BusinessMagazin

Tag: conditii

  • Petrol: După un an 2020 marcat de volatilitate, 2021 vine cu o mulţime de temeri

    2020 a fost un an fără asemănare pentru preţurile petrolului, notează Reuters.

    Chiar în condiţiile în care preţurile la nivel mondial încheie anul la aproximativ 51 $ pe baril, aproape de media pentru perioada 2015-2017, situaţia maschează un an de volatilitate. În aprilie, ţiţeiul american s-a prăbuşit în teritoriu negativ, iar petrolul Brent a scăzut sub 20 de dolari pe baril, sub presiunea pandemiei şi unui război al preţurilor între giganţii petrolieri Arabia Saudită şi Rusia.

    Restul anului a fost marcat de o recuperare în condiţiile în care pandemia a distrus cererea de combustibil la nivel mondial. Deşi intrarea temporară a petrolului american în teritoriu negativ nu se va repeat probabil în 2021, noi lockdown-uri şi o distribuire graduală a vaccinurilor vor pune presiune asupra cererii anul viitor şi poate şi mai departe.

    “Cu siguranţă nu am mai asistat la aşa ceva, nici în criza financiară, nici după 9/11”, arată Peter McNally, de la firma de cercetare Third Bridge. “Impactul asupra cererii a fost remarcabil şi rapid”.

    Cererea de combustibili fosili ar putea rămâne scăzută chiar şi după pandemie, în condiţiile în care ţările încearcă să limiteze emisiile pentru încetinirea schimbărilor climatice. Companii importante din energie, ca BP şi Total, au publicat rapoarte ce includ scenarii în care cererea globală de petrol a atins un vârf probabil în 2019.

    Producţia mondială de petrol şi combustibili lichizi a scăzut în 2020 la 94,25 milioane de barili pe zi de la 100,61 milioane de barili pe zi în 2019 şi este aşteptată să urce la numai 97,42 milioane de barili pe zi anul viitor.

    Următoarele luni vor fi probabil caracterizate de volatilitate în condiţiile în care investitorii cântăresc cererea modestă în raport cu o nouă posibilă creştere a ofertei de petrol din partea producătorilor.

    “Pieţele au fost tumultuoase şi dezordonate în ultimele 12 luni cu implicaţii pe termen lung”, arată analiştii Mitsubishi UFJ Financial Group.

     

     

  • Preşedintele Iohannis, după consultările cu partidele: Nu sunt întrunite condiţiile pentru a forma noul Guvern, încă. Noul Parlament se va constitui în data de 21 decembrie

    Preşedintele Klaus Iohannis a declarat, luni, după consultările cu partidele care au trecut pragul de 5% la alegerile parlamentare, că nu s-au întrunit condiţiile pentru a numi un premier şi a forma noul guvern, încă. 

    „Am avut consultări cu formaţiunile care vor fi reprezentate în noul Parlament. Această primă rundă de consultări a dus la un schimb de opinii bun între reprezentanţii acestor formaţiuni şi mine, însă pot spune că astăzi nu sunt încă întrunite condiţiile pentru desemnarea unui candidat pentru a forma un nou Guvern. Am primit astăzi chiar câteva propuneri, însă cred că este nevoie de cel puţin încă o rundă de consultări până când lucrurile se cristalizează”, a spus preşedintele Iohannis. 

    În acelaşi timp, şeful statului a subliniat că noul Parlament se va constitui în data de 21 decembrie.

    „Având în vedre că BEC a comunicat rezultatele finale ale alegerilor parlamentare, acum sunt îndeplinite condiţiile pentru convocarea noului Parlament şi pot să vă infromez că intenţionez să convoc noul Parlament pentru data de 21 decembrie”.  

     

  • Ce înseamnă statutul de „cel mai bun bar” în anul 2020. „E ca şi cum ai fi numit cel mai râvnit burlac, când te afli pe o insulă pustie”.

    „Să fii numit cel mai bun bar al lumii în anul 2020 este ca şi cum ai fi declarat cel mai râvnit burlac, atunci când te afli pe o insulă pustie”, scriu jurnaliştii de la CNN Travel, odată cu publicarea listei realizate anual, chiar şi în condiţii de pandemie.

    Anul acesta, în fruntea clasamentului se află un bar londonez – Connaught Bar. În pofida contextului, mixologul Agostino Perrone, responsabil de băuturile din bar, dar şi echipa sa, sunt încântaţi de faptul că au câştigat. „Este realizarea pe care o aşteptam”, spune Perrone în articolul CNN.

