunami de datorii”, potrivit Institutului Internaţional de Finanţe (IIF). La nivel global, se aşteaptă ca datoria să atingă 277.000 de miliarde de dolari până la sfârşitul anului 2020, ajungând la 365% din PIB-ul global. Aceasta este de puţin peste patru ori valoarea care îi îngrijora pe teoreticienii finanţelor acum un deceniu. Anul acesta au existat deja suficiente evenimente „fără precedent”, iar datoria nu a fost niciodată mai mare ca număr total şi nici ca procent de la instaurarea păcii după cel de-al Doilea Război Mondial.

    Acum există puţine economii occidentale cu datorii sub acest „temut” prag de 90%. Raportul datorie/PIB al SUA se situează la puţin sub 97%, Marea Britanie este la aproximativ 102%, Italia la 158% şi Grecia la 213%.

    În vest există o serie de excepţii – Germania, Austria şi Olanda fiind cele mai importante.

    Cancelarul britanic Rishi Sunak efectuează o analiză a cheltuielilor în care va sublinia în continuare nevoia de a creşte cheltuielile guvernamentale, încercând în acelaşi timp să reducă orice consum de resurse considerat ca nefiind vital pentru prosperitatea Marii Britanii. Datoria britanică tocmai a trecut peste 2.000 de miliarde de lire sterline pentru prima dată şi este probabil să crească în timp ce restricţiile anti-COVID sunt menţinute. Cu toate că datoriile au crescut de la aproximativ 1.200 miliarde de lire sterline, Sunak nu se va întoarce la retorica „austerităţii” din era Osborne de acum un deceniu. Şi nici Marea Britanie nu se va reîntoarce în UE. Brexitul pune presiuni suplimentare pe finanţele statului. Ca economia britanică acum 10 ani erau multe din Europa şi din alte părţi ale lumii.

    În timp ce austeritatea nu era nimic nou, cifra de 90% a venit de la profesorul Carmen M. Reinhart, acum economist-şef şi vicepreşedinte la Banca Mondială, şi de la profesorul Kenneth Rogoff, economist de la Universitatea Harvard şi mare maestru la şah. Într-o lucrare celebră publicată  de Harvard în 2010, teoreticienii susţineau că „ratele mediane de creştere pentru ţările cu datorii publice de peste 90% din PIB sunt cu aproximativ un procent mai mici decât dacă datoriile ar fi mai mici; ratele medii de creştere sunt cu câteva procente mai mici”. În esenţă, dacă datoria unei ţări este prea mare, îngreunează creşterea economică, au concluzionat aceştia.

    „Numerele din spatele acestei cercetări de la Harvard s-au dovedit a nu fi corecte“, a spus pentru Newsweek Ian Stewart, economist-şef la Deloitte UK. „Nu prea ştiu care este raportul corect”. În cazul Japoniei, raportul depăşeşte 200%. Nu pledez pentru datorii atât de mari, dar această ţară a reuşit să trăiască cu atâta datorie.

    „Datoria este o problemă gestionabilă. Asta nu înseamnă că nu putem spune că nu există riscuri semnificative asociate cu acumularea de datorii – cele mai evidente fiind guvernele care încearcă să reducă povara reală a datoriilor prin inflaţie, defaulturi, o criză a datoriei care necesită o austeritate semnificativă – însă costurile de finanţare sunt atât de mici că aproape nu există.“

    Lucrarea de cercetare de la Harvard a fost analizată în cele mai mici amănunte de un student absolvent în 2013, într-o vreme în care comisarul Uniunii Europene pentru economie de atunci Olli Rehn şi republicanul Paul Ryan citau amândoi limita datoriei de 90% din PIB pentru a-şi justifica strategiile de austeritate. Au existat o serie de omisiuni şi neconcordanţe în cifre pe care Reinhart şi Rogoff le-au abordat într-un articol publicat în New York Times, spunând că „nu există nicio regulă care să se aplice oricând şi oriunde … Nicăieri nu am afirmat că 90% este un prag magic care transformă sorţii, aşa cum au sugerat politicienii conservatori.“

    Cercetarea a fost discreditată, dar viziunea din spatele ei nu era una nouă. În anii 1970, premierul britanic James Callaghan a ţinut un discurs în care a spus că „a-ţi deschide prin cheltuieli ieşirea dintr-o recesiune şi a majora rata de ocupare a locurilor de muncă prin reducerea impozitelor şi creşterea cheltuielilor guvernamentale” ar duce la inflaţie ridicată.

    Să fim într-o epocă în care această viziune este discreditată până într-acolo încât o versiune modernă a keynesianismului, teoria cheltuielilor crescute pentru a promova creşterea, este acum ceva practicat de majoritatea economiilor dezvoltate, în timp ce acestea suportă datorii de peste 100% din PIB?

    CITITI AICI MATERILAUL INTEGRAL

  • Războiul ascuns din spatele Covid: Datoria întregii lumi la bănci şi la cele mai mari fonduri a ajuns la 277 trilioane de dolari, iar China a devenit cel mai mare creditor al lumii

    Nu cu mult timp în urmă austeritatea şi reducerea cheltuielilor publice erau singura cură de însănătoşire fiscală prescrisă de doctorii în economie. „Am repara acoperişul în timp ce soarele străluceşte sus pe cer” şi vom promova creşterea economică prin tăierea datoriilor, se spunea, cu liderii lumii insistând că dacă datoriile ar fi prea mari, consecinţele ar fi severe, scrie revista americană Newsweek într-o analiză despre cum s-a schimbat mentalitatea lumii faţă de datorii de la criza trecută la cea actuală.

    „Cele mai recente cercetări sugerează că odată ce datoria trece de 90% din PIB, riscurile unui impact negativ mare asupra creşterii pe termen lung devin extrem de semnificative”, a declarat în 2010 cancelarul britanic George Osborne, precizând că Marea Britanie era „prognozată să rupă pragul de 90% din PIB în doar doi ani”.

    Lumea trece acum prin „impactul unui tsunami de datorii”, potrivit Institutului Internaţional de Finanţe (IIF). La nivel global, se aşteaptă ca datoria să atingă 277.000 de miliarde de dolari până la sfârşitul anului 2020, ajungând la 365% din PIB-ul global. Aceasta este de puţin peste patru ori valoarea care îi îngrijora pe teoreticienii finanţelor acum un deceniu. Anul acesta au existat deja suficiente evenimente „fără precedent”, iar datoria nu a fost niciodată mai mare ca număr total şi nici ca procent de la instaurarea păcii după cel de-al Doilea Război Mondial.

    Acum există puţine economii occidentale cu datorii sub acest „temut” prag de 90%. Raportul datorie/PIB al SUA se situează la puţin sub 97%, Marea Britanie este la aproximativ 102%, Italia la 158% şi Grecia la 213%.

    În vest există o serie de excepţii – Germania, Austria şi Olanda fiind cele mai importante.

    Cancelarul britanic Rishi Sunak efectuează o analiză a cheltuielilor în care va sublinia în continuare nevoia de a creşte cheltuielile guvernamentale, încercând în acelaşi timp să reducă orice consum de resurse considerat ca nefiind vital pentru prosperitatea Marii Britanii. Datoria britanică tocmai a trecut peste 2.000 de miliarde de lire sterline pentru prima dată şi este probabil să crească în timp ce restricţiile anti-COVID sunt menţinute. Cu toate că datoriile au crescut de la aproximativ 1.200 miliarde de lire sterline, Sunak nu se va întoarce la retorica „austerităţii” din era Osborne de acum un deceniu. Şi nici Marea Britanie nu se va reîntoarce în UE. Brexitul pune presiuni suplimentare pe finanţele statului. Ca economia britanică acum 10 ani erau multe din Europa şi din alte părţi ale lumii.

    În timp ce austeritatea nu era nimic nou, cifra de 90% a venit de la profesorul Carmen M. Reinhart, acum economist-şef şi vicepreşedinte la Banca Mondială, şi de la profesorul Kenneth Rogoff, economist de la Universitatea Harvard şi mare maestru la şah. Într-o lucrare celebră publicată  de Harvard în 2010, teoreticienii susţineau că „ratele mediane de creştere pentru ţările cu datorii publice de peste 90% din PIB sunt cu aproximativ un procent mai mici decât dacă datoriile ar fi mai mici; ratele medii de creştere sunt cu câteva procente mai mici”. În esenţă, dacă datoria unei ţări este prea mare, îngreunează creşterea economică, au concluzionat aceştia.

    „Numerele din spatele acestei cercetări de la Harvard s-au dovedit a nu fi corecte“, a spus pentru Newsweek Ian Stewart, economist-şef la Deloitte UK. „Nu prea ştiu care este raportul corect”. În cazul Japoniei, raportul depăşeşte 200%. Nu pledez pentru datorii atât de mari, dar această ţară a reuşit să trăiască cu atâta datorie.

    „Datoria este o problemă gestionabilă. Asta nu înseamnă că nu putem spune că nu există riscuri semnificative asociate cu acumularea de datorii – cele mai evidente fiind guvernele care încearcă să reducă povara reală a datoriilor prin inflaţie, defaulturi, o criză a datoriei care necesită o austeritate semnificativă – însă costurile de finanţare sunt atât de mici că aproape nu există.“

    Lucrarea de cercetare de la Harvard a fost analizată în cele mai mici amănunte de un student absolvent în 2013, într-o vreme în care comisarul Uniunii Europene pentru economie de atunci Olli Rehn şi republicanul Paul Ryan citau amândoi limita datoriei de 90% din PIB pentru a-şi justifica strategiile de austeritate. Au existat o serie de omisiuni şi neconcordanţe în cifre pe care Reinhart şi Rogoff le-au abordat într-un articol publicat în New York Times, spunând că „nu există nicio regulă care să se aplice oricând şi oriunde … Nicăieri nu am afirmat că 90% este un prag magic care transformă sorţii, aşa cum au sugerat politicienii conservatori.“

    Cercetarea a fost discreditată, dar viziunea din spatele ei nu era una nouă. În anii 1970, premierul britanic James Callaghan a ţinut un discurs în care a spus că „a-ţi deschide prin cheltuieli ieşirea dintr-o recesiune şi a majora rata de ocupare a locurilor de muncă prin reducerea impozitelor şi creşterea cheltuielilor guvernamentale” ar duce la inflaţie ridicată.

    Să fim într-o epocă în care această viziune este discreditată până într-acolo încât o versiune modernă a keynesianismului, teoria cheltuielilor crescute pentru a promova creşterea, este acum ceva practicat de majoritatea economiilor dezvoltate, în timp ce acestea suportă datorii de peste 100% din PIB?

    „Nu ne foloseşte la nimic să ne gândim la datorii ca fiind bune sau rele”, explică pentru Newsweek economistul Ethan Ilzetzki, profesor asociat la London School of Economics (LSE). „Datoria serveşte scopului de a permite ţărilor şi oamenilor şansa de a face lucruri mai degrabă la un moment ales de ei decât atunci când le vin banii. Acestea sunt exact tipul de vremuri pentru care datoria publică este concepută – război, pandemii, recesiuni masive.

    „Guvernele ar trebui să accelereze cheltuielile cu orice preţ, având în vedere circumstanţele actuale cauzate de profunzimea recesiunii cu care ne confruntăm şi îngrijorările legate de consecinţe.“

    Aceste consecinţe directe sunt greu de identificat. Una ar fi creşterea tensiunilor diplomatice în Uniunea Europeană şi, în special, în zona euro. Datoriile Greciei şi Italiei sunt deosebit de mari, iar Grecia a trecut deja printr-o serie de bailouturi atât din partea Fondului Monetar Internaţional (FMI), cât şi a partenerilor din zona euro. Acest lucru este anterior COVID, dar situaţia actuală a exercitat o presiune crescută asupra ţărilor.