    Barul a fost o prezenţă în top 10 în ultimii 11 ani, dar este prima dată când a ajuns în fruntea listei.

    Lista celor mai bune 50 de baruri ale lumii este realizată de 540 de specialişti ai industriei din toată lumea. Perioada de selecţie a acestora s-a desfăşurat între ianuarie 2019 şi martie 2020 – astfel că a fost afectată doar puţin de pandemie.
    Primul loc a fost disputat între baruri din New York şi Londra, dar a existat un număr record în lista primelor 50 de baruri din Asia – spre exemplu chiar în top 15 s-au aflat din start patru baruri din Singapore. Barul Atlas a fost numit cel mai bun din Asia.

    Iată lista celor mai bune 10 baruri ale lumii:
    1. Connaught Bar (Londra)
    2. Dante (New York) – cel mai bun bar din America de Nord
    3. The Clumsies (Atena)
    4. Atlas (Singapore) – cel mai bun bar din Asia
    5. Tayer/Elementary (Londra) – cea mai rapidă intrare în clasament
    6. Kwant (Londra) – cea mai bună lansare
    7. Floreria Atlantico (cel mai bun bar din America de Sud)
    8. Coa (Hong Kong) – cea mai rapidă urcare în clasament
    9. Jigger & Pony (Singapore)
    10. SG CElub (Tokyo)

     

  • Inflaţia din Turcia accelerează după ce lira atinge un nou minim record

    Preţurile de consum din Turcia au urcat cu o rată anualizată de 11,89% în octombrie, în condiţiile în care declinul rapid al lirei în timpul pandemiei a menţinut inflaţia la o rată de două cifre, potrivit Financial Times.

    Lira a pierdut aproximativ 40% din valoare în raport cu dolarul în acest an, devenind cea mai slabă monedă din lume.

    Deprecierea lirei a împins în sus costurile importurilor de care Turcia are nevoie pentru sectorul său manufacturier.

  • Tătaru: Nu avem în discuţie un lockdown de sărbători

    Autorităţile nu au în discuţie un lockdown cu ocazia sărbătorilor de iarnă, a declarat, joi, la Constanţa, ministrul Sănătăţii, Nelu Tătaru. În ce-i priveşte pe românii care vor să vină acasă de sărbători, condiţiile rămân neschimbate. 

    Întrebat dacă există posibilitatea instaurării unui lockdown cu ocazia sărbătorilor de iarnă, Tătaru a răspuns: „Nu avem în discuţie acest lucru. La fiecare unitate locală se aplică restricţiile, când e cazul.

    În ce-i priveşte pe românii care vor să vină acasă de sărbători, conform ministrului Sănătăţii, condiţiile rămân neschimbate.

    „După cum ştiţi, sunt acele condiţii. În măsura în care vin pentru trei zile, vin cu un test negativ. Când vin pentru o perioadă mai lungă intră în carantină pentru 14 zile, urmând ca în opta zi să facă acel test. Dacă este negativ, la 10 zile ies din carantină”, spus Tătaru.

  • Centrul de zi BufKids

    Penny România

    Motivaţie:
    Anul acesta Penny România a inaugurat, alături de Habitat for Humanity, primul centru comunitar şi educaţional din Buftea, care funcţionează ca un after-school şi deserveşte două şcoli, din Flămânzeni şi Buciumeni – cartiere defavorizate din localitate, unde sărăcia, conflictele şi condiţiile grele de locuire afectează puternic dezvoltarea şi educaţia copiilor. Potrivit reprezentanţilor Penny, educaţia reprezintă un pilon de bază al strategiei de CSR a companiei şi un domeniu în cadrul căruia consideră că pot avea un impact pozitiv. „Credem în oameni şi în puterea lor de a schimba lucrurile în bine atunci când viitorul începe să devină nesigur. Credem şi că educaţia va fi întotdeauna componenta care va ţine lucrurile pe un făgaş normal şi care va conduce societăţile către un viitor sigur, care se construieşte pas cu pas. De aceea, eforturile noastre se îndreaptă către proiectele în care copiii şi adolescenţii care aparţin grupurilor vulnerabile pot fi susţinuţi pentru a depăşi condiţiile grele în care au crescut. Ne dorim ca aceştia să dobândească încredere în sine, abilităţi de comunicare şi de socializare, să înveţe o meserie care să îi poată susţine financiar sau să se înscrie la o facultate care le va permite să acceadă la joburi bine plătite.”