    „Oamenii au întrebat multă vreme despre Grecia”, spune Kim Darroch, fost reprezentant permanent al Regatului Unit la UE şi fost ambasador în SUA. „Îngrijorările par să fi dispărut, dar rămâne întrebarea: cum va plăti Grecia vreodată acea datorie?

    „Creşterea economiilor din sudul Europei, cum ar fi Spania, Portugalia şi Italia, pare încă destul de anemică şi trebuie să vă puneţi semne de întrebare cu privire la provocările economice. Apoi ai setul de provocări politice, cum ar fi Ungaria şi Polonia, astfel că în profunzimea  UE există fricţiune.“

    Legătura dintre ascensiunea populismului sau a partidelor de extremă dreaptă şi depresiune economică este una scrisă în cărţile de istorie – nazismul a ajuns popular din cauza Marii Depresiuni, ascensiunea lui Marine Le Pen în Franţa şi alegerea preşedintelui polonez Andrzej Duda sunt considerate un rezultat direct al crizei financiare din 2008. Este ceva ce liderii sunt dornici să evite de data aceasta.

    Cu pandemia de COVID pe cap, liderii UE au convenit crearea unui fond de 750 miliarde euro pentru a acorda subvenţii şi împrumuturi ţărilor cel mai dur afectate de pandemie. Acest lucru înseamnă efectiv că bugetele UE se dublează timp de cel puţin trei ani.

    „Decizia luată cu privire la uriaşul pachet de salvare cu mulţi bani germani în el a trecut de nişte linii roşii până acum inviolabile“, spune Kim. „Nemţii s-au opus transferului de resurse către ţările mai sărace din UE, dar acest pachet de resurse pare un mare pas în acest sens. Este poate ultimul mare act de politică de stat al cancelarului Angela Merkel.

    „Dacă actualul deceniu este unul de creştere scăzută, va pune o presiune imensă pe acele relaţii. Dacă te uiţi la provocările tehnice prin care trebuie să treci pentru a părăsi euro şi reporni propria economie, este ceva masiv, aproape imposibil, deci poate că nu există cale de ieşire. Sunt încrezător că UE va rezista.“

    Adevărul adevărat este că o mare parte din acest „tsunami” de datorie este politică. Dacă lumea este datoare cu 277.000 de miliarde de dolari, atunci lumea are şi un credit de 277 trilioane de dolari. Aceşti bani sunt datoraţi cuiva, aşa că, deşi este mult mai complicat în practică, dacă se trage linie diferenţa trebuie să fie zero.

    Spre exemplu, China s-a împrumutat cu 6,2 miliarde de dolari de la Banca Mondială între 2016 şi 2018, dar a dat cu împrumut mai mult de 700 de miliarde de dolari altor ţări. Acest lucru face din Beijing cel mai mare creditor oficial din lume, mai mare decât Banca Mondială şi FMI, iar acest statut ţine la fel de mult de politică pe cât de numerar. Noul Drum al Mătăsii este pavat cu datorii. La o scară mai mică, preşedintele ales al SUA Joe Biden urmăreşte ştergerea datoriilor studenţeşti, ceva aparent imposibil până acum. În aceste vremuri „fără precedent” se iau decizii „fără precedent” cu privire la cheltuieli. Şi este clar că vor fi câştigători şi învinşi atât din punct de vedere politic, cât şi financiar, în special în Europa. Dar dacă o naţiune câştigă, nu trebuie să piardă alta?

    „Bailouturile greceşti se află mai mult în domeniul politicii decât în economie”, spune profesorul Ilzetzki. „Zona euro în ansamblu poate suporta destul de uşor factura fiscală a Greciei. Însă există o mare problemă instituţională dacă zona euro încearcă în mod explicit acest lucru. „Datorită mărimii Greciei, problema este doar cât de mult sunt dispuşi să tolereze contribuabilii germani sau francezi. Îngrijorarea mai mare este dacă lucrurile se vor înrăutăţi în Italia. Acum vorbim despre bani reali şi o adevărată problemă economică, spre deosebire de una politică. Alţi membri ai zonei euro ar trebui să facă sacrificii economice reale şi substanţiale pentru a salva Italia şi va trebui să rişte sau să se gândească bine: se doreşte cu adevărat salvarea, măcar este posibilă?“.

    Grecia este undeva în jurul locului 50 în lume ca mărime a economiei. Italia este pe opt. „Economia italiană se confruntă cu una dintre cele mai întunecate perioade din istoria modernă”, spune Maartje Wijffelaars, economist la RaboResearch. Ea crede că guvernul nu va putea preveni venirea unui val de defaulturi pe obligaţiuni corporative, iar pentru băncile italiene imaginea „rămâne sumbră”.

    În cel mai pesimist scenariu, Italia nu reuşeşte să-şi revină la fel de repede ca partenerii săi europeni, datoria creşte rapid şi, pe măsură ce economia se clatină, se va putea observa ascensiunea politicienilor eurosceptici de dreapta, fapt ce va avea consecinţe în alegerile din 2023. Acest lucru ar complica şi mai mult acordurile de împrumut europene şi riscă să se adauge precedentelor  istorice stabilite de Germania, Polonia şi altele.

    „Este imposibil să fixezi un număr exact cu referire la cât  de probabil este să se întâmple”, spune Ilzetzki. „În acest moment, nu văd niciun motiv major de îngrijorare. Italia are avantajul că o mare parte a datoriilor sale sunt deţinute pe plan intern, în sistemul său de pensii şi în sistemul său bancar. Aceasta are propriile riscuri, dar cel puţin o protejează de orice panică de pe piaţă cu privire la datoria de stat. Dar ar putea exista surprize ca oriunde altundeva. Nu aş pune-o ca o probabilitate mare, dar acestea ar fi riscurile majore pe care le-aş fi examinat.“

    Multe se bazează pe cât de repede se recuperează cele mai mari economii ale lumii din criza COVID după lansarea unor vaccinuri. Literele care reprezintă forma redresării economice – W, V, L, U sau orice altceva – sunt vitale pentru nivelul datoriilor, deoarece cu cât o economie creşte mai repede, cu atât este mai mică datoria prin comparaţie.

    „Modelele noastre arată că economiei îi va trebui cea mai bună parte din următorii doi ani pentru a reveni cu nivelul activităţilor la cota de dinainte de criză”, spune Stewart. „Dacă te uiţi la nivelurile PIB-ului,  revenirea nu este una rapidă. Însă acum este mult mai bine dacă ne gândim la daunele cauzate de criza financiară din 2008, când i-a trebuit aproximativ cinci ani economiei să recupereze tot ce a pierdut.

    „Nu există un număr care să arate cu adevărat când datoriile devin nocive, dar există lucruri care vă fac să vă îngrijoraţi – dacă nu emiteţi datorii în propria monedă, dacă pieţele de obligaţiuni încep să vadă un risc mai mare în dumneavoastră ca emitent, dacă aţi avut un precedent de default – dar este mai bine să ne gândim la asta ca la un spectru. Acesta este un caz de manual în care este necesară datoria, dar în funcţie de fiecare ţară în parte.“

    Unul dintre principalele motive pentru care economiştii nu sunt îngrijoraţi este că ratele dobânzilor sunt la valori minime istorice. În Germania, guvernul se împrumută efectiv la dobânzi negative, aşa că va plăti înapoi mai puţin decât a împrumutat. Tendinţele pe termen lung arată o scădere a ratelor de dobândă şi majoritatea cred că ratele mici sunt aici pentru a mai sta o vreme. Acest lucru oferă guvernelor timp pentru a găsi o soluţie pentru echilibrarea economiilor.

    „Cel mai fericit mod de a echilibra este de a proiecta o recuperare puternică şi durabilă”, spune Walker. „Acest lucru chiar se întâmplă şi există situaţii în care datoria se reduce mai repede decât era de aşteptat. Scenariul de aur este o creştere economică foarte puternică, dar realitatea este că pentru majoritatea ţărilor va fi o combinaţie de creştere economică, creştere a impozitelor, reduceri ale cheltuielilor publice şi, eventual, acomodarea cu niveluri semnificativ mai ridicate de datorie în comparaţie cu PIB-ul pentru ceva timp. „

    Acest nivel mai ridicat al datoriei va fi în continuare de 277.000 de miliarde de dolari. Chiar şi înainte de COVID aproximativ 40% dintre ţările cu venituri mici erau expuse riscului de apariţie a unor probleme de rambursare, iar lumea a devenit mai îndatorată ca niciodată şi într-un ritm nemaivăzut în timp de pace.

    „Este uşor să transformăm acest număr în ceva înfricoşător şi există motive de îngrijorare, dar ar trebui să ne uităm în mod special mai degrabă la capacitatea oamenilor de a plăti înapoi, decât la numere generale”, spune Ilzetzki.

    „Economia din Marea Britanie are datorii de 100% PIB care vor creşte în viitor. SUA au un nivel similar şi dacă acea datorie ar fi să fie recuperată imediat, ţările respective ar trebui să le ofere creditorilor întreaga lor producţie din acel an. Acesta este un mod prea simplist de a pune problema şi ar fi imposibil să se întâmple aşa din cauza acordurilor în vigoare“.

    Şi, probabil, persoana care rezumă cel mai bine această problemă o putem găsi chiar în perioada celor mai dure cure de austeritate. Este chiar profesorul Reinhart:

    „În primul rând, când eşti
    într-un război, aşa cum a fost în Primul Război Mondial şi în cel de-al Doilea Război Mondial, te preocupă să câştigi războiul şi abia apoi îţi faci griji cu privire la modul în care vei plăti datoria”, a spus ea în Harvard Gazette. „Cred că analogia se aplică şi aici. Faceţi ceea ce trebuie să faceţi pentru a câştiga războiul şi apoi faceţi-vă griji în legătură cu banii. În anii care urmează o să ne facem griji destule“.

    Cât din datoriile 277.000 de miliarde de dolari va fi cu adevărat de natură să îngrijoreze, rămâne de văzut. Atâta timp cât ratele dobânzilor rămân scăzute şi strategiile pe termen lung sunt puse în aplicare, economiştii nu intră încă în panică, însă, aşa cum spune profesorul Ilzetzki, „este foarte greu să prezici momentul exact când se schimbă pofta de împrumuturi şi asta se poate întâmpla destul de brusc”.

  • Vor putea economiile UE creşte suficient de puternic pentru a-şi plăti munţii de datorii?

    Pandemia de coronavirus pune sub presiune sustena­bilitatea unor economii europene, determinându-i pe unii să susţină că creşterea economică şi susţinerea monetară venită din partea BCE nu vor fi suficiente şi că datoriile publice ar trebui renegociate, scrie Euractiv.

    UE se chinuie să depăşească cea mai profundă criză din istoria sa de şapte decenii, criză care a erodat creşterea economică şi a trimis datoriile publice la niveluri record.

    În ultima criză financiară, datoria publică din UE (fără UK) a crescut cu 20 de puncte la 86,6% din PIB. Cu niveluri încă ridicate ale datoriilor din criza anterioară, datoria publică la nivelul UE este aşteptată să urce cu 15 puncte în acest an până la 95% din PIB.

    Această povară va fi îndeosebi una grea pentru mai multe ţări, ridicând semne de întrebare privitoare la sustenabilitatea economiilor acestora pe termen mediu şi lung, avertiza Comisia Europeană la începutul lunii noiembrie.

    Economiştii sunt de acord că datoria publică este sustenabilă atâta vreme cât economiile cresc peste costurile finanţării datoriei, un scenariu posibil graţie intervenţiilor BCE.

    Ţările cu probleme pot conta pe susţinerea BCE. Angel Talavera de la Oxford Economics arată că „BCE nu este aşteptată să majoreze dobânzile în viitorul apropiat“ având în vedere tendinţa inflaţiei. „Datoriile ridicate sunt o problemă pe care va trebui s-o abordăm în cele din urmă, însă nu deocamdată“, potrivit acestuia.