    Descrierea proiectului:
    Noul centru comunitar din Buftea va îngriji 200 de copii defavorizaţi din comunitate, care acum sunt în pericol de a abandona şcoala. Ei vor primi zilnic o masă caldă, vor fi ajutati la teme, vor urma cursuri de educaţie nonformală şi vor beneficia de consiliere psihologică. Pe lângă sprijin social şi educaţional, proiectul este menit să încurajeze comunitatea locală să se implice în activităţile centrului. Şi părinţii vor participa ca voluntari la îngrijirea centrului, vor avea acces la consiliere psihologică şi parentală, traininguri de dezvoltare personală: de la antreprenoriat, la economie domestică, educaţie financiară sau traininguri de eficienţă energetică. 

    Rezultate:
    Contribuţia Penny din rolul de partener principal al proiectului a fost de 120.000 de euro, iar clădirea a fost ridicată într-un interval de doi ani. De-a lungul acestor ani, la activităţile de pe şantier au participat 250 de voluntari Penny care au fost împărţiţi în patru echipe. Voluntarii au turnat ciment, au tăiat plăci, au finisat pereţii clădirii şi au contribuit la finalizarea cu succes a construcţiei în termenul stabilit. În centrul comunitar, cei 200 de copii vor beneficia de activităţi educaţionale: sprijin la teme în cadrul after-school, cluburi ce vizează combaterea analfabetismului funcţional şi dezvoltarea a diverse aptitudini esenţiale (scris, citit, limbi străine, calculator), ateliere de creativitate, dezvoltare personală sau educaţie civică, activităţi extra-şcolare recreative şi neapărat timp de joacă, în special pentru copiii mici; o masă zilnică – iniţial în regim de catering, apoi una sau două mese la cantina centrului;  asigurarea rechizitelor, cărţilor, dar şi a produselor de igienă şi vestimentare, precum şi de consiliere psihologică. Ei îşi vor face lecţiile într-un mediu sigur, ce dispune de toate facilităţile de care au nevoie pentru desfăşurarea activităţilor de tip after-school. De asemenea, centrul va oferi consiliere parentală pentru părinţi şi servicii de asistenţă socială de bază (sprijin pentru întocmirea actelor de identitate sau a certificatelor de naştere), training şi consiliere pentru profesorii şi voluntarii incluşi în proiect şi – în funcţie de resurse – pentru profesorii din şcoli – pentru a preveni orice formă de abuz şi discrimare în educaţia şcolară a copiilor. De buna desfăşurare a tuturor acestor activităţi se va ocupa asociaţia Hercules, un ONG cu experienţă de peste 10 ani în lucrul cu copiii din social. Scopul principal al proiectului este acela de a ajuta copiii să nu abandoneze şcoala din cauza sărăciei şi de a creşte atât capacitatea, cât şi motivaţia pentru învăţare a copiilor proveniţi din familii dezavantajate.

  • Parteneriat cu Universitatea Babeş-Bolyai (UBB)

    MOL Romania Petroleum Products

    Motivaţie:
    Statisticile europene arată că România este pe ultimul loc în UE la ponderea absolvenţilor de studii superioare (26% din totalul populaţiei în 2017). Sunt date care ne arată că este nevoie de susţinere pentru a creşte calitatea actului de învăţare şi pentru a face din universităţile româneşti un mediu atractiv pentru studenţi. În acest context, spun reprezentanţii companiei, parteneriatul reprezintă un angajament ferm al MOL România şi al Universităţii Babeş-Bolyai de a moderniza sistemul de învăţământ din România, prin adoptarea standardelor şi bunelor practici utilizate de cele mai prestigioase universităţi din lume, prin îmbunătăţirea condiţiilor şi infrastructurii de învăţare şi prin susţinerea unor metode inovatoare de învăţare, precum competiţiile de studii de caz în afaceri.

    Descrierea proiectului:
    MOL România şi Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca au încheiat în luna ianuarie 2020 un parteneriat pentru susţinerea activităţilor didactice şi a performanţelor academice ale studenţilor Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor (FSEGA). Valoarea totală a proiectelor susţinute de MOL România este de 50.000 de euro. Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai este responsabilă de implementarea propriu-zisă a proiectelor din cadrul programului.