    „Creşterea este singura soluţie credibilă şi sănătoară“, susţine Maria Demertzis, director adjunct al think tank-ului Bruegel.

    Chiar dacă BCE îşi va menţine stimulentele monetare pe termen mediu, unele voci argumentează că creşterea nu va fi suficientă pentru a surmonta volumul uriaş de noi datorii.

    Angel Talavera de la Oxford Economics este mai preocupat de datoriile private decât de nivelul celor publice din cauza riscului de defaulturi şi potenţialul impact asupra sectorului bancar.

    Pandemia a afectat puternic companiile, în special pe cele din sectoarele de turism, restaurante şi retail. Companiile au rămas pe linia de plutire graţie măsurilor adoptate de guverne.

    „Garanţiile guvernamentale pentru credite şi moratoriile privind falimentele au evitat un val pe scară largă de defaulturi în rândul companiilor nonófinanciare, însă un număr important de firme ar putea fi obligate să depună cerere de protecţie împotriva falimentului dacă măsurile vor fi retrase prea curând sau în cazul în care condiţiile de creditare bancară se înăspresc“, avertiza BCE într-un raport recent.

    Demertzis de la Bruegel crede că lecţia din criza trecută este că „cu cât datoriile private sunt restructurate mai rapid, cu atât va fi mai bine pentru toate părţile“.

  • Germania a înregistrat o creştere economică de 8,5% în trimestrul al treilea din 2020

    Economia Germaniei a înregistrat o creştere de 8,5% în trimestrul al treilea al anului 2020, a anunţat marţi Oficiul german pentru Statistică, citat de publicaţia Der Spiegel.

    Experţii guvernamentali germani estimau o creştere de 8,2% în trimestrul al treilea, dar PIB-ul a depăşit aşteptările, înregistrând o creştere de 8,5% în intervalul iulie-septembrie.

    Astfel, potrivit Oficiului german pentru Statistică, relansarea economică a Germaniei are traiectoria unui grafic în formă de V, nu de U, cu o redresare rapidă.

    În trimestrul al doilea al anului 2020, economia Germaniei înregistrase o scădere de 9,8%, în contextul perturbărilor suferite de activităţile economice din cauza restricţiilor antiepidemice.

    Banca centrală a Germaniei (Bundesbank) avertizează că, în contextul noilor restricţii antiepidemice, economia Germaniei “ar putea stagna sau chiar ar putea scădea” în ultimul trimestru din 2020.

    În total, pentru anul 2020, economia Germaniei ar putea înregistra o scădere de 5,1%, iar estimările pentru 2021 indică o creştere de 3,7%.

  • Redresarea şi creşterea economică sunt posibile doar prin îmbunătăţirea cadrului de bună guvernare

    Conferinţa „Guvernanţa corporativă – de la buzzword la pilon pentru dezvoltarea sustenabilă“ va avea ca temă principală buna guvernare, unul dintre criteriile determinante pentru credibilitatea unei pieţe şi pentru încrederea învestitorilor într-o economie.

    Ziarul Financiar şi AmCham România organizează con­­ferinţa Guvernanţa corporativă – de la buzzword la pilon pen­­tru dezvoltarea sustenabil, miercuri, 28 octombrie, de la ora 10.00.

    Conferinţa va avea ca temă va buna guvernare, unul dintre criteriile determinante pentru credibilitatea unei pieţe şi pentru încrederea învestitorilor într-o economie.

    În condiţiile în care, cu un scor de numai 44 de puncte în indicele de percepţie al corupţiei (CPI) în clasamentul reali­zat de Transparency International (ediţia 2019), România ocupă penultimul loc la nivelul UE şi locul 70 din 180 de ţări, este nevoie în continuare de politici publice ferme de era­di­ca­re a corupţiei şi de eforturi susţinute din par­tea secto­ru­lui pri­vat de a impune printr-o conduită trans­pa­rentă şi e­tică, prin bune practici şi autoreglementare, re­forma în acest do­­meniu.

    Printre speakerii evenimentului se numără Ionuţ Simion, preşedintele AmCham (Camera de Comerţ Americană în România) şi country managing partner în cadrul PwC România, Dragoş Iliescu, profesor doctor în cadrul Universităţii din Bucureşti, Violeta Luca, preşedintele comitetului AmCham pentru guvernanţă corporativă, membru în Consiliul Director al AmCham România şi CEO al Microsoft România, Simona Gemeneanu, partener în cadrul Morphosis Capital, Horia Cardoş, CEO şi fondator al Agroland, Sergiu Neguţ, cofondator al FintechOS şi associate dean în cadrul Maastricht School of Management România, Mircea Ţiplea, membru al comitetului AmCham pentru guvernanţă corporativă şi partener în cadrul Amrop România, Lăcrămioara Deaconu, membru al Directoratului Complexului Energetic Oltenia, Radu Hanga, preşedinte al Bursei de Valori Bucureşti, Victor Alistar, membru al Consiliului Director al Transparency International România, şi Andreea Pipernea, CEO al NN Pensii.

    Primul panel al conferinţei, Finanţarea urmează reputaţia, va aduce în discuţie mai întâi perpectiva investitorilor, într-un dialog cu antreprenorii.

    Subiectul celui de-al doilea panel va fi trecerea la o cultură de integritate în organizaţii, iar aici vor fi prezentate bune practici privind construirea unei culturi de conformitate în organizaţii, provocările pentru dezvoltarea unei astfel de culturi, modalităţile prin care pot fi depăşite aceste provocări.

    Alături de perspective instituţionale privind parcurgerea unui astfel de proces de dezvoltare a guvernanţei corporative.