    Efecte:
    Concret, MOL România finanţează în cadrul acestui parteneriat acordarea a 5 burse a câte 1.000 de euro pe an, timp de trei ani, organizarea competiţiilor studenţeşti pe teme economice în următorii 5 ani, respectiv dezvoltarea infrastructurii utilizate de studenţi în procesul de învăţare în afara sălilor de curs. Dezvoltarea infrastructurii de învăţare include crearea a 40 de puncte de studiu, respectiv birouri cu 2 locuri dotate cu elemente care asigură condiţii optime de învăţare pentru studenţi (scaune ergonomice, lampă de birou, staţie pentru încărcarea echipamentelor electronice, priză şi acces la internet), precum şi modernizarea şi renovarea unui spaţiu utilizat de studenţi pentru întâlniri, relaxare, învăţare şi discuţii în echipe sau pregătirea de proiecte. 

  • Ariston Comfort Challenge – ediţia a II-a

    Ariston Thermo România 

    Motivaţie:
    Reprezentanţii companiei spun că proiectul Ariston Comfort Challenge are ca scop facilitarea accesului la apă caldă şi igienă pentru zeci de mii de copii şi vârstnici din România, prin dotarea şcolilor, grădiniţelor, spitalelor sau caselor de bătrâni cu echipamente de încălzire a apei de ultimă generaţie.  În acelaşi timp, susţinând obiectivul regional al campaniei de a duce confortul chiar şi acolo unde pare greu de atins, în 2019 proiectul s-a extins cu un nou parteneriat instituţional pentru a asigura condiţii optime de lucru şi facilitarea oferirii primului ajutor în situaţiile de urgenţă din bazele de salvare montane.

    Descrierea proiectului:
    Ariston Thermo România, care este liderul pieţei locale de centrale termice şi boilere electrice a continuat pentru al doilea an consecutiv campania umanitară  Ariston Comfort Challenge. Astfel,  în perioada iunie – noiembrie 2019, a fost organizată cea de-a doua ediţie a Ariston Comfort Challenge, prin  care compania a continuat parteneriatul alături de Crucea Roşie Română prin care au donat boilere electrice de ultimă generaţie către sute de instituţii care nu au acces la o nevoie de primară, aşa cum este apa caldă. În acelaşi timp, compania s-a alăturat Asociaţiei Naţionale a Salvatorilor Montani din România (SALVAMONT) cu ajutorul cărora au fost instalate echipamente termice de ultimă generaţie în cadrul centrelor de salvare montane pentru susţinerea echipelor de salvamontişti şi voluntari care participă zi de zi, în orice condiţii meteorologice, la acţiunile de prevenţie şi salvare. Bugetul proiectului a ajuns la 52.300 euro.

    Efecte:
    În cadrul parteneriatului încheiat cu ONG-ul Crucea Roşie, Ariston a donat 644 de boilere electrice de ultimă generaţie către 371 de instituţii din 26 de judeţe din întreaga ţară, de care beneficiază peste 80.000 de copii şi vârstnici, pentru care apa caldă era un lux. În cadrul colaborării cu Salvamont, Ariston a dotat 30 de centre şi baze de salvare cu centrale termice în condensare şi boilere electrice. Printre centrele de salvare dotate cu echipamente Ariston se numără şi cele situate în Zărneşti, Cota 2000 – Transfăgărăşan, Târgu-Jiu, Lacul Roşu, Bran, Buşteni sau Padina. Prin acţiunile derulate în ultimii doi ani, la nivel naţional, în cadrul campaniei Ariston Comfort Challenge, 112.642 de persoane au ajuns să beneficieze de apă caldă. În cei doi ani de activitate au fost donate 1.058 echipamente de încălzire a apei către 621 de instituţii din toată ţara: şcoli, grădiniţe, cămine de bătrâni sau centre medicale. În acelaşi, timp sute de profesionişti şi voluntari salvamont şi mii de turişti anual beneficiază de încălzire si apă caldă menajeră în bazele Salvamont.
    Prin parteneriatul cu salvamontul, 700 de salvatori montani şi voluntari alături de zeci mii de turişti beneficiază acum de acces la apă caldă menajeră.

  • Românii „fug” la tratament peste graniţe chiar şi în pandemie. Ce condiţii le oferă clinicile străine

    „Aici, în Austria, am făcut multe, ne-am pregătit, iar sistemul nostru sanitar a gestionat destul de uşor situaţia. Nu am avut nevoie de foarte multe paturi la terapie intensivă, şi cred că acum ne-am obişnuit cu toţii cu noua normalitate, iar anul viitor cred că va fi bine”, mi-a spus Walter Ebm, unul dintre cei doi CEO ai clinicii. În Viena, unde clinica WPK îşi are sediul, oamenii au respectat de la bun început regulile impuse de autorităţi, s-au obişnuit să păstreze distanţarea socială, să poarte măşti şi au înţeles că este necesar să renunţe la anumite gesturi pentru a se proteja, adaugă executivul.

    De aceea, deşi în primăvară măsurile au fost stricte, asemănătoare cu cele din România, cu „festivaluri anulate, hoteluri închise, interdicţia formării unui grup mai mare de trei persoane, şi chiar şi acelea din aceeaşi familie”, acum regulile s-au relaxat, iar Austria a reuşit să rămână la un număr mic de cazuri de infectare – sub 300 la o populaţie de circa 9 milioane de oameni. „Am redeschis, dar nu totul, nu şi cluburile de noapte, care vor rămâne închise până anul viitor, pentru a se evita formarea unor focare”, detaliază el.

    În ceea ce priveşte compania pe care o conduce, deşi admite că pandemia i-a costat atât din punctul  de vedere al investiţiilor necesare luării măsurilor de siguranţă, cât şi în ceea ce priveşte numărul de pacienţi, Walter Ebm spune că au reuşit să se adapteze rapid şi speră că lucrurile vor reveni curând la normal. „În primele luni am pierdut aproximativ 2 milioane de euro, în urma reducerii numărului de pacienţi şi de medici şi a costurilor suplimentare, de exemplu cel al testelor efectuate. Dar sunt optimist şi sper că lucrurile vor intra pe un făgaş normal până la sfârşitul anului.” În 2019, Wiener Privatklinik a înregistrat un număr total de circa 12.800 de pacienţi, dintre care circa 30% pacienţi străini, majoritatea venind pentru tratarea afecţiunilor oncologice, o altă ramură importantă fiind şi cea a bolilor cardiovasculare. Din totalul pacienţilor străini, în jur de 40% au fost români, urmaţi de ruşi şi ucrainieni. În prima jumătate a acestui an executivul spune că procentajul a fost similar, însă numărul pacienţilor a fost uşor mai redus.

    Numărul românilor care au vizitat clinica a scăzut, de pildă, cu aproximativ 20%, însă cei care au venit totuşi „au apelat la terapii mai complexe”, spune el. În perioada în care graniţele au fost închise, executivul spune că terapiile şi tratamentele au funcţionat normal. „A existat întotdeauna o modalitate de a aduce oamenii aici. Au venit mai puţini în martie şi aprilie, dar apoi nu a fost nicio problemă. Singurele probleme au fost de natură birocratică, dar a fost posibil să îi aducem, le-am dat scrisori, pentru a demonstra că trebuie să vină din motive medicale.”

    În ceea ce priveşte cifra de afaceri, dacă la începutul acestui an reprezentanţii businessului estimau o creştere, Walter Ebm spune că acum ar fi mulţumit cu un rezultat similar celui de anul trecut, adică 55 milioane de euro, înregistrat la nivel de grup – din care fac parte clinica, un centru de bătrâni şi o divizie de farmaceutice. „Anul viitor ne aşteptăm la o creştere de circa 4-5%.” 

    Din rândul măsurilor luate pentru siguranţa echipei şi a pacienţilor clinicii, executivul menţionează testarea repetată a celor 400 de angajaţi, la fiecare 14 zile, chiar dacă nu prezintă simptome, dar şi a pacienţilor, care sunt nevoiţi să efectueze un test înainte de sosirea în Austria, urmat de un al doilea test procesat la clinică. „Avem această regulă: dacă cineva din România, de exemplu, vine la clinică, este tratat ca şi cum ar fi pozitiv, chiar dacă are deja testul făcut – i se face un nou test şi, dacă rezultatul e negativ, totul decurge normal.” În plus, personalul plecat în concediu este obligat să se testeze la întoarcere, având permisiunea de a reveni la lucru a doua zi după primirea unui rezultat negativ. De la debutul panedmiei au existat doar două cazuri de infectare în echipa WPK, în primăvară, iar în rândul pacienţilor au existat câteva cazuri, însă nu în interiorul clinicii – aceştia au fost depistaţi pozitiv la prima testare, înainte de a veni la tratament.