  • 16 ani cu Business MAGAZIN

    2004

    În toamna anului 2004, jurnaliştii de la  Business MAGAZIN scriau despre creşterea economică şi despre faptul că firmele se mişcau bine, apăreau din ce în ce mai des poveşti de succes. Iar revista îşi începea povestea cu un demers jurnalistic inedit – răspunsul la o curiozitate pe care nici măcar autorităţile n-au avut-o: care este valoarea domeniului public al statului, compilat pe 11.734 de pagini. Valoarea – mai mult o statistică în prezent – era de 686.195.000.000.000 de lei vechi, adică în jur de 20 de miliarde de dolari.

     

     

    2005

    „România, ţara fără capete” atrăgea atenţia că schimbarea şi instabilitatea politică dăunează grav afacerilor. „După două luni de la numirea noului guvern, noua putere arată ca un balaur cu capete lipsă şi cu cele existente lovindu-se între ele. Ministere de care depind afacerile româneşti sunt blocate pentru că nu fost numiţi secretarii de stat, iar dintre cei existenţi mulţi nu ştiu ce au de făcut”, scriau atunci jurnaliştii de la BM. Un subiect care poate fi reluat oricând şi în prezent. La fel şi „Viaţa pe datorie”, care sesiza că apetitul românilor pentru credite, mai ales în valută, îi îngrijora pe guvernanţii de atunci.

     

     

    2006

    E-mailul îşi arată în continuare – dacă este mânuit fără grijă – şi potenţialul distructiv. Chiar dacă fără el afacerile s-ar lega mai greu, cu el stresul creşte şi capătă noi şi noi forme – la fel ca în 2006 şi în prezent.

    Mihai Pohonţu apărea pe coperta Business Magazin în 2006, atunci când venise în România să pună bazele unei reţele de studiouri de jocuri. După ce a ocupat funcţia de vicepreşedinte de operaţiuni al gigantului Disney, Pohonţu este astăzi CEO al dezvoltatorului Amber

     

     

    2007

    Plecarea unui director executiv era un subiect tabu pentru majoritatea companiilor – şi în 2007, şi în prezent. În ce condiţii ajunge un CEO să-şi dea demisia sau să fie înlocuit din funcţie – este o întrebare la fel de validă şi astăzi.

    În 2007 Sergiu Oprescu povestea într-un material de copertă în Business Magazin cum a evoluat în carieră şi care sunt planurile sale la conducerea Alpha Bank. El este astăzi preşedinte executiv al băncii şi director general al reţelei internaţionale a grupului elen, coordonând subsidiarele Alpha Bank din patru ţări (Albania, Cipru, România, Marea Britanie).

     

     

    2008

    Economia Statelor Unite traversa cea mai grea perioadă de după marea criză economică din 1929-1933, iar spectrul falimentului ameninţa destule grupuri financiare americane. Efectele se simţeau încă din 2008 şi în Europa şi Asia, iar Business MAGAZIN a fost prima publicaţie care a sesizat asta. La scurt timp, anticipa, cu litere mari, că criza trece oceanul. Iar managerii şi întreprinzătorii români vorbeau pentru prima dată despre ce cred şi ce fac ca să se apere sau ca să profite de aceasta.

     

     

    2009

    În 2009, ne întrebam deja – dacă socotim actuala criză drept o premisă pentru un restart al economiei mondiale, nu cumva avem şi noi şansa unui nou început?

    Iulian Stanciu era prezentat pe coperta Business Magazin în 2009, atunci când, în calitate de proprietar al Asesoft  Distribution, cumpăra 51% din acţiunile celui mai mare magazin online din România, eMAG. Astăzi, Iulian Stanciu este acţionar şi CEO al eMAG, companie ajunsă între timp la stadiul de unicorn. 

     

     

    2010

    Dragoş Pavăl a fost pe coperta Business Magazin în 2010, anul în care urma să devină nu numai liderul din piaţa de bricolaj, ci şi cel mai mare retailer român. Compania Dedeman, condusă în continuare de fraţii Pavăl, se apropie anul acesta de afaceri de 2 miliarde de euro.

     

     

    2011

    Prea săraci pentru a fi bogaţi, prea bogaţi pentru a fi săraci, membrii clasei de mijloc sunt coloana vertebrală a unei naţii. Clasa de mijloc înseamnă consum, creştere economică şi antreprenoriat, reforme politice şi schimbări instituţionale. La trei ani de la criză, jurnaliştii  de la BM se întrebau dacă România mai are clasă de mijloc, întrebare pe care ne-o punem şi astăzi.

     

     

    2012

    Valoarea adăugată creată de companiile străine din România, cea mai scăzută din Europa Centrală şi de Est, era mai mică decât cea a firmelor locale. Investiţiile străine ajungeau în 2011 la nivelul primilor ani de după 2000, iar multe dintre companiile care au ales cândva România pentru a-şi dezvolta afacerile s-au mutat pe alte meleaguri.

    Călin Drăgan s-a consacrat în mediul de business local drept primul român care a ţinut frâiele filialei Coca-Cola HBC. Atunci când a apărut pe coperta Business Magazin, în 2012, Drăgan era director, preşedinte şi CEO al Coca-Cola East Japan (CCEJ); astăzi, el este preşedinte şi director al Coca-Cola Bottlers Japan.

     

     

    2013

    Ce face diferenţa între un şef bun şi unul rău? Cum ajung managerii să devină tirani şi cât plăteşte o companie pentru eşecul unui CEO?

    Tulcea, Constanţa, Satu Mare, Baia Mare, Suceava, Oradea, Arad, Craiova – opt aeroporturi situate în zone strategice ale României zac cu pistele aproape goale şi  trăiesc din cel mult două zboruri pe zi. De ce ar mai rămâne acestea funcţionale şi care sunt şansele lor de salvare ne întrebăm şi acum, ca şi atunci.

     

     

    2014

    Tinerii, mereu contra curentului, care alcătuiau noile generaţii de angajaţi au fost mereu un subiect de interes pentru Business MAGAZIN şi am fost printre primii care le-au surprins caracteristicile.