    O altă măsură a fost instalarea unor puncte de control pentru verificarea temperaturii corpului, iar la intrarea în clinică vizitatorii sunt instruiţi să îşi dezinfecteze mâinile şi le sunt oferite măşti. În ceea ce-i priveşte pe aceştia, numărul a fost restricţionat la un vizitator/pacient, şi asta doar „în cazuri excepţionale sau în situaţii medicale speciale”. Până acum, reprezentanţii clinicii au investit 500.000 de euro în măşti, teste, personal dedicat filtrelor de access, proceduri de prevenţie COVID şi măsuri luate pentru siguranţa angajaţilor şi a pacienţilor. Lunar, la WPK s-au efectuat în jur de 300 de teste.

    De asemenea, în interiorul clinicii a fost stabilit un nou protocol de curăţenie şi dezinfecţie, pentru care este folosit un robot ultraperformant cu raze UVC. Echipamentul este fabricat în Danemarca, dispune de o tehnologie cu o eficienţă de 99.99% în distrugerea virusurilor şi bacteriilor din aer şi de pe suprafeţe şi a presupus o investiţie de circa 60.000 de euro. Potrivit reprezentanţilor WPK, „este cel mai performant robot de dezinfecţie, certificat la nivel european şi validat de teste clinice efectuate la nivel internaţional”.

    Acesta emite un spectrul de lumină UVC care neutralizează agenţii patogeni din spaţiile închise în câteva secunde şi este proiectat să funcţioneze autonom, putând fi şi operat cu uşurinţă de către personalul responsabil cu curăţenia şi dezinfecţia, prin intermediul unei aplicaţii mobile. „Odată primită o comandă, acesta trasează harta cu zona în care trebuie să acţioneze şi se deplasează singur în saloane/sălile de operaţie de la diferite etaje. Dezinfectarea unui salon este realizată într-un interval de 10 minute, productivitatea fiind astfel semnificativ crescută faţă de metodele de dezinfectare clasice. Dispozitivul notifică personalul când procedura este finalizată”, explică reprezentanţii companiei.

    În paralel cu investiţiile destinate măsurilor de siguranţă contra coronavirusului, au existat o serie de investiţii şi în extinderea centrului de oncologie, WPK Central European Academy Cancer Center (WPK CEACC), căruia i s-au adăugat opt departamente de chirurgie oncologică, noile divizii fiind concentrate pe terapia chirurgicală pentru tratarea cancerului mamar, ovarian, pulmonar, de colon (inclusiv cu extindere peritoneală), de pancreas şi de prostată, dar şi afecţiunilor vasculare şi ortopedice, maligne şi benigne. Pentru următorii 3-4 ani Walter Ebm spune că au un buget de investiţii de circa 40 de milioane de euro, destinat atât extinderii centrelor medicale cât şi amenajării unui nou cămin de bătrâni. 

    Deşi nu iau în calcul, pe viitor, deschiderea unei clinici în afara Vienei, deoarece „e mai simplu să aducem pacienţii aici decât să găsim medici buni pe care să îi ducem în altă ţară”, reprezentanţii WPK au deschis totuşi două reprezentanţe în România, una în Capitală şi una în Timişoara, fiecare cu câte un angajat.  

  • În Turcia, la pas, pe patru roţi, cu barca şi cu parapanta

    Am ales traseul Bucureşti – Istanbul – Pamukkale – Ölüdeniz – Alanya – Bucureşti, pentru a reuşi să îmbinăm conceptul de city-break cu relaxarea câtorva zile de plajă.
    Fiind la a doua experienţă de road-trip în afara ţării, aveam să îmi întăresc convingerea că acest tip de concediu, oricât de bine planificat, îţi rezervă inevitabil o mulţime de surprize plăcute şi mai puţin plăcute, pe care le vei putea savura sau la care va trebui să te adaptezi din mers, pentru a nu-ţi umbri bucuria vacanţei.

    Din rândul întâmplărilor care ne-au întregit farmecul drumului îmi amintesc de mici momente precum un apus spectaculos prins pe traseu, tocmai când ajungeam într-un punct de belvedere, întâlnirea cu vreun localnic prietenos, cu care am stat la poveşti până târziu, ascultarea chemării la rugăciune din moscheile cocoţate pe colinele oraşului, ori descoperirea unui rooftop de unde puteai să savurezi o bere rece având Bosforul la picioare.

    Am avut totuşi şi experienţe care au contrabalansat atmosfera plăcută – cum ar fi, de exemplu, o rezervare la care a trebuit să renunţăm pentru că realitatea era aproape în opoziţie cu fotografiile de pe platforma Booking, fiind nevoiţi să căutăm o altă cazare în miezul nopţii, după ore întregi de condus, sau deserturi turceşti expirate, dar acestea s-au transformat într-un final în lecţii pentru viitoarele concedii.

    Cum arată însă Turcia în plină pandemie de COVID-19? Ei bine, deşi am avut aşteptări mici, prima oprire, la Istanbul, avea să-mi demonstreze că, în haoticul oraş, autorităţile, frica de îmbolnăvire ori teama de repercursiuni au reuşit să impună totuşi o ordine pe care majoritatea localnicilor o respectă. Mijloacele de transport în comun fuseseră dotate cu dozatoare umplute cu dezinfectant şi rareori vedeai pe cineva fără mască sau purtând-o necorespunzător, în ciuda temperaturilor mari şi, în anumite cazuri, a portului tradiţional, care le acoperea deja femeilor musulmane aproape în intregime chipul. Distanţarea socială este însă aproape inexistentă.

    La principalele obiective turistice, precum Moscheea Albastră sau Hagia Sophia, ambele cu intrare gratuită, era o înghesuială de nedescris, începând de la punctul de control, când ceilalţi vizitatori îţi suflau în ceafă în timp ce ţi se verifica bagajul sau, în cazul bărbaţilor, erai percheziţionat corporal, până în interior, când cu greu găseai un colţ retras din care să admiri cele două monumente în linişte. De menţionat şi că, deşi Hagia Sophia, retransformată recent în moschee, poate fi încă vizitată, aceasta nu mai poate fi străbătută în întregime, accesul fiind permis acum doar la parter. În Moscheea Albastră accesul era, de asemenea, restricţionat doar la anumite zone, cele mai frumoase elemente fiind, din păcate, ascunse de ochii publicului.

    Palatul Topkapî, fosta reşedinţă a sultanilor, a fost ceva mai aerisit. Intrarea costă 100 de lire turceşti (circa 55 de lei), iar după o lungă plimbare prin sălile acestuia te poţi relaxa la o cafea turcească pe terasa cu panoramă superbă asupra Cornului de Aur, amplasată chiar în grădinile în care, pe vremuri, se ţeseau intrigile de la curtea otomană.

    Anul acesta, preţurile din Istanbul sunt derizorii – poţi găsi o cameră dublă la un hotel de 3 stele în Fatih, centrul istoric al oraşului, din care ajungi într-o plimbare de 10 minute la majoritatea obiectivelor, cu mic dejun inclus şi aer condiţionat, la 25 de euro/noapte, iar un hotel de 4 stele cu aceleaşi facilităţi nu costă mai mult de 40-50 de euro/noapte.

    Restaurantele, avide după clienţii veniţi în număr mult mai mic, te întâmpină cu chelneri angajaţi pe post de hostess, care te invită insistent înăuntru, promiţându-ţi nenumărate gratuităţi şi reduceri. O masă de patru persoane servită sub podul Galata sau în centrul oraşului, cu aperitive, feluri principale şi băuturi incluse, la un restaurant cu preţuri medii, costă în jur de 220 de lei, iar o croazieră nocturnă de câteva ore pe Bosfor, cu cină şi spectacol de dansuri tradiţionale se poate negocia la circa 35 de euro de persoană.

    Suvenirurile şi cursele de taxi sunt alte două lucruri care nu merită niciodată plătite cu primul preţ cerut de vânzător sau de şofer, deoarece veţi obţine negreşit preţuri chiar şi de două ori mai mici.
    La final am lăsat cartierul evreiesc Balat, locul meu favorit din Istanbul şi, cu siguranţă, raiul oricărui influencer din social media. Balatul este un loc de poveste, cu străzi mărginite de case zugrăvite în culori vii, graffitiuri executate impecabil, cafenele pitoreşti amenajate contrastant, cu elemente vintage, pop sau minimaliste, cu pisici dormind pe mese şi cu preţuri atât de mici încât n-o să-ţi vină să crezi că eşti într-unul dintre cele mai vizitate oraşe din lume.