     

     

    2015

    Reactivarea mândriei naţionale şi viralizarea cu tentă cool a obiectelor inspirate din tradiţia românească au dat un impuls micilor afaceri din domeniu, dar şi antreprenorilor în căutare de inspiraţie, tendinţă care se menţine în continuare.

     

     

    2016

    În 2016, Business MAGAZIN pornise în căutarea primului unicorn românesc, un animal fantastic care în lumea tehnologiei a devenit simbolul excepţionalităţii unor companii care au ajuns să valoreze mai multe de un miliard de dolari. România se mândrea cu un pachet de antreprenori şi de softişti care au creat companii de succes şi produse folosite de milioane de oameni din lumea întreagă – iar la aproximativ un an de la acest articol a apărut şi „animalul fantastic” pe care noi îl căutam.

     

     

    2017

    Numărul angajaţilor din economiile lumii a scăzut vertiginos după criza financiară, iar volumul de muncă a crescut semnificativ, apăsând pe umerii angajaţilor existenţi. Termeni precum burnout sau sindromul de oboseală cronică au intrat în vocabularul uzual al angajaţilor din toată lumea şi, de câţiva ani, şi în cel al românilor, iar echilibrul între viaţa profesională şi cea personală a rămas, în cele mai multe cazuri, la statutul de aspiraţie.

    Copiii par să o ia pe urmele părinţilor la capitolul „agende”:  sunt bombardaţi de o uriaşă varietate de activităţi extracurriculare – sporturi, cursuri de artă, limbi străine – astfel încât e de aşteptat să se găsească ceva pentru orice copil. Când este prea mult?

     

     

    2018

    Daniel Dines apărea pe coperta Business Magazin în martie 2018, când UiPath devenise, oficial, primul unicorn românesc. Dines ocupă în continuare funcţia de CEO, iar UiPath a ajuns la o evaluare de peste 7 miliarde de dolari. 

    Tinerii generaţiei Z sunt primii care au crescut în era smartphone-urilor, departe de regulile şi aspiraţiile predecesorilor lor. Unii dintre specialişti îi caracterizează drept creativi şi ambiţioşi, iar alţii, total imprevizibili. Unde îi plasează aceste diferenţe în raport cu statutul de angajat şi cum poate fi integrarea lor încă de pe acum în câmpul muncii un avantaj?

     

     

    2019

    Divorţul este un fenomen social tot mai prezent: nu îi ocoleşte nici pe corporatişti, nici pe antreprenori şi, după cum s-a văzut recent în presa internaţională, nici măcar pe cel mai bogat miliardar al globului.

    Efectele acestui fenomen social se resimt şi în economie, motiv pentru care am decis să acoperim subiectul şi în Business MAGAZIN.

    Ageismul, aşa cum este denumit în străinătate fenomenul discriminării pe baza vârstei, se referă la modul în care angajatorii plasează preferenţial – sau după caz, ignoră – candidaţii în funcţie de vârsta acestora, ignorând alte aspecte importante.

    Moştenitorii – sunt cei care preiau deja frâiele afacerilor începute de părinţii lor, despre care jurnaliştii Business MAGAZIN scriau la începuturile revistei.

     

     

    2020

    „Sfârşitul businessului (şi al lumii) aşa cum îl ştim” spuneam la câteva zile după ce viaţa noastră a devenit altfel.  „Fără precedent” au fost cuvintele care au apărut în multe dintre titlurile de pe site-ul Business MAGAZIN de la mijlocul lunii martie, perioadă în care se anunţau primele îmbolnăviri cu COVID-19, avea să fie poate ultimul cu gândul la city breakuri, restaurante şi vacanţe înainte de o lungă perioadă de incertitudini.

  • Închiderea şcolilor ar putea şterge 1,5% din creşterea economică la nivel global în următorul secol, spune OCDE. Statele Unite se confruntă cu o pierdere de 15.000 de miliarde de dolari

    Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) a avertizat că închiderea şcolilor în timpul pandemiei de coronavirus ar şterge, în medie, 1,5% din creşterea economică la nivel global în următorul secol, scrie CNBC.

    OCDE spune că procentul s-ar traduce printr-o pierdere de 15,3 trilioane de dolari în Statele Unite. Predicţia ia în calcul faptul că aptitudinile elevilor americani au fost afectate de timpul petrecut în izolare, nivelul de productivitate urmând să scadă pe termen mediu şi lung.

    Per total, pierderile reprezintă aproximativ 69% din produsul intern brut (PIB) al Statelor Unite în 2020.

    Majoritatea copiilor au fost nevoiţi să înveţe de acasă în ultimele luni, de vreme ce şcolile au fost închise în timpul perioadelor de carantină. De altfel, s-au pus constant semne de întrebare vis-a-vis de nivelul de eficienţă al educaţiei la domiciliu, de vreme ce unii copii au fost nevoiţi să se bazeze pe propriile resurse pentru a studia la distanţă.

     

  • Orban, despre majorarea pensiilor de la 1 ianuarie: Trebuie să se bazeze pe realităţi economice

    Premierul Ludovic Orban spune că are intenţia creşterii pensiilor, dar dacă nu e bazată pe o creştere economică solidă se poate transforma „într-un cadou otrăvit”.

    „Orice discuţie legată de orice cheltuieli publice nu se poate baza decât pe date economice certe sau pe prognoze făcute de entităţi extrem de serioase, cu competenţa necesară. Ca atare orice creştere venituri în sectorul public sau orice cheltuială suplimentară nu poate fi fundamentată decât pe o reluare a creşterii economice şi un ritm de revenire rapid”, spune Ludovic Orban, despre o eventuală creştere sau de indexare a pensiilor.

    El mai afirmă că oricine promite creşteri de venituri fără să aibă la bază o creştere economică solidă „de fapt, minte”.

    „Intenţia noastră e de a ajuta la creşterea veniturilor oricărui român, dar ea trebuie să se bazeze pe realităţi economice, pentru că altfel este un cadou otrăvit”.