    Următoarea oprire a fost la Pamukkale, spre care serviciul de navigaţie Google Maps avea să ne îndrume în miez de noapte pe scurtături ascunse şi drumuri neasfaltate, pe care ar fi de dorit să le evitaţi dacă veţi călători cu maşina, cum am făcut-o noi. Dacă la intrare, unde am plătit 80 de lire turceşti/persoană (aprox. 45 de lei), ţi se cerea să porţi mască, în interior nimeni nu mai respecta nicio regulă, dorinţa de a imortaliza un selfie reuşit lângă celebrele terase de calcar reuşind să învingă teama de a sta umăr la umăr cu ceilalţi turişti.

    După câteva ore petrecute în soarele torid, ne-am continuat drumul spre prima staţiune de plajă, Ölüdeniz, celebră pentru apele cristaline, laguna albastră din marea cu acelaşi nume, pe cât de frumoasă, pe atât de aglomerată, şi pentru peisajele spectaculoase pe care le poţi admira cel mai bine într-un zbor în tandem de circa 30 de minute cu parapanta, cu plecare de pe muntele Babadağ, de la o altitudine de aproape 2.000 de metri, o astfel de experienţă având un cost de 45-50 de euro. În această staţiune preţurile sunt mai ridicate şi interesul patronilor de restaurante sau hoteluri ceva mai scăzut, deoarece nu duc lipsă de clienţi, majoritatea germani sau britanici, iar regulile de distanţare lasă de dorit.

    De la Ölüdeniz poţi vizita cu barca una dintre cele mai pitoreşti plaje din zonă, amplasată în Butterfly Valley, renumită atât pentru peisaj, cât şi pentru numeroasele specii de fluturi pe care le găzduieşte. În lipsa timpului, am preferat să o admirăm doar de sus, după care am făcut o oprire de jumătate de zi la Kaputaş, de departe cea mai frumoasă plajă pe care am vizitat-o în această vacanţă – izolată între stânci, la kilometri buni de orice localitate, dar care îţi oferă totuşi confortul unei plaje de staţiune, deoarece este dotată cu şezlonguri şi o terasă spaţioasă unde poţi servi prânzul şi te poţi răcori cu o băutură rece la câţiva paşi de valurile Mediteranei.

    Ultima şi cea mai mare parte a concediului ne-am petrecut-o în staţiunea Alanya, unde se găseşte una dintre cele mai frumoase plaje din Turcia, Cleopatra. Dacă nu alegi să stai la unul dintre nenumăratele resorturi din împrejurimi, poţi găsi hoteluri foarte bune chiar în centrul staţiunii. Pentru o cameră dublă la un hotel de 4 stele cu mic dejun inclus şi vedere la mare, amplasat chiar în port, am plătit 45 de euro/noapte, cu servicii ireproşabile. În staţiune vei găsi atât restaurante elegante, cu meniuri diversificate şi chelneri cu viziere şi măşti, plaje bine întreţinute la preţuri mici – 30 de lire turceşti (circa 15 lei) un set de două şezlonguri cu umbrelă, dar şi activităţi sau excursii pentru toate gusturile: rafting, safari, tururi cu barca, vizite la cetate şi câte şi mai câte. Aici, ca în toate celelalte regiuni din Turcia, regula de bază este negocierea atât la cumpărături, cât şi la achiziţionarea unei excursii.

    Anul acesta, lira turcească s-a devalorizat mult, iar în majoritatea locurilor veţi vedea că euro şi dolarul sunt puse la egalitate, aşa că cel mai indicat este să plătiţi totul în moneda locală. Vacanţa cu maşina în Turcia este foarte accesibilă – un circuit de zece zile cu toate costurile benzinei, a taxelor de autostradă, a cazărilor şi mâncării la restaurante medii şi peste medie, plus suveniruri, excursii şi intrări la obiective va avea un preţ aproximativ de 750 de euro/persoană, dar va trebui să vă asumaţi oboseala orelor de condus şi peripeţiile care pot apărea pe neaşteptate. Veţi avea însă ocazia să vedeţi peisaje de poveste şi să descoperiţi sate uitate în timp, localnici curioşi sau plaje idilice, lucruri pe care un concediu de tip all inclusive nu vi le-ar putea oferi nici contra cost.