  • A căzut pradă crizei: Prima economie gigant din Europa care anunţă recesiune

    Germania va intra anul acesta în prima recesiune de după 2009, întrucât se luptă cu răspândirea pandemiei de COVID-19, ceea ce aduce pagube economiei, a spus ministrul Economiei, Peter Altmaier, citat de FT.

    Economia germană a înregistrat un declin de 5% în timpul crizei financiare din 2008-2009, iar guvernul se aşteaptă „ca această cifră nu doar să fie atinsă, ci chiar depăşită”, a explicat Peter Altmaier.

    „După 10 ani de creştere economică vom avea o recesiune”, a spus Altmaier în faţa reporterilor.

    Citiţi AICI ediţia ZF E-paper de vineri

  • Deficitul comercial s-a adâncit la început de 2020, pe fondul creşterii neanticipate a consumului

    ♦ Exporturile de bunuri au crescut în ianuarie cu 3,3% faţă de ianuarie 2019, până la 5,7 mld. euro, iar importurile au avansat cu 3,4%, până la 7 mld. euro ♦ Prin urmare, deficitul comercial s-a adâncit, ajungând la 1,32 mld. euro în prima lună din an, cu aproape 4% peste cel înregistrat în prima lună din ianuarie 2018.

    Sunt câţiva ani de când deficitul comercial este, privind de-a lungul ultimului deceniu, „cel mai mare din 2008“ încoace. În ianuarie 2008, deficitul comercial a fost de 1,4 miliarde de euro, la o creşetere economică pe întreg anul ce a depăşit 9%. În perioada de restrângere economică deficitul comercial s-a comprimat, dar a reînceput să crească odată cu expansiunea economică orientată cu precădere spre consum, consum hrănit şi din importurile de bunuri care au provocat în 2019 un deficit comercial de 17 miliarde de euro.

    În ultimii doi ani, creşterea economică a început să coboare panta ciclului economic, importurile au avansat, dar într-un ritm mai restâns. Pe sold, însă deficitul s-a majorat constant, ajungând în ianuarie la 1,32 mld. euro, plus 3,9%, (1,4 mld. euro în ianuarie 2008, vârful atins în prima lună din an, în anii de după revoluţie). Datele INS arată că adâncirea, în ianuarie, a deficitului a fost provocată de creşterea deficitului balanţei comerciale cu bunuri cu ţările din afara Uniunii Europene, cu 13,3%, an/an, până la 700 mil. euro. În schimb, deficitul balanţei comerciale cu bunuri cu ţările UE s-a ajustat cu 4%, ianuarie la ianuarie.

    Creşterea deficitului a mers mână în mână cu avansul neaşteptat de bun al vânzărilor înregistrat în ultimul trimestru din 2019, care s-a menţinut în prima parte din acest an. Criza provocată de extinderea noului virus gripal nu a atins primele două luni din T 1/ 2020, prin urmare economia şi componentele ei au evoluat fără constrân­geri din afară. Vânzările cu amă­nuntul au oferit prima surpriză atunci când datele INS au arătat că  cifra de afaceri în comerţul cu amănuntul, care reflectă evoluţia consumului privat, a crescut în ianuarie curent faţă de ianuarie 2019 cu 11,1%, cel mai înalt nivel în prima lună din an din 2016 încoace, când a fost redusă TVA. Trimestrul al IV-lea venise şi el cu o surpriză pe zona de consum, acesta accelerând puternic în ultima parte din an. Faţă de o creştere anuală, pe volum, de 6,2%, consumul final efectiv a crescut în T IV, an/an, cu 8,3%. În aceeaşi vreme, consumul populaţiei a crescut – graţie, între altele, încrederii în economie, după cum arată Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank – pe întreg anul, cu 5,9%, tras în sus de creşterea acestuia în T IV, de 7,2%.

    Însă criza posibilă provocată de noul virus ar putea răsturna calculele, calcule ce anticipau pentru România o creştere economică de cel puţin 3,5%, în acest an. O scădere a consumului ar antrena un deficit comercial mai mic şi, prin urmare, un deficit de cont curent mai mic, dar felul în care acestea s-ar reduce nu este un motiv pentru a sărbători.

    Potrivit datelor INS de miercuri, structura exporturilor şi a importurilor nu diferă mult faţă de lunile trecute. În ianuarie 2020, ponderi importante în structura exporturilor şi importurilor au fost deţinute, în continuare, de maşini şi echipamente de transport (48,1% la export şi 36,2% la import) şi alte produse manufacturate (30,8% la export şi respectiv 29,4% la import).

    Exporturile de maşini şi echipamente de transport au totalizat 2,7 miliarde euro, iar importurile similare s-au ridicat la 2,5 mld. euro.  Exporturile de combustibil şi lubrifianţi au fost de 243 milioane euro, iar importurile de 610 milioane euro.

    Valoarea schimburilor intra-UE 28 de bunuri a fost de 4,4 miliarde euro la expe­dieri şi de 5,1 miliarde euro la introduceri, reprezentând 78,1% din totalul exporturilor şi 72,8% din totalul importurilor.

    Lucrurile nu sunt limpezi acum, dar optimismul economiştilor nu s-a pierdut cu totul.

    “În scenariul macroeconomic central Băncii Transilvania ne aşteptăm la ameliorarea cererii externe nete pe termen scurt şi mediu, pe fondul evoluţiilor recente din economia mondială şi economia Uniunii Europeneşi aspectelor interne (rebalan­sarea politicii economice, conti­nuarea fluxurilor investiţionaleşi deprecierea graduală a cursului real efectiv al monedei naţionale). Astfel, prognozăm creşterea exporturilor şi importurilor totale (bunuri şi servicii) cu ritmuri medii anuale de 6%, respectiv 6,9% în intervalul 2020 – 2022”, spune Andrei Rădulescu, director de analiză macroeconomică al Băncii Transilvania.

    În 2019 deficitul comercial al României a ajuns la 17,2 mld. euro (7,8% din PIB), cel mai mare din 2008 încoace, la exporturi de 69 mld. euro şi importuri de 86 mld. euro.